Law

Legislation S.M.

Law 319/2006 the law of safety and health at work

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de masuri privind promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor.

(2) Prezenta lege stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.

Art. 2. – Conventiile internationale si contractele bilaterale incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in vederea efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind securitatea si sanatatea in munca.

CAPITOLUL II
Domeniu de aplicare

Art. 3. – (1) Prezenta lege se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.

(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.

Art. 4. – (1) Fac exceptie de la prevederile Art. 3 alin. (1) cazurile in care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de protectie civila, vin in contradictie cu prezenta lege.

(2) In cazurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea si sanatatea lucratorilor, tinandu-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.

Art. 5. – In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:

  1. a) lucrator – persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;
  2. b) angajator – persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;
  3. c) alti participanti la procesul de munca – persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;
  4. d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor – persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in conformitate cu prevederile legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor in munca;
  5. e) prevenire – ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului de munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;
  6. f) eveniment – accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;
  7. g) accident de munca – vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
  8. h) boala profesionala – afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;
  9. i) echipament de munca – orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;
  10. j) echipament individual de protectie – orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a indeplini acest obiectiv;
  11. k) loc de munca – locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii;
  12. l) pericol grav si iminent de accidentare – situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;
  13. m) stagiu de practica – instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii in perioada de reconversie profesionala;
  14. n) securitate si sanatate in munca – ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;
  15. o) incident periculos – evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;
  16. p) servicii externe – persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform legii;
  17. q) accident usor – eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;
  18. r) boala legata de profesiune – boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala.

CAPITOLUL III
Obligatiile angajatorilor

SECTIUNEA 1
Obligatii generale ale angajatorilor

Art. 6. – (1) Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca.

(2) In cazul in care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu.

(3) Obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.

Art. 7. – (1) In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:

  1. a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
  2. b) prevenirea riscurilor profesionale;
  3. c) informarea si instruirea lucratorilor;
  4. d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinand seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea situatiilor existente.

(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:

  1. a) evitarea riscurilor;
  2. b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
  3. c) combaterea riscurilor la sursa;
  4. d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;
  5. e) adaptarea la progresul tehnic;
  6. f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
  7. g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;
  8. h) adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;
  9. i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de natura activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:

  1. a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;
  2. b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;
  3. c) sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;
  4. d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora in ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;
  5. e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.

(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci cand in acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea lucratori din mai multe intreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii:

  1. a) sa coopereze in vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena in munca, luand in considerare natura activitatilor;
  2. b) sa isi coordoneze actiunile in vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale, luand in considerare natura activitatilor;
  3. c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
  4. d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca nu trebuie sa comporte in nicio situatie obligatii financiare pentru lucratori.

SECTIUNEA a 2-a
Servicii de prevenire si protectie

Art. 8. – (1) Fara a aduce atingere obligatiilor prevazute la Art. 6 si 7, angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati.

(2) Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale.

(3) Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea indeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.

(4) Daca in intreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.

(5) In cazul in care angajatorul apeleaza la serviciile externe prevazute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile prevazute la Art. 16 alin. (2).

(6) Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea si sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare.

Art. 9. – (1) In toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a celor de protectie, tinand seama de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii, se impune ca:

  1. a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate;
  2. b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si profesionale adecvate;
  3. c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie in numar suficient.

(2) Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul intreprinderii si/sau unitatii.

(3) Lucratorul/lucratorii si/sau serviciul/serviciile prevazute la alin. (2) trebuie sa colaboreze intre ei ori de cate ori este necesar. (4) In cazul microintreprinderilor si al intreprinderilor mici, in care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite, angajatorul isi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are capacitatea necesara in domeniu.

(5) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacitatile si aptitudinile necesare, precum si numarul considerat suficient, prevazute la alin. (1) si (4).

SECTIUNEA a 3-a
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si imminent

Art. 10. – (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

  1. a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;
  2. b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor.

(3) Numarul lucratorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor si echipamentul pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice intreprinderii si/sau unitatii.

Art. 11. – (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

  1. a) sa informeze, cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;
  2. b) sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;
  3. c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol grav si iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.

(2) Lucratorii care, in cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati impotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia.

(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, in cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci cand seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.

(4) Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute la alin. (3), cu exceptia situatiilor in care acestia actioneaza imprudent sau dau dovada de neglijenta grava.

SECTIUNEA a 4-a
Alte obligatii ale angajatorilor

Art. 12. – (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

  1. a) sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
  2. b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat;
  3. c) sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la Art. 5 lit. g);
  4. d) sa elaboreze pentru autoritatile competente si in conformitate cu reglementarile legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai.

(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, in functie de natura activitatilor si de marimea intreprinderilor, se vor stabili obligatiile ce revin diferitelor categorii de intreprinderi cu privire la intocmirea documentelor prevazute la alin. (1).

Art. 13. – In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:

  1. a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale in vigoare privind securitatea si sanatatea in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a lucratorilor;
  2. b) sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii;
  3. c) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale;
  4. d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;
  5. e) sa elaboreze instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;
  6. f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;
  7. g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea in munca;
  8. h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare;
  9. i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica;
  10. j) sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;
  11. k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la Art. 7 alin. (4) lit. e);
  12. l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;
  13. m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor;
  14. n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
  15. o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
  16. p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane;
  17. q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
  18. r) sa asigure echipamente individuale de protectie;
  19. s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, in cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie.

Art. 14. – Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

Art. 15. – (1) Materialele igienico-sanitare se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

SECTIUNEA a 5-a
Informarea lucratorilor

Art. 16. – (1) Tinand seama de marimea intreprinderii si/sau a unitatii, angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca, in conformitate cu prevederile legale, toate informatiile necesare privind:

  1. a) riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;
  2. b) masurile luate in conformitate cu prevederile Art. 10 alin. (2) si (3).

(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel incat angajatorii lucratorilor din orice intreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau in unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate privind aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care privesc acesti lucratori. Art. 17. – Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii desemnati sau reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, in vederea indeplinirii atributiilor si in conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aiba acces la:

  1. a) evaluarea riscurilor si masurile de protectie, prevazute la Art. 12 alin. (1) lit. a) si b);
  2. b) evidenta si rapoartele prevazute la Art. 12 alin. (1) lit. c) si d);
  3. c) informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile competente in domeniu.

SECTIUNEA a 6-a
Consultarea si participarea lucratorilor

Art. 18. – (1) Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:

  1. a) consultarea lucratorilor;
  2. b) dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;
  3. c) participarea echilibrata.

(3) Lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor definiti la Art. 5 lit. d) iau parte in mod echilibrat sau sunt consultati in prealabil si in timp util de catre angajator cu privire la:

  1. a) orice masura care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea in munca;
  2. b) desemnarea lucratorilor la care s-a facut referire la Art. 8 alin. (1) si la Art. 10 alin. (2), precum si cu privire la activitatile la care s-a facut referire la Art. 8 alin. (1);
  3. c) informatiile la care s-a facut referire in Art. 12 alin. (1), Art. 16 si 17;
  4. d) recurgerea, dupa caz, la servicii externe, conform Art. 8 alin. (4);
  5. e) organizarea si planificarea instruirii prevazute la Art. 20 si 21.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest sens, in scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.

(5) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor sau lucratorii nu pot fi prejudiciati din cauza activitatilor la care s-a facut referire in alin. (1)-(3).

(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor un timp adecvat, fara diminuarea drepturilor salariale, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile care decurg din prezenta lege.

(7) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor si/sau lucratorii au dreptul sa apeleze la autoritatile competente, in cazul in care considera ca masurile adoptate si mijloacele utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca.

(8) Reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observatiile inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari, in timpul vizitelor de control.

Art. 19. – In vederea realizarii prevederilor Art. 16, 17 si ale Art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza comitete de securitate si sanatate in munca.

SECTIUNEA a 7-a
Instruirea lucratorilor

Art. 20. – (1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

  1. a) la angajare;
  2. b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
  3. c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
  4. d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
  5. e) la executarea unor lucrari speciale.

(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:

  1. a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;
  2. b) periodica si ori de cate ori este necesar.

(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca au dreptul la instruire corespunzatoare.

Art. 21. – (1) Instruirea prevazuta la Art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi realizata pe cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.

(2) Instruirea prevazuta la Art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze in timpul programului de lucru.

(3) Instruirea prevazuta la Art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze in timpul programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii, fie online.

(4) Dovada instruirii prevazuta la Art. 20 poate fi realizata in format electronic sau pe suport hartie in functie de modalitatea aleasa de catre angajator, stabilita prin regulamentul intern.

(5) In cazul folosirii variantei in format electronic prevazute la alin. (4), dovada instruirii trebuie sa fie semnata cu semnatura electronica avansata sau semnatura electronica calificata insotita de marca temporala electronica sau marca temporala electronica calificata si sigiliul electronic calificat al angajatorului.

CAPITOLUL IV
Obligatiile lucratorilor

Art. 22. – Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Art. 23. – (1) In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la Art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:

  1. a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;
  2. b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;
  3. c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
  4. d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;
  5. e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;
  6. f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
  7. g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;
  8. h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;
  9. i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.

CAPITOLUL V
Supravegherea sanatatii

Art. 24. – Masurile prin care se asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii lucratorilor in functie de riscurile privind securitatea si sanatatea in munca se stabilesc potrivit reglementarilor legale.

Art. 25. – (1) Masurile prevazute la Art. 24 vor fi stabilite astfel incat fiecare lucrator sa poata beneficia de supravegherea sanatatii la intervale regulate.

(2) Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

CAPITOLUL VI
Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor

SECTIUNEA 1
Evenimente

Art. 26. – Orice eveniment, asa cum este definit la Art. 5 lit. f), va fi comunicat de indata angajatorului, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.

Art. 27. – (1) Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:

  1. a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite la Art. 5 lit. f);
  2. b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
  3. c) organelor de urmarire penala, dupa caz.

(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat intr-o relatie contractuala cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesionala sau legata de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale.

(3) Semnalarea prevazuta la alin. (2) se efectueaza catre autoritatea de sanatate publica teritoriala sau a municipiului Bucuresti, de indata, la constatarea cazului.

Art. 28. – In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de politie rutiera competente vor trimite institutiilor si/sau persoanelor fizice/juridice prevazute la Art. 29 alin. (1) lit. a) si b), in termen de 5 zile de la data solicitarii, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului.

Art. 29. – (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:

  1. a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;
  2. b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute;
  3. c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
  4. d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, in cazul suspiciunilor de boala profesionala si a bolilor legate de profesiune.

(2) Rezultatul cercetarii evenimentului se va consemna intr-un proces-verbal.

(3) In caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, institutia medico-legala competenta este obligata sa inainteze inspectoratului teritorial de munca, in termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legala.

SECTIUNEA a 2-a
Accidente de munca

Art. 30. – (1) In sensul prevederilor Art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca:

  1. a) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
  2. b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;
  3. c) accidentul survenit in cadrul activitatilor culturalsportive organizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati;
  4. d) accidentul suferit de orice persoana ca urmare a unei actiuni intreprinse din propria initiativa pentru salvarea de vieti omenesti, precum si accidentul suferit in timpul interventiei de urgenta sau al pregatirii in vederea participarii la aceasta, pe durata efectuării serviciului de voluntariat organizat conform prevederilor legale;
  5. e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;
  6. f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;
  7. g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
  8. h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca; i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;
  9. j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers;
  10. k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;
  11. l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute in documentul de deplasare;
  12. m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;
  13. n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;
  14. o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
  15. p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
  16. q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

(2) In situatiile mentionate la alin. (1) lit. g), h), i) si l), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de reglementarile de securitate si sanatate in munca sau de circulatie in vigoare.

Art. 31. – Accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:

  1. a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;
  2. b) accidente care produc invaliditate;
  3. c) accidente mortale;
  4. d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

Art. 32. – (1) Inregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de munca inregistrat de angajator se raporteaza de catre acesta la inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator, potrivit legii.

SECTIUNEA a 3-a
Bolile profesionale

Art. 33. – In sensul prevederilor Art. 5 lit. h), afectiunile suferite de elevi si studenti in timpul efectuarii instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

Art. 34. – (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii din cadrul autoritatilor de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti.

(2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri se fac de catre specialistii autoritatilor de sanatate publica teritoriale, in colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca.

(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(4) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza lunar de catre autoritatea de sanatate publica teritoriala si a municipiului Bucuresti la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii.

(5) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.

CAPITOLUL VII
Grupuri sensibile la riscuri

Art. 35. – Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alapteaza, tinerii, precum si persoanele cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor care le afecteaza in mod specific.

Art. 36. – Angajatorii au obligatia sa amenajeze locurile de munca tinand seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice.

CAPITOLUL VIII
Infractiuni

Art. 37. (abrogat de Legea nr. 187/2012)

Art. 38. (abrogat de Legea nr. 187/2012)

 

Infractiunile din legea protectiei muncii 319/2006 au fost abrogate de Legea 187/2012 dar se regasesc modificate in codul penal sub forma:

Art. 349. – (1) Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Fapta prevazuta in alin. (1) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Art. 350. – (1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza repunerea in functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor.

(3) Faptele prevazute in alin. (1) si alin. (2) savarsite din culpa se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

CAPITOLUL IX
Contraventii

Art. 39. – (1) Constituie contraventii faptele savarsite de angajatorii aflati in una dintre situatiile prevazute de prezenta lege.

(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 13 lit. b), c), p) si r).

(3) (abrogat de Legea nr. 51/2012)

(4) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 12 alin. (1) lit. a) si b), Art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) si o), Art. 20, Art. 29 alin. (1) lit. a) si ale Art. 32 alin. (2).

(5) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 7 alin. (4)-(6), Art. 8, Art. 11 alin. (1) si (3), Art. 13 lit. q) si s) si ale Art. 27 alin. (1) lit. a) si b).

(6) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei urmatoarele fapte:

  1. a) incalcarea dispozitiilor Art. 9 alin. (1), ale Art. 10 si 16;
  2. b) incalcarea dispozitiilor Art. 14, 15 si ale Art. 34 alin. (1).

(7) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 11 alin. (2) si (4), ale Art. 17, 19 si 21.

(8) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei urmatoarele fapte:

  1. a) incalcarea dispozitiilor Art. 12 alin. (1) lit. c) si d), Art. 13 lit. g), Art. 18 alin. (5) si (6) si ale Art. 36;
  2. b) incalcarea dispozitiilor Art. 34 alin. (5).

(9) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind: a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substantelor ori preparatelor chimice periculoase si a deseurilor rezultate;

  1. b) prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agentilor chimici, fizici sau biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;
  2. c) darea in exploatare sau repunerea in functiune, partiala ori totala, a constructiilor, echipamentelor de munca noi sau reparate, precum si pentru aplicarea proceselor tehnologice;
  3. d) intocmirea si respectarea documentatiilor tehnice pentru executarea lucrarilor care necesita masuri speciale de siguranta;
  4. e) folosirea surselor de foc deschis si fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;
  5. f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si pentru prevenirea efectelor electricitatii statice si ale descarcarilor atmosferice;
  6. g) asigurarea si folosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie;
  7. h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de munca;
  8. i) transportul, manipularea si depozitarea echipamentelor de munca, materialelor si produselor;
  9. j) delimitarea, ingradirea si semnalizarea zonelor periculoase;
  10. k) semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca;
  11. l) asigurarea exploatarii fara pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalatiilor mecanice sub presiune si a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub presiune si a altor asemenea echipamente de munca;
  12. m) utilizarea, intretinerea, revizia si repararea periodica a echipamentelor de munca;
  13. n) asigurarea, marcarea si intretinerea cailor de acces si de circulatie;
  14. o) asigurarea iluminatului de siguranta;
  15. p) organizarea activitatii de pastrare, intretinere si denocivizare a echipamentului individual de protectie;
  16. q) intocmirea documentelor de urmarire a parametrilor functionali ai echipamentelor de munca si a rapoartelor de serviciu pentru instalatiile cu regim special de exploatare;
  17. r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea si intretinerea lucrarilor miniere, realizarea si functionarea sistemului de aeraj, corespunzator clasificarii minelor din punctul de vedere al emanatiilor de gaze;
  18. s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la inaltime, in spatii inchise si in conditii de izolare.

Art. 40. – Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de catre serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

Art. 41. – Sanctiunile contraventionale prevazute la Art. 39 alin. (2)-(9) si la Art. 40 se aplica angajatorilor.

Art. 42. – (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la Art. 39 alin. (2)-(9) si la Art. 40 se fac de catre inspectorii de munca.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la Art. 39 alin. (6) lit. b) si alin. (8) lit. b) se fac si de catre inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sanatatii Publice si al unitatilor subordonate.

(3) (abrogat de Legea nr. 187/2012)

Art. 43. – (1) Prevederile Art. 39 alin. (2)-(9) si ale Art. 40 se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii prevazute de lege, corespunzator faptei pentru care a fost sanctionat, inspectorul de munca facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

Art. 44. – Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.

CAPITOLUL X
Autoritati competente si institutii cu atributii in domeniu

Art. 45. – (1) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea competenta in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

(2) Principalele atributii ale Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in acest domeniu sunt urmatoarele:

  1. a) elaboreaza politica si strategia nationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultarea cu alte institutii cu atributii in domeniu; b) elaboreaza proiecte de acte normative in vederea implementarii unitare a strategiei nationale si a acquis-ului comunitar din domeniu;
  2. c) avizeaza reglementarile cu implicatii in domeniu initiate de alte institutii, potrivit legii, si participa, dupa caz, la elaborarea unor astfel de reglementari;
  3. d) monitorizeaza aplicarea legislatiei pe baza datelor, a informatiilor si a propunerilor transmise de institutiile aflate in subordine sau coordonare, precum si ale celor cu care colaboreaza in desfasurarea activitatii;
  4. e) abiliteaza persoane juridice si fizice pentru a presta servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumite in prezenta lege servicii externe, la care se face referire la Art. 8 alin. (4);
  5. f) recunoaste, desemneaza, notifica si supravegheaza laboratoare de incercari, precum si organisme din domeniul sau de competenta, in conditiile legii;
  6. g) coordoneaza, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, elaborarea programelor de cercetare de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
  7. h) organizeaza, impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, activitatea de pregatire generala si/sau de specialitate in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru institutiile de invatamant;
  8. i) desfasoara activitati de informare-documentare, potrivit legii;
  9. j) avizeaza materiale de informare si instruire, cum ar fi suporturi de curs, brosuri, pliante, afise elaborate de alte persoane juridice sau fizice, in sensul asigurarii concordantei mesajelor pe care acestea le contin cu prevederile legislatiei in vigoare;
  10. k) reprezinta statul in relatiile internationale din domeniul sau de competenta.

Art. 46. – (1) Ministerul Sanatatii Publice, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, este autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica.

(2) Ministerul Sanatatii Publice indeplineste, in principal, urmatoarele atributii in domeniul sanatatii lucratorilor la locul de munca:

  1. a) coordoneaza activitatea de medicina a muncii la nivel national;
  2. b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu mediul de munca, pentru promovarea sanatatii la locul de munca, precum si pentru medicina muncii;
  3. c) supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor;
  4. d) asigura formarea si perfectionarea profesionala in domeniul medicinei muncii;
  5. e) coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, inregistrare si evidenta a bolilor profesionale si a celor legate de profesiune;
  6. f) autorizeaza/avizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale acordate lucratorilor la locul de munca;
  7. g) colaboreaza cu alte institutii implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor;
  8. h) indeplineste si alte atributii, conform competentelor sale in domeniu, reglementate prin legi speciale.

Art. 47. – (1) Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta in ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) controleaza modul in care se aplica legislatia nationala din domeniul securitatii si sanatatii in munca la toate persoanele fizice si juridice din sectoarele prevazute la Art. 3 alin. (1), cu exceptia celor prevazute la Art. 50 alin. (1) si (2), si are, in principal, urmatoarele atributii:

  1. a) controleaza realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;
  2. b) solicita masuratori si determinari, examineaza probe de produse si de materiale in unitati si in afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situatii de pericol;
  3. c) dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a echipamentelor de munca, in cazul in care constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;
  4. d) cerceteaza evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea, stabileste sau confirma caracterul accidentelor;
  5. e) coordoneaza, in colaborare cu Institutul National de Statistica si cu celelalte institutii implicate, dupa caz, sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor, iar, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie;
  6. f) analizeaza activitatea serviciilor externe prevazute la Art. 8 alin. (4) si propune retragerea abilitarii, dupa caz;
  7. g) raporteaza Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei situatiile deosebite care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
  8. h) furnizeaza informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 48. – (1) Asiguratorul, stabilit de lege, reprezinta autoritatea competenta in domeniul asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) are atributii pentru:

  1. a) sprijinirea activitatii de prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca a angajatorilor; b) reabilitarea medicala si, dupa caz, psihologica, precum si compensarea victimelor accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;
  2. c) raportarea catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a situatiilor deosebite care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 49. – Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii fundamenteaza stiintific masurile de imbunatatire a activitatii de securitate si sanatate in munca si promoveaza politica stabilita pentru acest domeniu.

Art. 50. – (1) Ministerul Apararii Nationale, structurile militare si structurile in care isi desfasoara activitatea functionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, Directia Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, precum si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de securitate si sanatate in munca din unitatile lor, prin serviciile de prevenire si protectie create sau desemnate de catre aceste institutii, in scopul aplicarii prevederilor prezentei legi.

(2) Cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale produse in unitatile din subordinea institutiilor prevazute la alin. (1) se efectueaza de organele proprii ale acestora.

(3) Institutiile prevazute la alin. (1) pot elabora reglementari proprii pentru aplicarea prezentei legi, in completarea celor existente la nivel national.

CAPITOLUL XI
Dispozitii finale

Art. 51. – (1) Se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, urmatoarele acte normative:

  1. a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;
  2. b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) In aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementarii si/sau adaptarii situatiilor existente la cerintele prezentei legi.

Art. 52. – (1) Activitatile de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca si sursele de acoperire a cheltuielilor necesare in vederea realizarii acestora se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

(2) Activitatile de interes national privind cercetarea stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

Art. 53. – (1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor, intarirea ordinii si disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol in exploatare, republicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

 

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor Art. 75 si ale Art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
BOGDAN OLTEANU

 

PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU

 

Bucuresti, 14 iulie 2006.
Nr. 319.

Legea 360/2003 republicata privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase

Legea 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor

Legea 481/2004 privind Protectia Civila modificata completata si aprobata prin Legea nr. 212/2006

H.G. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de constructii si amenajari care se supun avizarii si/sau autorizarii privind securitatea la incendiu

Codul Muncii

OMAI nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu

OMAI nr.163 / 2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor

OMAI nr. 262/2010 privind dispozitii generale de aparare impotriva incendiilor la spatii pentru birouri

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 1425/2006 for the approval of the Methodological Norms for the application of the provisions of the Law on Safety and Health at Work no. 319 of 2006

Hotararea de Guvern 1425 din 2006
HG pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din
2006
Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 882 din 30 octombrie 2006
Actualizata in 27 septembrie 2010 prin HG 955 din 2010
Actualizata in 14 decembrie 2011 prin HG 1242 din 2011
Actualizata in 19 octombrie 2016 prin HG 767 din 2016
Articol unic. – Se aproba Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii in munca nr. 319/2006, prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta
hotarare.
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Bucuresti, 11 octombrie 2006. Nr. 1.425.
NORME METODOLOGICE
de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca
nr. 319/2006
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securitatii
si sanatatii in munca nr. 319/2006, denumita in continuare lege.
Art. 2. – In intelesul prezentelor norme metodologice, termenii si expresiile folosite au urmatoarea
semnificatie:
1. autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca –
asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct
de vedere al securitatii si sanatatii in munca;
2. serviciu intern de prevenire si protectie – totalitatea resurselor materiale si umane alocate
pentru efectuarea activitatilor de prevenire si protectie in intreprindere si/sau unitate;
3. comitet de securitate si sanatate in munca – organul paritar constituit la nivelul angajatorului,
in vederea participarii si consultarii periodice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in
conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege;
4. zone cu risc ridicat si specific – acele zone din cadrul intreprinderii si/sau unitatii in care au
fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) – accident care produce
incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin
certificat medical sau, dupa caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;
6. accident care produce invaliditate (INV) – accident care produce invaliditate confirmata prin
decizie de incadrare intr-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale in drept;
7. accident mortal (D) – accident in urma caruia se produce decesul accidentatului, confirmat
imediat sau dupa un interval de timp, in baza unui act medico-legal;
8. accident colectiv – accidentul in care au fost accidentate cel putin 3 persoane, in acelasi timp
si din aceleasi cauze, in cadrul aceluiasi eveniment;
9. accident de munca de circulatie – accident survenit in timpul circulatiei pe drumurile publice
sau generat de traficul rutier, daca persoana vatamata se afla in indeplinirea indatoririlor de
serviciu;
10. accident de munca de traseu:
a) accident survenit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu
si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masa in locuri organizate de
angajator, pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa si invers,
si care a antrenat vatamarea sau decesul;
c) accident care a antrenat vatamarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasarii de
la locul de munca la locul unde isi incaseaza salariul si invers, daca acesta este organizat de
angajator in afara unitatii;
11. accident in afara muncii – accident care nu indeplineste conditiile prevazute la art. 5 lit. g) si
la art. 30 din lege;
12. invaliditate – pierdere partiala sau totala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de
incadrare intr-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale in drept;
13. invaliditate evidenta – pierdere a capacitatii de munca datorata unor vatamari evidente, cum
ar fi un brat smuls din umar, produse in urma unui eveniment, pana la emiterea deciziei de
incadrare intr-un grad de invaliditate de catre organele medicale in drept;
14. intoxicatie acuta profesionala – stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de munca;
15. indatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite in: contractul individual de munca,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, fisa postului, deciziile scrise,
dispozitiile scrise ori verbale ale conducatorului direct sau ale sefilor ierarhici ai acestuia;
16. comunicare – procedura prin care angajatorul comunica producerea unui eveniment, de
indata, autoritatilor prevazute la art. 27 alin. (1) din lege;
17. evidenta – mijloacele si modalitatile de pastrare a informatiilor referitoare la evenimentele
produse;
18. cercetare a bolilor profesionale – procedura efectuata in mod sistematic, cu scopul de a
stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19. semnalare a bolilor profesionale – procedura prin care se indica pentru prima oara faptul ca
o boala ar putea fi profesionala;
20. raportare a bolilor profesionale – procedura prin care se transmit informatii referitoare la
bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul national de coordonare metodologica si
informare privind bolile profesionale si la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea
Sistemului Informational si Informatic in Domeniul Sanatatii Bucuresti.
CAPITOLUL II
Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si
sanatatii in munca
Art. 3. – In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea
accidentelor si a bolilor profesionale, angajatorii au obligatia sa obtina autorizatia de functionare
din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati.
Art. 4. – Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice:
a) persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punctul de vedere al
securitatii si sanatatii in munca, se efectueaza in temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea
formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si
persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii
persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati economice, intreprinderile individuale si
intreprinderile familiale pentru care procedura de inregistrare in registrul comertului si de
autorizare a functionarii este reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008
privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile
individuale si intreprinderile familiale, cu modificarile ulterioare.
Art. 5. – Asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii
din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca se face pentru activitatile care se
desfasoara la sediul social, la sediile secundare sau in afara acestora.
Art. 6. – (1) In vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca,
angajatorul are obligatia sa depuna la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi
desfasoara activitatea o cerere, completata in doua exemplare semnate in original de catre
angajator, conform modelului prevazut in anexa nr. 1.
(2) Cererea prevazuta la alin. (1) va fi insotita de urmatoarele acte:
a) copii de pe actele de infiintare;
b) declaratia pe propria raspundere, conform modelului prezentat in anexa nr. 2, din care
rezulta ca pentru activitatile declarate sunt indeplinite conditiile de functionare prevazute de
legislatia specifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
(3) Pentru actele depuse in sustinerea cererii se va completa opisul prezentat in anexa nr. 1.
Art. 7. – In vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca,
inspectoratele teritoriale de munca procedeaza dupa cum urmeaza:
a) inregistreaza cererile de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii
in munca;
b) verifica actele depuse in sustinerea acestora, precum si declaratia pe propria raspundere
prevazuta la art. 6;
c) completeaza si emit certificatul constatator, conform modelului prezentat in anexa nr. 3;
d) asigura evidenta certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat in anexa
nr. 4;
e) asigura arhivarea documentatiei in baza careia s-au emis certificatele constatatoare.
Art. 8. – Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucratoare, calculat de la
data inregistrarii cererii.
Art. 9. – Certificatul constatator, emis in baza declaratiei pe propria raspundere, da dreptul
angajatorilor sa desfasoare activitatile pentru care au obtinut certificatul.
Art. 10. – (1) In cazul in care in cadrul controalelor se constata incalcari ale prevederilor legale din
domeniul securitatii si sanatatii in munca, inspectorul de munca poate dispune sistarea activitatii
si, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de munca inscrierea masurii sistare a
activitatii in certificatul constatator.
(2) In baza propunerii inspectorului de munca, inspectoratul teritorial de munca consemneaza in
certificatul constatator masura sistarii activitatii prevazuta la alin. (1).
Art. 11. – (1) In situatia prevazuta la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai dupa ce
demonstreaza ca a remediat deficientele care au condus la sistarea activitatii si a obtinut
autorizarea conform art. 6.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), cererea va fi insotita de certificatul constatator eliberat initial, in
original. (3) Inspectoratul teritorial de munca va mentiona in certificatul constatator data reluarii
activitatii.
CAPITOLUL III
Servicii de prevenire si protectie
SECTIUNEA 1
Prevederi generale
Art. 12. – Prezentul capitol stabileste cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor
profesionale din intreprindere si/sau unitate si protectia lucratorilor la locul de munca, cerintele
minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, organizarea activitatilor de
prevenire si protectie in cadrul intreprinderii si/sau unitatii, a serviciilor externe de prevenire si
protectie, stabilirea criteriilor de evaluare si a procedurii de abilitare a serviciilor externe, precum si
reglementarea statutului de reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul
securitatii si sanatatii in munca.
Art. 13. – Angajatorul trebuie sa asigure planificarea, organizarea si mijloacele necesare activitatii
de prevenire si protectie in unitatea si/sau intreprinderea sa.
SECTIUNEA a 2-a
Organizarea activitatilor de prevenire si protectie
Art. 14. – Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre angajator, in
urmatoarele moduri:
a) prin asumarea de catre angajator, in conditiile art. 9 alin. (4) din lege, a atributiilor pentru
realizarea masurilor prevazute de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de prevenire
si protectie;
c) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.
Art. 15. – (1) Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute la art. 14
in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de
munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/echipamente de munca si
mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru;
2. elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de
securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale
unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru, si difuzarea acestora in
intreprindere si/sau unitate numai dupa ce au fost aprobate de catre angajator;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, ce revin
lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in fisa postului, cu aprobarea
angajatorului;
5. verificarea insusirii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire
si protectie, a instructiunilor proprii, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin in
domeniul securitatii si sanatatii in munca stabilite prin fisa postului;
6. intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a
lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, in scris, a periodicitatii instruirii
adecvate pentru fiecare loc de munca in instructiunile proprii, asigurarea informarii si instruirii
lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea insusirii si aplicarii de catre
lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii;
9. asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor
art. 101-107, si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107;
11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate in munca, stabilirea
tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotararii Guvernului nr.
971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de
munca;
12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara
autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesita
testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si
control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor in mediul
de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta,
precum si a sistemelor de siguranta;
17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a angajatorului
asupra deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora;
18. intocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotararile Guvernului emise in temeiul art.
51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare
si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca este cazul,
incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de persoane competente,
conform prevederilor din Hotararea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerintele minime de
securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca;
20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din
intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament individual de
protectie, conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de
securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie
la locul de munca;
21. urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de
protectie si a inlocuirii lor la termenele stabilite, precum si in celelalte situatii prevazute de
Hotararea Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;
23. intocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din intreprindere
si/sau unitate, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de
control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si
protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, in
situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in acelasi loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de
evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii obligatiilor si
atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea contractelor de
prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu angajatori straini;
31. intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati.
32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca verificarile si/sau
incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la timp si de catre persoane
competente ori alte activitati necesare, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.058/2006
privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi
expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive;
33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.
(2) Activitatile legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se vor efectua in
conformitate cu prevederile art. 24 si 25 din lege.
(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea si sanatatea in munca la nivelul intreprinderii si/sau
unitatii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuita, cel putin, in
urmatoarele situatii:
a) ori de cate ori intervin schimbari sau modificari in ceea ce priveste tehnologia, echipamentele
de munca, substantele ori preparatele chimice utilizate si amenajarea locurilor de
munca/posturilor de munca;
b) dupa producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la aparitia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de catre un lucrator apartinand grupurilor sensibile la riscuri
specifice;
e) la executarea unor lucrari speciale.
Art. 16. – (1) In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua
activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5;
b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in
intreprindere si/sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, cu o durata minima de 40 de ore si continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A, fapt care se
atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.
(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa
desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie
si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice.
(3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu
au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si
protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele
activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
Art. 17. – (1) In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate
efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:
a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c);
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave,
ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.
(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa
desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de
prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme
metodologice.
(3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu
au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si
protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele
activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
Art. 18. – (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori,
angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai
multe servicii interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si
protectie din cadrul intreprinderii.
(2) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1) care desfasoara activitati dintre
cele prevazute in anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne
de prevenire si protectie.
(3) In cazul in care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si protectie nu au
capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie
prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de
prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
Art. 19. – (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul
trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
(2) In cazul in care serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile
necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15,
angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activitati de
prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
SECTIUNEA a 3-a
Lucratori desemnati
Art. 20. – (1) Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de
prevenire si protectie se face prin decizie scrisa a angajatorului.
(2) Angajatorul va desemna lucratorul numai din randul lucratorilor cu care are incheiat contract
individual de munca cu norma intreaga.
(3) Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul
desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.
Art. 21. – Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat
trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii sisanatatii
in munca, potrivit prevederilor art. 49.
Art. 22. – (1) Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati in functie de marimea
intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia
acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii
desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.
SECTIUNEA a 4-a
Serviciile interne de prevenire si protectie
Art. 23. – (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 si, dupa caz, alti lucratori.
(2) Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele
prevazute la art. 50.
(3) Incepand cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format
din lucratori care au contract individual de munca cu norma intreaga incheiat cu angajatorul.
Art. 24. – (1) Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza in subordinea directa a
angajatorului ca o structura distincta.
(2) Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai
activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi: prevenirea si
stingerea incendiilor si protectia mediului.
(3) Angajatorul va consemna in regulamentul intern sau in regulamentul de organizare si
functionare activitatile de prevenire si protectie pentru efectuarea carora serviciul intern de
prevenire si protectie are capacitate si mijloace adecvate.
Art. 25. – Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa aiba la dispozitie resursele materiale
si umane necesare pentru indeplinirea activitatilor de prevenire si protectie desfasurate in
intreprindere.
Art. 26. – (1) Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protectie in functie de
marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de
distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire si
protectie sa poata desfasura activitatile specifice.
(3) Cand angajatorul isi desfasoara activitatea in mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire
si protectie trebuie sa fie organizat astfel incat sa se asigure in mod corespunzator desfasurarea
activitatilor specifice.
(4) In situatia in care activitatea de prevenire si protectie este asigurata prin mai multe servicii
interne, acestea vor actiona coordonat pentru asigurarea eficientei activitatii.
Art. 27. – Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii
lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale
adecvate, in conditiile legii.
SECTIUNEA a 5-a
Servicii externe de prevenire si protectie
Art. 28. – Serviciul extern de prevenire si protectie asigura, pe baza de contract, activitatile de
prevenire si protectie in domeniu.
Art. 29. – Angajatorul apeleaza la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit.
d) din lege.
Art. 30. – Serviciul extern trebuie sa aiba acces la toate informatiile necesare desfasurarii activitatii
de prevenire si protectie. Art. 31. – Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa
indeplineasca urmatoarele cerinte:
a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele materiale
necesare pentru a-si desfasura activitatea;
b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de
avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si
sanatatii in munca, in conformitate cu procedura stabilita la art. 35-45.
Art. 32. – (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 si, dupa caz, alti lucratori.
(2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele
prevazute la art. 50.
(3) In cazul in care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana,
aceasta trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50.
(4) Incepand cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un
singur serviciu extern de prevenire si protectie.
Art. 33. – (1) Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie
sa cuprinda si urmatoarele:
a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre fiecare serviciu extern de
prevenire si protectie; b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciile interne si/sau cu
alte servicii externe de prevenire si protectie; c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre
parti.
(2) Serviciile externe de prevenire si protectie au obligatia sa puna la dispozitia beneficiarilor de
servicii informatiile prevazute la art. 26 si 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009
privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
Art. 34. – (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa intocmeasca un raport de
activitate semestrial, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 10.
(2) Raportul trebuie inaintat, in termen de 15 zile de la incheierea semestrului, inspectoratului
teritorial de munca pe raza caruia serviciul extern de prevenire si protectie isi are sediul social.
SECTIUNEA a 6-a
Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie
Art. 35. – Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie se efectueaza conform procedurii
prevazute de prezenta sectiune, elaborata cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) si alin.
(5), precum si prevederilor art. 45 alin. (2) lit. e) din lege.
Art. 36. – (1) Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa isi desfasoare activitatea numai
daca sunt in posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire si protectie,
denumit in continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevazuta la alin. (2), sau in conditiile
art. 451-454.
(2) In cadrul fiecarui inspectorat teritorial de munca, respectiv al municipiului Bucuresti, prin ordin
al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor
externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si
instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita in continuare Comisia de abilitare si
avizare.
(3) Membrii Comisiei de abilitare si avizare prevazute la alin. (2) sunt:
a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de munca – presedinte;
b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judetene sau a municipiului Bucuresti,
infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor;
c) reprezentantul teritorial al asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale.
(4) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de persoane din cadrul
inspectoratului teritorial de munca, numite de catre conducerea acestuia.
(5) Atributiile secretariatului Comisiei de abilitare si avizare se stabilesc prin ordin al ministrului
muncii, solidaritatii sociale si familiei.
(6) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare asigura:
a) cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau
Spatiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pietei interne (IMI), in
numele Comisiei de abilitare si avizare, potrivit prevederilor legale;
b) verificarea legalitatii documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre,
depuse in vederea abilitarii, avizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor
legale, in cazul in care Comisia de abilitare si avizare considera ca este necesar.
Art. 37. – (1) In vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15,
solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:
a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, potrivit modelului
prezentat in anexa nr. 8;
b) opisul documentelor din dosar;
c) copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului, care sa contina codul CAEN
corespunzator activitatii pentru care se abiliteaza, si, dupa caz, copie de pe actul constitutiv;
d) lista cu personalul care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
e) copii ale documentelor care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire, potrivit
prevederilor art. 31 si 32, a personalului care va desfasura activitati in domeniul securitatii si
sanatatii in munca;
f) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;
g) copii ale documentelor care atesta vechimea de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si
sanatatii in munca, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
h) memoriu de prezentare, din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care
dispun;
i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de munca, pe perioada nedeterminata,
pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern de
prevenire si protectie;
k) declaratii ale personalului serviciului extern de prevenire si protectie privind pastrarea
confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie,
asupra informatiilor la care are acces.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitantii care au lucrat cel
putin 5 ani in compartimentele cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca din cadrul
Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Inspectiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de
munca, Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si caselor teritoriale de
pensii, precum si din cadrul institutiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau
Spatiului Economic European si care, la data depunerii dosarului in vederea abilitarii, nu mai sunt
in activitate in aceste institutii.
(3) Dovada indeplinirii cerintelor prevazute de prezentul articol poate fi facuta si prin documente
eliberate de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spatiul
Economic European, intocmite intr-un scop echivalent sau din care sa reiasa ca sunt indeplinite
cerintele respective, prezentate in copie certificata de catre solicitant si insotite de o traducere
neoficiala in limba romana.
(4) Memoriul de prezentare prevazut la alin. (1) lit. h) trebuie sa contina, cel putin, informatii cu
privire la:
a) sediu social;
b) baza tehnico-materiala;
c) activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15 pe care intentioneaza sa le
desfasoare.
Art. 38. – (1) Solicitantul trebuie sa transmita dosarul prevazut la art. 37, prin posta, cu confirmare
de primire, cu cel putin 10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare.
(2) Cererile se inregistreaza in ordinea primirii lor.
(3) Procedurile si formalitatile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art. 12 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 68/2010.
Art. 39. – (1) Comisia de abilitare si avizare isi desfasoara activitatea in baza propriului regulament
de organizare si functionare, aprobat de presedintele acesteia.
(2) Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii:
a) sa afiseze data intrunirii la sediul sau, pe pagina proprie de internet sau in presa locala, cu
cel putin 15 zile inainte;
b) sa se intruneasca cel putin o data pe trimestru, in functie de numarul de dosare primite;
c) sa analizeze dosarele solicitantilor cu respectarea prevederilor art. 37 si 42;
d) sa analizeze cazurile prevazute la art. 41-44 si sa decida in consecinta;
e) sa elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 9, pentru
solicitantii care indeplinesc conditiile prevazute de prezentele norme metodologice pentru
serviciile externe de prevenire si protectie;
f) sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la
art. 37 si sa motiveze aceasta decizie;
g) sa transmita titularilor, prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 10 zile de la data
intrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise;
h) sa tina evidenta certificatelor de abilitare emise si sa arhiveze dosarele in baza carora s-au
emis;
i) sa intocmeasca Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor
carora li s-a retras certificatul de abilitare si sa transmita aceasta lista la Inspectia Muncii;
j) sa instiinteze serviciile externe de prevenire si protectie care fac obiectul prevederilor art. 451-
454 si care au notificat Comisia de abilitare si avizare si sa asigure inscrierea acestor servicii in
listele respective;
k) sa asigure, prin secretariat, cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele
membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, prin intermediul IMI,
potrivit prevederilor legale;
l) sa verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autoritati competente din
alte state membre, depuse in vederea autorizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit
prevederilor legale, in cazul in care este necesar.
Art. 40. – (1) Solicitantul caruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, in termen de 30 de zile de la
data primirii instiintarii, sa faca contestatie la Comisia de contestatii constituita in cadrul
Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta in termen de 30 de zile.
Art. 41. – (1) Certificatul de abilitare se retrage de catre Comisia de abilitare si avizare care l-a
eliberat daca solicitantul nu a depus doua rapoarte semestriale consecutive, in termen, la
inspectoratul teritorial de munca.
(2) Dreptul de prestare a serviciilor de catre prestatorii carora li se retrage certificatul de abilitare
se considera ca inceteaza la data primirii instiintarii ca certificatul a fost retras, transmisa de
Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca la care sunt luati in
evidenta.
(3) Serviciul extern de prevenire si protectie caruia i s-a retras certificatul de abilitare in conditiile
prezentelor norme metodologice are dreptul sa solicite abilitarea dupa o perioada minima de un
an de la data prevazuta la alin. (2).
Art. 42. – (1) Reinnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre
conditiile in baza carora a fost emis.
(2) Modificarile prevazute la alin. (1) sunt urmatoarele:
a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire si protectie abilitat,
potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare;
b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire si protectie abilitat;
c) schimbarea sediului social;
d) schimbarea conducatorului serviciului extern de prevenire si protectie abilitat.
(3) Modificarile prevazute la alin. (2) trebuie sa fie comunicate Comisiei de abilitare si avizare
potrivit art. 43.
(4) In situatia in care serviciile externe de protectie si prevenire nu mai indeplinesc conditiile de
abilitare, nu au comunicat modificarile prevazute la alin. (2) si nu au solicitat reinnoirea
certificatului de abilitare in termenul prevazut la art. 43, inceteaza valabilitatea certificatului de
abilitare.
(5) Serviciile externe de prevenire si protectie abilitate pot informa Comisia de abilitare si avizare
cu privire la schimbarile prevazute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de contact unic
electronic (PCU electronic).
(6) Dupa analizarea modificarilor prevazute la alin. (2), Comisia de abilitare si avizare emite noul
certificat de abilitare, in conditiile prevazute de prezentele norme metodologice si cu respectarea
art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari
prin Legea nr. 68/2010.
(7) In situatia in care serviciul extern de prevenire si protectie nu mai indeplineste conditiile de
abilitare prevazute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare si avizare retrage
certificatul de abilitare in cauza.
Art. 43. – Pentru reinnoirea certificatului de abilitare, prevazuta la art. 42, in maximum 10 zile
lucratoare de la modificarea uneia sau mai multor conditii initiale, solicitantul va depune
urmatoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare:
a) cerere de reinnoire potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8A, care sa contina lista
modificarilor survenite;
b) documentele care atesta modificarile survenite.
Art. 44. – (1) Inspectoratele teritoriale de munca verifica respectarea de catre serviciile externe de
prevenire si protectie a conditiilor in baza carora a fost emis certificatul de abilitare si propun, in
scris, Comisiei de abilitare si avizare, daca este cazul, retragerea certificatului.
(2) Comisia de abilitare si avizare analizeaza argumentele aduse in sustinerea propunerii de
retragere a certificatului de abilitare si, pe baza acestora, poate retrage certificatul.
(3) Comisia de abilitare si avizare comunica titularului retragerea certificatului de abilitare si
motivatia, in conditiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
(4) Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si
Protectiei Sociale, in termen de 30 de zile de la data primirii comunicarii cu privire la retragere.
(5) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 30 de
zile.
Art. 45. – Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a
retras certificatul de abilitare se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei
Muncii.
SECTIUNEA a 61-a
Prevederi specifice referitoare la libera circulatie a serviciilor externe de prevenire
si protectie
Art. 45.1. – (1) Persoanele fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al
Spatiului Economic European care au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de
abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei, fara a fi abilitate potrivit
prezentelor norme metodologice, in urmatoarele moduri:
a) permanent;
b) temporar sau ocazional.
(2) Persoanele fizice si juridice stabilite in alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului
Economic European care nu au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de
abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei doar daca sunt abilitate
potrivit prezentelor norme metodologice.
Art. 45.2. – (1) Persoanele fizice si juridice prevazute la art. 451 pot presta pe teritoriul Romaniei
activitatile de prevenire si protectie mentionate la art. 15 numai dupa notificarea prealabila a
Comisiei de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi
desfasoara activitatea sau isi au sediul, dupa caz.
(2) Inceperea prestarii activitatii acestor servicii externe este conditionata de notificarea prevazuta
la alin. (1) si, in cazul prevazut la art. 451 alin. (1) lit. a), de transmiterea, impreuna cu formularul
de notificare, a urmatoarelor documente:
a) actul de inregistrare la oficiul registrului comertului, in copie;
b) autorizatia/atestatul/certificatul emisa/emis intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al
Spatiului Economic European, in copie certificata de detinator si in traducere neoficiala;
c) lista cu personalul care detine certificate de competenta profesionala corespunzatoare,
semnata si stampilata de persoana autorizata;
d) certificate de competenta profesionala sau documente similare emise de autoritati dintr-un
stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European, in copie autorizata de
detinator si in traducere neoficiala.
(3) Dreptul de a presta al persoanelor prevazute la alin. (1) incepe din momentul notificarii
Comisiei de abilitare si avizare, respectiv la:
a) data inregistrarii notificarii, in situatia depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare
sau prin PCU electronic;
b) data confirmarii de primire, in cazul expedierii prin posta a notificarii.
Art. 45.3. – (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si
protectie in conditiile art. 451 alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea
formularului prevazut in anexa nr. 10A, insotit de documentele prevazute la art. 452 alin. (2), la
Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi au
sediul/domiciliul/resedinta, inainte de inceperea activitatii.
(2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le
considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile de
la data primirii notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al
Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie
si prevenire, in regim permanent, in Romania.
Art. 45.4. – (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si
protectie in conditiile art. 451 alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea
formularului prevazut in anexa nr. 10B, insotit de copia autorizatiei sau a documentului echivalent
pe care il detin, certificata de catre detinator, la Comisia de abilitare si avizare din cadrul
inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia urmeaza sa isi desfasoare activitatea, inainte de
inceperea acesteia.
(2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le
considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile
lucratoare de la primirea notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat
membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe
de protectie si prevenire, in regim temporar sau ocazional, in Romania.
Art. 45.5. – Constatarea nerespectarii prevederilor art. 451-454 se face de catre inspectoratele
teritoriale de munca, cu aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010, si ale prezentelor norme
metodologice.
Art. 45.6. – Listele prevazute la art. 453 alin. (2) si 454 alin. (2) se afiseaza si se actualizeaza pe
pagina de internet a Inspectiei Muncii.
SECTIUNEA a 7-a
Planul de prevenire si protectie
Art. 46. – (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie sa intocmeasca un
plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de
munca, la aparitia unor riscuri noi si in urma producerii unui eveniment.
(2) In urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru se stabilesc masuri de
prevenire si protectie, de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura,
necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.
(3) In urma analizei masurilor prevazute la alin. (2) se stabilesc resursele umane si materiale
necesare realizarii lor. (4) Planul de prevenire si protectie va cuprinde cel putin informatiile
prevazute in anexa nr. 7.
(5) Planul de prevenire si protectie se supune analizei lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sau
comitetului de securitate si sanatate in munca, dupa caz, si trebuie sa fie semnat de angajator.
SECTIUNEA a 8-a
Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca
Art. 47. – Nivelurile de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, necesare pentru
dobandirea capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii activitatilor de prevenire si
protectie, sunt urmatoarele:
a) Abrogat
b) nivel mediu;
c) nivel superior.
Art. 48. Abrogat
Art. 49. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca
corespunzatoare nivelului mediu sunt:
a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;
b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in
anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore.
(2) Nivelul mediu prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a
cursului prevazut la alin. (1) lit. b).
Art. 50. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca
corespunzatoare nivelului superior, care trebuie indeplinite in mod cumulativ, sunt urmatoarele:
a) absolvirea, in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, cu diploma
de licenta sau echivalenta, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licenta, ori a
studiilor universitare de lunga durata sau absolvirea cu diploma de absolvire a studiilor
universitare de scurta durata;
b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in
anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore;
c) absolvirea cu diploma sau certificat de absolvire, dupa caz, a unui program de invatamant
postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de
absolvire a cursurilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(3) Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) si c) este considerata indeplinita si in situatia in care
persoana a obtinut o diploma de master sau doctorat in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 51.- Cursurile si programele de formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca,
prevazutela art. 49 si 50, se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati,
potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor
,republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 51.1. (abrogat prin HG nr. 1242 din 14 decembrie 2011)
b) expert in securitate si sanatate in munca.
Art. 51.2. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca
corespunzatoare ocupatiei prevazute la art. 511 lit. a) sunt:
a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;
b) program de formare pentru ocupatia de tehnician in securitate si sanatate in munca, de cel
putin 80 de ore.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de
absolvire a programului de formare profesionala corespunzator.
Art. 51.3. (abrogat prin HG nr. 1242 din 14 decembrie 2011)
b) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in
munca, de cel putin 80 de ore;
c) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180
de ore, sau masterat/doctorat in acest domeniu.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diplomele de studii si certificatul de
absolvire a programului de formare profesionala corespunzator.
SECTIUNEA a 9-a
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si
sanatatii in munca
Art. 52. – Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, definiti conform art. 5 lit. d) din lege, sunt alesi de catre si dintre lucratorii din intreprindere
si/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau
regulamentul de organizare si functionare.
Art. 53. – (1) Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii
si sanatatii lucratorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul
intern sau regulamentul de organizare si functionare, in functie de numarul total al lucratorilor din
intreprindere si/sau unitate.
(2) Numarul minim prevazut la alin. (1) va fi stabilit dupa cum urmeaza:
a) un reprezentant, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 10 si 49 de lucratori
inclusiv;
b) 2 reprezentanti, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au sub 50 si 100 de lucratori
inclusiv;
c) conform cerintelor prevazute la art. 60 alin. (3), in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care
au peste 101 lucratori inclusiv.
Art. 54. – Lucratorii comunica in scris angajatorului numarul si numele reprezentantilor lucratorilor
cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 55. – (1) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii
lucratorilor trebuie sa urmeze un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca,
cu o durata de cel putin 40 de ore, cu continutul minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. A.
(2) Indeplinirea cerintei prevazute la alin. (1) se atesta printr-un document de absolvire a
programului de pregatire.
Art. 56. – Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in
munca sunt consultati si participa, in conformitate cu art. 18 din lege, si pot desfasura urmatoarele
activitati:
a) colaboreaza cu angajatorul pentru imbunatatirea conditiilor de securitate si sanatate in
munca;
b) insotesc echipa/persoana care efectueaza evaluarea riscurilor;
c) ajuta lucratorii sa constientizeze necesitatea aplicarii masurilor de securitate si sanatate in
munca;
d) aduc la cunostinta angajatorului sau comitetului de securitate si sanatate in munca
propunerile lucratorilor referitoare la imbunatatirea conditiilor de munca;
e) urmaresc realizarea masurilor din planul de prevenire si protectie;
f) informeaza autoritatile competente asupra nerespectarii prevederilor legale in domeniul
securitatii si sanatatii in munca.
CAPITOLUL IV
Organizarea si functionarea comitetului de securitate si sanatate
in munca
SECTIUNEA 1
Organizarea comitetului de securitate si sanatate in munca
Art. 57. – (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in unitatile care au un
numar de cel putin 50 de lucratori, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul
Romaniei.
(2) Inspectorul de munca poate impune constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca
in unitatile cu un numar mai mic de 50 de lucratori in functie de natura activitatii si de riscurile
identificate.
(3) In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe
comitete de securitate si sanatate in munca; numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv
de munca aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare si functionare.
(4) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie si in cazul activitatilor care se
desfasoara temporar, respectiv cu o durata mai mare de 3 luni.
(5) In unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, unde nu s-a constituit comitet de securitate si
sanatate in munca, atributiile acestuia revin reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in
domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.
Art. 58. – (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din urmatorii membri:
a) angajator sau reprezentantul sau legal;
b) reprezentanti ai angajatorului cu atributii de securitate si sanatate in munca;
c) reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii
lucratorilor;
d) medicul de medicina a muncii.
(2) Numarul reprezentantilor lucratorilor este egal cu numarul format din angajator sau
reprezentantul sau legal si reprezentantii angajatorului.
(3) Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este
secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca.
Art. 59. – (1) Reprezentantii lucratorilor in comitetul de securitate si sanatate in munca vor fi alesi
pe o perioada de 2 ani. (2) In cazul in care unul sau mai multi reprezentanti ai lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor se retrag din comitetul de
securitate si sanatate in munca, acestia vor fi inlocuiti imediat prin alti reprezentanti alesi.
Art. 60. – (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si
sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau
regulamentul de organizare si functionare.
(2) Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi desemnati de
catre lucratori dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si
sanatatii lucratorilor.
(3) Numarul minim al reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca
se stabileste in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere/unitate, dupa cum urmeaza:
a) de la 10 la 100 de lucratori – 2 reprezentanti;
b) de la 101 la 500 de lucratori – 3 reprezentanti;
c) de la 501 la 1.000 de lucratori – 4 reprezentanti;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucratori – 5 reprezentanti; e) de la 2.001 la 3.000 de lucratori – 6
reprezentanti; f) de la 3.001 la 4.000 de lucratori – 7 reprezentanti; g) peste 4.000 de lucratori –
8 reprezentanti.
Art. 61. – (1) Angajatorul are obligatia sa acorde fiecarui reprezentant al lucratorilor in comitetele
de securitate si sanatate in munca timpul necesar exercitarii atributiilor specifice.
(2) Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca si va fi de cel putin:
a) 2 ore pe luna in unitatile avand un efectiv de pana la 99 de lucratori;
b) 5 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 100 si 299 de lucratori;
c) 10 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 300 si 499 de lucratori;
d) 15 ore pe luna in unitatile avand un efectiv intre 500 si 1.499 de lucratori;
e) 20 de ore pe luna in unitatile avand un efectiv de 1.500 de lucratori si peste.
(3) Instruirea necesara exercitarii rolului de membru in comitetul de securitate si sanatate in
munca trebuie sa se realizeze in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii.
Art. 62. – Angajatorul sau reprezentantul sau legal este presedintele comitetului de securitate si
sanatate in munca.
Art. 63. – Membrii comitetului de securitate si sanatate in munca se nominalizeaza prin decizie
scrisa a presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusa la cunostinta tuturor
lucratorilor.
Art. 64. – (1) La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca vor fi convocati sa
participe lucratorii desemnati, reprezentantii serviciului intern de prevenire si protectie si, in cazul
in care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire si protectie,
reprezentantii acestora.
(2) La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca pot participa inspectori de munca.
SECTIUNEA a 2-a
Functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca
Art. 65. – Comitetul de securitate si sanatate in munca functioneaza in baza regulamentului de
functionare propriu.
Art. 66. – (1) Angajatorul are obligatia sa asigure intrunirea comitetului de securitate si sanatate in
munca cel putin o data pe trimestru si ori de cate ori este necesar.
(2) Ordinea de zi a fiecarei intruniri este stabilita de catre presedinte si secretar, cu consultarea
reprezentantilor lucratorilor, si este transmisa membrilor comitetului de securitate si sanatate in
munca, inspectoratului teritorial de munca si, daca este cazul, serviciului extern de protectie si
prevenire, cu cel putin 5 zile inaintea datei stabilite pentru intrunirea comitetului.
(3) Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca convoaca in scris membrii comitetului
cu cel putin 5 zile inainte de data intrunirii, indicand locul, data si ora stabilite.
(4) La fiecare intrunire secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca incheie un procesverbal
care va fi semnat de catre toti membrii comitetului.
(5) Comitetul de securitate si sanatate in munca este legal intrunit daca sunt prezenti cel putin
jumatate plus unu din numarul membrilor sai.
(6) Comitetul de securitate si sanatate in munca convine cu votul a cel putin doua treimi din
numarul membrilor prezenti. (7) Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca va afisa
la loc vizibil copii ale procesului-verbal incheiat.
(8) Secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca transmite inspectoratului teritorial de
munca, in termen de 10 zile de la data intrunirii, o copie a procesului-verbal incheiat.
SECTIUNEA a 3-a
Atributiile comitetului de securitate si sanatate in munca
Art. 67. – Pentru realizarea informarii, consultarii si participarii lucratorilor, in conformitate cu art.
16, 17 si 18 din lege, comitetul de securitate si sanatate in munca are cel putin urmatoarele
atributii:
a) analizeaza si face propuneri privind politica de securitate si sanatate in munca si planul de
prevenire si protectie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare si
functionare;
b) urmareste realizarea planului de prevenire si protectie, inclusiv alocarea mijloacelor
necesare realizarii prevederilor lui si eficienta acestora din punct de vedere al imbunatatirii
conditiilor de munca;
c) analizeaza introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luand in considerare
consecintele asupra securitatii si sanatatii, lucratorilor, si face propuneri in situatia constatarii
anumitor deficiente;
d) analizeaza alegerea, cumpararea, intretinerea si utilizarea echipamentelor de munca, a
echipamentelor de protectie colectiva si individuala;
e) analizeaza modul de indeplinire a atributiilor ce revin serviciului extern de prevenire si
protectie, precum si mentinerea sau, daca este cazul, inlocuirea acestuia;
f) propune masuri de amenajare a locurilor de munca, tinand seama de prezenta grupurilor
sensibile la riscuri specifice;
g) analizeaza cererile formulate de lucratori privind conditiile de munca si modul in care isi
indeplinesc atributiile persoanele desemnate si/sau serviciul extern;
h) urmareste modul in care se aplica si se respecta reglementarile legale privind securitatea si
sanatatea in munca, masurile dispuse de inspectorul de munca si inspectorii sanitari;
i) analizeaza propunerile lucratorilor privind prevenirea accidentelor de munca si a
imbolnavirilor profesionale, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de munca si propune
introducerea acestora in planul de prevenire si protectie;
j) analizeaza cauzele producerii accidentelor de munca, imbolnavirilor profesionale si
evenimentelor produse si poate propune masuri tehnice in completarea masurilor dispuse in
urma cercetarii;
k) efectueaza verificari proprii privind aplicarea instructiunilor proprii si a celor de lucru si face
un raport scris privind constatarile facute;
l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate si sanatate in munca de catre
conducatorul unitatii cel putin o data pe an, cu privire la situatia securitatii si sanatatii in munca,
la actiunile care au fost intreprinse si la eficienta acestora in anul incheiat, precum si
propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se va realiza in anul urmator.
SECTIUNEA a 4-a
Obligatiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate si sanatate in munca
Art. 68. – Angajatorul trebuie sa furnizeze comitetului de securitate si sanatate in munca toate
informatiile necesare, pentru ca membrii acestuia sa isi poata da avizul in cunostinta de cauza.
Art. 69. – (1) Angajatorul trebuie sa prezinte, cel putin o data pe an, comitetului de securitate si
sanatate in munca un raport scris care va cuprinde situatia securitatii si sanatatii in munca,
actiunile care au fost intreprinse si eficienta acestora in anul incheiat, precum si propunerile pentru
planul de prevenire si protectie ce se vor realiza in anul urmator.
(2) Angajatorul trebuie sa transmita raportul prevazut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de
securitate si sanatate in munca, in termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munca.
Art. 70. – Angajatorul trebuie sa supuna analizei comitetului de securitate si sanatate in munca
documentatia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca, ale echipamentelor de
protectie colectiva si individuala, in vederea selectionarii echipamentelor optime.
Art. 71. – Angajatorul trebuie sa informeze comitetul de securitate si sanatate in munca cu privire
la evaluarea riscurilor pentru securitate si sanatate, masurile de prevenire si protectie atat la nivel
de unitate, cat si la nivel de loc de munca si tipuri de posturi de lucru, masurile de prim ajutor, de
prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucratorilor.
Art. 72. – Angajatorul comunica comitetului de securitate si sanatate in munca punctul sau de
vedere sau, daca este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de
prevenire si protectie, asupra plangerilor lucratorilor privind conditiile de munca si modul in care
serviciul intern sau extern de prevenire si protectie isi indeplineste atributiile.
Art. 73. – In cazul in care angajatorul nu ia in considerare propunerile comitetului de securitate si
sanatate in munca, conform atributiilor prevazute la art. 67, trebuie sa motiveze decizia sa in fata
comitetului; motivatia va fi consemnata in procesul- verbal.
CAPITOLUL V
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in
munca
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 74. – Prezentul capitol stabileste procedura instruirii lucratorilor din punct de vedere al
securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu art. 20 din lege.
Art. 75. – Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea cunostintelor
si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Art. 76. – (1) Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca la nivelul
intreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza in timpul programului de lucru.
(2) Perioada in care se desfasoara instruirea prevazuta la alin. (1) este considerata timp de
munca. Art. 77. – Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generala;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodica.
Art. 78. – La instruirea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca vor fi folosite
mijloace, metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz,
vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.
Art. 79. – Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri
adecvate.
Art. 80. – Angajatorul trebuie sa dispuna de programe de instruire – testare la nivelul intreprinderii
si/sau unitatii pentru:
a) conducatorii locurilor de munca;
b) lucratori, pe meserii si activitati.
Art. 81. – (1) Rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se
consemneaza in mod obligatoriu in fisa de instruire individuala, conform modelului prezentat in
anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.
(2) Completarea fisei de instruire individuala se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat dupa
verificarea instruirii.
(3) Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul instruit
si de catre persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
(4) Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi
insotita de o copie a ultimei fise de aptitudini completate de catre medicul de medicina muncii.
(5) Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere/unitate, de la angajare pana la data
incetarii raporturilor de munca.
Art. 81.1 – Durata instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru fiecare
dintre cele 3 faze prevazute la art. 77 si pentru instruirea periodica efectuata suplimentar celei
programate prevazuta la art. 98, nu va fi mai mica de 1 ora si se stabileste prin programul de
instruire-testare elaborat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii potrivit prevederilor art. 15 alin. (1)
pct. 8, datat si aprobat de catre angajator.
Art. 82. – (1) Pentru persoanele aflate in intreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului,
cu exceptia altor participanti la procesul de munca, asa cum sunt definiti potrivit art. 5 lit. c) din
lege, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si
functionare, durata instruirii si reguli privind instruirea si insotirea acestora in intreprindere si/sau
unitate.
(2) Pentru lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior care desfasoara activitati pe baza de
contract de prestari de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor
respectivi privind activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru
securitatea si sanatatea lor, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul
intreprinderii si/sau unitatii, in general.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (1) si (2) se consemneaza in fisa de instruire colectiva, conform
modelului prezentat in anexa nr. 12.
(4) Fisa de instruire colectiva se intocmeste in doua exemplare, din care un exemplar se va pastra
de catre angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a efectuat
instruirea si un exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti sau, in cazul
vizitatorilor, de catre conducatorul grupului.
(5) Reprezentantii autoritatilor competente cu atributii de control vor fi insotiti de catre un
reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se intocmi fisa de instruire.
SECTIUNEA a 2-a
Instruirea introductiv-generala
Art. 83. – Instruirea introductiv-generala se face:
a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din lege; b) lucratorilor detasati de la o
intreprindere si/sau unitate la alta; c) lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la
alta;
d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.
Art. 84. – Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitatile specifice
intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si
masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general.
Art. 85. – Instruirea introductiv-generala se face de catre:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; sau b)
lucratorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau d) serviciul extern de prevenire
si protectie.
Art. 86. – Instruirea introductiv-generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20 de
persoane.
Art. 87. – (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitati si de riscurile
pentru securitate si sanatate in munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si
protectie la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii, in general.
(2) (abrogat prin HG 767/2016 din 19 octombrie 2016)
(3) Persoanelor prevazute la art. 82 li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de
prevenire si protectie din intreprindere si/sau unitate.
Art. 88. – (1) In cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, in principal, urmatoarele
probleme:
a) legislatia de securitate si sanatate in munca;
b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in
munca;
c) riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
d) masuri la nivelul intreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor si evacuarea lucratorilor. (2) Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie in
conformitate cu tematica aprobata de catre angajator.
Art. 89. – (1) Instruirea introductiv-generala se va finaliza cu verificarea insusirii cunostintelor pe
baza de teste. (2) Rezultatul verificarii va fi consemnat in fisa de instruire.
(3) Lucratorii prevazuti la art. 83 lit. a) si d) nu vor putea fi angajati daca nu si-au insusit
cunostintele prezentate in instruirea introductiv-generala.
SECTIUNEA a 3-a
Instruirea la locul de munca
Art. 90. – (1) Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca
scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si
activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei
functii exercitate.
(2) Instruirea la locul de munca se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83, inclusiv la
schimbarea locului de munca in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii.
Art. 91. – (1) Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca,
in grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Abrogat
Art. 92. – (1) Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si sanatate in
munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de
munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de munca se stabileste de catre angajator, impreuna cu:
a) conducatorul locului de munca respectiv; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) serviciul intern de prevenire si protectie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protectie.
Art. 93. – (1) Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre
angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul
desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator,
tematici care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
(2) Instruirea la locul de munca va cuprinde cel putin urmatoarele:
a) informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de
munca si/sau postului de lucru;
b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;
c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului grav si iminent;
d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale
locului de munca si/sau postului de lucru;
e) demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si
exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de
alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.
Art. 94. – Inceperea efectiva a activitatii la postul de lucru de catre lucratorul instruit se face numai
dupa verificarea cunostintelor de cate seful ierarhic superior celui care a facut instruirea si se
consemneaza in fisa de instruire individuala.
SECTIUNEA a 4-a
Instruirea periodica
Art. 95. – Instruirea periodica se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83 si are drept scop
reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Art. 96. – (1) Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.
(2) Intervalul dintre doua instruiri periodice si periodicitatea verificarii instruirii vor fi stabilite prin
programul de instruire-testare elaborat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii potrivit prevederilor art.
15 alin. (1) pct. 8, in functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru.
(21) Intervalul dintre doua instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult
12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza instruirea
si prin sondaj de catre angajator/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si
protectie/serviciile externe de prevenire si protectie, care vor semna fisele de instruire ale
lucratorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzator.
(5) Instruirea periodica se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.
Art. 97. – Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care
si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul
intern de de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre
angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
Art. 98. – Instruirea periodica se face suplimentar celei programate in urmatoarele cazuri:
a) cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;
b) cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate in munca privind activitati
specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv
datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
c) la reluarea activitatii dupa accident de munca;
d) la executarea unor lucrari speciale;
e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 99. – Durata instruirii periodice prevazute la art. 98 se stabileste de catre angajator, impreuna
cu:
a) conducatorul locului de munca respectiv; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) serviciul intern de prevenire si protectie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protectie.
Art. 100. – Instruirea periodica prevazuta la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor intocmite de
catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in
munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si
protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectueaza
instruirea.
CAPITOLUL VI
Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific
SECTIUNEA 1
Pericol grav si iminent de accidentare
Art. 101. – Starea de pericol grav si iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l)
din lege, poate fi constatata de catre orice lucrator din intreprindere si/sau unitate, lucrator al
serviciului extern de prevenire si protectie cu care intreprinderea si/sau unitatea a incheiat
contract, precum si de catre inspectorii de munca.
Art. 102. – La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat
urmatoarele masuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) anuntarea serviciilor specializate;
d) anuntarea conducatorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.
Art. 103. – (1) In vederea realizarii masurilor prevazute la art. 102 lit. a), in prealabil angajatorul va
desemna lucratorii care trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea
acestora.
(2) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. b), in prealabil angajatorul trebuie:
a) sa intocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;
b) sa afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
c) sa instruiasca lucratorii in vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul in care
si-au insusit cunostintele. (3) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. c), in
prealabil angajatorul trebuie:
a) sa desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa ii instruiasca
in acest sens;
b) sa asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.
(4) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. d), in prealabil angajatorul trebuie sa
stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.
(5) In vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. e), in prealabil angajatorul trebuie:
a) sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si
iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
b) sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.
Art. 104. – Angajatorul trebuie sa stabileasca masurile de securitate prevazute la art. 102, tinand
seama de natura activitatilor, numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si de
prezenta altor persoane in afara celor implicate direct in procesul muncii.
SECTIUNEA a 2-a
Zone cu risc ridicat si specific
Art. 105. – Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazuta la art. 13 lit. k) din lege trebuie sa
contina nominalizarea si localizarea acestor zone in cadrul intreprinderii si/sau unitatii si masurile
stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru aceste zone.
Art. 106. – (1) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta tuturor lucratorilor care sunt zonele cu
risc ridicat si specific.
(2) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care
isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma evaluarii
riscurilor.
Art. 107. – Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru zonele
cu risc ridicat si specific constituie o prioritate in cadrul planului de protectie si prevenire.
CAPITOLUL VII
Comunicarea si cercetarea evenimentelor,
inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor
periculoase,
semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor
profesionale
SECTIUNEA 1
Comunicarea evenimentelor
Art. 108. – (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 si art. 27 alin. (1) din
lege.
(2) Daca printre victimele evenimentului se afla si lucratori ai altor angajatori, evenimentul va fi
comunicat si angajatorilor acestora de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(3) Evenimentul produs in conditiile prevazute la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, daca a avut
loc in afara intreprinderii si/sau unitatii si nu a avut nicio legatura cu aceasta, va fi comunicat
inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, de catre orice persoana care are
cunostinta despre producerea evenimentului.
Art. 109. – Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin urmatoarele informatii, conform
modelului prevazut in anexa nr. 13:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul,
denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa si numarul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
e) numele si prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: varsta, starea civila, copii in intretinere, alte persoane in
intretinere, ocupatia, vechimea in ocupatie si la locul de munca;
g) imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
h) consecintele accidentului;
i) numele si functia persoanei care comunica evenimentul;
j) data comunicarii;
k) unitatea sanitara cu paturi la care a fost internat accidentatul.
Art. 110. – In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul
victimelor, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor indatoriri de serviciu,
serviciile politiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de munca din judetul
pe raza caruia s-a produs.
Art. 111. – (1) Angajatorul va lua masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt
rezultata din producerea evenimentului, pana la primirea acordului din partea organelor care
efectueaza cercetarea, cu exceptia cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera
producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentatilor sau ar pune in pericol viata
lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul muncii.
(2) In situatia in care este necesar sa se modifice starea de fapt rezultata din producerea
evenimentului, se vor face, dupa posibilitati, schite sau fotografii ale locului unde s-a produs, se
vor identifica si se vor ridica orice obiecte care contin sau poarta o urma a evenimentului;
obiectele vor fi predate organelor care efectueaza cercetarea si vor constitui probe in cercetarea
evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a starii de fapt rezultata din producerea evenimentului, angajatorul sau
reprezentantul sau legal va consemna pe propria raspundere, intr-un proces-verbal, toate
modificarile efectuate dupa producerea evenimentului.
Art. 112. – (1) Inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc evenimentul va comunica
Inspectiei Muncii:
a) incidentul periculos;
b) evenimentul care a avut ca urmare un deces;
c) evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv;
d) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidenta;
e) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate. f) evenimentul care a
avut ca urmare disparitia unei/unor persoane.
(2) Evenimentele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) se vor comunica Inspectiei Muncii dupa primirea
deciziei de incadrare intr- un grad de invaliditate.
(3) Comunicarea catre Inspectia Muncii va cuprinde informatiile prevazute la art. 109.
Art. 113. – (1) La solicitarea organelor care efectueaza cercetarea evenimentului, unitatea sanitara
care acorda asistenta medicala de urgenta se va pronunta in scris cu privire la diagnosticul
provizoriu, in termen de maximum 3 zile lucratoare de la primirea solicitarii.
(2) Unitatea sanitara prevazuta la alin. (1) va lua masuri pentru recoltarea imediata a probelor de
laborator, in vederea determinarii alcoolemiei sau a starii de influenta a produselor ori substantelor
stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum si pentru recoltarea altor
probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de munca, urmand sa comunice rezultatul
determinarilor specifice in termen de 5 zile lucratoare de la obtinerea acestora.
(3) In caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de munca va solicita in scris
unitatii medico-legale competente un raport preliminar din care sa reiasa faptul ca decesul a fost
sau nu urmarea unei vatamari violente, in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr.
1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si legislatiei subsecvente.
(4) Unitatea medico-legala va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de munca in
conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 459/2001, republicata, si ale legislatiei subsecvente.
(5) Unitatea medico-legala va transmite raportul de constatare medico-legala in termenul prevazut
la art. 29 alin. (3) din lege. (6) In cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza
medicala si recuperare a capacitatii de munca ce a emis decizia de incadrare intr-un grad de
invaliditate va trimite o copie de pe decizie, in termen de 5 zile lucratoare de la data eliberarii
acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul.
SECTIUNEA a 2-a
Cercetarea evenimentelor
Art. 114. – Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au
condus la producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor
ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru
determinarea caracterului accidentului.
Art. 115. – Cercetarea se face imediat dupa comunicare, in conformitate cu prevederile art. 29
alin. (1) din lege.
Art. 116. – (1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca se
efectueaza de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(11) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) cazurile in care lucratorii au suferit o invaliditate
evidenta, cazurile in care victimele sunt cetateni straini sau cazurile in care printre victime se afla
cetateni straini.
(12) In cazurile prevazute la alin. (11) cercetarea se efectueaza de catre inspectoratul teritorial de
munca pe raza caruia s-a produs evenimentul.
(2) Angajatorul are obligatia sa numeasca de indata, prin decizie scrisa, comisia de cercetare a
evenimentului.
(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane, dintre care o
persoana trebuie sa fie, dupa caz:
a) lucrator desemnat;
b) reprezentant al serviciului intern de prevenire si protectie;
c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie cu pregatire corespunzatoare
conform art. 47 lit. c).
(4) Persoanele numite de catre angajator in comisia de cercetare a evenimentului trebuie sa aiba
pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie implicate in organizarea si conducerea locului de
munca unde a avut loc evenimentul si sa nu fi avut o responsabilitate in producerea
evenimentului.
(5) Angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu poate
face parte din comisia de cercetare a evenimentului, in acest caz urmand sa apeleze la servicii
externe.
(6) Daca in eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiti, in comisia de cercetare numita
de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate si persoane numite prin decizie
scrisa de catre ceilalti angajatori.
(7) Angajatorul care a organizat transportul raspunde pentru cercetarea accidentului de circulatie
produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporara de munca, cu respectarea, atunci
cand este cazul, a prevederilor alin. (6).
(8) Cercetarea evenimentului prevazut la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, daca acesta a avut
loc in afara intreprinderii si/sau unitatii angajatorului si nu a avut nicio legatura cu aceasta, se
efectueaza in conditiile legii.
(9) Angajatorul care nu dispune de personal competent in conformitate cu alin. (4) sau nu are
personal suficient trebuie sa asigure cercetarea apeland la servicii externe de prevenire si
protectie.
Art. 116.1. – Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul si/sau invaliditatea lucratorilor,
precum si a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judete decat judetul unde are
sediul social angajatorul se va face de catre inspectoratul teritorial de munca pe teritoriul caruia a
avut loc evenimentul.
Art. 117. – (1) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice in care sunt implicate
persoane aflate in indeplinirea indatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite
comisiei numite de angajator, inspectoratului teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc
evenimentul sau Inspectiei Muncii, la cererea acestora, in termen de 5 zile lucratoare de la
solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente
existente necesare cercetarii, cum ar fi: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de
deplasare, schite.
(2) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, in baza documentelor prevazute la alin.
(1) transmise de organele de politie si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla in
indeplinirea unor indatoriri de serviciu, organele imputernicite potrivit prevederilor legale vor
efectua cercetarea evenimentului.
Art. 118. – (1) Persoanele imputernicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea evenimentelor au
dreptul sa ia declaratii scrise, sa preleveze sau sa solicite prelevarea de probe necesare
cercetarii, sa solicite sau sa consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este
obligat sa le puna la dispozitie in conditiile legii.
(2) In situatiile prevazute la alin. (1), cheltuielile necesare prelevarii si analizarii probelor in
vederea cercetarii vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
Art. 119. – (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti, cum ar fi cei
din cadrul unor operatori economici cu competente potrivit prevederilor legale sa efectueze
expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda solicitarii.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), expertizele tehnice intocmite vor face parte integranta din
dosarul de cercetare a evenimentului.
(3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor, precum si cele necesare analizarii probelor
prelevate cu ocazia cercetarii se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul sau
care se face raspunzator de organizarea activitatii in urma careia s-a produs evenimentul.
Art. 120. – (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca se va incheia
in cel mult 10 zile lucratoare calculate de la data producerii.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele in care este necesara prelevarea
de probe, efectuarea de expertize, determinari de noxe, pentru care se poate solicita in scris,
argumentat si in perioada prevazuta la alin. (1), la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia
s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidenta, invaliditate
confirmata ulterior, a accidentelor colective sau a situatiilor de persoane date disparute, precum si
cercetarea incidentelor periculoase se vor incheia in cel mult 15 zile lucratoare de la data
producerii acestora.
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele in care este necesara eliberarea
certificatului medico-legal sau, dupa caz, a raportului de expertiza ori de constatare medico-legala,
prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca
care cerceteaza evenimentele poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii,
prelungirea termenului de cercetare.
Art. 121. – (1) In cazul accidentului cu incapacitate temporara de munca, in urma caruia a
intervenit invaliditatea confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de
munca pe raza caruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare intocmit la data
producerii evenimentului si va intocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul
completat.
(2) Intocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (1), se face in cel
mult 10 zile lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de
incadrare intr-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal ori, dupa caz,
a raportului de expertiza sau de constatare medico-legala.
(3) Invaliditatea evidenta va fi cercetata de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia sa
produs, ca eveniment care a produs incapacitate temporara de munca, si, in functie de
consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) si (3) situatiile in care este necesara administrarea de
probe suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe, efectuarea de
expertize, audierea de martori, pentru care inspectoratul teritorial de munca insarcinat cu
cercetarea evenimentului poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii,
prelungirea termenului de cercetare.
Art. 122. – (1) Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu intocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a) opisul actelor aflate in dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la fata locului, incheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre
inspectorul de munca, in cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul
teritorial de munca/Inspectia Muncii, conform competentelor, sau de catre lucratorul
desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie, iar in absenta acestora, de serviciul extern
de prevenire si protectie, in cazul evenimentelor a caror cercetare intra in competenta
angajatorului, si semnata de catre angajator, care va cuprinde precizari referitoare la pozitia
victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor
de munca, modul in care functionau dispozitivele de protectie, inchiderea fisei de instruire
individuala prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe si orice
alte indicii care pot clarifica toate cauzele si imprejurarile producerii evenimentului;
c1) nota de constatare la fata locului, intocmita de alte organe de cercetare abilitate si incheiata
in prezenta si cu participarea reprezentantilor inspectoratului teritorial de munca, care
reprezinta piesa la dosar si inlocuieste nota prevazuta la lit. c). Nota de constatare nu se va
intocmi in situatiile in care se mentine o stare de pericol grav si iminent de accidentare, care nu
permite accesul inspectorilor de munca la locul evenimentului, argumentandu-se acest fapt;
d) schite si fotografii referitoare la eveniment;
e) declaratiile accidentatilor, in cazul evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca
sau de invaliditate;
f) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea imprejurarilor si
a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a cauzelor
reale ale evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau oricaror alte autorizatii in baza carora angajatorul isi
desfasoara activitatea;
i) copii ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional si ale fisei de aptitudine, intocmite
potrivit prevederilor legale;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
k) copii ale fiselor de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca ale
victimelor; in caz de deces aceste fise se vor anexa in original;
l) concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;
m) copie a hotararii judecatoresti prin care se declara decesul, in cazul persoanelor date
disparute;
n) copie a certificatelor de concediu medical, in cazul accidentului urmat de incapacitate
temporara de munca;
o) copie a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate, in cazul accidentului urmat de
invaliditate;
p) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unitatile sanitare care au acordat
asistenta medicala victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data si
ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul.
q) copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei rutiere, in
cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a determina
caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizatiei, in cazul in care victima desfasura o activitate care necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poata stabili locul, data si ora
producerii evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora si data
producerii evenimentului;
e) documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu;
f) corespondenta cu alte institutii/unitati in vederea obtinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, in conformitate cu art. 120 alin. (2) si (4);
h) actul medical emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din
care sa rezulte diagnosticul la internare si/sau externare;
i) procesul-verbal incheiat dupa producerea evenimentului, in conditiile prevazute la art. 111;
j) formularul pentru inregistrarea accidentului de munca, denumit in continuare FIAM, aprobat
prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
Art. 123. – Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) filele dosarului sa fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de
membrii comisiei de cercetare, numita de angajator, si stampilate cu stampila inspectoratului
sau a angajatorului;
b) numarul total de file continut de dosarul de cercetare si numarul de file pentru fiecare
document anexat la dosar sa fie mentionate in opis;
c) fiecare document, cu exceptia procesului-verbal de cercetare, sa fie identificat in dosarul de
cercetare ca anexa;
d) paginile si spatiile albe sa fie barate;
e) schitele referitoare la eveniment, anexate la dosar, sa fie insotite de explicatii;
f) fotografiile referitoare la eveniment sa fie clare si insotite de explicatii;
g) formularul pentru declaratie sa fie conform modelului prevazut in anexa nr. 14;
h) declaratiile aflate la dosar sa fie insotite de forma tehnoredactata, pentru a se evita
eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si
semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre unul dintre membrii
comisiei de cercetare.
Art. 124. – (1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va intocmi astfel:
a) intr-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca;
dosarul se pastreaza in arhiva angajatorului care inregistreaza accidentul;
b) intr-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se pastreaza la inspectoratul
teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c) in doua exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmata prin decizie,
deces, accidente colective; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala si un
exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
d) in doua exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidenta; originalul se
pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea si un exemplar se
transmite angajatorului care inregistreaza accidentul;
e) in trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se inainteaza
organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la
inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul;
f) in mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporara de
munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza in arhiva angajatorului care
inregistreaza accidentul si celelalte exemplare se pastreaza de catre ceilalti angajatori.
(2) In cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporara de munca
sau al incidentelor periculoase in care faptele comise pot fi considerate infractiuni, potrivit legii,
dosarul de cercetare se incheie in doua exemplare, originalul fiind inaintat organului de urmarire
penala.
Art. 125. – (1) Dosarul de cercetare, intocmit de comisia numita de catre angajator, se inainteaza
pentru verificare si avizare la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs
evenimentul, in termen de 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(2) Inspectoratul teritorial de munca va analiza dosarul, va aviza si va restitui dosarul in cel mult 7
zile lucratoare de la data primirii.
(3) Dosarul va fi insotit de avizul inspectoratului teritorial de munca.
(4) In cazul in care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata
corespunzator, dispune in scris masuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare si/sau
completarea dosarului, dupa caz.
(5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va reface procesul-verbal de cercetare in termen
de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.
(6) Daca evenimentul urmat de incapacitate temporara de munca s-a produs in conditiile
prevazute la art. 124 alin. (2), inspectoratul teritorial de munca va inainta originalul dosarului de
cercetare la organul de urmarire penala, imediat dupa avizare.
Art. 126. – (1) Dosarul de cercetare original, intocmit de inspectoratul teritorial de munca, cu
exceptia cazului prevazut la art. 121 alin. (3), va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii,
in cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(11) Dosarul de cercetare intocmit de comisia de cercetare numita de Inspectia Muncii se avizeaza
de catre inspectorul general de stat.
(2) Dosarul de cercetare pentru cazul disparitiei de persoane, ca urmare a unui eveniment si in
imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acestora, va fi pastrat la inspectoratul
teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pana la emiterea hotararii judecatoresti prin care se
declara decesul persoanelor disparute, conform prevederilor legale in vigoare; dupa completarea
dosarului, acesta va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii.
(3) Inspectia Muncii avizeaza si restituie dosarele prevazute la alin. (1) in cel mult 10 zile
lucratoare de la data primirii.
(4) In cazul in care Inspectia Muncii constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator,
poate dispune completarea dosarului si intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.
(5) Inspectoratul teritorial de munca va intocmi noul proces-verbal de cercetare si/sau va completa
dosarul, in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului, pe baza observatiilor transmise
de Inspectia Muncii.
(6) Inspectoratul teritorial de munca transmite dosarele de cercetare prevazute la alin. (1)
organelor de urmarire penala, numai dupa ce au fost avizate de catre Inspectia Muncii.
(7) Dosarul de cercetare completat si noul proces-verbal de cercetare intocmit in conditiile alin. (4)
si (5) vor fi transmise organelor de urmarire penala.
Art. 127. – (1) Dosarul de cercetare al accidentului de munca cu invaliditate, inaintat organelor de
urmarire penala, se restituie la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pentru
completare si intocmirea unui nou proces- verbal de cercetare, in cazul in care se produce
decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat in baza unui act medico-legal.
(2) Dosarul prevazut la alin. (1) se restituie la inspectoratul teritorial de munca in termen de 10 zile
lucratoare de la data solicitarii acestuia.
(3) Completarea dosarului prevazut la alin. (1) si intocmirea noului proces-verbal de cercetare a
evenimentului se fac in cel mult 5 zile lucratoare de la primirea dosarului la inspectoratul teritorial
de munca.
(4) Dosarul completat si noul proces-verbal de cercetare vor fi inaintate in vederea avizarii la
Inspectia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de munca in termen de 10 zile
lucratoare de la data primirii.
(5) Dupa avizarea de catre Inspectia Muncii in conditiile prevazute la art. 126, dosarul va fi inaintat
organelor de urmarire penala de catre inspectoratul teritorial de munca.
Art. 128. – Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie sa contina urmatoarele capitole:
a) data incheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor si in ce calitate efectueaza cercetarea evenimentului;
c) perioada de timp si locul in care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetarii;
e) data si ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele
reprezentantului sau legal;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
i) descrierea detaliata a locului, echipamentului de munca, a imprejurarilor si modului in care sa
produs evenimentul;
j) urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m) alte constatari facute cu ocazia cercetarii evenimentului;
n) persoanele raspunzatoare de incalcarea reglementarilor legale, din capitolele de la lit. k), l) si
m);
o) sanctiunile contraventionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penala;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care inregistreaza accidentul de munca sau incidentul periculos;
s) masuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile
pentru realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind realizarea masurilor
prevazute la lit. s);
u) numarul de exemplare in care s-a incheiat procesulverbal de cercetare si repartizarea
acestora;
v) numele si semnatura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate in munca/avizul inspectorului general
de stat adjunct securitate si sanatate in munca;
x) viza inspectorului-sef/inspectorului general de stat.
Art. 129. – (1) In capitolul prevazut la art. 128 lit. b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale
potrivit carora persoanele sunt indreptatite sa efectueze cercetarea, precum si numele
angajatorului si ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele
cercetari.
(2) In capitolul prevazut la art. 128 lit. c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a
solicitat prelungirea termenului de cercetare.
(3) In capitolul prevazut la art. 128 lit. e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul
in care s-a produs un eveniment si ulterior a survenit decesul victimelor implicate in acest
eveniment.
(4) In capitolul prevazut la art. 128 lit. g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale
angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentantilor legali ai angajatorilor,
numarul documentului prin care s-a certificat autorizarea de functionare din punct de vedere al
securitatii si sanatatii in munca, adresa punctului de lucru.
(5) In capitolul prevazut la art. 128 lit. h) se vor indica, de asemenea, urmatoarele: numele,
prenumele, cetatenia, varsta, starea civila, numarul de copii minori, domiciliul, locul de munca la
care este incadrat, profesia de baza, ocupatia in momentul accidentarii, vechimea in munca, in
functie sau in meserie si la locul de munca, data efectuarii ultimului instructaj in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, iar pentru persoanele care, in momentul accidentarii, desfasurau o
activitate pentru care este necesara autorizare, se va face referire si la aceasta.
(6) Capitolul prevazut la art. 128 lit. i) va contine urmatoarele subcapitole:
a) descrierea detaliata a locului producerii evenimentului;
b) descrierea detaliata a echipamentului de munca;
c) descrierea detaliata a imprejurarilor;
d) descrierea detaliata a modului in care s-a produs evenimentul.
(7) In capitolele prevazute la art. 128 lit. k)-m) se va face trimitere la reglementarile legale in
vigoare incalcate, cu redarea integrala a textului acestora.
(8) Denumirea capitolului prevazut la art. 128 lit. o) se va schimba in „Propuneri pentru sanctiuni
administrative si disciplinare”, in cazul accidentelor cercetate de catre comisia numita de
angajator.
(81) In capitolul prevazut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la indeplinire a
masurilor dispuse, precum si persoanele responsabile de indeplinirea acestora.
(9) Capitolele prevazute la art. 128 lit. w) si x) se vor regasi in procesul-verbal de cercetare numai
pentru evenimentele cercetate de catre inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii,
conform competentelor.
(10) In cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va incheia cu capitolul prevazut
la art. 128 lit. w), care va fi numit „Viza angajatorului”.
Art. 130. – In situatiile in care din cercetare rezulta ca accidentul nu intruneste conditiile pentru a fi
incadrat ca accident de munca, se va face aceasta mentiune la capitolele procesului-verbal de
cercetare prevazute la art. 128 lit. q) si r) si se vor dispune masurile care trebuie luate de
angajator pentru prevenirea unor cazuri asemanatoare.
Art. 131. – Comisia de cercetare a unui eveniment numita de angajator poate face propuneri de
sanctiuni disciplinare si/sau administrative, pe care le va mentiona in procesul-verbal de cercetare.
Art. 132. – (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se intocmeste in mai multe
exemplare, dupa cum urmeaza:
a) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru
angajatorul care inregistreaza accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat
dosarul, asigurator si victime;
b) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru lucratori
cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat
dosarul, asigurator si victime;
c) in cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care inregistreaza
accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat
cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si victime;
d) in cazul accidentului de munca mortal, precum si in cazul accidentului mortal in afara muncii,
pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul
teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si familiile victimelor;
e) in cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care inregistreaza incidentul, organele de
urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii
si asigurator.
(2) Procesul-verbal de cercetare poate fi intocmit intr-un numar mai mare de exemplare, dupa caz.
Art. 133. – (1) In cazul in care accidentul de munca s-a produs la un angajator, altul decat cel care
il inregistreaza, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis si acestuia.
(2) In cazul in care angajatorul la care se inregistreaza accidentul de munca isi are sediul,
domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui judet decat cel pe raza caruia s-a produs accidentul, se
va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial de munca pe raza
caruia are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.
Art. 134. – (1) In cazul in care un lucrator prezinta un certificat medical cu cod „accident de
munca”, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in
munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si
protectie va solicita acestuia o declaratie scrisa privind data, locul, modul si imprejurarile in care sa
produs evenimentul in urma caruia s-a accidentat.
(2) In baza declaratiei prevazute la alin. (1) si in functie de data, locul, modul si imprejurarile
producerii evenimentului, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii
in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire
si protectie va comunica si cerceta evenimentul sau, in situatia in care evenimentul prevazut la
alin. (1) nu a avut loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu ori
in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers, va arhiva
declaratia originala impreuna cu o copie a certificatului medical.
SECTIUNEA a 3-a
Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase
Art. 135. – (1) Inregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in
registrele de evidenta prevazute la art. 141 si 142, in baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima, cu
exceptia situatiilor prevazute la art. 136.
(3) Accidentele de munca produse la sediile secundare aflate pe raza altui judet decat cel unde
este declarat sediul social se vor inregistra la sediul social, cu exceptia cazului in care sediul
secundar are personalitate juridica.
Art. 136. – (1) Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii pe baza de contract,
comanda sau alte forme legale incheiate in intreprinderea si/sau unitatea unui angajator, alta
decat cea la care este incadrata victima, se inregistreaza potrivit clauzelor prevazute in acest sens
in documentele incheiate.
(2) In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens, clauzele nu sunt
suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor
norme metodologice, accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma
cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(3) Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii pe baza de comanda, la domiciliul
clientului, se inregistreaza de catre angajatorul la care este/a fost angajata victima.
(4) Accidentul de munca suferit de o persoana aflata in indeplinirea indatoririlor de serviciu in
intreprinderea si/sau unitatea altui angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma
cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(5) Accidentul de munca suferit in timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti,
ucenici si someri in perioada de reconversie profesionala se inregistreaza de catre angajatorul la
care se efectueaza practica/reconversia profesionala.
(6) Accidentul de munca suferit de o persoana in cadrul activitatilor cultural-sportive, in timpul si
din cauza indeplinirii acestor activitati, se inregistreaza de catre institutia sau angajatorul care a
organizat actiunea respectiva.
(7) Accidentul de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie
initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav
si iminent ce ameninta avutul public sau privat din intreprinderea si/sau unitatea unui angajator, se
inregistreaza de catre angajatorul la care s-a produs accidentul.
(8) In cazul accidentului de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din
proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui
pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat in afara intreprinderii si/sau unitatii unui
angajator si care nu are nicio legatura cu acesta, inregistrarea se face in conditiile prevazute de
lege.
(9) Accidentul de munca de traseu se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata
victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de
producerea accidentului.
(10) Accidentul de munca de circulatie se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata
victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de
producerea accidentului.
(11) Accidentul de munca produs in afara intreprinderii si/sau unitatii ca urmare a neluarii unor
masuri de securitate de catre un alt angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma
cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(12) Accidentul de munca suferit de insotitorii de incarcaturi, personalul de posta de la vagoanele
C.F.R., angajati ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligati sa delege insotitori pentru astfel
de incarcaturi, pe mijloace de transport ce nu le apartin, se va inregistra de catre angajatorul
raspunzator de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, dupa
caz, in conditiile clauzelor prevazute in documentele incheiate.
Art. 137. – Pentru unele situatii neprevazute in prezentele reglementari, cu privire la inregistrarea
accidentelor de munca, inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii va stabili modul de
inregistrare a accidentului in cauza.
Art. 138. – (1) Disparitia unei persoane in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care
indreptatesc presupunerea decesului acesteia se inregistreaza ca accident mortal, dupa
ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti, conform prevederilor legale, prin care
este declarat decesul.
(2) Data producerii accidentului de munca mortal, prevazut la alin. (1), este data inscrisa in
hotararea judecatoreasca ca fiind data decesului.
(3) Angajatorul la care a fost angajata persoana disparuta va comunica, imediat, numarul si data
hotararii judecatoresti la inspectoratul teritorial de munca.
Art. 139. – Accidentul de munca cu invaliditate se va inregistra pe baza procesului-verbal de
cercetare intocmit de inspectoratul teritorial de munca.
Art. 140. – (1) In baza procesului-verbal de cercetare intocmit de persoanele imputernicite prin
lege, angajatorul la care se inregistreaza accidentul va completa FIAM.
(2) FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata in cate 4 exemplare care se
inainteaza spre avizare dupa cum urmeaza:
a) inspectoratului teritorial de munca care a avizat dosarul de cercetare intocmit de comisia
angajatorului, in termen de 3 zile lucratoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea, in termen de 3 zile lucratoare
de la primirea procesului- verbal de cercetare.
(3) Verificarea si avizarea FIAM de catre inspectoratul teritorial de munca se fac in termen de 5
zile lucratoare de la primirea formularului.
(4) Angajatorul la care se inregistreaza accidentul anexeaza FIAM la dosarul sau la procesulverbal
de cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentata, inspectoratul
teritorial de munca si asiguratorul pe raza caruia isi are sediul social, domiciliul sau resedinta.
(5) In cazul in care victima unui accident de munca a fost propusa pentru pensionare odata cu
emiterea deciziei de incadrare intr-o grupa de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care
se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi inaintat unitatii de expertiza medicala si recuperare
a capacitatii de munca.
(6) Angajatorul are obligatia de a anunta incheierea perioadei de incapacitate temporara de
munca la inspectoratul teritorial de munca la care a inaintat FIAM, in termen de 5 zile lucratoare
de la incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca.
(7) In cazul in care angajatorul si-a incetat activitatea, accidentele suferite de lucratorii acestuia
vor fi inregistrate in contul lui, iar completarea FIAM va fi efectuata de inspectoratul teritorial de
munca pe raza caruia angajatorul isi desfasura activitatea.
Art. 141. – (1) Angajatorul va tine evidenta evenimentelor in:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca, conform modelului prevazut in anexa nr.
15; b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase, conform modelului prevazut in
anexa nr. 16; c) Registrul unic de evidenta a accidentelor usoare, conform modelului prevazut
in anexa nr. 17;
d) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate de munca
mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevazut in anexa nr. 18.
(2) In registrul prevazut la alin. (1) lit. d) se va tine evidenta accidentatilor in munca pentru care
perioada de incapacitate temporara de munca este de minimum 4 zile de lucru, fara a lua in calcul
ziua producerii accidentului.
(3) Registrele de evidenta trebuie sa fie actualizate.
Art. 142. – (1) In baza FIAM si a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase,
inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta tuturor accidentelor de munca si a incidentelor
periculoase inregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau resedinta pe teritoriul judetului
respectiv.
(2) Inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta in:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca;
b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenta a accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitate de munca
mai mare de 3 zile de lucru.
SECTIUNEA a 4-a
Comunicarea, cercetarea si inregistrarea evenimentelor produse in afara
granitelor Romaniei,
in care sunt implicati lucratori ai unor angajatori romani, aflati in indeplinirea
sarcinilor de stat,
de interes public sau a indatoririlor de serviciu
Art. 143. – (1) Comunicarea evenimentelor produse in afara granitelor tarii, in care sunt implicati
lucratori ai unor angajatori romani, se face conform prevederilor art. 108-113.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1) angajatorul are obligatia de a comunica evenimentul si misiunii
diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(3) Orice eveniment produs pe teritoriul alte tari in care sunt implicati lucratori romani, detasati sau
pusi la dispozitie de catre angajatori romani la angajatori straini, respectiv utilizatori straini, pentru
efectuarea unor lucrari pe teritoriul altui stat, se comunica imediat de catre angajatorul roman
misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(4) Angajatorii romani care detaseaza ori pun la dispozitie lucratori la angajatori straini, respectiv
utilizatori straini, au obligatia sa includa in cuprinsul conventiilor internationale si contractelor
bilaterale incheiate cu partenerii straini clauze cu privire la comunicarea evenimentelor.
(5) Evenimentele in care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau al oficiilor
consulare romane, precum si persoane care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in
afara granitelor tarii vor fi comunicate Ministerului Afacerilor Externe din Romania de catre
misiunile diplomatice sau oficiile consulare romane. Ministerul Afacerilor Externe are obligatia de a
comunica aceste evenimente Inspectiei Muncii.
Art. 144. – (1) Cercetarea evenimentelor produse in afara granitelor tarii in care sunt implicati
lucratori ai unor angajatori romani se va face conform prevederilor art. 114-134.
(11) In cazul evenimentelor produse in afara granitelor tarii care au avut drept consecinta
incapacitatea temporara de munca sau decesul lucratorilor asigurati potrivit Legii nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata, dosarul de
cercetare intocmit de comisia numita de angajator va cuprinde documentele care au fost intocmite
de organele de cercetare din tara in care a avut loc evenimentul, precum si documentele medicale
de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate accidentatului.
(2) La cercetarea evenimentelor prevazute la alin. (1) poate participa si un delegat din partea
misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(3) Cercetarea evenimentelor in care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau
oficiilor consulare, precum si persoane care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in
afara granitelor tarii se face de catre Ministerul Afacerilor Externe.
(4) In cazul evenimentelor mentionate la alin. (1) si (3), care au produs invaliditate confirmata prin
decizie, deces, accidente colective, inclusiv in cazul persoanelor disparute si in cazul incidentului
periculos, Inspectia Muncii poate delega reprezentanti care sa efectueze cercetarea la fata locului.
(5) In situatia prevazuta la alin. (4), cercetarea se va finaliza de catre Inspectia Muncii sau, dupa
caz, inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta
angajatorul.
Art. 145. – (1) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de incapacitate
temporara de munca raspunde angajatorul care a incheiat contractul cu partenerul strain, in cazul
efectuarii de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, in cazul
accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane si de
persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor Romaniei,
aflati in indeplinirea indatoririlor de serviciu.
(2) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau deces
raspunde inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul social angajatorul la care
era angajata victima.
(3) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122 si se va completa cu:
a) copii ale originalelor documentelor de cercetare emise de organele competente din tara pe
teritoriul careia s-a produs evenimentul, copii ale documentelor medicale de la unitatile sanitare
care au acordat ingrijiri de specialitate victimei, precum si traducerea acestora in limba romana;
b) copie a contractului incheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a incheiat
contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se
executa lucrarile respective, clauzele privind securitatea si sanatatea in munca, modul in care
se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si inregistrarea accidentelor de munca.
(4) Documentele prevazute la alin. (3) vor fi puse la dispozitia organului de cercetare de catre
angajatorul la care era angajata victima.
(5) Pentru documentele prevazute la alin. (3), cheltuielile necesare traducerii in limba romana vor
fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
Art. 146. – Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se fac de
catre angajatorul roman, conform prevederilor art. 143-145.
SECTIUNEA a 5-a
Comunicarea si cercetarea evenimentelor produse pe teritoriul Romaniei
in care sunt implicati cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu
Art. 147. – (1) Orice eveniment produs pe teritoriul Romaniei, in care sunt implicati cetateni straini
aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la inspectoratul teritorial de
munca pe raza caruia a avut loc, de catre angajator sau de catre orice alta persoana care are
cunostinta despre eveniment.
(2) Inspectoratul teritorial de munca care a primit comunicarea va instiinta misiunea diplomatica
sau consulatul tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul Inspectiei Muncii.
Art. 148. – (1) Cercetarea unor astfel de evenimente se face de catre inspectoratul teritorial de
munca pe raza caruia au avut loc, impreuna cu celelalte organe competente, precum si cu
reprezentanti ai angajatorului strain implicat in eveniment sau de catre Inspectia Muncii, conform
art. 29 alin. (1) lit. c) din lege.
(2) La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al consulatului tarii
respective. (3) Termenul de cercetare este cel prevazut la art. 120.
(4) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122. (5) Dosarul de cercetare se va
intocmi astfel:
a) intr-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca sau
care sunt accidente usoare; dosarul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca
care a cercetat evenimentul;
b) in doua exemplare, pentru evenimentele care au produs deces, accidente colective;
originalul se inainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la
inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c) in 3 exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se inainteaza
organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la
inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul;
d) in mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de
munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza in arhiva inspectoratului
teritorial de munca care a efectuat cercetarea.
(6) Dosarul de cercetare intocmit conform prevederilor alin. (5) lit. a) si b) va fi transmis Inspectiei
Muncii in conditiile prevazute la art. 126 alin. (1).
(7) O copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde
provine accidentatul de catre inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea sau,
dupa caz, de catre Inspectia Muncii.
SECTIUNEA a 6-a
Semnalarea bolilor profesionale
Art. 149. – Orice suspiciune de boala profesionala, inclusiv intoxicatia acuta profesionala, se va
semnala obligatoriu de catre toti medicii, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul
oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.
Art. 150. – Medicul care suspecteaza o boala profesionala sau o intoxicatie acuta profesionala
completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta in anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa
la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de
medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala
ori de intoxicatie acuta profesionala.
SECTIUNEA a 7-a
Cercetarea bolii profesionale
Art. 151. – Dupa primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul
directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti cerceteaza in termen de 7 zile,
avand in vedere ruta profesionala, cauzele imbolnavirii profesionale.
Art. 152. – Cercetarea se face in prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, dupa
caz, a persoanelor fizice autorizate in cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2) din lege.
Art. 153. – Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al
imbolnavirii respective si se finalizeaza cu redactarea si semnarea procesuluiverbal de cercetare a
cazului de boala profesionala, prevazut in anexa nr. 20.
Art. 154. – Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala este semnat de toti cei
care au luat parte la cercetare, conform competentelor, mentionandu-se in mod special cauzele
imbolnavirii, responsabilitatea angajatorilor si masurile tehnice si organizatorice necesare, pentru
prevenirea unor boli profesionale similare.
Art. 155. – (1) In situatia in care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, dupa caz, persoana
fizica autorizata in cazul profesiilor liberale sau inspectorul de munca ori lucratorul sau
asiguratorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare ori cu masura
tehnica sau organizatorica formulata, se pot adresa, in scris, in termen de 30 de zile de la data
primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, Comisiei de experti de
medicina muncii acreditati de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si de Ministerul
Sanatatii.
(2) Componenta si atributiile Comisiei de experti vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului
muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului sanatatii publice.
Art. 156. – Solutiile adoptate in aceste situatii vor fi comunicate in scris celor interesati, in termen
de 20 de zile de la data primirii contestatiei.
Art. 157. – Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se inmaneaza
angajatorului, medicului care a semnalat imbolnavirea, pentru evidenta imbolnavirilor profesionale
si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, directiei de sanatate publica judeteana sau a
municipiului Bucuresti, inspectoratului teritorial de munca participant la cercetare si asiguratorului
la nivel teritorial.
Art. 158. – Pe baza confirmarii caracterului profesional al imbolnavirii, medicul de medicina muncii
care a efectuat cercetarea declara cazul de imbolnavire profesionala, completand fisa de
declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita in continuare fisa de declarare BP2, care
trebuie sa aiba stampila directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti si
trebuie sa cuprinda data declararii, prevazuta in anexa nr. 21.
SECTIUNEA a 8-a
Declararea bolilor profesionale
Art. 159. – Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se pastreaza la directia de
sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti si va cuprinde urmatoarele documente:
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesionala (documentul care certifica ruta profesionala, si anume
copie de pe carnetul de munca) si, dupa caz, nivelul masurat al noxelor sau noxa identificata;
c) copie de pe fisa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina
muncii;
d) istoricul starii de sanatate la locul de munca (documentul eliberat de medicul de medicina
muncii care asigura asistenta de medicina muncii la unitatea respectiva);
e) document medical care precizeaza diagnosticul de boala profesionala (biletul de iesire emis
de clinica/sectia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinta medicala emisa de
medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boala profesionala, in cazul in care
bolnavul nu a fost internat) si copii ale unor investigatii necesare pentru sustinerea
diagnosticului de profesionalitate;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;
g) copie de pe fisa de semnalare BP1.
Art. 160. – (1) In cazul bolilor profesionale:
a) declararea se face de catre directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului
Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza
documentelor prevazute la art. 159, prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2,
care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate;
b) semnalarea si declararea se fac intr-un interval de maximum 2 ani de la incetarea expunerii
profesionale considerate cauza a imbolnavirii. Exceptie fac cazurile de pneumoconioze si
cancerul.
(2) Pentru bolile profesionale declarate in unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale
Spatiului Economic European trebuie intocmita o fisa de declarare a cazului de boala profesionala
BP2 de catre Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti.
Art. 161. – In cazul in care unitatea la care s-a produs imbolnavirea a fost desfiintata sau nu mai
exista la momentul precizarii diagnosticului de boala profesionala, cazul respectiv se poate
declara prin fisa de declarare BP2 pe baza documentelor prevazute la art. 159, cu exceptia
procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala.
Art. 162. – Toate cazurile de boli profesionale se declara la ultimul angajator unde a lucrat
bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin documente
oficiale de la directia de sanatate publica; ele se declara si se pastreaza in evidenta de catre
directia de sanatate publica din judetul sau din municipiul Bucuresti in care se afla angajatorul
respectiv.
Art. 163. – Directia de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, este
raspunzatoare pentru corectitudinea datelor inscrise in fisa de declarare BP2.
Art. 164. – Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se declara numai pe baza
diagnosticului precizat de catre comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli
profesionale.
SECTIUNEA a 9-a
Raportarea bolilor profesionale
Art. 165. – (1) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza in cursul lunii in care s-a produs
declararea, de catre directia de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, la
Centrul national de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar – Compartimentul sanatate
ocupationala si mediul de munca din cadrul Institutului National de Sanatate Publica, denumit in
continuare Centrul national de monitorizare a riscurilor, precum si la structurile teritoriale ale
asiguratorului stabilite conform legii.
(2) O copie a fisei de declarare BP2 se va inmana lucratorului diagnosticat cu boala profesionala.
(3) O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se va inmana
lucratorului a carui boala profesionala a fost infirmata in urma cercetarii.
Art. 166. – La nivelul Centrului national de monitorizare a riscurilor se constituie Registrul operativ
national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din fisele de
declarare BP2.
Art. 167. – Centrul national de monitorizare a riscurilor reprezinta forul metodologic care asigura
asistenta si indrumare tehnica profesionala in domeniul bolilor profesionale, al bolilor legate de
profesiune, precum si in elaborarea de reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu
expunerea la agenti periculosi in mediul de munca, promovarea sanatatii la locul de munca
(elaborare de ghiduri, stabilirea de valori-limita de expunere profesionala, metode standardizate
de masurare a concentratiilor de agenti chimici conform recomandarilor Comisiei Europene,
instruiri de specialitate).
Art. 168. – Centrul national de monitorizare a riscurilor raporteaza semestrial datele privind
morbiditatea profesionala Directiei de sanatate publica si control in sanatate publica din cadrul
Ministerului Sanatatii.
Art. 169. – Centrul national de monitorizare a riscurilor transmite informatiile de interes public
privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate in activitati cu impact asupra sanatatii
lucratorilor.
Art. 170. – Lista bolilor profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii este
prevazuta in anexa nr. 22.
Art. 171. – Structurile de medicina muncii din cadrul directiilor de sanatate publica judetene si a
municipiului Bucuresti vor raporta, cu o periodicitate anuala, Centrului national de monitorizare a
riscurilor situatia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale in anul respectiv.
Art. 172. – Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca
boala profesionala, cat si ca accident de munca.
SECTIUNEA a 10-a
Bolile legate de profesie
Art. 173. – Lista bolilor legate de profesiune este prezentata in anexa nr. 23.
Art. 174. – Bolile legate de profesiune nu se declara. Acestea se dispensarizeaza medical si se
comunica angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sanatatea
lucratorilor, in vederea luarii masurilor tehnico-organizatorice de normalizare a conditiilor de
munca.
SECTIUNEA a 11-a
Dispozitii finale
Art. 175. – In contractele incheiate intre angajatori pentru prestarea de activitati si servicii vor fi
prevazute clauze privind raspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea si inregistrarea unor
eventuale accidente de munca.
Art. 176. – (1) Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporara de
munca, invaliditate sau deces au dreptul sa sesizeze sau sa se informeze la inspectoratul teritorial
de munca pe raza caruia a avut loc accidentul.
(2) Daca in urma investigatiilor rezulta ca sunt intrunite conditiile unui accident de munca,
inspectoratul teritorial de munca va lua masuri pentru efectuarea cercetarii in conformitate cu
prevederile prezentelor norme metodologice.
(3) In situatiile prevazute la alin. (1), inspectoratul teritorial de munca va raspunde sesizarilor
conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului-verbal de cercetare a
evenimentului.
Art. 177. – (1) In situatia in care angajatorul, lucratorii implicati, victimele sau familiile acestora nu
sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, pot sesiza,
in scris, Inspectia Muncii, in termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii procesuluiverbal.
(2) Daca in urma analizei se constata ca trebuie refacuta cercetarea, Inspectia Muncii dispune
completarea dosarului de cercetare si/sau intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare care il
va inlocui pe cel existent.
(3) Solutiile adoptate de catre Inspectia Muncii vor fi comunicate celor interesati, in termenul legal.
CAPITOLUL VIII
Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si
instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca
SECTIUNEA 1
Prevederi generale
Art. 178. – Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentatii cu caracter tehnic de
informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca care se supun avizarii, a
cerintelor care stau la baza realizarii acestora, precum si a procedurii de avizare.
Art. 179. – Documentatiile care se supun avizarii sunt:
a) filme sau imagini, pe pelicula sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securitatii si
sanatatii in munca;
b) afise, pliante, brosuri din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
c) suporturile de curs destinate programelor de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in
munca prevazute la art. 16 alin. (1) lit. c) si la art. 55 alin. (1);
d) diapozitive, diafilme si altele asemenea.
SECTIUNEA a 2-a
Cerinte de realizare a documentatiilor
Art. 180. – Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor prevazute la art. 179 sunt:
a) continutul sa fie in concordanta cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca in
vigoare;
b) sa prezinte informatia intr-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;
c) continutul si realizarea sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora li se
adreseaza.
Art. 181. – Cerintele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securitatii si
sanatatii in munca sunt:
a) scenariul si regia sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;
b) imagine clara si sugestiva;
c) sonor clar si sugestiv;
d) forme de prezentare: filmare reala sau animatie;
e) durata proiectiei: 10-20 de minute.
Art. 182. – Cerintele specifice pentru realizarea afiselor si pliantelor din domeniul securitatii si
sanatatii in munca sunt:
a) grafica simpla, fara greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei si
eliminandu-se detaliile nesemnificative;
b) utilizarea unor culori vii, contrastante, in concordanta cu subiectul, respectiv culori deschise
pentru situatii pozitive si culori inchise pentru situatii negative;
c) sa nu aiba text sau textul sa fie scurt, concis si vizibil, cu dimensiunea literelor aleasa astfel
incat sa permita citirea textului de la o distanta de 4-5 m;
d) subiectul sa ocupe circa 60% din suprafata afisului, iar marginile sa fie suficient de mari
pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
e) marimea afisului va fi aleasa in functie de scopul urmarit si locul in care va fi expus;
f) materialele din care sunt realizate sa fie adecvate mediilor in care vor fi utilizate, respectiv sa
fie rezistente la actiunea factorilor din mediul in care sunt amplasate si/sau utilizate (umiditate,
agenti chimici etc.).
Art. 183. – Cerintele specifice pentru realizarea brosurilor din domeniul securitatii si sanatatii in
munca sunt:
a) sa prezinte informatiile clar si concis;
b) sa se axeze pe o tema concreta;
c) sa prezinte un interes practic cat mai larg.
Art. 184. – Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs prevazut la art. 179 lit. c) sunt:
a) sa fie elaborat in baza unei documentari bibliografice la zi;
b) sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii in munca;
c) sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri-tinta, respectiv angajatorii care si-au
asumat atributii din domeniul securitatii si sanatatii in munca si reprezentantii lucratorilor cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor;
d) sa fie redactat clar, concis, adaptat nivelului de pregatire al grupului-tinta caruia ii este
destinat;
e) informatiile sa fie sistematizate intr-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii
concrete de munca;
f) sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii
si sanatatii in munca. Art. 185. – Cerintele specifice pentru realizarea diapozitivelor si diafilmelor
sunt:
a) pe cat posibil sa fie realizate color si sa fie clare;
b) sa fie insotite de scheme explicative;
c) sa fie insotite de texte redactate clar si concis, fara a da nastere la interpretari;
d) sa fie realizate intr-o succesiune logica.
SECTIUNEA a 3-a
Avizarea documentatiilor
Art. 186. – (1) Documentatiile prevazute la art. 179 pot fi difuzate sau comercializate numai daca
sunt avizate de catre Comisia de abilitare si avizare prevazuta la art. 36, din judetul in care isi are
sediul elaboratorul.
(2) In situatia in care elaboratorul isi are sediul intr-un alt stat membru al Uniunii Europene ori
apartinand Spatiului Economic European, documentatiile se avizeaza de catre Comisia de
abilitare si avizare din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti.
Art. 187. – Pentru avizarea documentatiilor, elaboratorul va transmite Comisiei de abilitare si
avizare, prin posta, o cerere intocmita potrivit modelului prevazut in anexa nr. 24, insotita de un
dosar care cuprinde:
a) copia certificatului de inregistrare la registrul comertului si, dupa caz, a anexei acestuia;
b) prin exceptie de la prevederile lit. a), in situatia in care elaboratorul se afla in cazul prevazut
la art. 186 alin. (2), acesta va depune documentul echivalent eliberat de statul in care isi are
sediul;
c) un scurt memoriu de prezentare a documentatiei;
d) doua exemplare din documentatia supusa avizarii;
e) in cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite originalul si doua copii pe suport hartie.
Art. 188. – (1) Comisia de abilitare si avizare va transmite prin posta avizul sau decizia de
respingere motivata, in termen de 30 de zile de la data primirii solicitarii.
(2) Avizul comisiei, prezentat in anexa nr. 25, va fi insotit de un exemplar din documentatia
transmisa de elaborator, care va purta stampila Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(3) Decizia de respingere, prezentata in anexa nr. 26, va fi insotita de cele doua exemplare de
documentatie transmisa de elaborator, pentru a fi refacuta in sensul celor precizate in decizie.
SECTIUNEA a 4-a
Dispozitii finale
Art. 189. – (1) Difuzarea sau comercializarea documentatiilor prevazute la art. 179 va fi insotita de
o copie a avizului. (2) Angajatorul care utilizeaza documentatiile prevazute la art. 179 trebuie sa
detina o copie a avizului.
Art. 190. – (1) Solicitantul sau titularul de aviz, dupa caz, pot face contestatie la Ministerul Muncii,
Familiei si Protectiei Sociale, in termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de
respingere.
(2) Solutiile adoptate ca raspuns la contestatie vor fi comunicate celor interesati in termen de 30
de zile de la data primirii contestatiei.
Art. 191. – (1) Daca in timpul controalelor efectuate de inspectorii de munca se constata diferente
intre documentatia avizata si cea folosita in activitatea curenta, inspectorul de munca dispune
masuri pentru retragerea documentatiei neconforme si comunica, in scris, situatia constatata
Comisiei de abilitare si avizare care a dat avizul, cu propunerea de suspendare sau de retragere a
avizului.
(2) Comisia prevazuta la alin. (1) aduce la cunostinta titularului de aviz situatia constatata, pentru
ca acesta sa isi prezinte punctul de vedere.
(3) Comisia prevazuta la alin. (1) analizeaza comunicarea inspectorului de munca impreuna cu
punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de retragere a
avizului, dupa caz.
(4) Suspendarea se poate face pe o perioada determinata, in functie de timpul necesar pentru
remedierea deficientelor constatate.
(5) Decizia de respingere a avizarii, de retragere, de suspendare a avizului sau cea prevazuta la
art. 192 alin. (2) poate face obiectul unei contestatii in conditiile prevazute la art. 190.
Art. 192. – (1) In situatia in care titularul de aviz intentioneaza sa aduca modificari unei
documentatii avizate, are obligatia sa comunice Comisiei de abilitare si avizare teritoriale,
respectiv a municipiului Bucuresti, continutul acestor modificari.
(2) Comisia de abilitare si avizare teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti, analizeaza daca
modificarile asupra documentatiei sunt interventii minore sau majore si decide mentinerea avizului
sau necesitatea unei noi avizari.
Art. 192.1. – (1) Procedurile si formalitatile de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie
pot fi indeplinite si prin intermediul PCU electronic, in conformitate cu prevederile Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
Prevederile prezentului alineat se aplica in termen de 60 de zile de la data operationalizarii
punctului de contact unic electronic.
(2) Prevederile din cuprinsul prezentelor norme metodologice se completeaza cu dispozitiile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 68/2010.
Art. 193. – Anexele nr. 1-26 fac parte integranta din prezentele norme metodologice.

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

Law 360/2003 republished on the regime of dangerous chemical substances and preparations

LEGE Nr. 360 din 2 septembrie 2003 *** Republicată
privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 178 din 12 martie 2014
*) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117
din 1 martie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003 şi,
ulterior, a mai fost modificată şi completată prin:
– Legea nr. 263/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005;
– Legea nr. 254/2011 pentru modificarea art. 26 din Legea nr. 360/2003 privind regimul
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 867 din 8 decembrie 2011.
ART. 1
Prezenta lege stabileşte cadrul normativ general pentru controlul efectiv şi supravegherea
eficientă a regimului substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, în vederea protejării
sănătăţii populaţiei şi a mediului împotriva acţiunii negative a substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase.
ART. 2
Principiile care stau la baza activităţilor ce implică substanţe şi preparate chimice
periculoase sunt:
a) principiul precauţiei în gestionarea substanţelor şi a preparatelor chimice periculoase, în
vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei şi de mediu;
b) principiul transparenţei faţă de consumatori, asigurându-se accesul la informaţii privind
efectele negative pe care le pot genera substanţele şi preparatele chimice periculoase;
c) principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase.
ART. 3
Substanţele şi preparatele chimice periculoase, în înţelesul prezentei legi, sunt cele
prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000**) privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001.
––––
**) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 451/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 26 iulie 2001,
cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 145/2008 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 7 noiembrie 2008, aprobată
prin Legea nr. 213/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 11
iunie 2009.
ART. 4
Lista substanţelor şi preparatelor chimice periculoase este prevăzută în anexa nr. 2 la
Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002.***)
––––
***) Normele metodologice de aplicarea a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 356 din 28 mai 2002, au fost abrogate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.408/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor periculoase, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 4 decembrie 2008.
ART. 5
Prevederile prezentei legi se referă la:
a) evaluarea şi controlul riscului pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase îl
reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;
b) restricţii privind introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate
chimice periculoase;
c) controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;
d) substanţele care epuizează stratul de ozon;
e) introducerea pe piaţă a biocidelor;
f) aplicarea principiilor bunei practici de laborator (B.P.L.).
ART. 6
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, Agenţia Naţională pentru Substanţe şi
Preparate Chimice Periculoase****) are atribuţii în următoarele domenii: clasificarea,
ambalarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, notificarea
substanţelor chimice periculoase şi aplicarea principiilor bunei practici de laborator (B.P.L.).
––––
****) A se vedea art. 5 din Legea nr. 349/2007 privind reorganizarea cadrului instituţional
în domeniul managementului substanţelor chimice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 840 din 7 decembrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 7
(1) În scopul asigurării protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, anumite substanţe şi
preparate chimice periculoase se restricţionează la introducerea pe piaţă şi la utilizare.
(2) Substanţele şi preparatele chimice periculoase care sunt restricţionate la introducerea pe
piaţă şi la utilizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(3) Producătorii, importatorii, distribuitorii şi utilizatorii sunt obligaţi să respecte toate
restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea substanţelor şi a preparatelor chimice
periculoase prevăzute în actele normative specifice acestui domeniu.
ART. 8
Principiile evaluării riscului pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase existente
îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, evaluarea riscului acestor substanţe,
raportarea datelor privind evaluarea riscului, controlul riscului, autorităţile responsabile de
evaluarea şi controlul riscului şi atribuţiile acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 9
Testele experimentale care se fac pentru evaluarea riscului pe care substanţele şi
preparatele chimice periculoase îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu se
efectuează cu respectarea principiilor bunei practici de laborator (B.P.L.).
ART. 10
În scopul protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, unele substanţe şi preparate chimice
periculoase care sunt interzise la producere şi utilizare sau a căror utilizare este sever
restricţionată de către unele ţări sunt supuse unui control special atunci când sunt importate
sau exportate de România.
ART. 11
(1) Controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase
se face în conformitate cu prevederile Convenţiei privind procedura de consimţământ
prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide
care fac obiectul comerţului internaţional, adoptată la Rotterdam la 10 septembrie 1998, la
care România a aderat prin Legea nr. 91/2003, precum şi cu prevederile comunitare din acest
domeniu.
(2) Procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză pentru controlul importului
şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase, denumită în continuare
procedura PIC, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de un an de la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
ART. 12
Producţia, importul, exportul, introducerea pe piaţă, utilizarea, recuperarea, distrugerea şi
prevenirea emisiilor în atmosferă ale substanţelor care epuizează stratul de ozon se supun
prevederilor legale specifice acestui domeniu.
ART. 13
Cerinţele care trebuie îndeplinite pentru autorizarea introducerii pe piaţă a biocidelor şi
recunoaşterea mutuală a acestei autorizări se stabilesc prin hotărâre a Guvernului*), în termen
de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
––––
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor
biocide, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 21 septembrie 2005,
cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 14
În domeniul reglementării regimului substanţelor şi preparatelor chimice periculoase au
responsabilităţi următoarele ministere şi instituţii:
a) Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice;
b) Ministerul Sănătăţii;
c) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice;
d) Ministerul Economiei**), prin Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice
Periculoase.
––––
**) A se vedea art. 1 din Legea nr. 349/2007 privind reorganizarea cadrului instituţional în
domeniul managementului substanţelor chimice, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 840 din 7 decembrie 2007, cu modificările ulterioare, prin care Agenţia Naţională
pentru Protecţia Mediului şi Garda Naţională de Mediu preiau atribuţiile şi responsabilităţile
Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase.
ART. 15
Pentru evaluarea efectelor pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase le au
asupra sănătăţii populaţiei şi mediului se înfiinţează Comitetul interministerial ştiinţific
consultativ pentru evaluarea toxicităţii şi ecotoxicităţii substanţelor chimice periculoase, prin
hotărâre a Guvernului***), în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
––––
***) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.739/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Comitetului interministerial ştiinţific consultativ pentru evaluarea toxicităţii şi
ecotoxicităţii substanţelor chimice periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 996 din 28 octombrie 2004.
ART. 16
Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice are următoarele atribuţii:
a) este autoritatea naţională competentă pentru aplicarea procedurii PIC pentru controlul
importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;
b) iniţiază, împreună cu celelalte autorităţi competente, acte normative specifice referitoare
la restricţionarea introducerii pe piaţă a anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;
evaluează controlul riscului pentru om şi mediu, reprezentat de substanţele chimice existente,
controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;
evaluează introducerea pe piaţă a biocidelor, cu excepţia produselor utilizate în profilaxia
sanitar-umană şi la activităţile referitoare la substanţele care epuizează stratul de ozon;
c) depozitează, deţine şi difuzează informaţiile specifice referitoare la substanţele care
epuizează stratul de ozon; controlează şi supraveghează modul de aplicare pe teritoriul
României a prevederilor Convenţiei privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la
22 martie 1985, ale Protocolului privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la
Montreal la 16 septembrie 1987, şi ale Amendamentului la Protocolul de la Montreal, adoptat
la Londra la 27 – 29 iunie 1990, la care România a aderat prin Legea nr. 84/1993, cu
modificările ulterioare, precum şi aplicarea legislaţiei interne specifice acestui domeniu;
d) inspectează, prin personalul împuternicit din subordinea sa, modul în care sunt aplicate
şi respectate prevederile legale referitoare la substanţele şi preparatele chimice periculoase, în
vederea prevenirii şi combaterii poluării mediului;
e) constată şi sancţionează nerespectarea prevederilor referitoare la regimul substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase;
f) organizează, separat sau împreună cu alte autorităţi competente, pregătirea personalului
din subordine sau din alte ministere şi instituţii implicat în aplicarea prevederilor legale
privind substanţele şi preparatele chimice periculoase.
ART. 17
Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:
a) este autoritatea naţională competentă în colectarea datelor, stabilirea priorităţilor şi
estimarea riscului substanţelor şi preparatelor chimice periculoase în relaţie cu sănătatea
omului;
b) stabileşte strategiile prin care se îndeplinesc măsurile de limitare a riscurilor pentru
populaţia expusă la substanţe şi preparate chimice periculoase care afectează ireversibil
sănătatea omului;
c) monitorizează starea de sănătate a populaţiei expuse la substanţe şi preparate chimice
periculoase din mediul înconjurător sau profesional;
d) realizează baza de date privind proprietăţile toxicologice ale substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase;
e) identifică şi evaluează substanţele şi preparatele chimice periculoase care afectează
sănătatea umană;
f) asigură secretariatul Comitetului interministerial ştiinţific consultativ pentru evaluarea
toxicităţii şi ecotoxicităţii substanţelor chimice periculoase, înfiinţat în temeiul prevederilor
art. 15;
g) participă la stabilirea principiilor de evaluare a riscului pe care îl reprezintă substanţele
şi preparatele chimice periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;
h) participă la elaborarea şi promovarea actelor normative referitoare la evaluarea efectelor
pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase le au asupra sănătăţii populaţiei şi
mediului;
i) exercită controlul respectării regimului substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
în scopul prevenirii afectării sănătăţii populaţiei;
j) participă la stabilirea concentraţiilor maxime admise de substanţe chimice periculoase în
sol, apă, aer şi produse alimentare;
k) coordonează, împreună cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, formarea
specialiştilor care realizează evaluarea de risc pentru sănătate în relaţie cu substanţele şi
preparatele chimice periculoase;
l) inspectează respectarea principiilor bunei practici de laborator (B.P.L.) în cazul testării
aditivilor alimentari, a celor pentru hrana animalelor şi a pesticidelor, a produselor biologice,
contaminanţilor şi a biocidelor;
m) iniţiază, împreună cu celelalte autorităţi competente, norme specifice pentru
reglementarea introducerii pe piaţă a biocidelor din categoria celor utilizate în profilaxia
sanitar-umană, dezinfectante şi sanitizante, microbiocide şi prezervative.
ART. 18
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice are următoarele
atribuţii:
a) iniţiază şi promovează, împreună cu celelalte autorităţi competente, acte normative
specifice referitoare la protecţia sănătăţii şi securitatea angajaţilor care desfăşoară activităţi
sau se află în locurile de muncă în care sunt prezente substanţe ori preparate chimice
periculoase, precum şi la evaluarea şi controlul riscului pe care îl reprezintă pentru om şi
mediu substanţele şi preparatele chimice periculoase;
b) stabileşte, împreună cu celelalte autorităţi competente, reglementări în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, politicile de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale datorate substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
c) controlează, prin Inspecţia Muncii, modul în care angajatorii aplică şi respectă măsurile
de prevenire necesare în cazul prezenţei în mediul de muncă a substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase.
ART. 19
Producătorii şi importatorii au, în principal, următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) se documentează şi/sau efectuează testări privind proprietăţile substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase existente, în vederea evaluării riscului pe care aceste
substanţe îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;
b) clasifică, etichetează şi ambalează substanţele şi preparatele chimice periculoase
existente, în conformitate cu prevederile actelor normative specifice care reglementează
aceste activităţi;
c) furnizează Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerului Sănătăţii şi
Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase toate informaţiile
despre proprietăţile substanţelor şi preparatelor chimice periculoase care pot pune în pericol
sănătatea populaţiei şi mediul.
ART. 20
Producătorii şi importatorii care introduc pe piaţă substanţe şi preparate chimice
periculoase, restricţionate la producere şi utilizare în conformitate cu prevederile actelor
normative specifice, au următoarele obligaţii:
a) să nu producă sau să nu importe, în vederea introducerii pe piaţă şi a utilizării,
substanţele şi preparatele chimice periculoase interzise pe baza actelor normative specifice;
b) să nu producă substanţe şi preparate chimice periculoase, ale căror introducere pe piaţă
şi utilizare sunt restricţionate, decât pentru acele utilizări pentru care sunt prevăzute condiţiile
de restricţionare în actele normative specifice.
ART. 21
Introducerea pe piaţă a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase care îndeplinesc
prevederile legale privind clasificarea, ambalarea, etichetarea şi procedura de notificare nu
poate fi interzisă, restricţionată sau împiedicată.
ART. 22
Utilizatorii au obligaţia să folosească substanţele şi preparatele chimice periculoase
restricţionate la utilizare numai cu respectarea condiţiilor de restricţionare stabilite de actele
normative specifice.
ART. 23
Importatorii şi exportatorii de substanţe şi preparate chimice periculoase al căror
import/export este controlat prin procedura PIC sunt obligaţi să efectueze importul/exportul
numai pe bază de notificare, conform acestei proceduri.
ART. 24
(1) Producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii au obligaţia să
permită personalului împuternicit conform prezentei legi să efectueze inspecţii asupra
modului în care aplică şi respectă reglementările privind regimul substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase.
(2) Producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii sunt obligaţi să
furnizeze inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea, înainte
de începerea acesteia, lista cu substanţele şi preparatele chimice periculoase pe care le vor
deţine, cu precizarea categoriei din care fac parte, care pot pune în pericol sănătatea
angajaţilor în mediul de muncă.
ART. 25
Activitatea de inspecţie pentru respectarea prevederilor legale privind regimul substanţelor
şi preparatelor chimice periculoase se face de către personalul împuternicit din cadrul
Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerului Afacerilor Interne şi al
Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase, inclusiv de personalul
împuternicit din cadrul structurilor teritoriale ale acestora.
ART. 26
Producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii care desfăşoară activităţi
cu substanţe şi preparate toxice şi foarte toxice sunt obligaţi să ia măsurile corespunzătoare
pentru asigurarea şi protejarea sănătăţii oamenilor, animalelor şi a mediului, precum şi pentru
prevenirea oricăror sustrageri de astfel de substanţe şi preparate ori deturnarea acestora din
circuitul legal.
ART. 27
Modul în care se realizează activitatea de inspecţie la nivel teritorial şi prezentarea
rezultatelor inspecţiilor se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor
climatice, al ministrului sănătăţii, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi
persoanelor vârstnice şi al ministrului economiei.
ART. 28
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte ale persoanelor fizice sau juridice care
desfăşoară activităţi în domeniul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase:
a) furnizarea de către producători, importatori, distribuitori şi utilizatori a unor date nereale
sau incomplete despre substanţele şi preparatele chimice periculoase care sunt avute în vedere
pentru evaluarea riscului pe care acestea îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru
mediu sau a căror introducere pe piaţă ori utilizare este interzisă sau restricţionată;
b) netransmiterea sau transmiterea cu întârziere de către producători, distribuitori şi
utilizatori a datelor necesare pentru evaluarea riscului pe care substanţele şi preparatele
chimice periculoase îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;
c) împiedicarea accesului personalului împuternicit, conform prevederilor art. 25, în
spaţiile de lucru sau de desfăşurare a operaţiunilor cu substanţe şi preparate toxice şi foarte
toxice ori refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control datele şi documentele solicitate,
referitoare la operaţiunile cu acestea.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
a) pentru persoanele fizice, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
b) pentru persoanele juridice, cu amendă de la 20.000 lei la 60.000 lei.
ART. 29
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 28 se fac de către
personalul împuternicit din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, din
cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al
structurilor sale teritoriale, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice, prin Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă, şi de către
ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II din Legea nr. 263/2005 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie
2005, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 360/2003 şi care se aplică, în
continuare, ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:
„ART. II
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul Consiliului de Stat nr.
466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice, publicat în Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 1980, cu modificările ulterioare.”
–––––

Legea 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor

Legea 481/2004 privind Protectia Civila modificata completata si aprobata prin Legea nr. 212/2006

H.G. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de constructii si amenajari care se supun avizarii si/sau autorizarii privind securitatea la incendiu

Codul Muncii

OMAI nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu

OMAI nr.163 / 2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor

OMAI nr. 262/2010 privind dispozitii generale de aparare impotriva incendiilor la spatii pentru birouri

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

Law 481/2004 on Civil Protection amended, supplemented and approved by Law no. 212/2006

LEGE Nr. 481 din 8 noiembrie 2004 *** Republicata privind protectia civila
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATA ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 554 din 22 iulie 2008
*) Republicata în temeiul art. II din Legea nr. 212/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 481/2004 privind
protectia civila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 26 mai 2006, dându-se textelor o noua
numerotare.
Legea nr. 481/2004 privind protectia civila a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.094 din 24
noiembrie 2004 si a mai fost modificata prin Legea nr. 241/2007 pentru abrogarea unor reglementari prin care sunt
acordate scutiri sau exonerari de la plata taxelor vamale ale unor bunuri, publicata în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 496 din 24 iulie 2007.
CAP. 1 Dispozitii generale
ART. 1
(1) Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un ansamblu integrat de activitati
specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate,
organizate si realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor,
protejarii populatiei, bunurilor si mediului împotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor armate si
înlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate.
(2) Activitatea de protectie civila este de interes national, are caracter permanent si se bazeaza pe îndeplinirea
obligatiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritatilor administratiei publice centrale si locale, celorlalte persoane
juridice de drept public si privat române, precum si persoanelor fizice.
ART. 2
Conceptia, organizarea, desfasurarea si managementul activitatilor de protectie civila se stabilesc si se realizeaza la
nivel local si national pe principiile autonomiei, subsidiaritatii, legalitatii, responsabilitatii, corelarii obiectivelor si
resurselor, cooperarii si solidaritatii.
ART. 3
(1) Atributiile protectiei civile sunt urmatoarele:
a) identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice de pe teritoriul
României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la protectia civila;
c) informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de
autoprotectie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce îi revin si modul de actiune
pe timpul situatiei de urgenta;
d) organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie optime a serviciilor pentru situatii de
urgenta si a celorlalte organisme specializate cu atributii în domeniu;
e) înstiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei în situatii de protectie civila;
f) protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a mediului împotriva
efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;
g) asigurarea conditiilor de supravietuire a populatiei în situatii de protectie civila;
h) organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti omenesti, limitarea si
înlaturarea efectelor calamitatilor naturale si a celorlalte situatii de protectie civila;
i) asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare;
j) participarea la misiuni internationale specifice;
k) constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice.
(2) Atributiile prevazute la alin. (1) se completeaza cu cele cuprinse în alte acte normative incidente sau conexe,
precum si cu prevederile actelor internationale în domeniu, la care România este parte.
(3) Îndeplinirea atributiilor specifice de protectie civila se realizeaza, potrivit legii, de catre serviciile de urgenta
publice sau private, profesioniste si voluntare.
(4) Serviciile de urgenta private se înfiinteaza de catre operatori economici si institutii sau se constituie ca societati
comerciale, în conditiile legii.
ART. 4
(1) Unitatile administrativ-teritoriale, localitatile componente, institutiile publice, operatorii economici si obiectivele
se clasifica, din punct de vedere al protectiei civile, în functie de tipurile de riscuri specifice.
(2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protectiei civile se elaboreaza de catre Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta si se aproba prin hotarâre a Guvernului**).
(3) La nivelul centrelor operationale pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti se înfiinteaza
catalogul local cuprinzând clasificarea localitatilor, a institutiilor, a operatorilor economici si a obiectivelor din punct de
vedere al protectiei civile.
(4) Datele din catalogul local prevazut la alin. (3) se actualizeaza permanent si se transmit la Centrul Operational
National pentru Situatii de Urgenta din structura Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, care le centralizeaza
în cuprinsul catalogului national.
––––
**) A se vedea Hotarârea Guvernului nr. 642/2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unitatilor
administrativ-teritoriale, institutiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protectiei civile, în functie
de tipurile de riscuri specifice, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 13 iulie 2005.
ART. 5
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice, organizatiile neguvernamentale si
operatorii economici, indiferent de forma de proprietate, raspund de aplicarea masurilor de protectie civila stabilite prin
prezenta lege si prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenta.
(2) Persoanelor fizice si persoanelor juridice române sau celor straine care au filiale sau sucursale în tara ori
desfasoara activitati pe teritoriul României li se aplica prevederile prezentei legi.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa respecte normele specifice de protectie civila, sa participe la
activitatile de pregatire specifice si sa contribuie la ducerea la îndeplinire a masurilor si a actiunilor prevazute în
planurile si programele de protectie civila sau a celor dispuse de autoritatile abilitate pe timpul actiunilor de interventie
si de restabilire a starii de normalitate.
ART. 6
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa asigure capacitati de interventie specializate,
corespunzator tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul si populatia, în timpi de raspuns optimi, indiferent de locul
si momentul în care se produce situatia de urgenta.
(2) Masurile organizatorice si de pregatire pe linia protectiei civile au caracter permanent si se intensifica la instituirea
starilor exceptionale si la declararea mobilizarii sau pe timp de razboi.
(3) Masurile de protectie civila se aplica gradual, în functie de amploarea si intensitatea situatiei de urgenta.
ART. 7
Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate în domeniul protectiei civile se asigura, la nivel
central, de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta,
iar la nivel local, de catre inspectoratele judetene si Inspectoratul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta.
ART. 8
(1) Activitatile si masurile de protectie civila se planifica, se organizeaza si se aplica în concordanta cu prevederile
prezentei legi si ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale strategiei de securitate nationala, cu planurile si
programele adoptate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, precum si cu programele si procedurile elaborate de
organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si Uniunii
Europene.
(2) La elaborarea strategiei nationale a protectiei civile se au în vedere principiile, scopurile si obiectivele prevazute în
Strategia Internationala pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite,
precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.
ART. 9
(1) În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele întelesuri:
a) dezastru – evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator
de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinte, atinge ori
depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgenta,
elaborate si aprobate potrivit legii;
b) situatie de protectie civila – situatia generata de iminenta producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor
militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau afecteaza viata, mediul,
bunurile si valorile culturale si de patrimoniu;
c) înstiintare – activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta producerii sau producerea
dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, în scopul
evitarii surprinderii si al realizarii masurilor de protectie;
d) avertizare – aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre iminenta producerii sau producerea
unor dezastre;
e) prealarmare – transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati despre probabilitatea producerii unui
atac aerian;
f) alarmare – transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre iminenta producerii unor dezastre
sau a unui atac aerian;
g) adapostire – masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si de patrimoniu,
pe timpul ostilitatilor militare si al situatiilor de urgenta, împotriva efectelor acestora. Adaposturile de protectie civila
sunt spatii special amenajate pentru protectie în situatii specifice, proiectate, executate, dotate, echipate si autorizate
potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de
ministrul administratiei si internelor*);
h) asanare – ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru înlaturarea sau distrugerea munitiei neexplodate si
dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de aparare, ordine publica si securitate
nationala.
(2) Termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare de alerta, interventie
operativa si evacuare au întelesurile prevazute la art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind
Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005.
––––
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.435/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice
de avizare si autorizare privind securitatea la incendiu si protectia civila, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 814 din 3 octombrie 2006.
CAP. 2 Organizarea protectiei civile
ART. 10
Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al institutiilor publice, al operatorilor
economici si al organizatiilor neguvernamentale se realizeaza în raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al
protectiei civile si consta în:
a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de urgenta, inclusiv al protectiei civile;
b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta;
c) încadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate în domeniul protectiei civile;
d) întocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri în teritoriul de competenta sau în domeniul de
activitate;
e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor privind protectia civila;
f) organizarea evacuarii în caz de urgenta civila;
g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila;
h) planificarea resurselor pentru functionarea structurilor prevazute la lit. a) – c), precum si pentru realizarea masurilor
stabilite în planurile prevazute la lit. d).
ART. 11
Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului National de Management al Situatiilor de
Urgenta, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 15/2005.
ART. 12
(1) Activitatea de protectie civila din România este coordonata de primul-ministru, care conduce aceasta activitate
prin ministrul internelor si reformei administrative, în calitate de presedinte al Comitetului National pentru Situatii de
Urgenta.
(2) La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa de catre presedintii
comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul operatorilor economici, de catre
conducatorii acestora.
ART. 13
(1) La toate nivelurile de competenta, în structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul National de
Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri specializate în domeniul protectiei civile.
(2) La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al operatorilor economici cuprinsi în
clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se încadreaza personal de specialitate cu atributii în domeniul
protectiei civile.
(3) Personalul de specialitate cu atributii în domeniul protectiei civile se încadreaza la:
a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative pentru situatii de
urgenta cu activitate permanenta;
b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului Bucuresti si sectoarelor acestuia, din
subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta;
c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin specificul activitatii lor, pot crea stari
potential generatoare de situatii de urgenta civila sau sunt expuse unor riscuri majore;
d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale în care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale întocmite
conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta, exista pericolul potential de producere a dezastrelor
naturale provocate de cutremure, inundatii si incendii de padure.
(4) Personalul de specialitate prevazut la alin. (2) asigura permanent coordonarea planificarii si a realizarii activitatilor
si masurilor de protectie civila, participa la pregatirea serviciilor de urgenta, a salariatilor si/sau a populatiei si asigura
coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situatii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta.
(5) Persoanele prevazute la alin. (3), cu exceptia celor încadrate la societati comerciale si regii autonome, sunt
functionari publici si, pe timpul îndeplinirii atributiilor de serviciu, sunt învestite, în calitate de inspectori de protectie
civila, cu exercitiul autoritatii publice. Calitatea de inspector de protectie civila se atribuie prin ordin sau prin dispozitie
scrisa a angajatorului.
(6) Personalul de specialitate poate fi încadrat în munca sau în serviciu, dupa caz, numai dupa obtinerea unui certificat
de competente profesionale în conditiile stabilite prin metodologia emisa de Inspectoratul General pentru Situatii de
Urgenta.
(7) În functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de specialitate prevazut la alin. (2) poate
îndeplini, prin cumul, si atributiile cadrului tehnic în domeniul apararii împotriva incendiilor.
ART. 14
La instituirea masurilor exceptionale, precum si în situatii de conflict armat, structurile existente pe timp de pace, ca si
cele care se completeaza sau se înfiinteaza la mobilizare, îndeplinesc functiile si atributiile pe linia protectiei civile
prevazute de lege.
ART. 15
(1) Activitatea de prevenire în domeniul protectiei civile si/sau al interventiei operative se asigura de catre serviciile
de urgenta, prin structuri specializate, în conformitate cu competentele si atributiile stabilite potrivit legii.
(2) Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri specializate pentru interventie si actiune în
situatii de urgenta, constituite de catre autoritatile abilitate în conditiile legii, cuprind personal si formatiuni instruite în
specialitati necesare protectiei civile.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si serviciilor de urgenta private, constituite potrivit dispozitiilor legale.
(4) Criteriile de performanta pentru formatiunile prevazute la alin. (2) si (3) se elaboreaza de Inspectoratul General
pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor*).
––––
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 718/2005 pentru aprobarea Criteriilor de performanta
privind structura organizatorica si dotarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordinul ministrului
administratiei si internelor nr. 158/2007 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind constituirea, încadrarea si
dotarea serviciilor private pentru situatii de urgenta, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 1
martie 2007, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 360/2004 pentru aprobarea Criteriilor de performanta
privind structura organizatorica si dotarea serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004.
ART. 16
Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila prevazute la art. 15 alin. (1) se realizeaza de Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta, prin structurile sale specializate, si la nivel local, prin inspectoratele pentru situatii de
urgenta judetene si al municipiului Bucuresti ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la razboi, prin
punctele de comanda care se asigura din timp de pace la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale, la cele
judetene, municipale, de sectoare, orasenesti, al altor localitati importante, precum si la unele institutii publice si
operatori economici.
CAP. 3 Drepturile si obligatiile cetatenilor
SECTIUNEA 1 Drepturi
ART. 17
Cetatenii au dreptul sa încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în serviciile de urgenta voluntare cu
reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale. Statutul personalului voluntar din serviciile de urgenta voluntare
se aproba prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administratiei si Internelor**).
––––
**) A se vedea Hotarârea Guvernului nr. 1.579/2005 pentru aprobarea Statutului personalului voluntar din serviciile
de urgenta voluntare, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 10 ianuarie 2006.
În prezent denumirea „Ministerului Administratiei si Internelor” a fost înlocuita cu denumirea „Ministerul Internelor si
Reformei Administrative”, conform art. 15 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea
unor masuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, aprobata prin Legea nr. 98/2008.
ART. 18
(1) Cetatenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat ori ca urmare a
executarii interventiei de catre serviciile de urgenta au dreptul la ajutoare de urgenta si la despagubiri, dupa caz.
(2) Despagubirile se acorda în urma solicitarii scrise a celui prejudiciat, adresata primarului, pe baza actului de
constatare întocmit de organele competente si a hotarârii consiliului local, din fondurile prevazute în bugetul local cu
aceasta destinatie sau din cele aprobate prin hotarâre a Guvernului.
ART. 19
Personalul serviciilor de urgenta voluntare si cetatenii care participa la actiuni preventive si de interventie pentru
limitare, recuperare si reabilitare pe timpul situatiilor de urgenta beneficiaza de compensatii banesti, drepturi sociale si
alte facilitati stabilite în Statutul personalului voluntar prevazut la art. 17.
SECTIUNEA a 2-a Obligatii
ART. 20
(1) Cetatenii sunt obligati:
a) sa respecte si sa aplice normele si regulile de protectie civila stabilite de autoritatile administratiei publice centrale
si locale, precum si de conducatorii institutiilor publice, ai agentilor economici ori ai organizatiilor neguvernamentale,
dupa caz;
b) sa duca la îndeplinire masurile de protectie civila dispuse, în conditiile legii, de autoritatile competente sau de
personalul învestit cu exercitiul autoritatii publice din cadrul serviciilor publice de urgenta;
c) sa informeze autoritatile sau serviciile de urgenta abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea
numarului 112, despre iminenta producerii sau producerea oricarei situatii de urgenta despre care iau cunostinta;
d) sa informeze serviciile de urgenta profesioniste sau politia, dupa caz, inclusiv telefonic, prin apelarea numarului
112, despre descoperirea de munitie sau elemente de munitie ramase neexplodate;
e) sa participe la pregatirea de protectie civila la locul unde îsi desfasoara activitatea;
f) sa participe la întretinerea adaposturilor din cladirile proprietate personala si, în caz de necesitate, la amenajarea
spatiilor de adapostire din teren;
g) sa-si asigure mijloacele individuale de protectie, trusa sanitara, rezerva de alimente si apa, precum si alte materiale
de prima necesitate pentru protectia familiilor lor;
h) sa permita, în situatii de protectie civila, accesul fortelor si mijloacelor de interventie în incinte sau pe terenuri
proprietate privata;
i) sa permita instalarea mijloacelor de alarmare pe cladirile proprietate privata sau apartinând asociatiilor de locatari
sau proprietari, dupa caz, fara plata, precum si accesul persoanelor autorizate, în vederea întretinerii acestora;
j) sa accepte si sa efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit masurilor dispuse si
aduse la cunostinta de catre autoritatile abilitate;
k) sa solicite avizele si autorizatiile privind protectia civila, în cazurile prevazute de lege.
(2) Îndeplinirea obligatiilor prevazute la alin. (1) revine, corespunzator situatiei în care se gasesc, si cetatenilor straini
care desfasoara activitati, au resedinta sau se afla în tranzit, dupa caz, pe teritoriul României.
(3) Cetatenii declarati inapti de munca din motive medicale sunt scutiti, pe timpul interventiei în sprijinul fortelor de
protectie civila, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de lucrari, evacuarea de bunuri si altele
asemenea, care presupun efort fizic.
CAP. 4 Atributii si obligatii privind protectia civila
SECTIUNEA 1 Atributii ale autoritatilor administratiei publice
ART. 21
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale asigura stabilirea si integrarea masurilor de protectie civila în
planurile si programele de dezvoltare economico-sociala ce se elaboreaza la nivel national, judetean si local si urmaresc
realizarea acestora.
(2) Masurile si actiunile de prevenire din planurile de protectie civila se planifica si se executa prioritar de catre toate
autoritatile administratiei publice centrale si locale, potrivit competentelor acestora.
(3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale poarta întreaga raspundere pentru asigurarea conditiilor de
supravietuire a populatiei afectate de urmarile calamitatilor naturale si a celorlalte situatii de protectie civila.
(4) Asigurarea conditiilor prevazute la alin. (3) se realizeaza prin serviciile de urgenta, serviciile publice de
gospodarie comunala, institutii si operatori economici, inclusiv prin utilizarea, în conditiile legii, a bunurilor din
rezervele de stat si a serviciilor si bunurilor puse la dispozitie de organizatii neguvernamentale române sau de
comunitatile locale si populatia din zonele neafectate, de state si organizatii straine ori cu caracter international.
ART. 22
Guvernul exercita urmatoarele atributii principale:
a) aproba strategia nationala a protectiei civile si actele normative specifice, potrivit competentei;
b) analizeaza periodic si ori de câte ori situatia o impune activitatea de protectie civila;
c) aproba planul national de asigurare cu resurse umane, materiale si financiare pentru gestionarea situatiilor de
urgenta;
d) propune, potrivit legii, Presedintelui României instituirea si încetarea starii de urgenta în zonele afectate;
e) încheie acorduri internationale în domeniul protectiei civile;
f) adopta hotarâri prin care se acorda ajutoare de urgenta si despagubiri persoanelor fizice si juridice afectate;
g) aproba planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de protectie civila cu caracter international;
h) solicita, la nevoie, sprijin international;
i) aproba acordarea de ajutor, în urma solicitarilor, statelor afectate de dezastre.
ART. 23
(1) Ministerele, autoritatile publice autonome si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale
exercita urmatoarele atributii principale:
a) stabilesc atributiile ce revin structurilor proprii;
b) elaboreaza planuri si programe privind protectia civila în domeniul propriu de competenta;
c) asigura resursele necesare interventiei;
d) constituie capacitati operationale de interventie, pe care, în caz de necesitate, le pun la dispozitie autoritatilor
administratiei publice locale;
e) initiaza programe sau teme de cercetare în domeniu;
f) constituie baza de date specifica domeniului propriu de activitate, necesara protectiei civile;
g) asigura participarea reprezentantilor, a expertilor si a specialistilor la activitatile Comitetului National pentru
Situatii de Urgenta;
h) pun la dispozitie Ministerului Internelor si Reformei Administrative personal calificat în vederea constituirii
echipelor de experti pentru evaluare sau personalul necesar interventiei, dupa caz;
i) pun la dispozitie Comitetului National pentru Situatii de Urgenta datele si informatiile solicitate în scopul elaborarii
strategiei nationale de protectie civila, a planurilor si programelor de protectie civila, precum si Inspectoratului General
pentru Situatii de Urgenta pentru constituirea bazei de date proprii;
j) asigura gestionarea tipurilor de riscuri specifice si îndeplinirea functiilor de sprijin prin structuri specifice
domeniilor de competenta, potrivit legii. Organizarea si functionarea acestor structuri se stabilesc prin hotarâre a
Guvernului.
(2) Ministerul Apararii planifica si executa masurile de protectie civila, potrivit organizarii si planurilor specifice
proprii si planurilor comune cu alte ministere.
ART. 24
(1) Ministerul Internelor si Reformei Administrative exercita, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta,
urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza si prezinta Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie nationala a protectiei civile;
b) elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative specifice;
c) coordoneaza activitatile de evacuare, potrivit planurilor întocmite;
d) organizeaza si conduce activitatea de asanare a teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor
militare;
e) analizeaza periodic, împreuna cu autoritatile administratiei publice centrale, stadiul realizarii masurilor necesare a fi
luate în situatii de protectie civila;
f) elaboreaza norme metodologice pentru întocmirea planurilor de urgenta interna si externa a operatorilor
economici*);
g) organizeaza si conduce exercitii si aplicatii de specialitate;
h) coordoneaza actiunile de limitare si înlaturare a urmarilor calamitatilor naturale si a celorlalte situatii de protectie
civila;
i) colaboreaza cu organisme internationale de specialitate.
(2) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este autoritate de reglementare în domeniul protectiei civile.
(3) Controlul de stat în domeniul protectiei civile se realizeaza prin activitati de reglementare, avizare, autorizare,
atestare, recunoastere, verificare si control si se exercita prin Inspectia de Prevenire din structura Inspectoratului General
pentru Situatii de Urgenta, respectiv prin inspectiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judetene si al municipiului
Bucuresti, în scopul aplicarii unitare a prevederilor legale pe întreg teritoriul României.
(4) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta îndeplineste rolul de punct national de contact în relatiile cu
organisme internationale de profil.
––––
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 684/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind planificarea, pregatirea si interventia în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 24 iunie 2005, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 647/2005
pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenta în caz de accidente în care sunt
implicate substante periculoase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 31 mai 2005.
ART. 25
Consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale municipiilor, oraselor si
comunelor si consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti au urmatoarele atributii principale:
a) aproba organizarea protectiei civile la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, analizeaza anual si ori de câte ori
este nevoie activitatea desfasurata si adopta masuri pentru îmbunatatirea acesteia;
b) aproba planurile anuale si de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane, materiale si financiare destinate
prevenirii si gestionarii situatiilor de urgenta;
c) participa, potrivit legii, la asigurarea finantarii masurilor si a actiunilor de protectie civila, precum si a serviciilor de
urgenta si a structurilor care au atributii legale în acest domeniu;
d) stabilesc, în conditiile legii, taxe speciale pe linia protectiei civile;
e) înfiinteaza, în conditiile legii si cu avizul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, centre de formare si
evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenta;
f) gestioneaza, depoziteaza, întretin si asigura conservarea aparaturii si a materialelor de protectie civila prin serviciile
specializate din subordine;
g) asigura spatiile necesare functionarii inspectoratelor pentru situatii de urgenta corespunzatoare, paza si securitatea
acestora si a centrelor operationale, precum si spatiile pentru depozitarea materialelor de interventie.
ART. 26
Prefectul are urmatoarele atributii principale:
a) aproba planurile operative si de pregatire pe linia protectiei civile si planificarea exercitiilor si a altor activitati
desfasurate la nivelul unitatii administrativ-teritoriale;
b) urmareste îndeplinirea masurilor de protectie civila la nivelul unitatii administrativ-teritoriale;
c) dispune, potrivit legii, instituirea starii de alerta, activarea sau folosirea, dupa caz, a formatiunilor de interventie;
d) aproba schema cu riscurile teritoriale întocmita de inspectoratul pentru situatii de urgenta;
e) asigura conditii pentru buna desfasurare si integrarea activitatii fortelor de interventie din alte judete sau a echipelor
internationale, dupa caz, sosite în unitatea administrativ-teritoriala în scopul limitarii si înlaturarii efectelor dezastrelor;
f) prezinta consiliului judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, propuneri de completare a
sistemului de înstiintare si alarmare a populatiei, a fondului de adapostire, a bazei materiale si alte masuri de protectie a
populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si a mediului;
g) exercita controlul aplicarii masurilor în situatiile de protectie civila.
ART. 27
Primarul are urmatoarele atributii principale:
a) propune consiliului local structura organizatorica de protectie civila;
b) aduce la îndeplinire hotarârile consiliului local în domeniul protectiei civile;
c) aproba planurile operative, de pregatire si planificare a exercitiilor de specialitate;
d) propune fondurile necesare realizarii masurilor de protectie civila;
e) conduce exercitiile, aplicatiile si activitatile de pregatire privind protectia civila;
f) coordoneaza activitatea serviciilor de urgenta voluntare;
g) aproba planurile de cooperare cu localitatile învecinate si organismele neguvernamentale;
h) dispune masuri si controleaza modul de întretinere a spatiilor de adapostire colective de catre administratorul
acestora;
i) urmareste realizarea, întretinerea si functionarea legaturilor si mijloacelor de înstiintare si alarmare în situatii de
protectie civila;
j) raspunde de alarmarea, protectia si pregatirea populatiei pentru situatiile de protectie civila;
k) solicita asistenta tehnica si sprijin pentru gestionarea situatiilor de protectie civila;
l) exercita controlul aplicarii masurilor de protectie civila în plan local;
m) asigura evaluarea si centralizarea solicitarilor de ajutoare si despagubiri în situatii de protectie civila, precum si
distribuirea celor primite;
n) coordoneaza nemijlocit evacuarea populatiei din zonele afectate de situatiile de protectie civila;
o) stabileste masurile necesare pentru asigurarea hranirii, a cazarii si a alimentarii cu energie si apa a populatiei
evacuate;
p) dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice în zona sinistrata;
q) coopereaza cu primarii localitatilor sau ai sectoarelor limitrofe, dupa caz, în probleme de interes comun;
r) gestioneaza, depoziteaza, întretine si conserva tehnica, aparatura si materialele de protectie civila, prin serviciile de
specialitate subordonate.
SECTIUNEA a 2-a Obligatiile conducatorilor institutiilor publice, operatorilor economici, proiectantilor,
constructorilor, beneficiarilor si salariatilor
ART. 28
(1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate,
au urmatoarele obligatii principale:
a) asigura identificarea, monitorizarea si evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de evenimente periculoase;
b) stabilesc si urmaresc îndeplinirea masurilor si a actiunilor de prevenire si de pregatire a interventiei, în functie de
încadrarea în clasificarea de protectie civila;
c) organizeaza si doteaza, pe baza criteriilor de performanta elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de
Urgenta, servicii de urgenta private si stabilesc regulamentul de organizare si functionare a acestora ori încheie conventii
sau contracte cu alte servicii de urgenta voluntare ori private, care dispun de forte si mijloace capabile sa intervina
operativ si eficace în cazul situatiilor de protectie civila;
d) participa la exercitii si aplicatii de protectie civila si conduc nemijlocit actiunile de alarmare, evacuare, interventie,
limitare si înlaturare a urmarilor situatiilor de urgenta desfasurate de unitatile proprii;
e) asigura gratuit fortelor de interventie chemate în sprijin în situatii de urgenta echipamentele, substantele, mijloacele
si antidoturile adecvate riscurilor specifice;
f) organizeaza instruirea si pregatirea personalului încadrat în munca privind protectia civila;
g) asigura alarmarea populatiei din zona de risc creata ca urmare a activitatilor proprii desfasurate;
h) prevad, anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfasurarii activitatilor de protectie civila;
i) înstiinteaza persoanele si organismele competente asupra factorilor de risc si le semnaleaza, de îndata, cu privire la
iminenta producerii sau producerea unei situatii de protectie civila la nivelul institutiei sau operatorului economic;
j) stabilesc si transmit catre transportatorii, distribuitorii si utilizatorii produselor regulile si masurile de protectie
specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport si depozitare;
k) încheie contracte, conventii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenta profesioniste sau voluntare;
l) mentin în stare de functionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spatiile de adapostire si mijloacele tehnice
proprii, destinate adapostirii sau interventiei, tin evidenta acestora si le verifica periodic;
m) îndeplinesc alte obligatii si masuri stabilite, potrivit legii, de catre organismele si organele abilitate.
(2) Conducatorii institutiilor publice si ai operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, sunt obligati sa
permita instalarea, fara plata, a mijloacelor de alarmare pe cladirile proprii.
(3) Operatorii economici a caror activitate prezinta pericole de accidente majore în care sunt implicate substante
periculoase se supun si prevederilor legislatiei specifice.
ART. 29
Persoanele fizice sau juridice care detin imobile în indiviziune sau le utilizeaza în comun sunt obligate sa coopereze
pentru îndeplinirea masurilor de protectie civila pentru întregul imobil sau ansamblu de imobile.
ART. 30
(1) Proiectantii, constructorii si beneficiarii de investitii au urmatoarele obligatii:
a) sa prevada în documentatiile tehnice ale investitiilor masurile specifice, echipamentele si dotarile necesare,
conform normativelor în vigoare, si sa asigure realizarea lor înainte de darea în exploatare a investitiei;
b) sa obtina toate avizele, autorizatiile si acordurile privind protectia civila, conform legii, si sa urmareasca realizarea
masurilor stabilite în cuprinsul acestora;
c) sa evalueze riscul seismic al zonei în care se executa lucrarile si sa întocmeasca proiectul, respectiv sa execute
constructia sau instalatia conform gradului de risc seismic evaluat.
(2) În toate fazele de cercetare, proiectare, executie si pe întreaga lor durata de existenta, constructiile si amenajarile,
echipamentele, utilajele si instalatiile tehnologice pentru autorizare în domeniul protectiei civile se supun unei examinari
sistematice si calificate pentru identificarea, evaluarea si controlul riscurilor, în conditiile prevazute de reglementarile
specifice.
(3) Obligatia executarii activitatilor prevazute la alin. (2) revine persoanelor care concura la proiectarea, realizarea,
exploatarea, întretinerea, repararea, postutilizarea constructiilor, a echipamentelor si a instalatiilor tehnologice, potrivit
obligatiilor si raspunderilor prevazute de lege.
(4) Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor se elaboreaza de Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta, se aproba prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative si se publica în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(5) Pentru actele eliberate potrivit legii se percep tarife stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor.*)
––––
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.433/2006 privind aprobarea tarifelor pentru
eliberarea avizelor si autorizatiilor de securitate la incendiu si protectie civila, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 806 din 26 septembrie 2006.
ART. 31
Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii:
a) sa beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de tratament medical si antidoturi, daca sunt
încadrati la agenti economici sau institutii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activitatii,
impuse de situatiile de protectie civila;
c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite;
d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire specifica.
CAP. 5 Pregatirea pentru protectia civila
ART. 32
Pregatirea pentru protectia civila cuprinde pregatirea populatiei si a salariatilor, pregatirea serviciilor de urgenta,
pregatirea personalului cu functii de conducere pe linia protectiei civile, precum si a personalului de specialitate.
ART. 33
(1) Pregatirea profesionala a serviciilor de urgenta si a altor forte cu care se coopereaza se realizeaza pe baza
programelor anuale de pregatire, aprobate de sefii acestora.
(2) Planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de cooperare privind protectia civila la care participa, potrivit specificului
acestora, serviciile de urgenta, fortele de protectie si sprijin si populatia se aproba de prefect, primar sau de ministrul
internelor si reformei administrative, dupa caz.
(3) Exercitiile de cooperare interjudetene/regionale si cele cu caracter international se aproba de Guvern, la
propunerea ministrului internelor si reformei administrative.
(4) În documentele de planificare a pregatirii privind protectia civila se prevad si resursele materiale si financiare
necesare, precum si cine le asigura.
ART. 34
(1) Initierea, calificarea, perfectionarea sau specializarea conducatorilor structurilor specializate de protectie civila, a
sefilor serviciilor de urgenta voluntare si private, a personalului de specialitate mentionat la art. 13 alin. (2), precum si a
altor persoane cu atributii în acest domeniu se realizeaza prin cursuri, convocari sau instructaje si se desfasoara în
Centrul National de Perfectionare a Pregatirii pentru Managementul Situatiilor de Urgenta si în centrele zonale ale
acestuia, precum si în Institutul National de Administratie sau în alte institutii de învatamânt de profil.
(2) Pregatirea pentru protectia civila în institutiile de învatamânt militar este obligatorie si se desfasoara pe baza
tematicilor elaborate cu consultarea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta.
ART. 35
Formarea, perfectionarea si specializarea personalului serviciilor de urgenta profesioniste si al structurilor componente
ale Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta se realizeaza în institutiile de învatamânt de profil din
subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, a Ministerului Apararii, precum si în alte unitati abilitate
din tara si din strainatate.
ART. 36
(1) Informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia civila sunt obligatorii si se asigura prin: institutiile
de învatamânt si educatie de toate gradele, mijloacele de informare în masa si serviciile profesioniste pentru situatii de
urgenta.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, în colaborare cu Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta,
stabileste, prin protocol, temele si activitatile practic-aplicative de educatie privind protectia civila, care se includ în
programele de învatamânt, precum si în planurile activitatilor extrascolare.
(3) Societatile publice si private, nationale si locale, de radio si televiziune, precum si presa scrisa sunt obligate sa
asigure prezentarea în emisiunile, respectiv în stirile si reportajele acestora, a riscurilor potentiale, masurilor preventive
si a modului de actiune si comportare a populatiei pe timpul situatiilor de urgenta civila.
(4) La informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia civila participa si organizatiile
neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor si specificului activitatilor acestora.
ART. 37
(1) Instruirea salariatilor privind protectia civila se asigura sistematic, de regula împreuna cu instructajele de prevenire
si stingere a incendiilor, în conditiile stabilite prin dispozitiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii
de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor*).
(2) Participarea salariatilor la instruire constituie sarcina de serviciu.
––––
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale
privind instruirea salariatilor în domeniul situatiilor de urgenta, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
599 din 12 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
ART. 38
Periodic, pe baza planurilor si a programelor de pregatire si cu aprobarea primarului localitatii, se efectueaza exercitii
de alarmare publica.
CAP. 6 Protectia populatiei si a bunurilor materiale
ART. 39
Protectia populatiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se realizeaza printr-un ansamblu de activitati
constând în: înstiintare, avertizare si alarmare, adapostire, protectie nucleara, biologica si chimica, evacuare si alte
masuri tehnice si organizatorice specifice.
SECTIUNEA 1 Înstiintarea, avertizarea si alarmarea
ART. 40
(1) Înstiintarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sau de serviciile de urgenta
profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la populatie sau de la structurile care monitorizeaza sursele de
risc.
(2) Avertizarea populatiei se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, prin
mijloacele de avertizare specifice, în baza înstiintarii primite de la structurile abilitate.
ART. 41
(1) Prealarmarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si de serviciile de urgenta
profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la Statul Major General, si de structurile specializate din cadrul
categoriilor de forte armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
(2) Alarmarea populatiei se realizeaza de autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, prin
mijloacele specifice, pe baza înstiintarii primite de la structurile abilitate.
ART. 42
(1) Mijloacele de avertizare si alarmare specifice se instaleaza în locurile stabilite de Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta si de serviciile de urgenta profesioniste.
(2) Normele tehnice privind instalarea sistemului integrat de avertizare si alarmare a populatiei si instructiunile
privind semnalele si mesajele de avertizare si alarmare se elaboreaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta,
se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor**) si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) La solicitarea presedintilor comitetelor pentru situatii de urgenta, mesajele de avertizare si alarmare se transmit
obligatoriu, cu prioritate si gratuit, prin orice operator audiovizual public sau privat de pe teritoriul României.
––––
**) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 886/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice
privind Sistemul national integrat de înstiintare, avertizare si alarmare a populatiei, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.259/2006
pentru aprobarea Normelor privind organizarea si asigurarea activitatii de înstiintare, avertizare, prealarmare si alarmare
în situatii de protectie civila, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 18 aprilie 2006.
ART. 43
În cazul unui atac iminent, în situatia în care nu s-a declarat starea de razboi, primele mesaje de prealarma si de alarma
se transmit cu aprobarea ministrului internelor si reformei administrative, pe baza înstiintarilor Statului Major General si
structurilor specializate din cadrul categoriilor de forte armate, conform planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
ART. 44
(1) Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se executa numai cu aprobarea primarului
localitatii, a conducatorului institutiei publice sau a operatorului economic implicat, dupa caz, ori a împuternicitilor
acestora.
(2) Sistemul de înstiintare, avertizare si alarmare la localitati, institutii publice si operatori economici se verifica
periodic prin executarea de antrenamente si exercitii.
(3) Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare si alertare cu încalcarea prevederilor legale si a normelor tehnice
prevazute la art. 42 alin. (2) este interzisa.
SECTIUNEA a 2-a Adapostirea
ART. 45
(1) Pentru protectia populatiei si a bunurilor din patrimoniul cultural national de efectele atacurilor din aer se
realizeaza sistemul national de adapostire, care cuprinde: adaposturi pentru puncte de comanda destinate Sistemului
National de Management al Situatiilor de Urgenta, adaposturi publice de protectie civila aflate în administrarea
consiliilor locale si fondul privat de adapostire realizat de operatorii economici si proprietarii de imobile.
(2) Autoritatile administratiei publice, institutiile publice, operatorii economici si proprietarii de imobile au obligatia
sa prevada în planurile de investitii si sa realizeze adaposturi de protectie civila.
(3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale si serviciile de urgenta de la toate nivelurile de competenta vor
identifica si vor stabili posibilitatile de utilizare pentru adapostire a unor galerii de mina, tuneluri, pesteri, grote etc.
existente în apropierea zonelor dens populate sau în zone prevazute pentru amenajare de tabere de sinistrati, evacuati sau
refugiati.
(4) Categoriile de constructii la care este obligatorie realizarea de adaposturi publice de protectie civila, precum si
adaposturile care se amenajeaza ca puncte de comanda se aproba prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Internelor si Reformei Administrative***).
(5) Adaposturile publice de protectie civila prevazute în documentatiile tehnice ale investitiilor se avizeaza tehnic,
premergator eliberarii autorizatiilor de construire, de catre serviciile de urgenta profesioniste, potrivit metodologiei
elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, aprobata de ministrul internelor si reformei administrative
si publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I****).
(6) În timp de pace adaposturile publice de protectie civila, cu exceptia spatiilor amenajate ca puncte de comanda, pot
fi utilizate pentru alte destinatii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligatia de a fi eliberate în situatii de urgenta în
maximum 24 de ore si cu informarea prealabila a centrelor operationale din cadrul serviciilor de urgenta profesioniste.
(7) Adaposturile publice de protectie civila se inspecteaza periodic de catre personalul de specialitate al serviciilor de
urgenta profesioniste; detinatorii si utilizatorii acestor adaposturi sunt obligati sa îndeplineasca normele si masurile
stabilite pentru mentinerea adaposturilor si a instalatiilor utilitare ale acestora în stare de functionare.
(8) Construirea adaposturilor si amenajarea altor spatii de adapostire cuprinse în planurile de mobilizare se executa la
punerea în aplicare a planurilor respective.
––––
***) A se vedea Hotarârea Guvernului nr. 560/2005 pentru aprobarea categoriilor de constructii la care este
obligatorie realizarea adaposturilor de protectie civila, precum si a celor la care se amenajeaza puncte de comanda,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, cu modificarile ulterioare.
În prezent, denumirea „Ministerul Administratiei si Internelor” a fost înlocuita cu denumirea „Ministerul Internelor si
Reformei Administrative”, conform art. 15 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea
unor masuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, aprobata prin Legea nr. 98/2008.
****) A se vedea si nota de subsol corespunzatoare asteriscului din finalul art. 9 alin. (1) lit. g).
SECTIUNEA a 3-a Asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata
ART. 46
Asanarea terenului si neutralizarea munitiei ramase neexplodate din timpul conflictelor armate se executa de catre
subunitati specializate si specialisti pirotehnicieni din serviciile de urgenta profesioniste din subordinea Inspectoratului
General pentru Situatii de Urgenta, potrivit instructiunilor si normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta si aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative.
ART. 47
(1) Munitiile se distrug în poligoane ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative si Ministerului Apararii
sau pe terenuri puse la dispozitie de autoritatile administratiei publice locale în a caror raza administrativ-teritoriala se
executa lucrarile de asanare. Terenurile stabilite pentru distrugerea munitiei se amenajeaza potrivit instructiunilor si
normelor tehnice specifice, elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
(2) Autoritatile administratiei publice locale sau, dupa caz, institutiile publice si operatorii economici asigura
subunitatii de interventie care executa asanarea pirotehnica, accesul în teren si, gratuit, mâna de lucru auxiliara, mijloace
de transport cu soferi si carburantul aferent, materialele, asistenta sanitara, precum si cazarea si hranirea efectivelor
necesare acestor lucrari.
(3) Paza munitiilor si a terenurilor în curs de asanare, precum si însotirea transporturilor de munitii se executa de
personal autorizat.
ART. 48
(1) Persoanele fizice si juridice care iau cunostinta de existenta munitiilor au obligatia sa anunte de îndata centrul
operational din cadrul serviciului de urgenta profesionist, dispeceratul integrat de urgenta, politia sau primarul, dupa caz.
(2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate sa ridice, sa manipuleze ori sa utilizeze munitia neexplodata.
ART. 49
Materialele explozive si mijloacele de aprindere necesare pentru distrugerea munitiei ramase neexplodate se pun la
dispozitie specialistilor pirotehnicieni, la cererea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, prin inspectoratele
de jandarmi judetene.
ART. 50
Formatiunile de interventie prevazute la art. 46 executa gratuit actiuni de distrugere a zapoarelor care pun în pericol
localitatile sau siguranta cetateanului.
SECTIUNEA a 4-a Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica
ART. 51
(1) Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica a populatiei se realizeaza prin mijloace de protectie
individuala, colectiva sau prin alte masuri tehnice si organizatorice specifice, cu prioritate în zonele de risc.
(2) Institutiile publice si operatorii economici care produc, transporta, depoziteaza sau manipuleaza substante
periculoase în cantitati care pot pune în pericol viata si sanatatea cetatenilor organizeaza si executa controlul
contaminarii radioactive, chimice si biologice a materiilor prime si produselor finite si realizeaza masurile de
decontaminare a personalului propriu, terenului, cladirilor si utilajelor.
ART. 52
Mijloacele de protectie individuala a cetatenilor se asigura potrivit criteriilor elaborate de Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta si aprobate prin hotarâre a Guvernului*).
––––
*) A se vedea Hotarârea Guvernului nr. 501/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de
protectie individuala a cetatenilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 8 iunie 2005.
ART. 53
Decontaminarea se realizeaza prin operatiuni si tehnici speciale efectuate de catre serviciile de urgenta, unele unitati
militare si operatori economici, potrivit normelor tehnice elaborate de ministerele de profil si avizate de Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta.
ART. 54
(1) Depoluarea consta în luarea unor masuri specifice pentru identificarea si eliminarea surselor poluante, limitarea,
îndepartarea sau neutralizarea agentilor poluatori ai apei, aerului si terenului.
(2) Masurile de depoluare sunt însotite, dupa caz, de evacuarea persoanelor si a animalelor din mediul poluat sau de
interzicerea utilizarii apei, a alimentelor si a furajelor contaminate.
(3) Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate.
(4) Operatorii economici si institutiile publice au obligatia sa avertizeze imediat populatia asupra riscurilor de poluare
si contaminare a zonelor limitrofe unitatilor respective si sa intervina cu fortele si mijloacele de care dispun pentru
protectia populatiei si înlaturarea efectelor poluarii.
SECTIUNEA a 5-a Evacuarea
ART. 55
Evacuarea se executa pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform normelor si instructiunilor elaborate de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
ART. 56
(1) Trecerea la executarea actiunii de evacuare în situatii de dezastre se hotaraste de primar sau de prefect, dupa caz,
la propunerea comitetului pentru situatii de urgenta competent.
(2) În situatii de conflict armat, evacuarea se aproba de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, la propunerea ministrului
apararii.
ART. 57
Principiile evacuarii în situatii de conflict armat se stabilesc prin hotarâre a Guvernului**).
––––
**) A se vedea Hotarârea Guvernului nr. 1.222/2005 privind stabilirea principiilor evacuarii în situatii de conflict
armat, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 19 octombrie 2005.
ART. 58
Accesul persoanelor neautorizate în zonele afectate si periculoase, delimitate si marcate corespunzator, care intra sub
incidenta situatiilor de protectie civila, este interzis.
CAP. 7 Limitarea si înlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila
ART. 59
(1) Limitarea si înlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila cuprind ansamblul de activitati si actiuni executate
în scopul restabilirii situatiei de normalitate în zonele afectate.
(2) La actiunile de limitare si înlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila participa structuri de interventie din
cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, existente pe timp de pace sau care se pot mobiliza în timp
scurt, unitati si formatiuni militare ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, Ministerului Apararii, servicii
de urgenta voluntare, formatiuni de Cruce Rosie si alte structuri cu atributii în domeniu.
(3) Interventia operativa a structurilor prevazute la alin. (2) se realizeaza pe baza planurilor de interventie si cooperare
întocmite de autoritatile competente, în limitele functiilor de sprijin repartizate pentru a fi asigurate de catre ministere,
celelalte organe centrale si organizatiile neguvernamentale pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta.
ART. 60
(1) La limitarea si înlaturarea urmarilor dezastrelor sunt obligate sa participe si serviciile pentru situatii de urgenta
private.
(2) Autorizarea serviciilor de urgenta private se executa pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta, aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative.
ART. 61
Principiile de organizare, de conducere si modul de utilizare a serviciilor de urgenta profesioniste si voluntare,
unitatilor de interventie, formatiunilor de interventie specializate si private în actiunile de limitare si înlaturare a
urmarilor situatiilor de protectie civila, precum si planurile operative întocmite în acest scop se stabilesc prin
regulamente, ordine si instructiuni elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul
internelor si reformei administrative.
ART. 62
(1) Conducerea activitatilor de interventie se realizeaza prin reteaua centrelor operationale si operative sau a punctelor
de comanda existente la autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si la institutiile publice si operatorii
economici.
(2) Conducerea nemijlocita a operatiunilor de interventie se asigura de comandantul actiunii, împuternicit potrivit
legii, care poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de catre grupa operativa si punctul operativ avansat.
(3) Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de decizie si specialisti ai serviciilor
de urgenta ale autoritatilor publice, ai operatorilor economici si institutiilor implicate în gestionarea situatiei de urgenta.
(4) Punctul operativ avansat este mobil si se asigura de catre serviciul de urgenta profesionist sau de Inspectoratul
General pentru Situatii de Urgenta, printr-o autospeciala echipata si încadrata corespunzator. În functie de
amplasamentul fata de zona afectata, rolul punctului operativ poate fi preluat de centrul operational.
(5) Pâna la sosirea la fata locului a comandantului actiunii, conducerea operatiunilor se asigura de comandantul sau de
seful formatiunii de interventie din serviciul de urgenta, cu sprijinul reprezentantilor autoritatii administratiei publice
locale sau al patronului, dupa caz.
(6) Coordonarea elaborarii si derularii programelor de recuperare, reabilitare sau de restaurare pe timpul situatiilor de
urgenta se asigura de catre reprezentantii autoritatilor, institutiilor sau ai operatorilor economici stabiliti de comitetele
pentru situatii de urgenta competente.
CAP. 8 Asigurarea materiala si financiara
SECTIUNEA 1 Asigurarea materiala
ART. 63
Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice si operatorii economici au obligatia sa
planifice si sa realizeze asigurarea materiala si financiara a protectiei civile, potrivit legii.
ART. 64
(1) Înzestrarea si dotarea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si a structurilor subordonate cu tehnica,
aparatura si materiale specific militare se asigura de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, pe baza normelor
de înzestrare si dotare aprobate de ministrul internelor si reformei administrative.
(2) Dotarea structurilor de protectie civila, altele decât cele prevazute la alin. (1), se efectueaza pe baza normelor
elaborate de persoanele juridice care au constituit aceste structuri, avizate de inspectoratele pentru situatii de urgenta
judetene si aprobate de prefect.
ART. 65
Contractarea si aprovizionarea cu tehnica si materiale se asigura de fiecare beneficiar contra cost. Tehnica si alte
categorii de materiale necesare protectiei civile se asigura si din donatii, sponsorizari, împrumuturi temporare sau din
alte surse legal constituite.
ART. 66
(1) Întretinerea, repararea, depozitarea si evidenta mijloacelor tehnice de protectie civila, precum si durata normata de
folosinta a acestora se realizeaza potrivit normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta
si aprobate de ministrul administratiei si internelor.*)
(2) Montarea, întretinerea, repararea si exploatarea sistemelor de alarmare, de comunicatii si informatice de protectie
civila se asigura cu sprijinul operatorilor economici de profil, pe baza contractelor sau a conventiilor legale încheiate cu
acestia.
––––
*) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.180/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice
privind întretinerea, repararea, depozitarea si evidenta mijloacelor tehnice de protectie civila, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 22 februarie 2006.
ART. 67
(1) Materialele didactice necesare pentru protectia civila: filme, diafilme, planse, manuale, brosuri, pliante, reviste si
altele se realizeaza de Ministerul Internelor si Reformei Administrative si se asigura gratuit autoritatilor administratiei
publice, institutiilor publice si operatorilor economici.
(2) Autoritatile publice, institutiile publice si operatorii economici au obligatia de a realiza materiale de popularizare a
activitatilor de protectie civila, emisiuni de radio si de televiziune, precum si alte activitati cu resurse proprii sau altele
legal constituite, cu acordul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si al serviciilor de urgenta profesioniste.
SECTIUNEA a 2-a Asigurarea financiara
ART. 68
(1) Finantarea cheltuielilor cu protectia civila se asigura, potrivit legii, din bugetul de stat, din bugetele locale, din
bugetele institutiilor publice autonome, ale institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii si din
bugetele proprii ale operatorilor economici, dupa caz.
(2) Finantarea serviciilor de urgenta se asigura de catre persoanele juridice care le-au constituit.
(3) Obiectivele de investitii de interes national pentru protectia civila se finanteaza de la bugetul de stat.
ART. 69
(1) Cheltuielile pentru realizarea adaposturilor de protectie civila aferente constructiilor cu destinatie de locuinta,
birouri, centre comerciale sau destinate oricaror manifestari publice si care, potrivit normelor specifice, trebuie sa fie
prevazute, din constructie, cu asemenea adaposturi se suporta de catre proprietar.
(2) Pentru suportarea partiala sau integrala a costurilor realizarii adaposturilor de protectie civila aferente constructiei
cu destinatie de locuinta, se pot aloca fonduri cu destinatia de subventii, ce se acorda cetatenilor o singura data, în
conditiile stabilite prin hotarâre a Guvernului.
ART. 70
Finantarea ajutoarelor de urgenta, a despagubirilor, precum si a unor lucrari sau cheltuieli neprevazute se asigura din
fondul de interventie constituit la dispozitia Guvernului pentru înlaturarea efectelor unor dezastre.
ART. 71
Pentru finantarea unor cheltuieli curente si de capital privind protectia civila pot fi utilizate, potrivit legii, donatii,
sponsorizari, venituri din prestari de servicii, contributii ale societatilor si ale caselor de asigurare sau de reasigurare,
precum si alte surse legale.
ART. 72
Fundamentarea si întocmirea documentatiei tehnice privind investitiile aferente protectiei civile se realizeaza pe baza
normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin ordin al ministrului
internelor si reformei administrative.
ART. 73
(1) Cheltuielile pentru dotarea cu aparatura, mijloace tehnice si materialele necesare centrelor zonale de pregatire în
domeniul protectiei civile se suporta de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, în limita sumelor aprobate cu
aceasta destinatie. Derularea fondurilor se face prin bugetul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta.
(2) Consiliile judetene ale judetelor în care functioneaza centrele de pregatire zonala pentru pregatirea specifica
protectiei civile vor pune la dispozitie acestora terenul, cladirile, precum si cheltuielile de întretinere aferente acestora.
CAP. 9 Contraventii si sanctiuni
ART. 74
Încalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea juridica civila, contraventionala sau penala, dupa caz.
ART. 75
Constituie contraventii la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte:
a) neincluderea masurilor de protectie civila în programele de dezvoltare economico-sociala sau în proiectele de
buget;
b) neorganizarea serviciilor de urgenta voluntare sau neasigurarea înzestrarii si a pregatirii profesionale a acestora;
c) neasigurarea înstiintarii, avertizarii, alarmarii sau evacuarii populatiei în situatii de protectie civila, precum si
transmiterea neautorizata de mesaje de protectie civila;
d) neasigurarea identificarii, a monitorizarii si a evaluarii factorilor de risc generatori de evenimente periculoase sau
nestabilirea masurilor de protectie împotriva efectelor negative ale acestora;
e) neasigurarea înzestrarii, a dotarii si a echiparii cu mijloace tehnice de protectie civila, precum si nementinerea în
stare de operativitate a acestora;
f) nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizatiilor privind protectia civila ori neîndeplinirea masurilor si a
conditiilor prevazute în acestea;
g) neelaborarea regulamentelor, a normelor, a metodologiilor si a dispozitiilor privind protectia civila;
h) neprevederea în documentele tehnico-economice ale investitiilor a adaposturilor, a dotarilor si a masurilor de
utilitate publica privind protectia civila sau nerealizarea la termen a acestora;
i) nementinerea adaposturilor publice de protectie civila în buna stare de utilizare pe timpul situatiilor exceptionale,
corespunzatoare destinatiilor acestora;
j) neparticiparea la instruirile, exercitiile si aplicatiile de pregatire privind protectia civila;
k) neîndeplinirea masurilor de protectie nucleara, biologica si chimica a populatiei;
l) neanuntarea sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau privind masurile de protectie civila
luate ori necesar a fi luate;
m) folosirea în alte scopuri a mijloacelor tehnice de protectie civila cu destinatie publica;
n) interzicerea accesului personalului si al mijloacelor tehnice ale serviciilor de urgenta în scopul îndeplinirii
atributiilor legale specifice;
o) neconstituirea rezervelor de resurse tehnico-materiale necesare protectiei civile, prevazute în planurile specifice;
p) neîndeplinirea functiilor de sprijin stabilite pe timpul situatiilor de urgenta;
q) accesul persoanelor neautorizate pe timpul situatiilor de urgenta în zonele afectate, interzise accesului si care sunt
delimitate si marcate corespunzator.
ART. 76
(1) Contraventiile prevazute la art. 75 se sanctioneaza cu amenda dupa cum urmeaza:
a) de la 50 de lei la 100 de lei, faptele prevazute la lit. j) si l);
b) de la 100 de lei la 500 de lei, faptele prevazute la lit. f);
c) de la 500 de lei la 1.000 de lei, faptele prevazute la lit. g), m), n) si p);
d) de la 1.000 de lei la 2.000 de lei, faptele prevazute la lit. a), b), c), h), i) si o);
e) de la 2.000 de lei la 5.000 de lei, faptele prevazute la lit. d), e), k) si q).
(2) Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice sau juridice, dupa caz.
(3) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupa caz,
de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute în prezenta lege, pentru fiecare categorie de
contraventii.
ART. 77
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul serviciilor de urgenta profesioniste cu
atributii de îndrumare, control, interventie si constatare a încalcarilor legii în domeniul protectiei civile, desemnat de
inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si nominalizat de inspectorii-sefi, precum si de
catre persoanele anume desemnate de catre conducatorii autoritatilor administratiei publice cu atributii în domeniu.
ART. 78
Contraventiilor prevazute de prezenta lege le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare.
CAP. 10 Dispozitii tranzitorii si finale
ART. 79
(1) Actele normative ce deriva din prezenta lege, prevazute a se elabora si aproba prin hotarâri ale Guvernului, se emit
în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2) Reglementarile tehnice prevazute a fi aprobate prin ordine ale ministrilor se emit în termen de 180 de zile de la
intrarea în vigoare a prezentei legi si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 80
Semnul distinctiv national pentru identificarea personalului si marcarea mijloacelor tehnice, a adaposturilor si a altor
bunuri de protectie civila, uniforma si cartea de identitate specifice personalului specializat cu atributii în domeniul
protectiei civile se stabilesc prin hotarâre a Guvernului*), tinându-se seama de prevederile reglementarilor
internationale.
––––
*) A se vedea Hotarârea Guvernului nr. 630/2005 pentru stabilirea semnului distinctiv national prin care se identifica
personalul si se marcheaza mijloacele tehnice, adaposturile, alte bunuri de protectie civila, uniforma si cartea de
identitate specifice personalului specializat cu atributii în domeniul protectiei civile, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005.
ART. 81
Prezenta lege intra în vigoare la 60 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 82
Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei civile nr. 106/1996, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 3 octombrie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonanta
Guvernului nr. 47/1994 privind apararea împotriva dezastrelor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
242 din 29 august 1994, aprobata prin Legea nr. 124/1995, cu modificarile si completarile ulterioare.
–––––

H.G. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de constructii si amenajari care se supun avizarii si/sau autorizarii privind securitatea la incendiu

Codul Muncii

OMAI nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu

OMAI nr.163 / 2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor

OMAI nr. 262/2010 privind dispozitii generale de aparare impotriva incendiilor la spatii pentru birouri

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 1051/2006 regarding the minimum safety and health requirements for the manual handling of masses that present risks for workers, especially of back disorders

HOTĂRÂRE nr. 1051 din 9 august 2006
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 21 august 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.
ART. 2
Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica în întregime domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse în prezenta hotărâre.
ART. 3
În sensul prezentei hotărâri, prin manipularea manuală a maselor se înţelege orice tip de transport sau sustinere a unei mase de către unul ori mai mulţi lucrători, inclusiv ridicarea, aşezarea, impingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care, datorită caracteristicilor acesteia sau condiţiilor ergonomice necorespunzătoare, prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.
CAP. II
Obligaţiile angajatorilor
ART. 4
Angajatorul trebuie sa ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie sa utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice, pentru a evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.
ART. 5
În cazurile în care nu se poate evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători, angajatorul trebuie sa ia măsuri organizatorice corespunzătoare, sa utilizeze mijloace adecvate sau sa furnizeze lucrătorilor aceste mijloace, pentru a reduce riscul pe care îl implica manipularea manuală a acestor mase, luând în considerare elementele de referinta prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 6
În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrator nu poate fi evitata, angajatorul trebuie sa organizeze posturile de lucru astfel încât manipularea sa fie cat mai sigura şi cu risc cat mai mic posibil pentru sănătate, fiind obligat de asemenea:
a) sa evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul de lucrare respectiv şi sa examineze în special caracteristicile maselor, potrivit prevederilor anexei nr. 1;
b) sa urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în vedere caracteristicile mediului de munca şi cerinţele activităţii, potrivit prevederilor anexei nr. 1.
ART. 7
Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 7 alin. (4) lit. c), art. 24, 25 şi 35 din Legea nr. 319/2006, trebuie respectate prevederile anexei nr. 2.
CAP. III
Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 8
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie sa fie informati despre toate măsurile ce trebuie puse în practica în aplicarea prezentei hotărâri, cu privire la protecţia securităţii şi sănătăţii.
(2) Angajatorii trebuie sa se asigure ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora primesc informaţii generale şi, ori de câte ori este posibil, informaţii precise cu privire la:
a) greutatea maselor;
b) centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat excentric.
ART. 9
Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorii trebuie sa se asigure ca lucrătorii primesc, în plus, o formare adecvată şi informaţii precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor şi la riscurile la care aceştia se expun, în special dacă aceste sarcini nu sunt efectuate corect, având în vedere prevederile anexelor nr. 1 şi 2.
ART. 10
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta hotărâre, inclusiv în anexele la aceasta, trebuie sa se realizeze potrivit prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.
CAP. IV
Sancţiuni
ART. 11
Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit Legii nr. 319/2006.
ART. 12
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de munca din cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de medicina muncii din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 13
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 14
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei comunica Comisiei Europene textele dispoziţiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta hotărâre.
ART. 15
Prezenta hotărâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
*
Prezenta hotărâre transpune Directiva 1990/269/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special dorsolombare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990.
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemnează:
–––––
Ministrul muncii,
solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codrut Ioan Seres
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu
Bucureşti, 9 august 2006.
Nr. 1.051.
ANEXA 1
ELEMENTE DE REFERINTA*1)
[art. 5, art. 6 lit. a) şi b) şi art. 9 din hotărâre]
––-
*1) În vederea efectuării unei analize mulţi-factor, pot fi luati în considerare simultan diferiţi factori prezentaţi în anexele nr. 1 şi 2.
1. Caracteristicile masei
Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă masa este:
– prea grea sau prea mare;
– greu de manuit şi de prins;
– instabila sau cu un conţinut ce risca sa se deplaseze;
– pozitionata astfel încât necesita susţinerea sau manipularea ei la distanta fata de trunchi sau cu flexia ori rasucirea trunchiului;
– susceptibilă sa producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau consistentei sale, în special în cazul unei coliziuni.
2. Efortul fizic necesar
Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
– este prea intens;
– nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de rasucire a trunchiului;
– poate sa antreneze o deplasare brusca a masei;
– este realizat atunci când corpul se afla într-o poziţie instabila.
3. Caracteristicile mediului de munca
Caracteristicile mediului de munca pot determina o creştere a riscurilor, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
– nu exista suficient spaţiu liber, în special pe verticala, pentru realizarea activităţii;
– solul prezintă denivelari, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos pentru incaltamintea lucrătorului;
– locul de munca sau mediul de munca nu permite lucrătorului manipularea manuală a maselor la o înălţime sigura sau într-o poziţie de lucru confortabila;
– solul sau planul de lucru prezintă denivelari care implica manipularea masei la diferite niveluri;
– solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil;
– temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare.
4. Cerinţe ale activităţii
Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă implica una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:
– efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicita în special coloana vertebrala;
– perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare;
– distanţe prea mari pentru ridicare, coborare sau transport;
– ritm de munca impus printr-un proces care nu poate fi modificat de lucrator.
ANEXA 2
FACTORI INDIVIDUALI DE RISC*1)
[art. 7 şi 9 din hotărâre]
––-
*1) În vederea efectuării unei analize mulţi-factor, pot fi luati în considerare simultan diferiţi factori prezentaţi în anexele nr. 1 şi 2.
Lucrătorul este expus unor riscuri dacă:
– este necorespunzător din punct de vedere fizic sa execute sarcina de munca respectiva;
– poarta îmbrăcăminte, incaltaminte sau alte efecte personale necorespunzătoare;
– nu are cunoştinţe sau instruire suficienta ori adecvată.
––––

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 300/2006 regarding the minimum security and health requirements for temporary or mobile construction sites

HOTĂRÂRE Nr. 300 din 2 martie 2006
privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru santierele temporare sau mobile
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 252 din 21 martie 2006
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. 1
Dispoziții generale
ART. 1
Prezenta hotărâre stabileste cerințele minime de securitate si sănătate în muncă pentru santierele temporare sau
mobile.
ART. 2
Prezenta hotărâre nu se aplică activităților de foraj si extracție din industria extractivă.
ART. 3
Prevederile legislației naționale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplică domeniului prevăzut la art. 1 fără a
aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice ale prezentei hotărâri.
ART. 4
În înțelesul prezentei hotărâri, termenii si expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) santier temporar sau mobil, denumit în continuare santier, – orice santier în care se desfăsoară lucrări de
construcții sau de inginerie civilă, a căror listă neexhaustivă este prevăzută în anexa nr. 1;
b) beneficiar (investitor) – orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută lucrarea si care asigură fondurile
necesare realizării acesteia;
c) manager de proiect – orice persoană fizică sau juridică, autorizată în condițiile legii si desemnată de către
beneficiar, însărcinată cu organizarea, planificarea, programarea si controlul realizării lucrărilor pe santier, fiind
responsabilă de realizarea proiectului în condițiile de calitate, costuri si termene stabilite;
d) proiectantul lucrării – orice persoană fizică sau juridică competentă care, la comanda beneficiarului, elaborează
documentația de proiectare;
e) sef de santier – persoana fizică desemnată de către antreprenor să conducă realizarea lucrărilor pe santier si să
urmărească realizarea acestora conform proiectului;
f) antreprenor (constructor, contractant, ofertant) – orice persoană fizică sau juridică competentă care execută lucrări
de construcții-montaj, în baza unui proiect, la comanda beneficiarului;
g) subantreprenor (subcontractant) – orice persoană fizică sau juridică care îsi asumă contractual față de antreprenor
sarcina de a executa lucrări de construcții-montaj de specialitate, prevăzute în proiectul lucrării;
h) lucrător independent – orice persoană fizică autorizată care realizează o activitate profesională în mod independent
si îsi asumă contractual față de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor sarcina de a realiza pe santier lucrări pentru
care este autorizat;
i) coordonator în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării – orice persoană fizică sau
juridică competentă, desemnată de către beneficiar si/sau de către managerul de proiect pe durata elaborării proiectului,
având atribuțiile prevăzute la art. 54;
j) coordonator în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării – orice persoană fizică sau juridică
desemnată de către beneficiarul lucrării si/sau de către managerul de proiect pe durata realizării lucrării, având
atribuțiile prevăzute la art. 58.
CAP. 2
Coordonatori în materie de securitate si sănătate
ART. 5
Coordonarea în materie de securitate si sănătate trebuie să fie organizată atât în faza de studiu, concepție si elaborare
a proiectului, cât si pe perioada executării lucrărilor.
ART. 6
Atunci când la elaborarea proiectului participă mai mulți proiectanți, beneficiarul si/sau managerul de proiect trebuie
să desemneze un coordonator în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.
ART. 7
Atunci când la realizarea lucrărilor pe santier participă mai mulți antreprenori, un antreprenor si unul sau mai mulți
subantreprenori, un antreprenor si lucrători independenți ori mai mulți lucrători independenți, beneficiarul si/sau
managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate si sănătate pe durata realizării
lucrării.
ART. 8
Funcția de coordonator în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării si funcția de
coordonator în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării sau a intervențiilor ulterioare pot fi deținute
de aceeasi persoană.
ART. 9
Pentru a-si putea îndeplini atribuțiile, coordonatorii în materie de securitate si sănătate trebuie:
a) să participe la toate etapele de elaborare a proiectului si de realizare a lucrării;
b) să fie invitați la toate întrunirile care privesc elaborarea proiectului si realizarea lucrării;
c) să primească si, dacă este cazul, să solicite managerului de proiect si antreprenorului elementele necesare
îndeplinirii sarcinilor sale;
d) să întocmească si să țină la zi registrul de coordonare prevăzut la art. 36.
CAP. 3
Instrumente ale coordonării
SECłIUNEA 1
Planul de securitate si sănătate
ART. 10
Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să asigure ca, înainte de deschiderea santierului, să fie stabilit
un plan de securitate si sănătate, conform art. 54 lit. b).
ART. 11
Planul de securitate si sănătate este un document scris care cuprinde ansamblul de măsuri ce trebuie luate în vederea
prevenirii riscurilor care pot apărea în timpul desfăsurării activităților pe santier.
ART. 12
Planul de securitate si sănătate trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a proiectului si trebuie ținut la zi pe
toată durata efectuării lucrărilor.
ART. 13
Planul de securitate si sănătate trebuie să fie elaborat de coordonatorul în materie de securitate si sănătate pe durata
elaborării proiectului lucrării.
ART. 14
În situația în care proiectul este elaborat de un singur proiectant, acesta răspunde de elaborarea planului de securitate
si sănătate.
ART. 15
Pe măsură ce sunt elaborate, planurile proprii de securitate si sănătate ale antreprenorilor trebuie să fie integrate în
planul de securitate si sănătate.
ART. 16
Planul de securitate si sănătate trebuie să facă parte din proiectul lucrării si să fie adaptat conținutului acestuia.
ART. 17
Planul de securitate si sănătate trebuie:
a) să precizeze cerințele de securitate si sănătate aplicabile pe santier;
b) să specifice riscurile care pot apărea;
c) să indice măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor;
d) să conțină măsuri specifice privind lucrările care se încadrează în una sau mai multe categorii cuprinse în anexa
nr. 2.
ART. 18
La elaborarea planului de securitate si sănătate trebuie să se țină seama de toate tipurile de activități care se
desfăsoară pe santier si să se identifice toate zonele în care se desfăsoară lucrările cuprinse în anexa nr. 2.
ART. 19
Planul de securitate si sănătate trebuie să conțină cel puțin următoarele:
a) informații de ordin administrativ care privesc santierul si, dacă este cazul, informații care completează declarația
prealabilă prevăzută la art. 47;
b) măsuri generale de organizare a santierului stabilite de comun acord de către managerul de proiect si
coordonatorii în materie de securitate si sănătate;
c) identificarea riscurilor si descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor;
d) măsuri specifice de securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri; măsuri de protecție colectivă si
individuală;
e) amenajarea si organizarea santierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare, modalități de depozitare a
materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de antreprenori si subantreprenori pentru realizarea
lucrărilor proprii;
f) măsuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate si sănătate si obligațiile ce decurg din
acestea;
g) obligații ce decurg din interferența activităților care se desfăsoară în perimetrul santierului si în vecinătatea
acestuia;
h) măsuri generale pentru asigurarea menținerii santierului în ordine si în stare de curățenie;
i) indicații practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor si măsurile de organizare luate în acest
sens;
j) modalități de colaborare între antreprenori, subantreprenori si lucrătorii independenți privind securitatea si
sănătatea în muncă.
ART. 20
Măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate si sănătate si obligațiile ce decurg din
acestea trebuie să se refere, în special, la:
a) căile sau zonele de deplasare ori de circulație orizontale si verticale;
b) condițiile de manipulare a diverselor materiale, în particular, în ceea ce priveste interferența instalațiilor de ridicat
aflate pe santier sau în vecinătatea acestuia;
c) limitarea manipulării manuale a sarcinilor;
d) delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, în mod deosebit dacă se depozitează
materiale sau substanțe periculoase;
e) condițiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deseurilor si a materialelor rezultate din dărâmări, demolări si
demontări;
f) condițiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
g) utilizarea mijloacelor de protecție colectivă si a instalației electrice generale;
h) măsurile care privesc interacțiunile de pe santier.
ART. 21
Planul de securitate si sănătate trebuie să fie completat si adaptat în funcție de evoluția santierului si de durata
efectivă a lucrărilor sau a fazelor de lucru.
ART. 22
Planul de securitate si sănătate trebuie să se afle în permanență pe santier pentru a putea fi consultat, la cerere, de
către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate si sănătate în muncă sau de
reprezentanții lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității si sănătății.
ART. 23
Planul de securitate si sănătate trebuie să fie păstrat de către managerul de proiect timp de 5 ani de la data recepției
finale a lucrării.
SECłIUNEA a 2-a
Planul propriu de securitate si sănătate
ART. 24
Planul propriu de securitate si sănătate cuprinde ansamblul de măsuri de securitate si sănătate specifice fiecărui
antreprenor sau subantreprenor.
ART. 25
Atunci când un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe santier, acesta trebuie să pună planul propriu de
securitate si sănătate la dispoziția managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate si
sănătate, după caz.
ART. 26
Antreprenorul trebuie să stabilească acest plan în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării.
ART. 27
Planul propriu de securitate si sănătate trebuie să fie armonizat cu planul de securitate si sănătate al santierului.
ART. 28
Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulți subantreprenori, în totalitate sau o parte din lucrările care trebuie să
respecte prevederile planului de securitate si sănătate, trebuie să le transmită acestora un exemplar al planului propriu
si, dacă este cazul, un document care cuprinde măsurile generale de securitate si sănătate pentru lucrările santierului ce
intră în responsabilitatea sa.
ART. 29
La elaborarea planului propriu de securitate si sănătate subantreprenorul trebuie să țină seama de informațiile
furnizate de către antreprenor si de prevederile planului de securitate si sănătate al santierului.
ART. 30
Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate si sănătate în cel mult 30 de zile de la data
contractării lucrării cu antreprenorul.
ART. 31
Planul propriu de securitate si sănătate trebuie să conțină cel puțin următoarele:
a) numele si adresa antreprenorului/subantreprenorului;
b) numărul lucrătorilor pe santier;
c) numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;
d) durata lucrărilor, indicând data începerii acestora;
e) analiza proceselor tehnologice de execuție care pot afecta sănătatea si securitatea lucrătorilor si a celorlalți
participanți la procesul de muncă pe santier;
f) evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de echipamentele de muncă
folosite, de utilizarea substanțelor sau preparatelor periculoase, de deplasarea personalului, de organizarea santierului;
g) măsuri pentru asigurarea sănătății si securității lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care
antreprenorul/subantreprenorul le execută pe santier, inclusiv măsuri de protecție colectivă si măsuri de protecție
individuală.
ART. 32
Înainte de începerea lucrărilor pe santier de către antreprenor/subantreprenor, planul propriu de securitate si sănătate
trebuie să fie consultat si avizat de către coordonatorul în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării,
medicul de medicina muncii si membrii comitetului de securitate si sănătate sau de către reprezentanții lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securității si sănătății lucrătorilor.
ART. 33
Planul propriu de securitate si sănătate trebuie să fie actualizat ori de câte ori este cazul.
ART. 34
Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate si sănătate trebuie să se afle în permanență pe santier pentru
a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate si
sănătate în muncă sau de reprezentanții lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității si sănătății
lucrătorilor.
ART. 35
Planul propriu de securitate si sănătate trebuie să fie păstrat de către antreprenor timp de 5 ani de la data recepției
finale a lucrării.
SECłIUNEA a 3-a
Registrul de coordonare
ART. 36
Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de către coordonatorii în materie de securitate si
sănătate, informații privind evenimentele care au loc pe santier, constatările efectuate si deciziile luate.
ART. 37
Coordonatorii în materie de securitate si sănătate trebuie să consemneze în registrul de coordonare:
a) numele si adresele antreprenorilor, subantreprenorilor si data intervenției fiecăruia pe santier;
b) lista cu efectivul lucrătorilor pe santier si durata prevăzută pentru efectuarea lucrărilor;
c) evenimentele importante care trebuie luate în considerare la realizarea proiectului, respectiv a lucrărilor,
constatările si deciziile adoptate;
d) observațiile, informațiile si propunerile privind securitatea si sănătatea în muncă aduse la cunostință
beneficiarului, managerului de proiect sau celor care intervin pe santier si eventualele răspunsuri ale acestora;
e) observațiile si propunerile antreprenorilor si subantreprenorilor privind securitatea si sănătatea în muncă;
f) abaterile de la prevederile planului de securitate si sănătate;
g) rapoartele vizitelor de control pe santier si ale întrunirilor, dispozițiile care trebuie transmise;
h) incidente si accidente care au avut loc.
ART. 38
Coordonatorul în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să transmită
coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării registrul de coordonare, pe baza unui
proces-verbal care va fi atasat la registru.
ART. 39
Coordonatorii în materie de securitate si sănătate trebuie să prezinte registrul de coordonare, la cerere, managerului
de proiect, inspectorilor de muncă si inspectorilor sanitari.
ART. 40
Registrul de coordonare trebuie păstrat de către coordonatorul în materie de securitate si sănătate timp de 5 ani de la
data recepției finale a lucrării.
SECłIUNEA a 4-a
Dosarul de intervenții ulterioare
ART. 41
Dosarul de intervenții ulterioare trebuie să cuprindă:
a) documentația de intervenții ulterioare, cum ar fi planuri si note tehnice;
b) prevederi si informații utile pentru efectuarea intervențiilor ulterioare în condiții de securitate si sănătate.
ART. 42
Dosarul de intervenții ulterioare se întocmeste încă din faza de proiectare a lucrării de către coordonatorul în materie
de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării sau de către proiectant, după caz.
ART. 43
Dosarul de intervenții ulterioare trebuie să fie transmis coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata
realizării lucrării, pe bază de proces-verbal care se atasează la dosar.
ART. 44
După recepția finală a lucrării dosarul de intervenții ulterioare trebuie transmis beneficiarului pe baza unui procesverbal
care se atasează la dosar.
ART. 45
În cazul unei intervenții ulterioare, beneficiarul trebuie să pună la dispoziție coordonatorului în materie de securitate
si sănătate desemnat pe durata intervențiilor ulterioare un exemplar al dosarului de intervenții ulterioare.
ART. 46
Coordonatorul în materie de securitate si sănătate desemnat pe perioada intervențiilor ulterioare trebuie să
completeze dosarul de intervenții ulterioare si să efectueze eventuale modificări cerute de noile lucrări.
CAP. 4
Declarația prealabilă
ART. 47
Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să întocmească o declarație prealabilă în următoarele situații:
a) durata lucrărilor este apreciată a fi mai mare de 30 de zile lucrătoare si pe santier lucrează simultan mai mult de 20
de lucrători;
b) volumul de mână de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni-zi.
ART. 48
Declarația va fi întocmită conform anexei nr. 3 si va fi comunicată inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia
se vor desfăsura lucrările, cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea acestora.
ART. 49
Textul declarației prealabile trebuie să fie afisat pe santier, în loc vizibil, înainte de începerea lucrărilor.
ART. 50
Textul declarației prealabile trebuie actualizat ori de câte ori au loc schimbări.
CAP. 5
Elaborarea proiectului lucrării
SECłIUNEA 1
Principii generale de securitate si sănătate aplicabile proiectului lucrării
ART. 51
Încă din faza de concepție, studiu si elaborare a proiectului lucrării, managerul de proiect, proiectantul si, atunci când
este cazul, beneficiarul trebuie să ia în considerare principiile generale de prevenire în materie de securitate si sănătate
prevăzute în legislația națională care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce priveste:
a) alegerea soluțiilor arhitecturale, tehnice si/sau organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări ori faze de
lucru care se desfăsoară simultan sau succesiv;
b) estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru.
ART. 52
În faza de concepție, studiu si elaborare a proiectului lucrării trebuie să se țină seama, ori de câte ori este necesar, de
toate planurile de securitate si de sănătate si de toate dosarele întocmite conform art. 54 lit. b) si c) sau adaptate
conform art. 58 lit. c).
SECłIUNEA a 2-a
Desemnarea coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării
ART. 53
Desemnarea coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să se
facă înainte de începerea fazei de elaborare a proiectului lucrării.
SECłIUNEA a 3-a
Atribuțiile coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării
ART. 54
Coordonatorul în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării, numit în conformitate cu
art. 6, are următoarele atribuții:
a) să coordoneze aplicarea prevederilor art. 51 si 52;
b) să elaboreze sau să solicite să se elaboreze, sub responsabilitatea sa, un plan de securitate si sănătate, precizând
regulile aplicabile santierului respectiv si ținând seama de activitățile de exploatare care au loc în cadrul acestuia;
c) să pregătească un dosar de intervenții ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrării, conținând elementele utile în
materie de securitate si sănătate de care trebuie să se țină seama în cursul eventualelor lucrări ulterioare;
d) să adapteze planul de securitate si sănătate la fiecare modificare adusă proiectului;
e) să transmită elementele planului de securitate si sănătate tuturor celor cu responsabilități în domeniu;
f) să deschidă un registru de coordonare si să-l completeze;
g) să transmită planul de securitate si sănătate, registrul de coordonare si dosarul de intervenții ulterioare
beneficiarului si/sau managerului de proiect si coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata realizării
lucrării;
h) să participe la întrunirile organizate de beneficiar si/sau de managerul de proiect;
i) să stabilească, în colaborare cu beneficiarul si/sau managerul de proiect, măsurile generale de securitate si sănătate
aplicabile santierului;
j) să armonizeze planurile proprii de securitate si sănătate ale antreprenorilor cu planul de securitate si sănătate al
santierului;
k) să organizeze coordonarea între proiectanți;
l) să țină seama de toate eventualele interferențe ale activităților de pe santier.
ART. 55
Coordonatorul în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să aibă competența
necesară exercitării funcției:
a) experiență profesională de minimum 5 ani în arhitectură, construcții sau conducerea santierelor;
b) formare specifică de coordonator în materie de securitate si sănătate, actualizată la fiecare 3 ani.
CAP. 6
Realizarea lucrării
SECłIUNEA 1
Principii generale aplicabile pe durata realizării lucrării
ART. 56
Pe toată durata realizării lucrării angajatorii si lucrătorii independenți trebuie să respecte obligațiile generale ce le
revin în conformitate cu prevederile din legislația națională care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce
priveste:
a) menținerea santierului în ordine si într-o stare de curățenie corespunzătoare;
b) alegerea amplasamentului posturilor de lucru, ținând seama de condițiile de acces la aceste posturi;
c) stabilirea căilor si zonelor de acces sau de circulație;
d) manipularea în condiții de siguranță a diverselor materiale;
e) întreținerea, controlul înainte de punerea în funcțiune si controlul periodic al echipamentelor de muncă utilizate, în
scopul eliminării defecțiunilor care ar putea să afecteze securitatea si sănătatea lucrătorilor;
f) delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare si înmagazinare a diverselor materiale, în special a materialelor
sau substanțelor periculoase;
g) condițiile de deplasare a materiilor si materialelor periculoase utilizate;
h) stocarea, eliminarea sau evacuarea deseurilor si a materialelor rezultate din dărâmări, demolări si demontări;
i) adaptarea, în funcție de evoluția santierului, a duratei de execuție efectivă stabilită pentru diferite tipuri de lucrări
sau faze de lucru;
j) cooperarea dintre angajatori si lucrătorii independenți;
k) interacțiunile cu orice alt tip de activitate care se realizează în cadrul sau în apropierea santierului.
SECłIUNEA a 2-a
Desemnarea coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării
ART. 57
Atunci când beneficiarul sau managerul de proiect desemnează un coordonator în materie de securitate si sănătate pe
durata realizării lucrării, altul decât cel desemnat pe perioada realizării proiectului, această desemnare va avea loc
înaintea începerii lucrărilor pe santier.
SECłIUNEA a 3-a
Atribuțiile coordonatorului în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării
ART. 58
Coordonatorul în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării, numit în conformitate cu art. 7, are
următoarele atribuții:
a) să coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire si de securitate la alegerea soluțiilor tehnice si/sau
organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări sau faze de lucru care se desfăsoară simultan ori succesiv si la
estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru;
b) să coordoneze punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se asigura că angajatorii si, dacă este cazul,
lucrătorii independenți respectă principiile prevăzute la art. 56, într-un mod coerent si responsabil, si aplică planul de
securitate si sănătate prevăzut la art. 54 lit. b);
c) să adapteze sau să solicite să se realizeze eventuale adaptări ale planului de securitate si sănătate prevăzut la art.
54 lit. b) si ale dosarului de intervenții ulterioare prevăzut la art. 54 lit. c), în funcție de evoluția lucrărilor si de
eventualele modificări intervenite;
d) să organizeze cooperarea între angajatori, inclusiv a celor care se succed pe santier, si coordonarea activităților
acestora, privind protecția lucrătorilor, prevenirea accidentelor si a riscurilor profesionale care pot afecta sănătatea
lucrătorilor, informarea reciprocă si informarea lucrătorilor si a reprezentanților acestora si, dacă este cazul, informarea
lucrătorilor independenți;
e) să coordoneze activitățile care urmăresc aplicarea corectă a instrucțiunilor de lucru si de securitate a muncii;
f) să ia măsurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate să aibă acces pe santier;
g) să stabilească, în colaborare cu managerul de proiect si antreprenorul, măsurile generale aplicabile santierului;
h) să țină seama de toate interferențele activităților din perimetrul santierului sau din vecinătatea acestuia;
i) să stabilească, împreună cu antreprenorul, obligațiile privind utilizarea mijloacelor de protecție colectivă,
instalațiilor de ridicat sarcini, accesul pe santier;
j) să efectueze vizite comune pe santier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor, înainte ca acestia să redacteze
planul propriu de securitate si sănătate;
k) să avizeze planurile de securitate si sănătate elaborate de antreprenori si modificările acestora.
ART. 59
Coordonatorul în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării trebuie să aibă competența necesară
exercitării funcției:
a) experiență profesională în construcții sau în conducerea santierului de minimum 5 ani;
b) formare specifică de coordonator în materie de securitate si sănătate, actualizată la fiecare 3 ani.
CAP. 7
Obligațiile beneficiarului, managerului de proiect, angajatorilor si lucrătorilor independenți
SECłIUNEA 1
Obligațiile beneficiarului si ale managerului de proiect
ART. 60
Atunci când un beneficiar sau un manager de proiect a desemnat unul ori mai mulți coordonatori în materie de
securitate si sănătate pentru a executa sarcinile prevăzute la art. 54 si 58, acesta nu va fi exonerat de răspunderile care îi
revin în acest domeniu.
ART. 61
În vederea asigurării si menținerii securității si sănătății lucrătorilor din santier, managerul de proiect are, în
principal, următoarele obligații:
a) să aplice principiile generale de prevenire a riscurilor la locul de muncă;
b) să coopereze cu coordonatorii în materie de securitate si sănătate în timpul fazelor de proiectare si de realizare a
lucrărilor;
c) să ia în considerare observațiile coordonatorilor în materie de securitate si sănătate consemnate în registrul de
coordonare;
d) să stabilească măsurile generale de securitate si sănătate aplicabile santierului, consultându-se cu coordonatorii în
materie de securitate si sănătate;
e) să redacteze un document de colaborare practică cu coordonatorii în materie de securitate si sănătate.
SECłIUNEA a 2-a
Obligațiile angajatorilor
ART. 62
Punerea în aplicare a art. 54, 58 si 60 nu aduce atingere principiului răspunderii angajatorilor prevăzut în legislația
națională care transpune Directiva 89/391/CEE.
ART. 63
În vederea asigurării si menținerii securității si sănătății lucrătorilor din santier în condițiile prevăzute la art. 58 si 60,
angajatorii au, în principal, următoarele obligații:
a) să respecte obligațiile generale ale angajatorilor în conformitate cu prevederile din legislația națională care
transpune Directiva 89/391/CEE;
b) să îndeplinească si să urmărească respectarea planului de securitate si sănătate de către toți lucrătorii din santier;
c) să ia măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 56, în conformitate cu cerințele minime stabilite în anexa
nr. 4;
d) să țină seama de indicațiile coordonatorilor în materie de securitate si sănătate sau ale sefului de santier si să le
îndeplinească pe toată perioada execuției lucrărilor;
e) să informeze lucrătorii independenți cu privire la măsurile de securitate si sănătate care trebuie aplicate pe santier
si să pună la dispoziție acestora instrucțiuni adecvate;
f) să redacteze planurile proprii de securitate si sănătate si să le transmită coordonatorilor în materie de securitate si
sănătate.
ART. 64
În vederea menținerii securității si sănătății pe santier, atunci când ei însisi execută o activitate profesională pe
santier, angajatorii trebuie să respecte:
a) prevederile din legislația națională care transpune prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la obligațiile
angajaților, echipamentul de muncă, echipamentul individual de protecție;
b) indicațiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate si sănătate în muncă.
SECłIUNEA a 3-a
Obligațiile lucrătorilor independenți
ART. 65
În vederea menținerii securității si sănătății pe santier, lucrătorii independenți trebuie:
a) să respecte, pe toată durata execuției lucrării, măsurile de securitate si sănătate, în conformitate cu legislația
națională care transpune Directiva 89/391/CEE si, în particular, prevederile art. 56;
b) să respecte dispozițiile minime de securitate si sănătate stabilite în anexa nr. 4;
c) să-si desfăsoare activitatea conform cerințelor de securitate si sănătate stabilite pentru santierul respectiv;
d) să participe la orice acțiune coordonată de prevenire a riscurilor de accidentare si îmbolnăvire profesională pe
santier;
e) să utilizeze echipamente de muncă ce îndeplinesc condițiile de securitate si sănătate;
f) să aleagă si să utilizeze echipamente individuale de protecție conform riscurilor la care sunt expusi;
g) să respecte indicațiile si să îndeplinească instrucțiunile coordonatorilor în materie de securitate si sănătate;
h) să respecte prevederile planului de securitate si sănătate.
CAP. 8
Informarea lucrătorilor
ART. 66
Lucrătorii si/sau reprezentanții lor trebuie să fie informați asupra măsurilor ce trebuie luate privind securitatea si
sănătatea lor pe santier.
ART. 67
Informațiile trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor cărora le sunt adresate.
CAP. 9
Consultarea si participarea lucrătorilor
ART. 68
Consultarea si participarea lucrătorilor si/sau a reprezentanților acestora privind prevederile art. 56, 58 si 63 trebuie
să se realizeze conform legislației naționale care transpune Directiva 89/391/CEE.
ART. 69
Atunci când este necesar, ținând seama de gradul de risc si de importanța santierului, consultarea si participarea
lucrătorilor si/sau a reprezentanților acestora din întreprinderile care îsi desfăsoară activitatea pe acelasi santier trebuie
să se realizeze cu o coordonare adecvată.
ART. 70
În scopul consultării si participării lucrătorilor, trebuie pusă la dispoziție acestora sau, după caz, reprezentanților lor
o copie a planului de securitate si sănătate si a eventualelor sale modificări.
CAP. 10
Dispoziții tranzitorii si finale
ART. 71
Anexele nr. 1 – 4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 72
Regulamentul privind formarea specifică de coordonator în materie de securitate si sănătate prevăzut la art. 55 si 59
se va stabili prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale si familiei.
ART. 73
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 92/57/CEE privind cerințele minime de securitate si sănătate pe santierele
temporare si mobile, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 245/1992.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii,
solidarității sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul transporturilor,
construcțiilor si turismului,
Gheorghe Dobre
Ministrul sănătății,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
ANEXA 1
LISTA NEEXHAUSTIVĂ
a lucrărilor de construcții sau de inginerie civilă
1. Excavații
2. Terasamente
3. Construcții
4. Montarea si demontarea elementelor prefabricate
5. Amenajări sau instalații
6. Transformări
7. Renovări
8. Reparații
9. Dărâmări
10. Demolări
11. Mentenanță
12. Întreținere – lucrări de zugrăveli si curățare
13. Asanări
14. Consolidări
15. Modernizări
16. Reabilitări
17. Extinderi
18. Restaurări
19. Demontări
ANEXA 2
LISTA NEEXHAUSTIVĂ
a lucrărilor care implică riscuri specifice pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor
1. Lucrări care expun lucrătorii la riscul de a fi îngropați sub alunecări de teren, înghițiți de terenuri
mocirloase/mlăstinoase ori de a cădea de la înălțime, datorită naturii activității desfăsurate, procedeelor folosite sau
mediului înconjurător al locului de muncă
2. Lucrări în care expunerea la substanțe chimice sau biologice prezintă un risc particular pentru securitatea si
sănătatea lucrătorilor ori pentru care supravegherea sănătății lucrătorilor este o cerință legală
3. Lucrări cu expunere la radiații ionizante pentru care prevederile legale specifice obligă la delimitarea de zone
controlate sau supravegheate
4. Lucrări în apropierea liniilor electrice de înaltă tensiune
5. Lucrări care expun la risc de înec
6. Lucrări de puțuri, terasamente subterane si tuneluri
7. Lucrări cu tuburi cu aer comprimat
8. Lucrări care implică folosirea de explozibili
9. Lucrări de montare si demontare a elementelor prefabricate grele.
ANEXA 3
CONłINUTUL DECLARAłIEI PREALABILE
1. Data comunicării
2. Adresa exactă a santierului
3. Beneficiarul (beneficiarii) lucrării (numele si adresele)
4. Tipul lucrării
5. Managerul (managerii) de proiect (numele si adresa)
6. Coordonatorul (coordonatorii) în materie de securitate si sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării (numele
si adresa)
7. Coordonatorul (coordonatorii) în materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării (numele si adresa)
8. Data prevăzută pentru începerea lucrării
9. Durata estimativă a lucrărilor pe santier
10. Numărul maxim estimat de lucrători pe santier
11. Numărul de antreprenori/subantreprenori si de lucrători independenți prevăzut pe santier
12. Datele de identificare a antreprenorilor, subantreprenorilor si/sau lucrătorilor independenți deja selecționați.
ANEXA 4
CERINłE MINIME
de securitate si sănătate pentru santiere
Observații preliminare
Obligațiile prevăzute în prezenta anexă se aplică de fiecare dată când caracteristicile santierului ori ale activității,
circumstanțele sau un risc o cer.
În sensul prezentei anexe, termenul încăperi înseamnă, printre altele, barăci.
PARTEA A
Cerințe minime generale pentru locurile de muncă din santiere
1. Stabilitate si soliditate
1.1. Materialele, echipamentele si, în general, orice element care, la o deplasare oarecare, poate afecta securitatea si
sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate într-un mod adecvat si sigur.
1.2. Accesul pe orice suprafață de material care nu are o rezistență suficientă nu este permis decât dacă se folosesc
echipamente sau mijloace corespunzătoare, astfel încât lucrul să se desfăsoare în condiții de siguranță.
2. Instalații de distribuție a energiei
2.1. Instalațiile trebuie proiectate, realizate si utilizate astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie, iar
lucrătorii să fie protejați corespunzător contra riscurilor de electrocutare prin atingere directă ori indirectă.
2.2. La proiectarea, realizarea si alegerea materialului si a dispozitivelor de protecție trebuie să se țină seama de tipul
si puterea energiei distribuite, de condițiile de influență externe si de competența persoanelor care au acces la părți ale
instalației.
3. Căile si iesirile de urgență
3.1. Căile si iesirile de urgență trebuie să fie în permanență libere si să conducă în modul cel mai direct posibil într-o
zonă de securitate.
3.2. În caz de pericol, toate posturile de lucru trebuie să poată fi evacuate rapid si în condiții de securitate maximă
pentru lucrători.
3.3. Numărul, amplasarea si dimensiunile căilor si iesirilor de urgență se determină în funcție de utilizare, de
echipament si de dimensiunile santierului si ale încăperilor, precum si de numărul maxim de persoane care pot fi
prezente.
3.4. Căile si iesirile de urgență trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din legislația națională care
transpune Directiva 92/58/CEE.
Panourile de semnalizare trebuie să fie realizate dintr-un material suficient de rezistent si să fie amplasate în locuri
corespunzătoare.
3.5. Pentru a putea fi utilizate în orice moment, fără dificultate, căile si iesirile de urgență, precum si căile de
circulație si usile care au acces la acestea nu trebuie să fie blocate cu obiecte.
3.6. Căile si iesirile de urgență care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de siguranță, de intensitate
suficientă în caz de pană de curent.
4. Detectarea si stingerea incendiilor
4.1. În funcție de caracteristicile santierului si de dimensiunile si destinația încăperilor, de echipamentele prezente,
de caracteristicile fizice si chimice ale substanțelor sau ale materialelor prezente, precum si de numărul maxim de
persoane care pot fi prezente, este necesar să fie prevăzute un număr suficient de dispozitive corespunzătoare pentru
stingerea incendiilor, precum si, dacă este cazul, un număr suficient de detectoare de incendiu si de sisteme de alarmă.
4.2. Dispozitivele de stingere a incendiului, detectoarele de incendiu si sistemele de alarmă trebuie întreținute si
verificate în mod periodic.
La intervale periodice trebuie să se efectueze încercări si exerciții adecvate.
4.3. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile si usor de manipulat.
4.4. Acestea trebuie să fie semnalizate conform prevederilor din legislația națională care transpune Directiva
92/58/CEE.
Panourile de semnalizare trebuie să fie suficient de rezistente si amplasate în locuri corespunzătoare.
5. Ventilație
łinându-se seama de metodele de lucru folosite si de cerințele fizice impuse lucrătorilor, trebuie luate măsuri pentru
a asigura lucrătorilor aer proaspăt în cantitate suficientă.
Dacă se foloseste o instalație de ventilație, aceasta trebuie menținută în stare de funcționare si nu trebuie să expună
lucrătorii la curenți de aer care le pot afecta sănătatea.
Atunci când este necesar pentru sănătatea lucrătorilor, un sistem de control trebuie să semnalizeze orice oprire
accidentală a instalației.
6. Expunerea la riscuri particulare
6.1. Lucrătorii nu trebuie să fie expusi la niveluri de zgomot nocive sau unei influențe exterioare nocive, cum ar fi:
gaze, vapori, praf.
6.2. Atunci când lucrătorii trebuie să pătrundă într-o zonă a cărei atmosferă este susceptibilă să conțină o substanță
toxică sau nocivă, să aibă un conținut insuficient de oxigen sau să fie inflamabilă, atmosfera contaminată trebuie
controlată si trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni orice pericol.
6.3. Într-un spațiu închis un lucrător nu poate fi în nici un caz expus la o atmosferă cu risc ridicat.
Lucrătorul trebuie cel puțin să fie supravegheat în permanență din exterior si trebuie luate toate măsurile
corespunzătoare pentru a i se putea acorda primul ajutor, efectiv si imediat.
7. Temperatura
În timpul programului de lucru, temperatura trebuie să fie adecvată organismului uman, ținându-se seama de
metodele de lucru folosite si de solicitările fizice la care sunt supusi lucrătorii.
8. Iluminatul natural si artificial al posturilor de lucru, încăperilor si căilor de circulație de pe santier
8.1. Posturile de lucru, încăperile si căile de circulație trebuie să dispună, în măsura în care este posibil, de suficientă
lumină naturală.
Atunci când lumina zilei nu este suficientă si, de asemenea, pe timpul nopții locurile de muncă trebuie să fie
prevăzute cu lumină artificială corespunzătoare si suficientă.
Atunci când este necesar, trebuie utilizate surse de lumină portabile, protejate contra socurilor.
Culoarea folosită pentru iluminatul artificial nu trebuie să modifice sau să influențeze percepția semnalelor ori a
panourilor de semnalizare.
8.2. Instalațiile de iluminat ale încăperilor, posturilor de lucru si ale căilor de circulație trebuie amplasate astfel încât
să nu prezinte risc de accidentare pentru lucrători.
8.3. Încăperile, posturile de lucru si căile de circulație în care lucrătorii sunt expusi la riscuri în cazul întreruperii
funcționării iluminatului artificial, trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranță de o intensitate suficientă.
9. Usi si porți
9.1. Usile culisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranță care să împiedice iesirea de pe sine si căderea
lor.
9.2. Usile si porțile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranță care să împiedice căderea
lor.
9.3. Usile si porțile situate de-a lungul căilor de siguranță trebuie să fie semnalizate corespunzător.
9.4. În vecinătatea imediată a porților destinate circulației vehiculelor trebuie să existe usi pentru pietoni. Acestea
trebuie să fie semnalizate în mod vizibil si trebuie să fie menținute libere în permanență.
9.5. Usile si porțile mecanice trebuie să funcționeze fără să prezinte pericol de accidentare pentru lucrători.
Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgență, accesibile si usor de identificat, cu excepția
celor care se deschid automat în caz de pană de energie, si trebuie să poată fi deschise manual.
10. Căi de circulație – zone periculoase
10.1. Căile de circulație, inclusiv scările mobile, scările fixe, cheiurile si rampele de încărcare, trebuie să fie
calculate, plasate si amenajate, precum si accesibile astfel încât să poată fi utilizate usor, în deplină securitate si în
conformitate cu destinația lor, iar lucrătorii aflați în vecinătatea acestor căi de circulație să nu fie expusi nici unui risc.
10.2. Căile care servesc la circulația persoanelor si/sau a mărfurilor, precum si cele unde au loc operațiile de
încărcare sau descărcare trebuie să fie dimensionate în funcție de numărul potențial de utilizatori si de tipul de
activitate.
Dacă sunt utilizate mijloace de transport pe căile de circulație, o distanță de securitate suficientă sau mijloace de
protecție adecvate trebuie prevăzute pentru ceilalți utilizatori ai locului.
Căile de circulație trebuie să fie clar semnalizate, verificate periodic si întreținute.
10.3. Căile de circulație destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe o distanță suficientă față de usi,
porți, treceri pentru pietoni, culoare si scări.
10.4. Dacă santierul are zone de acces limitat, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite
pătrunderea lucrătorilor fără atribuții de serviciu în zonele respective.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii abilitați să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie semnalizate în mod vizibil.
11. Cheiuri si rampe de încărcare
11.1. Cheiurile si rampele de încărcare trebuie să fie corespunzătoare dimensiunilor încărcăturilor ce se transportă.
11.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puțin o iesire.
11.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure, astfel încât lucrătorii să nu poată cădea.
12. Spațiu pentru libertatea de miscare la postul de lucru
Suprafața posturilor de lucru trebuie stabilită, în funcție de echipamentul si materialul necesar, astfel încât lucrătorii
să dispună de suficientă libertate de miscare pentru activitățile lor.
13. Primul ajutor
13.1. Angajatorul trebuie să se asigure că acordarea primului ajutor se poate face în orice moment.
De asemenea, angajatorul trebuie să asigure personal pregătit în acest scop.
Trebuie luate măsuri pentru a asigura evacuarea, pentru îngrijiri medicale, a lucrătorilor accidentați sau victime ale
unei îmbolnăviri neasteptate.
13.2. Trebuie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor, în funcție de dimensiunile santierului sau de
tipurile de activități.
13.3. Încăperile destinate primului ajutor trebuie să fie echipate cu instalații si cu materiale indispensabile primului
ajutor si trebuie să permită accesul cu brancarde.
13.4. Aceste spații trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din legislația națională care transpune
Directiva 92/58/CEE.
13.5. Trebuie asigurate materiale de prim ajutor în toate locurile unde condițiile de muncă o cer.
Acestea trebuie să fie semnalizate corespunzător si trebuie să fie usor accesibile.
Un panou de semnalizare amplasat în loc vizibil trebuie să indice clar adresa si numărul de telefon ale serviciului de
urgență.
14. Instalații sanitare
14.1. Vestiare si dulapuri pentru îmbrăcăminte
14.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție vestiare corespunzătoare dacă acestia trebuie să poarte
îmbrăcăminte de lucru si dacă, din motive de sănătate sau de decență, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt
spațiu.
Vestiarele trebuie să fie usor accesibile, să aibă capacitate suficientă si să fie dotate cu scaune.
14.1.2. Vestiarele trebuie să fie suficient de încăpătoare si să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îsi usuce
îmbrăcămintea de lucru, dacă este cazul, precum si vestimentația si efectele personale si să le poată păstra încuiate.
În anumite situații, cum ar fi existența substanțelor periculoase, a umidității, a murdăriei, îmbrăcămintea de lucru
trebuie să poată fi ținută separat de vestimentația si efectele personale.
14.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate pentru bărbați si femei sau o utilizare separată a acestora.
14.1.4. Dacă nu sunt necesare vestiare în sensul primului paragraf al pct. 14.1.1 fiecare lucrător trebuie să dispună de
un loc unde să-si pună îmbrăcămintea si efectele personale sub cheie.
14.2. Dusuri, chiuvete
14.2.1. Atunci când tipul de activitate sau cerințele de curățenie impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună
la dispoziție dusuri corespunzătoare în număr suficient.
Trebuie prevăzute săli de dusuri, separate pentru bărbați si femei, sau o utilizare separată a acestora.
14.2.2. Sălile de dusuri trebuie să fie suficient de încăpătoare, astfel încât să permită fiecărui lucrător să îsi facă
toaleta, fără să fie deranjat si în condiții de igienă corespunzătoare.
Dusurile trebuie prevăzute cu apă curentă, rece si caldă.
14.2.3. Atunci când dusurile nu sunt necesare, în sensul primului paragraf al pct. 14.2.1, trebuie să fie prevăzut un
număr suficient de chiuvete cu apă curentă caldă, dacă este necesar. Acestea trebuie să fie amplasate în apropierea
posturilor de lucru si a vestiarelor.
Trebuie prevăzute chiuvete separate pentru bărbați si pentru femei sau o utilizare separată a acestora atunci când
acest lucru este necesar din motive de decență.
14.2.4. Dacă încăperile cu dusuri sau cu chiuvete sunt separate de vestiare, aceste încăperi trebuie să comunice între
ele.
14.3. Cabine de WC-uri si chiuvete
În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor si a sălilor de dusuri lucrătorii trebuie să
dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri si de chiuvete, utilități care să asigure nepoluarea
mediului înconjurător, de regulă ecologice.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbați si femei sau utilizarea separată a acestora.
15. Încăperi pentru odihnă si/sau cazare
15.1. Lucrătorii trebuie să dispună de încăperi pentru odihnă si/sau cazare usor accesibile, atunci când securitatea ori
sănătatea lor o impun, în special datorită tipului activității, numărului mare de lucrători sau distanței față de santier.
15.2. Încăperile pentru odihnă si/sau cazare trebuie să fie suficient de mari si prevăzute cu un număr de mese si de
scaune corespunzător numărului de lucrători.
15.3. Dacă nu există asemenea încăperi, alte facilități trebuie să fie puse la dispoziție personalului pentru ca acesta să
le poată folosi în timpul întreruperii lucrului.
15.4. Încăperile de cazare fixe care nu sunt folosite doar în cazuri excepționale trebuie să fie dotate cu echipamente
sanitare în număr suficient, cu o sală de mese si cu o sală de destindere.
Acestea trebuie să fie dotate cu paturi, dulapuri, mese si scaune, ținându-se seama de numărul de lucrători. La
atribuirea lor trebuie să se țină seama de prezența lucrătorilor de ambele sexe.
15.5. În încăperile pentru odihnă si/sau cazare trebuie să se ia măsuri corespunzătoare pentru protecția nefumătorilor
împotriva disconfortului produs de fumul de tutun.
16. Femei gravide si mame care alăptează
Femeile gravide si mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziție culcată, în condiții
corespunzătoare.
17. Lucrători cu dizabilități
Locurile de muncă trebuie să fie amenajate ținându-se seama, dacă este cazul, de lucrătorii cu dizabilități.
Această dispoziție se aplică în special usilor, căilor de comunicație, scărilor, dusurilor, chiuvetelor, WC-urilor si
posturilor de lucru folosite sau ocupate direct de către lucrătorii cu dizabilități.
18. Dispoziții diverse
18.1. Intrările si perimetrul santierului trebuie să fie semnalizate astfel încât să fie vizibile si identificabile în mod
clar.
18.2. Lucrătorii trebuie să dispună de apă potabilă pe santier si, eventual, de altă băutură corespunzătoare si
nealcoolică, în cantități suficiente, atât în încăperile pe care le ocupă, cât si în vecinătatea posturilor de lucru.
18.3. Lucrătorii trebuie să dispună de condiții pentru a lua masa în mod corespunzător si, dacă este cazul, să dispună
de facilități pentru a-si pregăti masa în condiții corespunzătoare.
PARTEA B
CERINłE MINIME
specifice pentru posturile de lucru din santiere
Observații preliminare
Atunci când situații particulare o cer, clasificarea cerințelor minime în două secțiuni, asa cum sunt prezentate mai
jos, nu trebuie să fie considerată obligatorie.
SECłIUNEA 1
Posturi de lucru din santiere, în interiorul încăperilor
1. Stabilitate si soliditate
Încăperile trebuie să aibă o structură si o stabilitate corespunzătoare tipului de utilizare.
2. Usi de siguranță
Usile de siguranță trebuie să se deschidă către exterior si nu trebuie să fie încuiate, astfel încât să poată fi deschise
usor si imediat de către orice persoană care are nevoie să le utilizeze în caz de urgență.
Este interzisă utilizarea usilor culisante si a usilor rotative ca usi de siguranță.
3. Ventilație
Dacă sunt folosite instalații de aer condiționat sau de ventilație mecanică, acestea trebuie să funcționeze astfel încât
lucrătorii să nu fie expusi curenților de aer.
Orice depunere sau impuritate care poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea aerului
respirat trebuie eliminată rapid.
4. Temperatură
4.1. Temperatura în încăperile de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu permanent, încăperile sanitare,
cantine si încăperile de prim ajutor trebuie să corespundă destinației specifice acestor încăperi.
4.2. Ferestrele, luminatoarele si pereții de sticlă trebuie să permită evitarea luminii solare excesive, în funcție de
natura activității si destinația încăperii.
5. Iluminatul natural si artificial
Locurile de muncă trebuie, pe cât posibil, să dispună de lumină naturală suficientă si să fie echipate cu dispozitive
care să permită un iluminat artificial adecvat, pentru a proteja securitatea si sănătatea lucrătorilor.
6. Pardoselile, pereții si plafoanele încăperilor
6.1. Pardoselile încăperilor trebuie să fie lipsite de proeminențe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase.
Pardoselile trebuie să fie fixe, stabile si nealunecoase.
6.2. Suprafețele pardoselilor, pereților si plafoanelor încăperilor trebuie să fie realizate astfel încât să poată fi
curățate si retencuite pentru a se obține condiții de igienă corespunzătoare.
6.3. Pereții transparenți sau translucizi, în special pereții realizați integral din sticlă, din încăperi ori din vecinătatea
posturilor de lucru si a căilor de circulație trebuie să fie semnalizați clar. Acestia trebuie realizați din materiale
securizate sau trebuie să fie separați de posturile de lucru si de căile de circulație astfel încât lucrătorii să nu poată intra
în contact cu pereții si să nu poată fi răniți prin spargerea acestora.
7. Ferestre si luminatoare
7.1. Ferestrele, luminatoarele si dispozitivele de ventilație trebuie să poată fi deschise, închise, reglate si fixate în
siguranță de către lucrători.
Atunci când acestea sunt deschise, trebuie poziționate astfel încât să nu prezinte un pericol pentru lucrători.
7.2. Ferestrele si luminatoarele trebuie prevăzute, încă din faza de proiectare, cu sisteme de curățare sau trebuie să
dispună de dispozitive care să permită curățarea acestora fără riscuri pentru lucrătorii care execută această activitate ori
pentru ceilalți lucrători prezenți.
8. Usi si porți
8.1. Poziția, numărul, materialele din care sunt realizate, precum si dimensiunile usilor si porților sunt determinate în
funcție de natura si destinația încăperilor.
8.2. Usile transparente trebuie să fie semnalizate la înălțimea vederii.
8.3. Usile si porțile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.
8.4. Suprafețele transparente sau translucide ale usilor si porților trebuie protejate împotriva spargerii atunci când
acestea nu sunt construite dintr-un material securizat si lucrătorii pot fi răniți în cazul în care acestea se sparg.
9. Căile de circulație
Traseele căilor de circulație trebuie să fie puse în evidență, în măsura în care utilizarea încăperilor si echipamentul
din dotare necesită acest lucru, pentru asigurarea protecției lucrătorilor.
10. Măsuri specifice pentru scări si trotuare rulante
Scările si trotuarele rulante trebuie să funcționeze în condiții de siguranță si trebuie să fie dotate cu dispozitivele de
securitate necesare.
Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgență, accesibile si usor de identificat.
11. Dimensiunile si volumul de aer al încăperilor
Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafață si o înălțime care să permită lucrătorilor să îsi desfăsoare activitatea
fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.
SECłIUNEA a 2-a
Posturi de lucru din santiere, în exteriorul încăperilor
1. Stabilitate si soliditate
1.1. Posturile de lucru mobile ori fixe, situate la înălțime sau în adâncime, trebuie să fie solide si stabile, ținându-se
seama de:
a) numărul de lucrători care le ocupă;
b) încărcăturile maxime care pot fi aduse si suportate, precum si de repartiția lor;
c) influențele externe la care pot fi supuse.
Dacă suportul si celelalte componente ale posturilor de lucru nu au o stabilitate intrinsecă, trebuie să se asigure
stabilitatea lor prin mijloace de fixare corespunzătoare si sigure, pentru a se evita orice deplasare intempestivă sau
involuntară a ansamblului ori a părților acestor posturi de lucru.
1.2. Verificare
Stabilitatea si soliditatea trebuie verificate în mod corespunzător si, în special, după orice modificare de înălțime sau
adâncime a postului de lucru.
2. Instalații de distribuție a energiei
2.1. Instalațiile de distribuție a energiei care se află pe santier, în special cele care sunt supuse influențelor externe,
trebuie verificate periodic si întreținute corespunzător.
2.2. Instalațiile existente înainte de deschiderea santierului trebuie să fie identificate, verificate si semnalizate în mod
clar.
2.3. Dacă există linii electrice aeriene, de fiecare dată când este posibil acestea trebuie să fie deviate în afara
suprafeței santierului sau trebuie să fie scoase de sub tensiune.
Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie prevăzute bariere sau indicatoare de avertizare, pentru ca vehiculele să fie
ținute la distanță față de instalații.
În cazul în care vehiculele de santier trebuie să treacă pe sub aceste linii, trebuie prevăzute indicatoare de restricție
corespunzătoare si o protecție suspendată.
3. Influențe atmosferice
Lucrătorii trebuie să fie protejați împotriva influențelor atmosferice care le pot afecta securitatea si sănătatea.
4. Căderi de obiecte
Lucrătorii trebuie să fie protejați împotriva căderilor de obiecte, de fiecare dată când aceasta este tehnic posibil, prin
mijloace de protecție colectivă.
Materialele si echipamentele trebuie să fie amplasate sau depozitate astfel încât să se evite răsturnarea ori căderea
lor.
În caz de necesitate, trebuie să fie prevăzute pasaje acoperite sau se va împiedica accesul în zonele periculoase.
5. Căderi de la înălțime
5.1. Căderile de la înălțime trebuie să fie prevenite cu mijloace materiale, în special cu ajutorul balustradelor de
protecție solide, suficient de înalte si având cel puțin o bordură, o mână curentă si protecție intermediară, sau cu un alt
mijloc alternativ echivalent.
5.2. Lucrările la înălțime nu pot fi efectuate, în principiu, decât cu ajutorul echipamentelor corespunzătoare sau cu
ajutorul echipamentelor de protecție colectivă, cum sunt balustradele, platformele ori plasele de prindere.
În cazul în care, datorită naturii lucrărilor, nu se pot utiliza aceste echipamente, trebuie prevăzute mijloace de acces
corespunzătoare si trebuie utilizate centuri de siguranță sau alte mijloace sigure de ancorare.
6. Schele si scări
6.1. Toate schelele trebuie să fie concepute, construite si întreținute astfel încât să se evite prăbusirea sau deplasarea
lor accidentală.
6.2. Platformele de lucru, pasarelele si scările schelelor trebuie să fie construite, dimensionate, protejate si utilizate
astfel încât persoanele să nu cadă sau să fie expuse căderilor de obiecte.
6.3. Schelele trebuie controlate de către o persoană competentă, astfel:
a) înainte de utilizarea lor;
b) la intervale periodice;
c) după orice modificare, perioadă de neutilizare, expunere la intemperii sau cutremur de pământ ori în alte
circumstanțe care le-ar fi putut afecta rezistența sau stabilitatea.
6.4. Scările trebuie să aibă o rezistență suficientă si să fie corect întreținute.
Acestea trebuie să fie corect utilizate, în locuri corespunzătoare si conform destinației lor.
6.5. Schelele mobile trebuie să fie asigurate împotriva deplasărilor involuntare.
7. Instalații de ridicat
7.1. Toate instalațiile de ridicat si accesoriile acestora, inclusiv elementele componente si elementele de fixare, de
ancorare si de sprijin, trebuie să fie:
a) bine proiectate si construite si să aibă o rezistență suficientă pentru utilizarea căreia îi sunt destinate;
b) corect instalate si utilizate;
c) întreținute în stare bună de funcționare;
d) verificate si supuse încercărilor si controalelor periodice, conform dispozițiilor legale în vigoare;
e) manevrate de către lucrători calificați care au pregătirea corespunzătoare.
7.2. Toate instalațiile de ridicat si toate accesoriile de ridicare trebuie să aibă marcată în mod vizibil valoarea sarcinii
maxime.
7.3. Instalațiile de ridicat, precum si accesoriile lor nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care sunt
destinate.
8. Vehicule si masini pentru excavații si manipularea materialelor
8.1. Toate vehiculele si masinile pentru excavații si manipularea materialelor trebuie să fie:
a) bine concepute si construite, ținându-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;
b) menținute în stare bună de funcționare;
c) utilizate în mod corect.
8.2. Conducătorii si operatorii vehiculelor si masinilor pentru excavații si manipularea materialelor trebuie să aibă
pregătirea necesară.
8.3. Trebuie luate măsuri preventive pentru a se evita căderea în excavații sau în apă a vehiculelor si a masinilor
pentru excavații si manipularea materialelor.
8.4. Când este necesar, masinile pentru excavații si manipularea materialelor trebuie să fie echipate cu elemente
rezistente, concepute pentru a proteja conducătorul împotriva strivirii în cazul răsturnării masinii si al căderii de
obiecte.
9. Instalații, masini, echipamente
9.1. Instalațiile, masinile si echipamentele, inclusiv uneltele de mână, cu sau fără motor, trebuie să fie:
a) bine proiectate si construite, ținându-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;
b) menținute în stare bună de funcționare;
c) folosite exclusiv pentru lucrările pentru care au fost proiectate;
d) manevrate de către lucrători având pregătirea corespunzătoare.
9.2. Instalațiile si aparatele sub presiune trebuie să fie verificate si supuse încercărilor si controlului periodic.
10. Excavații, puțuri, lucrări subterane, tuneluri, terasamente
10.1. În cazul excavațiilor, puțurilor, lucrărilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate măsuri corespunzătoare:
a) pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace
corespunzătoare;
b) pentru a preveni pericolele legate de căderea persoanelor, materialelor sau obiectelor, de iruperea apei;
c) pentru a asigura o ventilație suficientă tuturor posturilor de lucru, astfel încât să se realizeze o atmosferă
respirabilă care să nu fie periculoasă sau nocivă pentru sănătate;
d) pentru a permite lucrătorilor de a se adăposti într-un loc sigur, în caz de incendiu, irupere a apei sau cădere a
materialelor.
10.2. Înainte de începerea terasamentelor trebuie luate măsuri pentru a reduce la minimum pericolele datorate
cablurilor subterane si altor sisteme de distribuție.
10.3. Trebuie prevăzute căi sigure pentru a intra si iesi din zona de excavații.
10.4. Grămezile de pământ, materialele si vehiculele în miscare trebuie ținute la o distanță suficientă față de
excavații; eventual, se vor construi bariere corespunzătoare.
11. Lucrări de demolare
Când demolarea unei clădiri sau a unei lucrări poate să prezinte pericole:
a) se vor adopta măsuri de prevenire, precum si metode si proceduri corespunzătoare;
b) lucrările trebuie să fie planificate si executate sub supravegherea unei persoane competente.
12. Construcții metalice sau din beton, cofraje si elemente prefabricate grele
12.1. Construcțiile metalice sau din beton si elementele lor, cofrajele, elementele prefabricate sau suporturile
temporare si schelele trebuie montate sau demontate numai sub supravegherea unei persoane competente.
12.2. Trebuie prevăzute măsuri de prevenire corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii împotriva pericolelor
datorate nesiguranței si instabilității temporare a lucrării.
12.3. Cofrajele, suporturile temporare si sprijinele trebuie să fie proiectate si calculate, realizate si întreținute astfel
încât să poată suporta, fără risc, sarcinile la care sunt supuse.
13. Batardouri si chesoane
13.1. Toate batardourile si chesoanele trebuie să fie:
a) bine construite, realizate din materiale corespunzătoare si solide, de o rezistență suficientă;
b) prevăzute cu echipament adecvat pentru ca lucrătorii să se poată adăposti în caz de iruperi de apă si de materiale.
13.2. Construcția, montarea, transformarea si demontarea unui batardou sau cheson trebuie să se facă numai sub
supravegherea unei persoane competente.
13.3. Toate batardourile si chesoanele trebuie să fie controlate periodic de către o persoană competentă.
–––––

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 355/2007 regarding the supervision of workers' health

HOTĂRÂRE Nr. 355 din 11 aprilie 2007
privind supravegherea sănătății lucrătorilor
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 17 mai 2007
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, si al art. 46 alin. (2) lit. b) din Legea securităȚii si sănătății
în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. 1
DispoziȚii generale
ART. 1
Prezenta hotărâre stabileste cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru
securitate si sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenȚi nocivi chimici,
fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum si a suprasolicitării diferitelor organe sau
sisteme ale organismului în procesul de muncă.
ART. 2
În sensul prezentei hotărâri, supravegherea sănătății lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care
asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie, precum si menȚinerea
sănătății si a capacităȚii de muncă a lucrătorilor.
ART. 3
Potrivit prevederilor Legii securităȚii si sănătății în muncă nr. 319/2006, Ministerul Sănătății Publice este autoritatea
competentă în domeniul medicinii muncii si al supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor.
ART. 4
Supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialisti de medicina muncii.
CAP. 2
Obligațiile angajatorilor
ART. 5
(1) Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătății lucrătorilor.
(2) Evaluarea riscului asupra sănătății se actualizează dacă s-au produs schimbări semnificative din cauza cărora
evaluarea ar fi depăsită sau atunci când rezultatele supravegherii sănătății o impun.
ART. 6
Angajatorii din orice domeniu de activitate, atât din sectorul public, cât si din sectorul privat, sunt obligaȚi să
respecte reglementările în vigoare privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
ART. 7
Angajatorii sunt obligaȚi să asigure fondurile si condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare
pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, acestia nefiind implicaȚi în niciun fel în costurile aferente supravegherii
medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.
CAP. 3
Servicii medicale profilactice
ART. 8
(1) Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătății lucrătorilor sunt: examenul medical
la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activității, promovarea sănătății la locul de muncă.
(2) Serviciile medicale profilactice prevăzute la alin. (1) se efectuează potrivit prevederilor anexei nr. 1, precum si
ale actelor normative specifice.
(3) În cazuri argumentate medical, stiinȚific, statistic, examenele medicale profilactice se vor adapta periodic,
specific noilor riscuri profesionale.
(4) Testarea psihologică a aptitudinilor în muncă se face potrivit prevederilor anexei nr. 1.
ART. 9
(1) În sensul prezentei hotărâri, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical
de a desfăsura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate solicita si alte investigații si
examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevăzute la art. 8.
ART. 10
În condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiȚionată de
respectarea acestora, iar în fisa de aptitudine – anexa nr. 5, avizul medical va fi „apt condiȚionat”.
ART. 11
(1) Inaptitudinea temporară în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală a lucrătorului de
a desfăsura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind
aptitudinea în muncă, până la reevaluarea sănătății de către medicul de medicina muncii.
(2) În situaȚia în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situaȚia de incapacitate medicală privind
desfăsurarea activității la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical de medicina
muncii, medicul de medicina muncii stabileste inaptitudinea temporară până la dispariȚia cauzei medicale, iar în fisa de
aptitudine – anexa nr. 5, avizul medical va fi „inapt temporar”.
ART. 12
(1) Inaptitudinea permanentă în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală permanentă a
lucrătorului de a desfăsura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical
privind aptitudinea în muncă.
(2) Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în
colaborare cu medicii de expertiza capacităȚii de muncă, care se vor informa reciproc asupra rezolvării situaȚiei de fapt.
ART. 13
Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncă stabileste aptitudinea/aptitudinea condiȚionată/inaptitudinea
permanentă sau temporară în muncă pentru profesia/funcția si locul de muncă în care angajatorul îi va desemna să
lucreze privind:
a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afecțiuni prezente în momentul examinării si viitorul loc de
muncă;
b) existența/inexistența unei afecțiuni ce pune în pericol sănătatea si securitatea celorlalți lucrători de la acelasi loc
de muncă;
c) existența/inexistența unei afecțiuni ce pune în pericol securitatea unității si/sau calitatea produselor realizate sau a
serviciilor prestate;
d) existența/inexistența unui risc pentru sănătatea populației căreia îi asigură servicii.
ART. 14
În funcție de rezultatul examenului medical la angajarea în muncă, medicul de medicina muncii poate face propuneri
pentru:
a) adaptarea postului de muncă la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la starea de sănătate a
lucrătorului, în situaȚia prevăzută la art. 15 lit. b);
b) îndrumarea persoanei care urmează a fi angajată către alte locuri de muncă;
c) includerea în circuitul informațional si operațional din sistemul sanitar a acelor persoane care necesită o
supraveghere medicală deosebită.
ART. 15
Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează pentru:
a) lucrătorii care urmează a fi angajaȚi cu contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată;
b) lucrătorii care îsi schimbă locul de muncă sau sunt detasaȚi în alte locuri de muncă ori alte activități;
c) lucrătorii care îsi schimbă meseria sau profesia.
ART. 16
(1) Examenul medical la angajarea în muncă se face la solicitarea angajatorului, care va completa fisa de solicitare a
examenului medical la angajare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, si fisa de identificare a factorilor de risc
profesional, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3.
(2) În situaȚia schimbării locului de muncă, lucrătorul este obligat să prezinte copia dosarului medical de la serviciul
medical de medicina muncii de la locul său de muncă anterior.
(3) Examenul medical la angajarea în muncă constă în:
a) anamneza medicală profesională si neprofesională si examenul clinic general, conform modelului dosarului
medical prevăzut în anexa nr. 4;
b) examenele medicale clinice si paraclinice, conform modelului de fisă prevăzut în anexa nr. 1.
(4) La indicația medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilităȚilor medicale cu riscurile
profesionale evaluate, examenul medical la angajarea în muncă pentru locurile de muncă si activitățile cu expunere la
factori de risc profesional cuprinde si examene medicale suplimentare celor prevăzute în anexa nr. 1.
(5) Rezultatele examenului clinic si ale celorlalte examene medicale se înregistrează în dosarul medical.
(6) Medicul specialist de medicina muncii, în baza fisei de solicitare a examenului medical la angajare, fisei de
identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical si a examenelor medicale efectuate, completează fisa de
aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt condiȚionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de
muncă respectiv.
(7) Numai medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical prevăzut la alin. (3).
ART. 17
Fisa de aptitudine care finalizează examenul medical la angajarea în muncă se completează numai de către medicul
de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator si celălalt pentru lucrător.
ART. 18
Examenul medical de adaptare în muncă se efectuează la indicația medicului specialist de medicina muncii în prima
lună de la angajare si are următoarele scopuri:
a) completează examenul medical la angajarea în muncă, în condițiile concrete noilor locuri de muncă (organizarea
fiziologică a muncii, a mediului de muncă, relaȚiile om-masină, relaȚiile psihosociale în cadrul colectivului de muncă);
b) ajută organismul celor angajaȚi să se adapteze noilor condiții;
c) determină depistarea unor cauze medicale ale neadaptării la noul loc de muncă si recomandă măsuri de înlăturare
a acestora.
ART. 19
Efectuarea examenului medical periodic are următoarele scopuri:
a) confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă pentru profesia/funcția si locul de
muncă pentru care s-a făcut angajarea si s-a eliberat fisa de aptitudine;
b) depistarea apariȚiei unor boli care constituie contraindicații pentru activitățile si locurile de muncă cu expunere la
factori de risc profesional;
c) diagnosticarea bolilor profesionale;
d) diagnosticarea bolilor legate de profesie;
e) depistarea bolilor care constituie risc pentru viața si sănătatea celorlalți lucrători la acelasi loc de muncă;
f) depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unității, pentru calitatea produselor sau pentru populaȚia cu
care lucrătorul vine în contact prin natura activității sale.
ART. 20
Examenul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor.
ART. 21
FrecvenȚa examenului medical periodic este stabilită prin fisele întocmite conform modelului prevăzut în anexa nr. 1
si poate fi modificată numai la propunerea medicului specialist de medicina muncii, cu informarea angajatorului.
ART. 22
Examenul medical periodic cuprinde următoarele:
a) înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la examenul medical în vederea angajării
sau de la ultimul examen medical periodic până în momentul examenului medical respectiv;
b) examenul clinic general, conform dosarului medical prevăzut în anexa nr. 4;
c) examenele clinice si paraclinice, conform modelului de fisă prevăzut în anexa nr. 1 si examenului indicat de către
medicul specialist de medicina muncii;
d) înregistrarea rezultatelor în dosarul medical prevăzut în anexa nr. 4;
e) finalizarea concluziei prin completarea fisei de aptitudine, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, de către
medicul specialist de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator si celălalt pentru lucrător.
ART. 23
Examenul medical la reluarea activității se efectuează după o întrerupere a activității de minimum 90 de zile, pentru
motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activității, cu respectarea
dispoziȚiilor art. 22.
ART. 24
Efectuarea examenului medical la reluarea activității are următoarele scopuri:
a) confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei/funcției avute anterior sau noii profesii/funcȚii la
locul de muncă respectiv;
b) stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă si a unor activități specifice profesiei sau funcției, dacă este
cazul;
c) reorientarea spre un alt loc de muncă, care să asigure lucrătorului menȚinerea sănătății si a capacităȚii sale de
muncă.
ART. 25
Medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical la reluarea activității ori de câte ori îl
consideră necesar, în funcție de natura bolii sau a accidentului pentru care lucrătorul a absentat din producȚie.
ART. 26
Promovarea sănătății la locul de muncă reprezintă supravegherea activă a sănătății lucrătorilor în raport cu
caracteristicile locului de muncă si, în mod particular, cu factorii de risc profesionali.
ART. 27
În vederea constientizării nevoilor si obiectivelor privind sănătatea si securitatea în muncă în rândul lucrătorilor,
medicii specialisti cu pregătire în domeniu efectuează activități specifice de promovare a sănătății la locul de muncă
pentru realizarea bunăstării lucrătorilor, bazate pe identificarea problemelor acestora.
ART. 28
Serviciile de medicina muncii participă la realizarea si implementarea programelor de informare, educare si formare
profesională cu privire la sănătatea si securitatea în muncă pentru lucrătorii la care s-a efectuat supravegherea sănătății
prin examene medicale profilactice.
ART. 29
Pentru promovarea măsurilor privind adaptarea la muncă a lucrătorilor si pentru îmbunătăȚirea condițiilor de muncă
si de mediu, medicii de medicina muncii desfăsoară activitate de consiliere privind sănătatea si igiena ocupaȚională a
lucrătorului si a reprezentanȚilor acestora din întreprindere si din comitetul de sănătate si securitate în muncă, după caz,
si colaborează cu organismele din domeniul securităȚii si sănătății în muncă.
ART. 30
Persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea
în muncă.
ART. 31
ContestaȚia prevăzută la art. 30 se adresează autorităȚii de sănătate publică judeȚene sau a municipiului Bucuresti, în
termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fisei de aptitudine în muncă.
ART. 32
Autoritatea de sănătate publică judeȚeană sau a municipiului Bucuresti desemnează o comisie formată din 3 medici
specialisti de medicina muncii si convoacă părȚile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii
contestaȚiei.
ART. 33
Decizia comisiei este consemnată într-un proces-verbal si este comunicată în scris persoanei examinate medical.
ART. 34
Concluzia procesului-verbal este consemnată în fisa de aptitudine, în care a fost precizat rezultatul examenului
medical contestat.
CAP. 4
DispoziȚii finale
ART. 35
La aplicarea măsurilor preventive tehnico-organizatorice la locurile de muncă, angajatorii vor Ține seama de
rezultatele supravegherii sănătății.
ART. 36
Lucrătorii trebuie să fie informaȚi în legătură cu rezultatele proprii ale supravegherii sănătății lor.
ART. 37
Dosarul medical si fisa de expunere la riscuri profesionale se păstrează la structura de medicina muncii unde s-au
efectuat examenele medicale de angajare si examenul medical periodic.
ART. 38
Înregistrările medicale sunt păstrate o perioadă de timp cel puȚin egală cu durata medie de expunere – afectare a stării
de sănătate, pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel:
a) cabinetul de medicina muncii păstrează dosarele medicale, fisele de expunere la riscuri profesionale si datele de
morbiditate profesională;
b) angajatorul păstrează lista locurilor de muncă cu riscuri profesionale si concluzia examinării medicale (fisa de
aptitudine);
c) în cazul schimbării structurii de medicina muncii cu care a fost realizată supravegherea stării de sănătate a
lucrătorilor, înregistrările medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator.
ART. 39
Lucrătorul este obligat să se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sănătății la locul de muncă, conform
planificării efectuate de către medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului.
ART. 40
Orice lucrător are dreptul să consulte medicul specialist de medicina muncii, pentru orice simptome pe care le
atribuie condițiilor de muncă si activității desfăsurate.
ART. 41
La schimbarea locului de muncă în altă unitate, lucrătorului i se vor înmâna, la solicitare, copii ale dosarului său
medical si ale fisei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la structura de medicina muncii a unității
respective.
ART. 42
Angajatorii în procedură de faliment vor informa structura de medicina muncii, care va preda la rândul ei
înregistrările medicale autorităȚii de sănătate publică judeȚene sau a municipiului Bucuresti, după caz.
ART. 43
La întreruperea temporară sau definitivă a activității lucrătorului, structura de medicina muncii va preda dosarul
medical al acestuia medicului său de familie.
ART. 44
Medicul specialist de medicina muncii si medicul de familie al lucrătorului se vor informa reciproc si operativ
referitor la apariȚia unor modificări în starea de sănătate a lucrătorului.
ART. 45
Pentru protecȚia sănătății comunitare, în cazul sectoarelor cu riscuri (alimentar, zootehnic, farmaceutic,
aprovizionare cu apă potabilă, servicii către populaȚie, cazare colectivă, piscine, salubritate etc.), examenele medicale
la angajare, periodic, la reluarea muncii se pot completa cu examinările specifice sectorului de activitate, la indicația
medicului specialist de medicina muncii.
ART. 46
Dosarului medical îi sunt aplicabile prevederile art. 21 – 25 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, referitoare
la dreptul la confidenȚialitatea informaȚiilor si viața privată a pacientului.
ART. 47
Lucrătorii au acces, la cerere, la toate informaȚiile referitoare la starea lor de sănătate.
ART. 48
Anexele nr. 1 – 5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 49
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă art. 48 – 81 din titlul II cap. VI si anexele nr. 4, 5, 6, 7 si 8
din Normele generale de protecȚie a muncii, aprobate prin Ordinul ministrului muncii si solidarităȚii sociale si al
ministrului sănătății si familiei nr. 508/933/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 6
decembrie 2002.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul sănătății publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul muncii,
familiei si egalității de sanse,
Paul Păcuraru
Ministrul economiei si finanȚelor,
Varujan Vosganian
Bucuresti, 11 aprilie 2007.
Nr. 355.
ANEXA 1
FISE
privind serviciile medicale profilactice detaliate în funcție de expunerea profesională
EXPLICAREA FISELOR
Examenul medical la angajare
a) La acest punct este menȚionată obligativitatea efectuării examinării clinice conform datelor din Dosarul medical,
pentru toȚi lucrătorii.
b) La acest punct se includ pentru fiecare lucrător examinările clinice, de laborator sau paraclinice în funcție de
agentul la care este expus, de situaȚia specială de muncă, profesie/ocupaȚie/funcție.
Examenul medical periodic:
La acest punct sunt menȚionate: examenul clinic complet (cu atenție deosebită pe anumite aparate si sisteme),
examenele de laborator si paraclinice de efectuat în funcție de factorul nociv profesional la care este expus lucrătorul
respectiv sau profesia/ocupaȚia/funcția deȚinută.
Contraindicații:
Contraindicațiile sunt relative; ele necesită evaluarea raportului dintre gravitatea bolii si a factorilor constitutivi ai
condiȚiei de muncă, evaluare efectuată de medicul specialist de medicina muncii.
Contraindicațiile menȚionate sunt valabile atât pentru examenul medical la angajare, cât si periodic.
ObservaȚii:
a) Bolile acute, până la vindecarea lor, constituie contraindicații absolute.
b) Medicul specialist de medicina muncii poate solicita, dacă consideră necesar pentru confirmarea unui diagnostic,
examenul unui medic de altă specialitate.
c) MenȚionarea în prezentele fise a terminologiei: examen oftalmologic, neurologic, ORL, psihiatric, psihologic
presupune efectuarea examinării de către medicul specialist respectiv la indicația medicului de medicina muncii.
d) Examenul medical periodic (clinic, de laborator sau paraclinic) se poate efectua si la intervale mai scurte decât
cele prevăzute în fise, dacă acest lucru este prevăzut în contractul colectiv de muncă sau alte dispoziȚii în acest sens, cu
acordul conducerii unității si al reprezentanȚilor lucrătorilor.
e) La încadrarea în muncă, precum si cu ocazia controlului medical periodic al lucrătorilor care concură la siguranȚa
circulaȚiei din sectorul transporturi feroviare, navale si aeriene, al conducătorilor auto, precum si al altor categorii de
lucrători care desfăsoară activități specifice, se vor efectua si examinările stabilite prin reglementări speciale, în scopul
constatării dacă starea sănătății le permite să îndeplinească munca ce li se încredinȚează.
f) În funcție de situaȚia epidemiologică locală, autorităȚile de sănătate publică teritoriale vor stabili atât completarea
examenelor medicale, cât si modificarea periodicităȚii acestora în cadrul controalelor medicale periodice, în fiecare an
calendaristic. Aceste modificări trebuie transmise în scris structurilor care desfăsoară activitatea de supraveghere
medicală de medicina muncii.
g) Pentru lucrătorii expusi la radiații ionizante se va respecta legislația în vigoare ce reglementează domeniul
activităților nucleare.
Prescurtări:
ECG = electrocardiografie
EEG = electroencefalografie
EMG = electromiografie
RPS = radiografie pulmonară standard
I. AGENłI CHIMICI
Fisa 1. Acid acrilic, acrilați (monomeri), metilmetaacrilat
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 2. Acid cianhidric si compusi cianici, cu excepȚia cianamidei calcice
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – ECG
– hemogramă
– examen psihologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– tiocianaȚi în sânge si/sau urină, la sfârsitul schimbului de lucru – anual
– ECG – anual
– hemogramă – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli sau deformaȚii care împiedică purtarea măstii
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– anemie
– boli ale aparatului cardiovascular
– etilism cronic
– anosmie
– dermatoze
Fisa 3. Acizi organici si derivați (anhidride, lactone, halogenuri acide, nitrili si amide)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 4. Acrilamidă
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) nu este cazul
c) contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
Fisa 5. Acrilonitril si metaacrilonitril
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– tiocianaȚi în sânge si/sau în urină (la sfârsitul schimbului de lucru) – anual
– examen sumar de urină – anual
– spirometrie – anual
– ECG – anual
Contraindicații:
– conjunctivite, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
– boli cronice ale aparatului cardiovascular
Fisa 6. Alcool metilic
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen oftalmologic (fund de ochi)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen oftalmologic – din 3 în 3 ani
– alcool metilic în urină – anual
Contraindicații:
– boli ale nervului optic si/sau ale retinei
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– etilism cronic
– nefropatii cronice
– hepatopatii cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
Fisa 7. Alcooli (cu excepȚia alcoolului metilic)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă pentru metilciclohexanol
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă (pentru metilciclohexanol) – anual
– determinarea acetonei în urină (pentru alcool izopropilic) – anual
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice pentru alcoolul alilic, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
– leucopenii pentru metilciclohexanol
Fisa 8. Aldehide
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 9. Amine alifatice
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 10. Amine aromatice carcinogene (benzidină, alfa- si beta- naftilamină, auramină, 4 – aminodifenil, 2 –
acetilaminofluoren, dimetilaminoazobenzen, aminoazotoluen etc.)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen sumar de urină (urobilinogen)
– creatinină sanguină
– hemogramă
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– determinarea benzidinei în urină (pentru benzidină) – anual
– hemogramă – anual
– examen citologic al exfoliatului vezical – la 10 ani de la angajare si apoi anual
Contraindicații:
– cistite
– infecȚii urinare acute sau cronice
– litiază renală, nefropatii cronice
– anemie
Fisa 11. Amoniac
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 12. Anhidrida ftalică
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
Fisa 13. Arsen si compusii săi (cu excepȚia hidrogenului arseniat)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– hemograma
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– hemograma – anual
– arsenurie – anual si la nevoie, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– anemie
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– dermatoze
Fisa 14. Bariu (compusi solubili)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– ECG – anual
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– cardiopatii cronice
– hipertensiune arterială
– dermatoze
– ulcer gastric sau duodenal
Fisa 15. Benzen
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– timp de sângerare, timp de coagulare
– examen psihologic sau examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– spirometrie
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial
– hemogramă – semestrial
– timp de sângerare, timp de coagulare – semestrial
– fenoli urinari totali la sfârsitul schimbului de lucru sau acid S-fenilmercapturic urinar – semestrial
– sulfat index la sfârsitul schimbului de lucru – semestrial
– TGO, TGP, gamma GT
– spirometrie – semestrial
– examen psihologic sau examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– afecțiuni hematologice
– sindroame hemoragipare
– hepatopatii cronice
– boli ale sistemului nervos central
– stomac operat
Fisa 16. Benzochinona si produsi de oxidare ai hidrochinonei
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: ochi, tegumente)
b) –
c) contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– dermatoze
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: ochi, tegumente)
– examen oftalmologic – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Fisa 17. Beriliu si compusi
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– spirometrie – anual
– dozarea beriliului în urină – anual
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 18. Brom
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: tegumente, aparat respirator)
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: tegumente, aparat respirator)
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
– colite cronice
Fisa 19. Cadmiu metalic (pulberi si fumuri)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– examen sumar de urină
– spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă – anual
– examen sumar de urină – anual
– testul cu acid tricloracetic în urină – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– cadmiurie – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– nefropatii cronice
– anemii
– boli cronice ale căilor respiratorii
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– emfizem pulmonar
Fisa 20. CarbamaȚi
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual si în timpul campaniei de lucru – săptămânal
– colinesteraza eritrocitară sau serică în timpul campaniei de lucru, din 10 în 10 zile sau după o expunere severă
accidentală
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice sau deformaȚii care împiedică purtarea măstii de protecȚie
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– dermatoze
Fisa 21. Cetone
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: ochi, tegumente)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: ochi, tegumente)
– acetonurie (numai pentru acetonă) – anual
– metiletilcetonurie (numai pentru metiletilcetonă) – anual
– 2,5- hexandionurie si 4,5- dihidroxi- 2- hexanonurie (numai pentru metil- n- butilcetonă) – anual
Contraindicații: –
Fisa 22. Chinone
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: ochi)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: ochi)
– examen oftalmologic – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– dermatoze
Fisa 23. Cianamidă calcică
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: tegumente, aparat respirator, etilism cronic)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: tegumente, aparat respirator, etilism cronic)
Contraindicații:
– etilism cronic
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– dermatoze
Fisa 24. Clor si compusi (în afara hidrocarburilor clorurate)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– spirometrie
– ECG
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– ECG – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cardiace cronice
– dermatoze
Fisa 25. Clorcianul si clorura de cianuril
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: sistemul nervos central si periferic)
b) – spirometrie
– ECG
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: sistemul nervos central si periferic)
– spirometrie – anual
– ECG – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– tiocianați în sânge sau în urină la sfârsitul schimbului de lucru – anual
– hematocrit, hemoglobină – anual
– TGO, TGP, gamma GTP – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli cronice ale aparatului cardiovascular: boală arterială periferică, boală cardiacă ischemică, valvulopatii
– etilism cronic
– hepatopatii cronice
– dermatoze
Fisa 26. Clorura de vinil
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – TGO, TGP, gamma GTP
– numărătoare de trombocite
– spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– TGO, TGP, gamma GGT – anual
– numărătoare trombocite – anual
– radiografia mâinilor – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– test presor la rece – anual
– fosfatază alcalină – anual
– examen sumar urină (urobilinogen) – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– hepatopatii cronice
– arteriopatii
– sindrom Raynaud, boala Raynaud
– sclerodermie
– dermatoze
– afecțiuni osoase difuze
– trombocitopenii
Fisa 27. Cobalt (oxizi, săruri)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: aparat respirator)
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: aparat respirator)
– examen ORL – din 2 în 2 ani
– cobalturie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astm bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli alergice
– dermatoze
Fisa 28. Crezoli
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– examen sumar urină (urobilinogen)
– TGO, TGP, gamma GT
– spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă – anual
– examen sumar urină (urobilinogen) – anual
– TGP, TGP, gamma GT – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– nefropatii cronice
– hepatopatii cronice
– anemie
– hipertensiune arterială
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 29. Crom si compusi
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: căi aeriene superioare – ulceraȚie, perforaȚie sept nazal pentru
cromul hexavalent)
b) – hemogramă
– spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: căi aeriene superioare – ulceraȚie, perforaȚie sept nazal pentru cromul
hexavalent)
– examen ORL inclusiv laringoscopie – la 3 ani de la angajare si apoi anual
– spirometrie – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– cromurie – anual
– examen citologic al sputei – la 10 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– ulcer gastric si duodenal
– colită cronică
– hepatopatii cronice
– anemii
– dermatoze
Fisa 30. Cupru (fumuri si pulberi)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: aparat respirator)
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – din 2 în 2 ani
– examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astm bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
Fisa 31. Decaboran, pentaboran
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: sistemul nervos, starea psihică)
b) – TGO, TGP, gamma GT
– examen sumar de urină (urobilinogen)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: sistemul nervos, starea psihică)
– TGO, TGP, gamma GT – anual
Contraindicații:
– boli organice ale sistemului nervos central
– hepatopatii cronice
Fisa 32. Diazometan, nitrozometil uretan, nitrozometil uree
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 33. Diboran
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale aparatului cardiovascular
Fisa 34. Difenil si derivați (- metan, – etan, – eter), decalină, tetralină, difeniloxid
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: tegumente, aparat respirator)
b) – spirometrie
– ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: tegumente, aparat respirator)
– ECG – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
– HTA
Fisa 35. Dimetilformamidă, dimetil acetamidă
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen sumar de urină (urobilinogen)
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT (+ alte teste hepatice stabilite de medicul de medicina muncii) – anual
– metilformamida în urină (pentru dimetilformamidă) – anual
– n-metilacetamida în urină (pentru n-n-demetilacetamidă) – anual
Contraindicații:
– hepatopatii cronice
– ulcer gastric si/sau duodenal
– dermatoze
Fisa 36. Dimetilnitrozamină
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen sumar de urină (urobilinogen)
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice stabilite de medicul de medicina muncii – anual
Contraindicații:
– hepatopatii cronice
Fisa 37. Dimetilsulfat
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice stabilite de medicul de medicina muncii
– creatinina sanguină
– examen sumar de urină (urobilinogen)
– spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice stabilite de medicul de medicina muncii – anual
– creatinina sanguină – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
Fisa 38. Dinitrofenol, dinitrocrezol, dinitrobutil fenol
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– astm bronsic
– dermatoze
Fisa 39. Dioxan (dietilendioxid)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen sumar de urină (urobilinogen)
– creatinina sanguină
– spirometrie
– TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice stabilite de medicul de medicina muncii
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– creatinina sanguină – anual
– TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice stabilite de medicul de medicina muncii – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– nefropatii cronice
– hepatopatii cronice
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 40. Dioxid de sulf (inclusiv acid sulfuric)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
Contraindicații:
– conjunctivite cronice, cheratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 41. Esteri organo-fosforici
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – la fiecare 10 zile de la începerea campaniei
– determinarea colinesterazei serice sau eritrocitare – în timpul campaniei de lucru, din 10 în 10 zile, sau după o
expunere severă accidentală
Contraindicații:
– boli ale sistemului nervos central si periferic
– boli cronice care împiedică portul măstii si costumului de protecȚie
– dermatoze
Fisa 42. Eteri si derivați
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă – anual
Contraindicații:
– afecțiuni psihice, inclusiv nevrozele manifeste
– anemie
– litiază renală
Fisa 43. Etilenclorhidrina, monoclorhidrina, diclorhidrina, epiclorhidrina
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen sumar de urină (urobilinogen)
– spirometrie
– creatinina sanguină
– TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice stabilite de medicul de medicina muncii
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– spirometrie – anual
– creatinina sanguină – anual
– TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice stabilite de medicul de medicina muncii – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli psihice
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 44. Etilenimina, propilenimina
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 45. Etilenoxid
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale sistemului nervos central
– dermatoze
Fisa 46. Fenilhidrazine
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– timp de sângerare, timp de coagulare
– examen sumar de urină
– creatinină sanguină
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă, reticulocite (când există anemie) – anual
– timp de sângerare, timp de coagulare – anual
– examen sumar de urină – anual
– creatinină sanguină – anual
Contraindicații:
– anemie
– trombocitopenii
– sindroame hemoragipare
– boli alergice
– nefropatii cronice
– dermatoze
Fisa 47. Fenoli, omologii săi si derivații lor halogenaȚi
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – fenoli totali în urină
– TGO, TGP, gamma GT
– creatinină sanguină
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– fenoli totali urinari – anual
– dozarea pentaclorfenolului în urină (pentru pentaclorfenol) – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– bronhopneumopatii cronice
– nefropatii cronice
– hepatopatii cronice
– dermatoze
Fisa 48. Fluor si compusi
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– determinarea fluorului în urină – anual
– radiografia unui element al scheletului: carp, bazin, coloană lombară – la 5 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani,
la indicația medicului specialist de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 49. Fluor acetat si metilfluoracetat de sodiu
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– miocardiopatii
– hipoparatiroidii
– hipocalcemii
Fisa 50. Fosforul si compusi săi anorganici
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– examen sumar de urină (urobilinogen)
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă – anual
– radiografie dentară si a mandibulei – din 3 în 3 ani
– examen sumar de urină – anual
– TGO, TGP, gamma GT – semestrial
– creatinină sanguină – semestrial
– examen stomatologic – din 3 în 3 ani (inclusiv radiografia dentară si a mandibulei)
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
– hipertiroidie manifestă
– ulcer gastric si duodenal, colită cronică
– stomatite ulcerative
– osteopatii cronice, leziuni ale mandibulei
Fisa 51. Fosgen (oxiclorura de carbon)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: aparatul respirator)
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: aparatul respirator)
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
Fisa 52. Glicoli si derivații halogenați
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă completă (în special pentru metil- si butil- celosolv)
– examen sumar de urină
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină – anual
– creatinină sanguină – anual
– acidul oxalic în urină sau acidul glicolic în sânge (pentru etilenglicol) – anual
– hemogramă (în special pentru metil si butil- celosolv) – anual
Contraindicații:
– nefropatii cronice
– boli cronice ale sistemului nervos central
– hemopatii – numai pentru metil si butil- celosolv
Fisa 53. Hidrazină, dimetilhidrazină
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– hidrazinurie (pentru hidrazină) – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 54. Hidrocarburi alifatice si aromatice halogenate (în afară de clorura de vinil si tetraclorura de carbon)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – creatinina sanguină
– TGO, TGP, gamma GT
– examen sumar de urină (urobilinogen)
– ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– acid tricloracetic si tricloretanol în urină – anual
– acid trifluoroacetic în urină (pentru halotan) – anual
– hexaclorbenzen în ser (pentru hexaclorbenzen) – anual
– hexaclorciclohexan în sânge sau ser (pentru gamma hexaclorciclohexan) – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– creatinină sanguină – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
Contraindicații:
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli psihice
– miocardiopatii cronice
– etilism cronic
– dermatoze
Fisa 55. Hidrocarburi aromatice (în afară de benzen): toluen, xilen, naftalină etc.)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– spirometrie
– examen psihologic sau examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– acid hipuric si/sau orto- cresol în urină (pentru toluen) – anual
– acid metilhipuric în urină (pentru xilen) – anual
– examen oftalmologic (pentru naftalen) – anual
– hemogramă – anual
– spirometrie – anual
– examen psihologic sau examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli hematologice
– boli cronice ale sistemului nervos central
– cataractă pentru naftalen
Fisa 56. Hidrocarburi din petrol alifatice si aliciclice (benzine, white-spirit, solvent nafta etc.)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli psihice, inclusiv nevrozele manifeste
– etilism cronic
– dermatoze
Fisa 57. Hidrocarburi policiclice aromatice produse din distilarea gudroanelor, a cărbunelui, a ȚiȚeiului si a sisturilor
bituminoase (antracen, benzantracen, 3- 4- benzapiren, fenantren, metilcolantren etc.)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: tegumente, aparat respirator)
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: tegumente, aparat respirator)
– RPS – la 5 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
– spirometrie – anual
– examen citologic al sputei – la 10 ani de la angajare, apoi din 2 în 2 ani
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– dermatoze
Fisa 58. Hidrogenul arseniat si stibiat
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– examen sumar de urină
– ECG
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă si reticulocite – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
– creatinină sanguină – anual
– arsen sau stibiu în urină – anual
Contraindicații:
– anemie
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
– boli cronice cardiace
Fisa 59. Hidrogenul fosforat
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen sumar de urină
– spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– spirometrie – anual
– pseudocolinesteraza serică – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– hepatopatii cronice
– boli cronice ale sistemului nervos central
Fisa 60. Hidrogen seleniat si telurat
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
– spirometrie – anual
– telur în urină (pentru telur si compusi) – anual
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– hepatopatii cronice
Fisa 61. Hidrogen sulfurat
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– anosmie
Fisa 62. Insecticide organoclorurate (DDT, HCH)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) nu este cazul
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– determinarea substanȚelor în sânge – anual, la indicația medicului de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– epilepsie
– dermatoze
Fisa 63. IzocianaȚi
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 64. Mangan
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) examen neurologic
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen neurologic – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– manganurie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
Fisa. 65. Mercaptani
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli psihice
Fisa 66. Mercur metalic si compusi anorganici si organici
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: sistem nervos central si periferic, stare psihică, tiroidă, cavitatea
bucală)
b) creatinină sanguină
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– mercur în urină – semestrial
– mercur în sânge – semestrial
– creatinină sanguină – anual
– examen stomatologic (specialist) – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen neurologic – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– boli psihice, inclusiv nevrozele manifeste
– boli endocrine: hipertiroidie, hipoparatiroidie
– nefropatii cronice
– stomatite
Fisa 67. Nichel si compusi (în afara nichelului carbonil)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– nichel în urină – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– spirometrie – anual
– examen citologic al sputei la muncitorii de la rafinarea nichelului – la 10 ani de la angajare si apoi din 2 în 2 ani
– examen ORL – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 68. Nichel carbonil si alȚi carbonili metalici
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– nichel în urină – anual
– carboxihemoglobinemie – anual
– hemogramă – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– cardiopatii cronice
– anemie
– boli organice ale sistemului nervos central
– epilepsie
Fisa 69. Nicotina
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
Contraindicații:
– boala cardiacă ischemică
– epilepsie
– arteriopatii periferice
Fisa 70. Nitro si aminoderivați ai hidrocarburilor aromatice (în afară de amine carcinogene, trinitrotoluen si
trinitrofenol)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– examen sumar de urină (urobilinogen)
– ECG
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă (la sfârsitul schimbului de lucru) – anual
– methemoglobinemie la sfârsitul schimbului de lucru – anual
– paranitrofenol urinar (pentru nitrobenzen) – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
– creatinina sanguină – anual
Contraindicații:
– anemie
– hepatopatii cronice
– cardiopatii cronice
– etilism cronic
– boli alergice
– cistite, infecȚii urinare, litiază renală (pentru toluidină, difenil- amină, dinitrofenol)
– dermatoze
Fisa 71. Oxid de calciu, hidroxid de sodiu, hidroxid de potasiu
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– examen ORL – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 72. Oxid de carbon
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – ECG
– hemograma
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– ECG – anual
– carboxihemoglobinemie – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli cronice ale aparatului cardiovascular
– anemie
– epilepsie
Fisa 73. Oxizi de azot (inclusiv acid azotic)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: ochi, aparat respirator)
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
Fisa 74. Ozon
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– ECG – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boală cardiacă ischemică
Fisa 75. Piridina, omologi si derivați (aminopiridina, cloropiridina, picoline – metil piridine -, piperidina)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice indicate de medicul de medicina muncii – anual
– creatinina sanguină – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli neuropsihice cronice
– nefropatii cronice
– hepatopatii cronice
– dermatoze
Fisa 76. Platina (săruri complexe solubile)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 77. Plumb metalic oxizi de plumb si compusi anorganici
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– creatinină sanguină
– uroporfirine urinare
– ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial
– acid deltaaminolevulinic sau protoporfirina liberă eritrocitară – anual si la indicația medicului specialist de
medicina muncii
– plumbemie – anual
– hemogramă anual
– creatinină sanguină – anual
– EMG – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale aparatului cardiovascular (HTA, boală cardiacă ischemică)
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– afecțiuni psihice
– anemie
– porfirii
– nefropatii cronice
– femei în perioada de fertilitate, minori (sub 18 ani)
Fisa 78. Plumb tetraetil
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen neurologic
– examen psihiatric
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– plumb total sau plumb dietil în urină – semestrial sau imediat după o expunere severă accidentală
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– epilepsie
– boli psihice, inclusiv nevrozele manifeste
– hepatopatii cronice
– dermatoze
Fisa 79. Propiolactonă (beta-propiolactonă)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen sumar de urină (urobilinogen)
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
– creatinină sanguină – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
– dermatoze
Fisa 80. Răsini epoxidice
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 81. Seleniu si compusi (în afară de hidrogenul seleniat)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– examen sumar de urină (urobilinogen)
– spirometrie
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– coproporfirine – anual
– spirometrie – anual
– seleniu în urină – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– hipertiroidism
– anemie
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
– dermatoze
Fisa 82. Staniu (compusi organici)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) nu este cazul
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
Fisa 83. Stibiu si compusi (în afară de hidrogen stibiat)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– spirometrie – anual
– stibiu în urină – anual
– ECG – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– polinevrite
Fisa 84. Stiren
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– acid mandelic urinar sau fenilglioxalic urinar sau stiren în sânge (pentru stiren) – semestrial
– acid mandelic sanguin – semestrial
– hemogramă – semestrial
– TS, TC, teste de fragilitate vasculară – semestrial
– TGO, TGP, gamma GT – semestrial
Contraindicații:
– hemopatii
– boli cronice ale sistemului nervos central
Fisa 85. Sulfură de carbon
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– testul iodazidic la sfârsitul schimbului de lucru – lunar, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– profil lipidic – la 3 ani de la angajare si apoi anual
– ECG – anual
– EMG – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– boli psihice (inclusiv nevrozele)
– boli endocrine manifeste
– arterioscleroză
– boala cardiacă ischemică
– hipertensiune arterială
– etilism cronic
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
Fisa 86. Taliu si compusi
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: sistem nervos central si periferic)
b) – glicemie
– examen de urină pentru glicozurie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: sistem nervos central si periferic)
– examen de urină (glicozurie) – anual
– ECG – anual
– taliu în urină – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– etilism cronic
– hipertensiune arterială, boală cardiacă ischemică
– diabet zaharat
– hipertiroidism
Fisa 87. Telur si compusi (în afara hexafluorurii de telur – vezi fluor)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) nu este cazul
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– telur în urină – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– dermatoze
Fisa 88. Terebentină
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) examen sumar de urină
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– nefropatii cronice
– boli cronice ale căilor urinare
– dermatoze
Fisa 89. Tetraclorură de carbon
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen sumar de urină (urobilinogen)
– TGO, TGP, gamma GT
– creatinină sanguină
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
– creatinină sanguină – anual
Contraindicații:
– hepatopatii cronice
– nefropatii cronice
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli psihice
– afecțiuni cronice ale aparatului cardiovascular
– etilism cronic
– dermatoze
Fisa 90. Tetraoxid de osmiu
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 91. Triclorura, pentaclorura si pentasulfura de fosfor etc.
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 92. Trimetilen, trinitramina
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) nu este cazul
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– epilepsie
– boli psihice cronice
– dermatoze
Fisa 93. Trinitrotoluen si trinitrofenol
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– examen sumar de urină (urobilinogen)
– examen oftalmologic (pentru cristalin)
– ECG
– TGO, TGP, gamma G
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– examen oftalmologic (pentru cristalin) – din 3 în 3 ani
– hemogramă – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT – anual
– methemoglobinemie – anual
Contraindicații:
– anemie
– nefropatii cronice
– hepatopatii cronice
– boli cronice cardiovasculare
– tulburări cristaliniene
– etilism cronic
– dermatoze
– boli alergice
Fisa 94. Uleiuri minerale, gudroane, smoală, negru de fum
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examenul tegumentelor
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la 5 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– dermatoze
Fisa 95. Vanadiu (pentaoxidul de vanadiu si alȚi oxizi)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din dosarul medical
b) spirometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– vanadiu în urină – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
Fisa 96. Vinilcarbazol
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– examen sumar de urină (urobilinogen)
– TGO, TGP, gamma GT
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă – anual
– examen sumar de urină (urobilinogen) – anual
– TGO, TGP, gamma GT, alte teste hepatice indicate de medicul specialist de medicina muncii – anual
Contraindicații:
– hepatopatii cronice
– boli neuropsihice cronice
– anemie
– leucopenii
– dermatoze
Fisa 97. Warfarină si alte cumarinice
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – hemogramă
– timp de sângerare, timp de coagulare, timp de protrombină
– examen sumar de urină pentru hematurie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– hemogramă – anual
– coagulogramă – anual
– examen sumar de urină pentru hematurie – anual
Contraindicații:
– diateze hemoragipare
– ulcer gastric si duodenal
– hemoroizi cu sângerări
– anemie
Fisa 98. Zinc si compusi
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: tegumente, aparat respirator)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: tegumente, aparat respirator)
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor aeriene superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– dermatoze
II. AGENłI FIZICI
Fisa 99. Câmpuri electromagnetice neionizante din banda 0 – 300 GHz
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen oftalmologic (cristalin) – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG
– glicemie
– hemogramă completă
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen oftalmologic (cristalin) – la 10 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
– examen psihologic sau examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG – anual
– hemograma – anual
– glicemie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
– boli psihice, inclusiv nevrozele manifeste
– boli cronice ale aparatului cardiovascular
– afecțiuni hematologice (leucemii)
– boli endocrine: tiroidă, hipofiză, gonade
– cataractă, glaucom, atrofie optică
– diabet zaharat
Fisa 100. Presiunea atmosferică crescută
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen ORL
– examen oftalmologic
– examen neurologic
– ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen ORL – din 3 în 3 luni
– examen oftalmologic – din 3 în 3 luni
– examen neurologic – din 3 în 3 luni
– ECG – anual
Contraindicații:
– vârsta peste 45 ani
– obezitate: peste 20% din greutatea normală
– etilismul cronic
– boli cronice ORL: otite, sinuzite, catar ototubar
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale aparatului cardiovascular: hipertensiunea arterială, boală cronică ischemică, valvulopatii,
arteriopatie cronică obliterantă
– osteoartropatii inflamatorii sau degenerative
– boli cronice ale sistemului nervos central sau periferic
– retinite, glaucom
– afecțiuni endocrine
Fisa 101. Radiații infrarosii
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) examen oftalmologic
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen oftalmologic – la 5 ani de la angajare si apoi din 2 în 2 ani
Contraindicații:
– keratite, cataractă, retinopatii
– dermatoze
Fisa 102. Radiații ionizante
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) se va insista:
– anamneză familială, personală si profesională, referitoare la expunerile neprofesionale la radiații ionizante, la
expunerile medicale în scop diagnostic sau terapeutic si la eventuale tratamente cu substanȚe cu acȚiune
medulostimulatoare sau meduloinhibitoare;
– efectuarea hemogramei complete, cu reticulocite
– teste citogenetice (la indicaȚie)
– examen oftalmologic (specialist), pentru activități cu surse de neutroni sau particule grele si pentru cei care
lucrează în imagistică;
– examen psihologic;
– examen psihologic, examen psihiatric, examen neurologic (specialist), examen oftalmologic, examen ORL, pentru
operatorii care lucrează nemijlocit la comanda centralelor nuclearoelectrice si a reactorilor nucleari
Examenul medical periodic:
1. pentru toate categoriile de personal expus la radiații ionizante;
– examen clinic general – anual;
– examen hematologic – la 2 ani;
– examen citogenetic după 5 ani de expunere, apoi din 5 în 5 ani (la indicaȚie)
2. examinări speciale:
– pentru operatori care lucrează nemijlocit la comanda centralelor neuclearoelectrice si a reactorilor nucleari: examen
neurologic (specialist) si examen psihiatric (specialist), examen oftalmologic, examen ORL, glicemie, EKG – anual;
– pentru angajaȚii expusi la neutroni si particule grele din obiectivele nucleare majore (reactori si centrale
nuclearoelectrice, centre de producȚie radiochimică, uzine de prelucrare a combustibilului nuclear, precum si în alte
activități (la aprecierea medicului de medicina muncii): examen oftalmologic (specialist) – din 2 în 2 ani;
– pentru angajaȚii în sectorul de prelucrare a materiei prime nucleare din minele radioactive în subteran, în centrele
de producȚie radiochimică, în staȚiile de tratare a deseurilor radioactive, cu o vechime de peste 10 ani; radiografie
pulmonară posteroanterioară, citologie în spută, analize citogenetice, contorizare de corp uman – apoi din 5 în 5 ani;
– pentru angajaȚii din unitățile de producȚie radiochimică si din unitățile de medicină nucleară care lucrează în mod
curent cu iod radioactiv, cu o vechime de peste 5 ani: investigarea funcției tiroidiene – din 2 în 2 ani;
– pentru cei care lucrează în imagistică – examen oftalmologic (specialist) la 2 ani interval;
3. în situaȚii de expunere excepȚională sau accidentală prin expunere externă sau internă:
– examen clinic general;
– examen hematologic complet;
– analize citogenetice (aberaȚii cromozomiale);
– contorizare de corp uman;
– investigații de radiotoxicologie;
– alte examene de specialitate necesare precizării diagnosticului
Contraindicații:
A. pentru toate categoriile de activități nucleare:
1. stări fiziologice:
– vârsta sub 18 ani
– sarcina, dacă nu se asigură de către angajator expunerea produsului de concepție sub 1 mSv în perioada restantă de
sarcină
– sarcina si alăptarea pentru contaminarea internă
2. boli actuale:
– boli psihice
– etilism cronic
– boli ce necesită tratament cu surse de radiații ionizante sau investigații si tratamente radiologice de lungă durată
– diabet zaharat decompensat – pentru cei care lucrează cu surse deschise de radiații ionizante si pentru operatorii de
reactor nuclear
– stări precanceroase, neoplazii în evoluție, leziuni cutanate capabile de malignizare
– afecțiuni hematologice
3. antecedente personale si profesionale:
– boala acută de iradiere sau alte manifestări patologice în urma unor expuneri cronice la radiații ionizante
B. pentru activități cu surse de radiații ionizante specifice:
– activitatea cu particule grele si neutroni: cataracta de pol anterior
– activitatea în mine radioactive: bronhopneumopatii cronice
– activitatea cu surse de radiații ionizante deschise: hepatopatii cronice, nefropatii cronice, dermite sau eczeme
cronice, pemfigus, psoriazis, ihtioză, tiroidopatii, boli psihice
– pentru operatorii de reactor nuclear orice condiȚie care produce incapacitate subită, cum ar fi: epilepsia, tulburări
mintale, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare sau pierderi de constienȚă.
Fisa 103. Radiații laser
Examen medical de angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examen oftalmologic)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen oftalmologic – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– cataractă
– glaucom
– retinopatii
Fisa 104. Ultrasunete si infrasunete
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: sistemul nervos central)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: sistemul nervos central)
Contraindicații:
– boli cronice ale sistemului nervos central
Fisa 105. Radiații ultraviolete
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: ochi, tegumente, aparat respirator)
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: ochi, tegumente, aparat respirator)
– examen oftalmologic – la 5 ani de la angajare si apoi din 2 în 2 ani
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– dermatoze
– leziuni precanceroase ale pielii
Fisa 106. Temperatură ridicată
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – ECG (cu ECG de efort, la indicația medicului specialist de medicina muncii)
– ecografie cardiacă, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– glicemie
– examen sumar de urină
– examen endocrinologic, la indicația medicului de medicina muncii
– examen neuropsihiatric, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– ECG – anual
– glicemie – anual
– examen sumar de urină – anual
– ionograma – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale aparatului cardiovascular
– litiază renală
– insuficienȚă corticosuprarenaliană
– hipertiroidie
– hipotiroidie
– dermatoze cronice
– ulcer gastric sau duodenal
– obezitate (IMC > 35 kg/mp)
– capacitate sudorală diminuată prin absenȚa sau hipoplazia glandelor sudoripare (displazia ectodermică ereditară)
– afectarea nervilor periferici: diabet zaharat, alcoolism cronic
– mucoviscidoza
– perioada de convalescenȚă după o afecȚiune medicală acută sau o intervenȚie chirurgicală
– stare febrilă
– afecțiuni neuropsihice
– intoleranȚă idiopatică la căldură
Fisa 107. Temperatură scăzută
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen ORL
– ECG
– examen sumar de urină
– spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– ECG – anual
– RPS – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– otite, mastoidite, sinuzite cronice
– conjunctivite, dacrioadenite cronice
– boli cronice ale aparatului cardiovascular: boala ischemică cronică, HTA, valvulopatii, arteriopatie cronică
obliterantă
– sindrom Raynaud
– dermatite a frigore
– nefropatii cronice
– boli imunitare cu anticorpi precipitanȚi la rece (crioglobulinemii)
– afecțiuni musculoosteoarticulare cu puseuri repetate
Fisa 108. Vibrații mecanice (trepidaȚii)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) nu este cazul
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen radiologic al coloanei vertebrale pentru vibrațiile aplicate întregului corp – la indicația medicului specialist
de medicina muncii
– examen radiologic al membrelor superioare pentru vibrațiile aplicate sistemului mână-braț – la indicația medicului
specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– arterită, arteriopatie cronică obliterantă
– artrite sau artroze ale articulațiilor supuse acțiunii  vibrațiilor
– sindrom Raynaud, boala Raynaud
– polinevrite
– miozite, tenosinovite ale muschilor si tendoanelor supuse acțiunii  vibrațiilor
Fisa 109. Zgomot
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– audiometrie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– audiometrie – anual
– examen ORL – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG si examen cardiologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihologic din 3 în 3 ani – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– boli cronice ale urechii medii si interne
– psihopatii, nevroze manifeste
– hipertensiunea arterială, formă medie sau severă, asociată cu alȚi factori de risc
III. AGENłI FIZICO-CHIMICI
Valori limită de expunere profesională pentru pulberi
________________________________________________________________________________
Nr. Denumire Valoare limită ObservaȚii
crt. (8 ore)
________________________________________________________________________________
1. Fibre de sticlă cu filament continuu 1 fibră/cm^3 fracțiunerespirabilă
2. Bumbac, in, cânepă 1 mg/mc fracțiuneinhalabilă
3. Făină de grâu 0,5 mg/mc fracțiuneinhalabilă
4. Cereale (pulberi de) 4 mg/mc fracțiuneinhalabilă
5. Celuloză 10 mg/mc fracțiuneinhalabilă
6. Cărbune, cocs, grafit (SiO2 sub 5%) 2 mg/mc fracțiunerespirabilă
7. Fibre de p-amidă 1 fibră/cm^3
8. Caolin 2 mg/mc fracțiuneinhalabilă
9. Ipsos, gips 10 mg/mc fracțiuneinhalabilă
10. Marmură, cretă (carbonat de calciu) 10 mg/mc fracțiuneinhalabilă
11. Mică 3 mg/mc fracțiuneinhalabilă
12. Ciment Portland 10 mg/mc fracțiuneinhalabilă
13. Talc fără fibre de azbest 2 mg/mc fracțiuneinhalabilă
14. Tutun (pulberi de) 10 mg/mc fracțiuneinhalabilă
15. Lemn de esenȚă moale (pulberi) 5 mg/mc fracțiuneinhalabilă
16. Carbură de siliciu (carborund) 10 mg/mc fracțiuneinhalabilă
17. Stearat de zinc 10 mg/mc fracțiuneinhalabilă
18. Pulberi fără efect specific 10 mg/mc fracțiunerespirabilă
________________________________________________________________________________
Fisa 110. Aluminiu si oxid de aluminiu
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– aluminiu în urină – anual
– RPS – la 5 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care împiedică respiraȚia nazală
Fisa 111. Azbest
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la 5 ani de la angajare, apoi din 3 în 3 ani
– spirometrie – anual
– examen citologic al sputei – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– tuberculoza pulmonară activă sau sechele pleuropulmonare, cu excepȚia complexului primar calcificat
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care împiedică respiraȚia nazală
Fisa 112. Bariu
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor aeriene superioare
Fisa 113. Carburi metalice (pulberi de metale dure)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – din 5 în 5 ani
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– conjunctivite si keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care împiedică respiraȚia nazală
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
Fisa 114. Ciment
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – la 5 ani de la încadrare si apoi din 3 în 3 ani
– RPS – la 5 ani de la încadrare si apoi din 3 în 3 ani
Contraindicații:
– conjunctivite, keratite cronice
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice (în funcție de rezultatele spirometriei)
– astm bronsic
– dermatoze
Fisa 115. Dioxid de siliciu liber cristalin
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la 5 ani de la încadrare si apoi din 3 în 3 ani
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– forme active sau sechele de tuberculoză pleuropulmonară, cu excepȚia complexului primar calcificat
– tuberculoza extrapulmonară actuală sau sechele de orice fel
– fibroze pulmonare de orice natură
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care împiedică respiraȚia nazală, rinite atrofice
– deformaȚii mari ale cutiei toracice, afecțiuni ale diafragmului
– boli cardiovasculare: valvulopatii, miocardiopatii
– boli cronice care diminuează rezistenȚa generală a organismului: diabet zaharat, hipertiroidie, colagenoze (P.C.E.,
sclerodermie, lupus eritematos diseminat s.a.)
Fisa 116. Fier
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– RPS – la 5 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care împiedică respiraȚia nazală
Fisa 117. Pulberi cu conȚinut nesemnificativ de dioxid de siliciu liber cristalin (sub 5%) (lignit, sticlă, lemn, fibre
minerale artificiale, carborund etc.)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– RPS – la 5 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care împiedică respiraȚia nazală
Fisa 118. Pulberi organice de natură vegetală si animală, cu acȚiune sensibilizantă si/sau iritantă (făină de grâu,
cereale, tutun, bumbac, amestec de fibre textile, ricin, lemn exotic etc.)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– spirometrie – anual
Contraindicații:
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
Fisa 119. SilicaȚi (cu excepȚia azbestului)
– silicaȚi simpli: bentonită, caolin, sepiolită, steatită, zirconiu, willemită, orto- si metasilicaȚi de sodiu
– silicaȚi dubli: mică, topaz, jad, feldspaturi si piatră ponce
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– RPS – la 5 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care împiedică respiraȚia nazală
Fisa 120. Staniu
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – spirometrie
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– spirometrie – anual
– RPS – la 5 ani de la angajare si apoi din 3 în 3 ani
Contraindicații:
– bronhopneumopatii cronice, inclusiv astmul bronsic (în funcție de rezultatele spirometriei)
– boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care împiedică respiraȚia nazală
IV. AGENłI BIOLOGICI
Fisa 121. AgenȚi biologici: bacterii, virusuri, ricketsii, fungi, paraziȚi
Riscul de boală profesională decurge din posibilitatea infectării angajatului la locul de muncă
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) nu este cazul
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examene serologice specifice si/sau investigații pentru depistarea agentului patogen profesional – anual, la indicația
medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– afecțiunile sau stările imunosupresive
Fisa 122. SubstanȚe cu acȚiune hormonală
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial
Contraindicații:
– boli endocrine
V. CONDIłII DE MUNCĂ PARTICULARE
Fisa 123. Muncă la înălȚime
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: acuitate vizuală si probe vestibulare de echilibru)
b) – examen oftalmologic
– examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– audiometrie
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihologic sau examen psihiatric
– ECG
– glicemie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: acuitate vizuală si probe vestibulare de echilibru)
– examen oftalmologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG – anual
– glicemie – anual
– audiometrie – anual
– examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul de medicina muncii – anual
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihologic sau examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– epilepsie
– boli psihice
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– surditate
– tulburări de echilibru
– dizartrie
– afecțiuni musculoscheletale care împiedică prehensiunea, statica sau echilibrul
– hipertensiune arterială, formă medie sau severă
– boală cardiacă ischemică
– insuficienȚă cardiacă
– disfuncție ventilatorie medie sau severă, indiferent de cauza generatoare
– boli endocrine manifeste
– scăderea acuităȚii vizuale sub 0,3 la un ochi si sub 0,7 la celălalt ochi fără corecție sau sub 0,7 la ambii ochi fără
corecție optică suficientă (diferența de corecție optică > 3D între ochi)
– miopie peste -3D cu astigmatism care să nu depăsească 2D cyl
– glaucom cu unghi îngust neoperat
– glaucom cu unghi deschis (diagnosticat anterior)
– dezlipire de retină (inclusiv postoperator)
– afachie
– îngustarea periferică a câmpului vizual mai mare de 20 grade, în cel puȚin 3 cadrane la AO
– retinopatie pigmentară confirmată (prin adaptometrie sau EOG)
– strabism si pareze sau paralizii ale muschilor oculomotori
– nistagmus
– hialite, corioretinite, uveite
– orice afecȚiune oculară acută si evolutivă până la vindecare si reevaluare funcȚională vizuală
– vârsta sub 18 ani si peste 55 ani
Fisa 124. Munca în reȚelele de foarte înaltă, înaltă, medie si joasă tensiune, aflate sau nu sub tensiune
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: acuitate vizuală si simȚ cromatic, probe vestibulare de echilibru)
b)
A. pentru reȚelele electrice de înaltă tensiune:
– examen oftalmologic
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihologic
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG
B. pentru reȚelele electrice de medie si joasă tensiune:
– examen oftalmologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: acuitate vizuală si simȚ cromatic numai la cei care lucrează cu fire colorate,
probe vestibulare de echilibru)
– examen oftalmologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihologic – (pentru reȚelele de medie si joasă tensiune – doar la indicația medicului specialist de medicina
muncii)
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG – anual
Contraindicații:
A. pentru reȚelele electrice de înaltă tensiune:
– afecțiuni musculoscheletale care împiedică prehensiunea, statica sau echilibrul
– boală cardiacă ischemică
– insuficienȚă cardiacă
– hipertensiune arterială – formă medie sau severă
– boli cronice ale sistemului nervos central si periferic
– boli psihice
– surditate
– dizartrie
– tulburări de echilibru
– epilepsie
– afachie
– dezlipire de retină (inclusiv postoperator)
– discromatopsie: la cei care lucrează cu fire colorate
– glaucom cu unghi deschis (anterior diagnosticat)
– glaucom cu unghi îngust neoperat
– hialite, corioretinite, uveite
– îngustare periferică de câmp vizual mai mare de 20 grade în cel puȚin 3 cadrane la AO
– miopie peste -3D cu astigmatism care depăseste 2D cyl
– nistagmus
– scăderea acuităȚii vizuale sub 0,5 la AO fără corecție sau sub 0,7 la AO cu corecție optică eficientă (diferența de
corecție optică > 3D între ochi)
– retinopatie pigmentară confirmată (prin adaptometrie sau EOG)
– strabism si pareze sau paralizii ale muschilor oculomotori
– orice afecȚiune oculară acută până la vindecare si reevaluare funcȚională vizuală
B. pentru reȚelele electrice de medie si joasă tensiune:
– boli psihice
– discromatopsie
– scăderea acuităȚii vizuale sub 0,5 la AO fără corecție
– orice afecȚiune oculară acută si evolutivă până la vindecare si reevaluare funcȚională vizuală
Fisa 125. Presiuni locale prelungite la nivelul părȚilor moi si ale osului sau la nivelul formaȚiunilor nervoase
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: sistem osteomusculoarticular, sistem nervos periferic)
Examenul medical periodic:
a) examen clinic general – anual (atenție: sistem osteomusculoarticular, sistem nervos periferic)
– radiografii ale segmentelor osteoarticulare interesate – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– miozite, tendinite, tenosinovite
– artroze sau artrite la nivelul muschilor si articulațiilor antrenaȚi în procesul de muncă
Fisa 126. Suprasolicitarea analizatorului vizual
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: acuitate vizuală)
b) examen oftalmologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: acuitate vizuală)
– examen oftalmologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– scăderea acuităȚii vizuale sub 0,5 la AO fără corecție sau sub 0,7 la ambii ochi cu corecție optică eficientă
(diferența de corecție optică > 3D între ochi)
– glaucom cu unghi îngust neoperat
– glaucom cu unghi deschis (anterior diagnosticat)
– disfuncȚii severe ale echilibrului oculomotor
– tulburări ale simȚului cromatic pentru lucrările vizuale care constituie un risc în cadrul neperceperii lor
– retinopatie pigmentară
– orice afecȚiune oculară acută până la vindecare
Fisa 127. Suprasolicitarea aparatului locomotor
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) nu este cazul
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– ECG – anual
Contraindicații:
– malformaȚii congenitale si dobândite ale aparatului locomotor, în funcție de solicitările specifice profesiei
– afecțiuni osteoarticulare inflamatorii sau degenerative, tenosinovite, miozite
PERSONALUL DIN SECTOARE SPECIALE, CU RISC DE TRANSMITERE A BOLILOR INFECłIOASE
DIRECT SAU INDIRECT (PRIN ALIMENTE, APĂ etc.)
Fisa 128. Sectorul alimentar
1. Personalul care manipulează carnea crudă din unitățile de industrializare a cărnii.
2. Personalul care lucrează nemijlocit la prepararea alimentelor în bucătăriile unităților de alimentaȚie publică si
colectivă, în laboratoare de semipreparate culinare, de cofetărie, de îngheȚată si de băuturi răcoritoare.
3. Personalul din unitățile de colectare si industrializare a laptelui
4. Personalul din industria semiconservelor de peste si ouă
5. Restul personalului din unitățile de alimentaȚie publică si colectivă
6. Restul personalului din fabricile si secȚiile de preparate de carne
7. Personalul din unitățile de îmbutelierea apelor minerale si din fabricile de băuturi răcoritoare
8. Personalul din unitățile si punctele de desfacere a alimentelor, care manipulează alimente neambalate
9. Personalul din fabricile de produse zaharoase
10. Personalul din fabricile si secȚiile de conserve sterilizate
11. Personalul din industria de panificaȚie, a pastelor făinoase, băuturilor alcoolice
OBS: ConȚinutul si prevederile acestei fise se aplică numai persoanelor care vin în contact direct cu alimente
neambalate
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor si mucoaselor)
b) – examen coprobacteriologic
– examen coproparazitologic
– VDRL
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial (atenție examenul tegumentelor si mucoaselor)
– examen coprobacteriologic – în trimestrul II si trimestrul III
– examen coproparazitologic – anual
– VDRL – anual
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice (furunculoze, piodermite);
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
Fisa 129. Sectorul zootehnic – personalul care lucrează la îngrijirea animalelor din unitățile zootehnice cu producȚie
de lapte
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor)
b) – spirometrie
– VDRL
– examen coprobacteriologic
– examen coproparazitologic
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial (atenție: examenul tegumentelor)
– RPS – anual
– spirometrie – la fiecare 3 ani
– examen coprobacteriologic – în trimestrul II si trimestrul III
– examen coproparazitologic – anual
– VDRL – anual
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
Fisa 130. Industria farmaceutică
1. Personalul care lucrează nemijlocit cu materia primă si produsul finit care nu suferă un proces de sterilizare
2. Personalul care lucrează în laboratoare de preparare seruri, vaccinuri si derivate de sânge
3. Personalul care lucrează cu materia primă si produsul finit ce suferă un proces de sterilizare
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor, aparatul respirator)
b) – spirometrie – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– Ag HBs – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– anticorpi anti-HCV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– HIV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– VDRL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coproparazitologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coprobacteriologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: examenul tegumentelor, aparatul respirator)
– RPS – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– spirometrie – anual
– Ag HBs – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– anticorpi anti-HCV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– VDRL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– HIV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coproparazitologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coprobacteriologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
– afecțiuni alergice
Fisa 131. InstalaȚii centrale de aprovizionare cu apă potabilă si alte unități de interes public – personalul care
participă la următoarele activități: amenajarea paturilor filtrante, curăȚarea filtrelor si rezervoarelor, repararea si
întreținerea puȚurilor de captare, a drenurilor, a captărilor de izolare
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor)
b) – examen coprobacteriologic
– examen coproparazitologic
– VDRL
– anticorpi antivirus hepatita A
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: la examenul tegumentelor)
– examen coprobacteriologic – trimestrul II si trimestrul III
– examen coproparazitologic – anual
– anticorpi antivirus hepatita A – anual
– VDRL – anual
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare, inclusiv starea de purtător până la sterilizare
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
Fisa 132. Personal din unitățile de coafură, frizerie si cosmetică (manichiură si pedichiură)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor si mucoaselor)
b) – Ag Hbs
– anticorpi anti-HCV
– HIV
– VDRL
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: examenul tegumentelor si mucoaselor)
– RPS – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– Ag HBs – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– anticorpi anti-HCV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– HIV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– VDRL – anual
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
– boli infectocontagioase în evoluȚie, până la vindecare
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
Fisa 133. Personal care asigură întreținerea curățeniei în unitățile de cazare publică si colectivă
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor)
b) – VDRL
– examen coproparazitologic
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial (atenție: examenul tegumentelor)
– RPS – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coproparazitologic – anual
– VDRL – anual
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
Fisa 134. Personalul de la băi, spălătorii publice si piscine
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor)
b) – VDRL
– examen coprobacteriologic
– examen coproparazitologic
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: la examenul tegumentelor)
– RPS – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coprobacteriologic – trimestrul II si trimestrul III
– examen coproparazitologic – anual
– VDRL – anual
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
Fisa 135. Personalul din sectorul de salubritate si ecarisaj
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor)
b) – examen coproparazitologic
– anticorpi antivirus hepatita A
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: examenul tegumentelor)
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– examen coproparazitologic – anual
– anticorpi antivirus hepatita A – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
ObservaȚii la fisele 128 – 135
1. Contraindicații relative:
– afecțiuni dermatologice transmisibile acute – lucrătorii cu aceste boli sunt eliminaȚi temporar de la locul de muncă
până la vindecarea completă a bolii;
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare;
– lucrătorii depistaȚi cu leziuni pleuropulmonare pe radiografia pulmonară posteroanterioară vor fi îndrumaȚi către
unitatea teritorială TBC pentru tratament de specialitate;
– lucrătorii cu reacȚie serologică pentru lues pozitivă pot fi menȚionaȚi în activitate numai cu avizul medicului
specialist dermatovenerolog;
– examenul coprobacteriologic urmăreste depistarea stării de purtător de shigella, salmonella, vibrion holeric.
Purtătorii acestor germeni vor efectua tratament specific si îsi pot relua vechiul loc de muncă numai după efectuarea
a 3 coproculturi succesive care s-au dovedit negative. Prima din seria celor 3 coproculturi se recoltează la 24 de ore de
la terminarea tratamentului, iar următoarele 2 până la 72 de ore.
În cazul în care după 2 serii de tratament persoana continuă să fie purtătoare de salmonella sau shigella, se impune
schimbarea locului de muncă, purtătorul putând fi repartizat la alte locuri de muncă fără risc de producere de epidemii.
Lucrătorii vor efectua examen coprobacteriologic ori de câte ori prezintă tulburări digestive acute.
2. În sectorul alimentar, sefii de unități trebuie să informeze lucrătorii asupra următoarelor simptome si afecțiuni:
– febră
– diaree
– vărsături
– icter
– amigdalită
– furuncule
– panariȚii
– plăgi ale mâinilor
– infecȚii ale pielii
– supuraȚii
si să-i trimită la medic la apariȚia acestora si a oricărei alte stări de boală.
Reprimirea la locul de muncă se face de către sefii de unități pe baza avizului scris al medicului specialist în care a
fost trimis, aviz care va fi prezentat medicului specialist de medicina muncii.
3. Medicii specialisti de medicina muncii care acordă asistenȚă medicală în unitățile cu profil alimentar au
următoarele obligații:
– să examineze lucrătorii trimisi de sefii de unitate si să precizeze în dosarele medicale ale acestora diagnosticul
stabilit si măsurile care trebuie luate, după caz: internare, schimbare temporară sau definitivă a locului de muncă,
examen coprobacteriologic sau alte examene medicale ori de laborator necesare:
– să se deplaseze, dacă este cazul, la locul de muncă al lucrătorului examinat pentru a efectua examenul medical al
întregului personal;
– să informeze, după caz, autoritatea de sănătate publică teritorială;
– să solicite efectuarea examenelor de laborator pentru depistarea stării de „purtător”, în situaȚii epidemiologice
deosebite si pentru categoriile de personal care prezintă risc crescut de transmitere de boli infecȚioase.
4. Personalul medico-sanitar din cadrul autorităȚilor de sănătate publică cu rol de inspecȚie în domeniul alimentar au
următoarele obligații:
– în cadrul controlului condițiilor igienico-sanitare să verifice si existența fiselor de aptitudine ale lucrătorilor;
– în situaȚii epidemiologice deosebite, pentru anumite categorii de personal care prezintă un risc crescut de
transmitere a unor boli infecȚioase, să dispună efectuarea de examene de laborator profilactice pentru depistarea stării
de „purtător”.
Prevederile pct. 2, 3 si 4 se aplică în mod corespunzător si personalului de la staȚii de aprovizionare cu apă potabilă,
ferme si unități producătoare de lapte, unități ale industriei farmaceutice, laboratoare de preparare seruri, vaccinuri si
derivate de sânge. AngajaȚii din această categorie expusi profesional la factori nocivi profesionali (microclimat cald,
zgomot, cloramină insecto-fungicide organo-fosforice, radiații infrarosii, microunde etc.) vor efectua examenul medical
la angajare si examenul medical periodic, conform fiselor factorilor nocivi respectivi.
COLECTIVITĂłI DE COPII MICI (CRESE, LEAGĂNE), GRĂDINIłE SI CASE DE COPII; SECłII
(COMPARTIMENTE) DE NOU-NĂSCUłI, SPITALE (SECłII) DE PEDIATRIE
Fisa 136. Personalul sanitar elementar si personalul de îngrijire
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor)
b) – Ag HBs
– anticorpi anti-HCV
– VDRL
– HIV
– examen coproparazitologic
– examen coprobacteriologic
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial (atenție: examenul tegumentelor)
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– examen coprobacteriologic – în trimestrul II si trimestrul III
– examen coproparazitologic – anual
– VDRL – anual
– Ag HBs – anual
– anticorpi anti HCV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– HIV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
– examen coprobacteriologic pozitiv
– examen coproparazitologic pozitiv
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare
– psihoze
Fisa 137. Personal sanitar superior, mediu si personal educativ
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical (atenție: examenul tegumentelor)
b) – examene paraclinice în funcție de specialitatea medicală si caracteristicile postului/locului de muncă
– examen psihologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– Ag HBs
– anticorpi anti HCV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– VDRL
– HIV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coproparazitologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coprobacteriologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial (atenție examenul tegumentelor)
– RPS – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– VDRL – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– Ag HBs – anual
– anticorpi anti HCV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– HIV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coproparazitologic – anual, la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen coprobacteriologic – în trimestrul II si trimestrul III, la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
– examen coprobacteriologic pozitiv
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare
– psihoze
Fisa 138. InstituȚii de învăȚământ
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – RPS
– examen psihologic
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– RPS – la indicația medicului de medicina muncii
– examen psihologic (teste de comportament, teste de personalitate) – anual
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
– psihoze
– alcoolism cronic
Fisa 139. Unitățile de T.B.C.
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – Ag HBs
– anticorpi anti HCV
– HIV
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– RPS
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– Ag HBs – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– anticorpi anti HCV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– HIV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– RPS – la indicația medicului specialist de medicina muncii
c) contraindicații:
– psihoze
Fisa 140. Personal medico-sanitar din unitățile de chirurgie generală, ORL, oftalmologie, obstetrică-ginecologie,
stomatologie etc. (unități spitalicesti sau ambulatorii)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – Ag HBs
– anticorpi anti HCV
– HIV
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– Ag HBs – anual
– anticorpi anti HCV – anual
– HIV – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– afecțiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice
– leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive
– boli infectocontagioase în evoluȚie până la vindecare
– psihoze
Fisa 141. Personal cu funcție de decizie
(funcȚionar public aflat temporar într-o funcție din viața politică sau socială, cu atribuȚii de interpretare si aplicare a
legilor în vigoare pe teritoriul său de activitate)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – examen psihologic (coeficient de inteligență, teste de comportament, teste de personalitate)
– examen psihiatric
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– examen psihologic (teste de comportament, teste de personalitate) – anual
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– psihoze
Fisa 142. Personal care în cadrul activității profesionale conduce utilaje, vehicule de transport intrauzinal si/sau
masina instituȚiei
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din examenul medical (atenție: acuitate vizuală si auditivă, probe neurologice, etilism cronic)
b) – examen psihologic
– examen oftalmologic
– audiometrie
– examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG
– glicemie
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual (atenție: acuitate vizuală si auditivă, probe neurologice, etilism cronic)
– examen psihologic – anual
– examen oftalmologic – anual
– audiometrie anual
– examen ORL – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen neurologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– ECG – anual
– glicemie – anual
Contraindicații:
– tulburări psihice de orice natură
– scăderea acuităȚii vizuale sub 0,3 fără corecție la ambii ochi
– surditate
– epilepsie
– diabet zaharat decompensat
– etilism cronic
Fisa 143. Personal care lucrează în condiții de izolare
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – ECG
– examen psihologic
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– glicemie
– investigații specifice, în funcție de tipul de expunere profesională
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – semestrial
– ECG – anual
– examen psihologic – anual
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– glicemie – anual
Contraindicații:
– etilism cronic
– boli psihice (inclusiv nevroze, tulburări de personalitate)
– diabet zaharat decompensat
– boală cardiacă ischemică
– hipertensiune arterială (gradul 3, complicată)
– altele, date de tipul expunerii profesionale
Fisa 144. Personal din străinătate care va lucra în România
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – investigații specifice, în funcție de tipul de expunere profesională
– examen psihologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– VDRL
– Ag HBs
– anticorpi anti HCV
– HIV
– serologie sau investigații specifice pentru afecțiuni infecȚioase endemice în Țara/regiunea de provenienȚă
Examenul medical periodic:
– examenul clinic general – anual sau semestrial, conform specificului postului de muncă
– examen psihologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– investigații corespunzătoare expunerii profesionale
Contraindicații:
– specifice expunerii profesionale
Fisa 145. Personal care lucrează în tura de noapte (în intervalul orar 22,00 – 6,00)
Examen medical la angajare:
a) conform datelor din Dosarul medical
b) – glicemie
– ECG
– examen psihologic – la indicația medicului specialist de medicina muncii
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Examenul medical periodic:
– examen clinic general – anual
– glicemie – anual
– ECG – anual
– examen psihologic – anual
– examen psihiatric – la indicația medicului specialist de medicina muncii
Contraindicații:
– diabet zaharat decompensat
– epilepsie
– psihoze manifeste
ANEXA 2
FISA
de solicitare a examenului medical la angajare
Subsemnatul …………………………………………………….,
(numele si prenumele)
angajator la întreprinderea/societatea comercială/unitatea ……………….
…………………………………………………………………..,
adresa: ……………………………………………………………, tel.:
…………………. fax: …………….., Cod CAEN si domeniu de activitate:
……………………………………………………….., solicit examen
medical de medicina muncii pentru:
_ _ _ _
ANGAJARE |_| CONTROL MEDICAL PERIODIC |_| ADAPTARE |_| RELUAREA MUNCII |_|
_ _ _
SUPRAVEGHERE SPECIALĂ |_| LA CERERE |_| SCHIMBAREA LOCULUI DE MUNCĂ |_|
_
ALTELE |_|
conform legislaȚiei de securitate si sănătate în muncă în vigoare, pentru:
domnul/doamna …………………………………………….., născut/ă la
………………………………, CNP: ………………………., având
profesiunea/ocupaȚia de: ………………………….. si care urmează a fi/este
angajat/ă în funcția: ………………………………., la locul de muncă:
………………………………. din secȚia (atelier, compartiment etc.)
………………………………………………….. .
Persoana examinată urmează să efectueze activitatea profesională la un loc/post de
muncă ce prezintă riscurile profesionale detaliate în Fisa de identificare a factorilor
de risc profesional, anexată prezentei cereri.
Data ………………. Semnătura si stampila angajatorului
…………………………………
ANEXA 3
Unitatea ………………….. Subunitatea ……………….
Adresa ……………………. Adresa ……………………
Telefon …………………… Telefon …………………..
FISA
de identificare a factorilor de risc profesional
Denumirea postului: ……………………………………………….
SecȚia/Departamentul ……………………. Atelierul ………………
_ _ _
NAVETĂ: da |_| câte ore/zi? |_| nu |_|
_ _
Descrierea activității: -> În echipă: da |_| nu |_|
_ _ _ _
Nr. ore/zi |_| Nr. schimburi de lucru |_| Schimb de noapte |_||_| Pauze
_ _ _
organizate |_| sau nu |_|/Bandă rulantă |_|
_ _ _
-> Risc de: infectare |_|/electrocutare |_|/înaltă tensiune |_|/joasă,
_ _ _ _
medie tensiune |_|/înecare |_|/asfixiere |_|/blocare |_|/microtraumatisme
_ _ _ _ _ _
repetate |_|/lovire |_|/muscătură |_|/zgâriere |_|/strivire |_|/tăiere |_|/
_ _ _ _ _
înȚepare |_|/împuscare |_|/ardere |_|/opărire |_|/degerare |_|/miscări
_
repetitive |_|
-> Alte riscuri: ………………………………………….
_ _ _
Conduce masina instituȚiei: da |_| |_| nu |_| Dacă da, ce categorie:
…………………………………..
_ _
Loc de muncă: în condiții deosebite |_|/în condiții speciale |_| sector
_ _
alimentar |_| port-armă |_|
OperaȚiuni executate de lucrător în cadrul procesului tehnologic:
………………………………………………………………..
………………………………………………………………..
………………………………………………………………..
………………………………………………………………..
………………………………………………………………..
………………………………………………………………..
Descrierea spaȚiului de lucru: -> Dimensiuni încăpere: L … l …. H … m
_ _ _
-> Suprafață de lucru: verticală |_| orizontală |_| oblică |_|
_ _ _
-> Muncă: în condiții de izolare |_|/la înălȚime |_| la altitudine |_|/în
_ _ _ _ _ _
miscare |_|/pe sol |_|/în aer |_|/pe apă |_|/sub apă |_|/nisă |_|/cabină
_ _
etansă |_|/aer liber |_|/altele:
_ _ _ _ _ _ _ _
Efort fizic: mic |_||_| mediu |_||_| mare |_||_| foarte mare |_||_|
_ _ _
PoziȚie preponderent: ortostatică/în picioare |_| asezat |_| aplecată |_|
_ _ _
mixtă |_|/PoziȚii forȚate: da |_| nu |_| Dacă da, ce tip:
………………………………………………………………..
PoziȚii vicioase: ………………………………………………..
Gesturi profesionale: …………………………………………….
_ _ _
Suprasolicitări: vizuale |_| auditive |_| stres neuropsihic |_|
_ _
Suprasolicitări osteomusculoarticulare: da |_| nu |_| Dacă da, ce
_
articulații: coloana vertebrală (cervicală, toracală, lombară) |_| membre
_ _
superioare (umăr, cot, pumn) |_| membre inferioare (sold, genunchi, gleznă) |_|
Manipulare manuală a maselor: dacă da, precizaȚi caracteristicile maselor
_ _ _ _ _
manipulate: ridicare |_| coborâre |_| împingere |_| tragere |_| purtare |_|
_
deplasare |_|
………………………………………………………………..
________________________________________________________________________________
AgenȚi chimici: (enumeraȚi mai jos < L.A. > L.A. Fp C P
si bifaȚi caracteristicile lor)*)
________________________________________________________________________________
……………………………… …… ……. ……. ….. …..
……………………………… …… ……. ……. ….. …..
……………………………… …… ……. ……. ….. …..
……………………………… …… ……. ……. ….. …..
……………………………… …… ……. ……. ….. …..
––––
*) Legendă: L.A. = Limite admisibile / Fp = Foarte periculos / C = Cancerigen / P =
Pătrunde prin piele (PuteȚi atasa fisei un tabel separat.)
AgenȚi biologici: ………………………….. Grupa …………….
AgenȚi cancerigeni: ……………………………………………….
_ _
Pulberi profesionale: |_| < L.A. |_| > L.A.
_ _
…………… …………… |_| |_|
_ _
…………… …………… |_| |_|
_ _
…………… …………… |_| |_|
_ _ _ _
Zgomot profesional: < L.A. |_| / > L.A. |_|/Zgomote impulsive da |_|/nu |_|
_ _
Vibrații mecanice: < L.A. |_| / > L.A. |_|
Microclimat (conform actelor normative în vigoare):
TEMPERATURA AERULUI: ……………………………………………
_ _
-> VARIAłII REPETATE DE TEMPERATURĂ: da |_| nu |_|
PRESIUNEA AERULUI: ……………………………………….
UMIDITATE: ………………………………………………
_ _
Radiații: da |_| nu |_| Dacă da:
_ _
Radiații Ionizante < L.A. |_| > L.A. |_| Dacă da, se va completa partea specială:
PARTE SPECIALĂ PENTRU EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA RADIAłII IONIZANTE:
Data intrării în mediu cu expunere profesională la radiații ionizante:
Z Z L L A A A A
_ _ _ _ _ _ _ _
|_|_|_|_|_|_|_|_|
_ _
Clasificare actuală în grupa A |_| sau B |_| si condiții de expunere:
Aparatura folosită: ………………………………………………
Proces tehnologic: ……………………………………………….
………………………………………………………………..
OperaȚiuni îndeplinite: …………………………………………..
………………………………………………………………..
_ _
Surse folosite: închise |_| deschise |_|
_ _ _
Tip expunere: X externă |_|; gamma externă |_|; internă |_|; externă si
_
internă |_|.
Măsuri de protecȚie individuală folosite ……………………………
……………………………………………………………………
Expunere anterioară: _ _
Perioada: …………………… Nr. ani: |_||_|
_______
Doza cumulată prin expunere externă (mSv): |_|_|_|_|
_______
Doza cumulată prin expunere internă: |_|_|_|_|
_______
Doza totală: |_|_|_|_|
Supraexpuneri anterioare
– excepȚionale
_ _ _
– Tip expunere: X externă |_|; gamma externă |_|; internă |_|; externă si
_
internă |_|;
– data: ………………………
– doza (mSv): …………………
– concluzii: ………………….
– accidentale
_ _ _
– Tip expunere: X externă |_|; gamma externă |_|; internă |_|; externă si
_
internă |_|;
– data: ………………………
– doza (mSv): …………………
– concluzii: ………………….
_ _
Radiații Neionizante < L.A. |_| > L.A. |_| Tipul: …………………….
_ _ _ _ _
Iluminat: suficient |_| insuficient |_|/natural |_| artificial |_| mixt |_|
Mijloace de protecȚie colectivă: ……………………………………
Mijloace de protecȚie individuală: ………………………………….
Echipament de lucru: ………………………………………………
_ _ _ _
Anexe igienico-sanitare: vestiar |_| chiuvetă |_| WC |_| dus |_| sală de
_ _
mese |_| spaȚiu de recreere |_|
Altele: ………………………………………………………….
ObservaȚii:
Data completării: …………..
Angajator
………………..
ANEXA 4
______________________________________________
| Unitatea medicală: | Adresa: |
| | Tel.: |
|__________________________|___________________|
DOSAR MEDICAL Nr. ……….
NUMELE …………………………….. PRENUMELE …………………
_ _
SEX: M |_| F |_| VÂRSTĂ …………. DATA NASTERII ………………….
CNP …………………………………………………………….
ADRESĂ ………………………………………………………….
OCUPAłIA/FUNCłIA …………………………………………………
FORMARE PROFESIONALĂ ……………………………………………..
RUTA PROFESIONALĂ
_______________________________________________________
| LOC DE MUNCĂ | PERIOADA | OCUPAłIA/FUNCłIA | NOXE |
|__________________|__________|__________________|______|
|__________________|__________|__________________|______|
|__________________|__________|__________________|______|
|__________________|__________|__________________|______|
|__________________|__________|__________________|______|
|__________________|__________|__________________|______|
|__________________|__________|__________________|______|
|__________________|__________|__________________|______|
| Activități îndeplinite la actualul loc de muncă: |
| |
|_______________________________________________________|
_ _
Boli profesionale da |_| nu |_|
_ _
Accidente de muncă da |_| nu |_|
Medic de familie ……………………… tel. …………………….
______________________________________________________________________________
| Declar pe propria răspundere că nu sunt în evidenȚă cu epilepsie, boli |
| psihice, boli neurologice si nu sunt sub tratament pentru boli neuropsihice, |
| diabet: …………………. |
|______________________________________________________________________________|
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE
………………………………………………………………..
ANTECEDENTE PERSOANELE FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE/vaccinări/droguri
UM: ………………… N= ………………………..
………………………………………………………………..
………………………………………………………………..
_
Fumat: 0 |_|/de la ……….. ani, în medie ……………… Țigări/zi
_ _
Alcool: 0 |_|/ocazional |_|
EXAMEN MEDICAL LA ANGAJARE:
_ _
T ……….. cm G …….. kg IMC: obezitate nu |_| da |_| grad
______________________________________________________________________________
| EXAMEN CLINIC: |
| |
| 1. tegumente si mucoase ……………………………………………. |
| 2. Țesut celular subcutanat ………………………………………… |
| 3. sistem ganglionar ………………………………………………. |
| 4. aparat locomotor ……………………………………………….. |
| 5. aparat respirator ………………………………………………. |
| 6. aparat CV: …………………………………………………….. |
| TA ………… mmHg, AV ………/min, pedioase ………., varice …….. |
| 7. aparat digestiv ………………………………………………… |
| 8. aparat urogenital ………………………………………………. |
| 9. SNC, analizatori: . …………………………………………….. |
| a) acuitate vizuală vedere cromatică vedere în relief fără corecție|
| _ |
| optică |_| cu corecție optică: OD …………….. OS ………………… |
| b) voce tare voce soptită |
| 10. sistem endocrin ……………………………………………….. |
| |
| Concluzii examen clinic: |
| _ |
| |_| sănătos clinic în momentul examinării Semnătura si parafa |
| _ medicului, |
| |_| diagnostic: ………………………… ………………. |
| ………………………………………. |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| EXAMENE SUPLIMENTARE (conform anexei): |
| ………………………………………………………………… |
| ………………………………………………………………… |
| ………………………………………………………………… |
| ………………………………………………………………… |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| Concluziile examinării de specialitate (medicina muncii): |
| _ |
| |_| sănătos clinic în momentul examinării |
| _ |
| |_| diagnostic: ………………………………………………… |
| …………………………………………………………………. |
| |
| AVIZ MEDICAL: |
| pentru exercitarea ocupaȚiei/funcției ……………………………….. |
| |
| _ Recomandări: |
| APT |_| ………………………………. |
| _ |
| APT CONDIłIONAT |_| ………………………………. |
| _ |
| INAPT TEMPORAR |_| ………………………………. |
| _ |
| INAPT |_| ………………………………. |
| |
| Medic de medicina muncii, |
| Semnătură si parafă |
| |
| |
| Data: |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| Data următorului control medical: |
|______________________________________________________________________________|
EXAMEN MEDICAL PERIODIC:
Simptome actuale ………………………………………………….
Reactualizarea anamnezei profesionale ……………………………….
Simptome la locul de muncă …………………………………………
Reactualizarea anamnezei neprofesionale ……………………………..
_ _
T ………….. cm G ………. kg IMC: obezitate nu |_| da |_| grad
______________________________________________________________________________
| EXAMEN CLINIC: |
| |
| 1. tegumente si mucoase ……………………………………………. |
| 2. Țesut celular subcutanat ………………………………………… |
| 3. sistem ganglionar ………………………………………………. |
| 4. aparat locomotor ……………………………………………….. |
| 5. aparat respirator ………………………………………………. |
| 6. aparat CV: …………………………………………………….. |
| TA ………… mmHg, AV ……../min, pedioase ………., varice ……… |
| 7. aparat digestiv ………………………………………………… |
| 8. aparat urogenital ………………………………………………. |
| 9. SNC, analizatori: . …………………………………………….. |
| a) acuitate vizuală vedere cromatică vedere în relief fără corecție|
| _ |
| optică |_| cu corecție optică: OD …………….. OS ………………… |
| b) voce tare voce soptită |
| 10. sistem endocrin ……………………………………………….. |
| |
| Concluzii examen clinic: |
| _ |
| |_| sănătos clinic în momentul examinării Semnătura si parafa |
| _ medicului, |
| |_| diagnostic: ………………………… ………………. |
| ………………………………………. |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| EXAMENE SUPLIMENTARE (conform anexei): |
| ………………………………………………………………… |
| ………………………………………………………………… |
| ………………………………………………………………… |
| ………………………………………………………………… |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| Concluziile examinării de specialitate (medicina muncii): |
| _ |
| |_| sănătos clinic în momentul examinării |
| _ |
| |_| diagnostic: ………………………………………………… |
| …………………………………………………………………. |
| |
| AVIZ MEDICAL: |
| pentru exercitarea ocupaȚiei/funcției ……………………………….. |
| |
| _ Recomandări: |
| APT |_| ………………………………. |
| _ |
| APT CONDIłIONAT |_| ………………………………. |
| _ |
| INAPT TEMPORAR |_| ………………………………. |
| _ |
| INAPT |_| ………………………………. |
| |
| Medic de medicina muncii, |
| Semnătură si parafă |
| |
| |
| Data: |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| Data următorului control medical: |
|______________________________________________________________________________|
ANEXA 5
______________________________________________________________________________
| Unitatea medicală: | Adresa: |
| Cabinet de medicina muncii | Tel.: |
|_______________________________________|______________________________________|
_ _ _ _
Angajare |_| Control medical periodic |_| Adaptare |_| Reluarea muncii |_|
_ _
Supraveghere specială |_| Alte |_|
MEDICINA MUNCII – FISA DE APTITUDINE Nr. ……../………
(Un exemplar se trimite la angajator, unul se înmânează angajatului)
Societate ………………………………………………………..
Adresa: ………………………….. Tel.: ………… Fax: ……….
NUME ………………………….. PRENUME ………………………..
CNP |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|
OCUPAłIE/FUNCłIE ………………………………………………….
LOC DE MUNCĂ ……………………………………………………..
AVIZ MEDICAL: Recomandări:
_
APT |_| …………………………………
_
APT CONDIȚIONAT |_| …………………………………
_
INAPT TEMPORAR |_| …………………………………
_
INAPT |_| …………………………………
Data Medic de medicina muncii (semnătura si parafa)
–––––

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 971/2006 regarding the minimum requirements for safety and/or health signage at the workplace

1
HOTĂRÂRE Nr. 971 din 26 iulie 2006
privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate
la locul de muncă
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 683 din 9 august 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul
de muncă.
ART. 2
Prezenta hotărâre nu se aplică semnalizării prevăzute de reglementările referitoare la introducerea pe piaţă
a substanţelor şi preparatelor periculoase, a produselor şi/sau a echipamentelor, cu excepţia cazului în care
aceste reglementări fac referire în mod expres la acest lucru.
ART. 3
Prezenta hotărâre nu se aplică semnalizării utilizate în reglementarea traficului rutier, feroviar, fluvial,
maritim şi aerian.
ART. 4
Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu la
care se face referire la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice ale prezentei
hotărâri.
ART. 5
Pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) semnalizare de securitate şi/sau de sănătate – semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o
situaţie determinată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de
muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal,
după caz;
b) semnal de interzicere – semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza
un pericol;
c) semnal de avertizare – semnalul prin care se avertizează asupra unui risc sau unui pericol;
d) semnal de obligativitate – semnalul prin care se indică adoptarea unui comportament specific;
e) semnal de salvare sau de prim ajutor – semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de urgenţă ori
mijloacele de prim ajutor sau de salvare;
f) semnal de indicare – semnalul prin care se furnizează alte indicaţii decât cele prevăzute la lit. b) – e);
g) panou – semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau a unei
pictograme, furnizează o indicaţie specifică, a cărui vizibilitate este asigurată prin iluminare de intensitate
suficientă;
h) panou suplimentar – panoul utilizat împreună cu un panou descris la lit. g), care furnizează informaţii
suplimentare;
i) culoare de securitate – culoarea căreia îi este atribuită o semnificaţie specifică;
2
j) simbol sau pictogramă – imaginea care descrie o situaţie sau indică un comportament specific şi care este
utilizată pe un panou ori pe o suprafaţă luminoasă;
k) semnal luminos – semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide,
iluminate din interior ori din spate, astfel încât să se creeze o suprafaţă luminoasă;
l) semnal acustic – semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop, fără
folosirea vocii umane sau artificiale;
m) comunicare verbală – mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificială;
n) gest-semnal – mişcarea şi/sau poziţia braţelor şi/sau a mâinilor într-o formă codificată, având ca scop
ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.
CAP. 2
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Obligaţii generale
ART. 6
(1) Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă
ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie să prevadă semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, şi să verifice
existenţa acesteia.
(2) Pentru alegerea semnalizării adecvate, angajatorul trebuie să ia în considerare orice evaluare a
riscurilor realizată în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006.
ART. 7
Semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă trebuie să satisfacă cerinţele minime
prevăzute în anexele nr. 1 – 9 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 8
În interiorul întreprinderilor şi/sau unităţilor trebuie prevăzută, dacă este cazul, semnalizarea
corespunzătoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian, fără a aduce atingere cerinţelor minime
prevăzute în anexa nr. 5.
SECŢIUNEA a 2-a
Informarea şi instruirea lucrătorilor
ART. 9
Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informaţi referitor la toate măsurile care trebuie luate
privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate utilizată la locul de muncă, fără a aduce atingere art. 16
şi 17 din Legea nr. 319/2006.
ART. 10
(1) Lucrătorilor trebuie să li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce priveşte semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în special sub forma unor instrucţiuni precise, fără a aduce
atingere art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă semnificaţia semnalizării, mai ales a celei care
conţine cuvinte, precum şi comportamentul general şi specific ce trebuie adoptat.
3
SECŢIUNEA a 3-a
Consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 11
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora în ceea ce priveşte aspectele
reglementate de prezenta hotărâre trebuie să se realizeze în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 319/2006.
CAP. 3
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 12
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr.
599/1998 privind aprobarea Prescripţiilor minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul
de muncă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, se abrogă.
*
Prezenta hotărâre transpune Directiva 92/58/CEE privind cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 245/1992.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii,
solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş
p. Ministrul sănătăţii publice,
Ervin-Zoltan Szekely,
secretar de stat
Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Radu Mircea Berceanu
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
4
ANEXA 1
CERINŢE MINIME GENERALE
privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă
1. Observaţii preliminare
1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate, în conformitate cu
obligaţiile generale prevăzute la art. 6 din hotărâre, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele
specifice prevăzute în anexele nr. 2 – 9 la hotărâre.
1.2. Prezenta anexă introduce cerinţe specifice privind semnalizările de securitate şi/sau de sănătate,
descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile generale privind interşanjabilitatea şi complementaritatea
acestora.
1.3. Semnalizările de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate numai pentru a transmite mesajul
sau informaţiile prevăzute în prezenta hotărâre.
2. Modalităţi de semnalizare
2.1. Semnalizare permanentă
2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi semnalizarea
privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea
panourilor permanente.
Trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanentă destinată
localizării şi identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a incendiilor.
2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă conform prevederilor anexei nr. 3.
2.1.3. Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a persoanelor trebuie să fie
semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri.
2.1.4. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
2.2. Semnalizarea ocazională
2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale acustice şi/sau
comunicare verbală, ţinându-se seama de interşanjabilitatea şi combinaţiile prevăzute la pct. 3, pentru
semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifică, precum şi pentru evacuarea de
urgenţă a persoanelor.
2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie să se
realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.
3. Interşanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor
3.1. Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele:
a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.
3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:
a) semnal luminos şi semnal acustic;
b) semnal luminos şi comunicare verbală;
c) gest-semnal şi comunicare verbală.
5
4. Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de semnalizare care conţin o culoare de
securitate:
________________________________________________________________________________
Culoare Semnificaţie sau scop Indicaţii şi precizări
________________________________________________________________________________
Roşu Semnal de interdicţie Atitudini periculoase
__________________________________________________________________
Pericol-alarmă Stop, oprire, dispozitiv de oprire de
urgenţă
Evacuare
__________________________________________________________________
Materiale şi echipamente Identificare şi localizare
de prevenire şi stingere
a incendiilor
________________________________________________________________________________
Galben sau Semnal de avertizare Atenţie, precauţie
galben-oranj Verificare
________________________________________________________________________________
Albastru Semnal de obligaţie Comportament sau acţiune specifică
Obligaţia purtării echipamentului
individual de protecţie
________________________________________________________________________________
Verde Semnal de salvare sau Uşi, ieşiri, căi de acces, echipamente,
de prim ajutor posturi, încăperi
__________________________________________________________________
Situaţie de securitate Revenire la normal
________________________________________________________________________________
5. Eficienţa semnalizării nu trebuie să fie afectată de:
5.1. prezenţa unei alte semnalizări sau a unei alte surse de emisie de acelaşi tip care afectează vizibilitatea
ori audibilitatea, ceea ce implică, mai ales, următoarele:
a) evitarea amplasării unui număr excesiv de panouri la o distanţă prea mică unul faţă de celălalt;
b) a nu se utiliza concomitent două semnale luminoase care pot fi confundate;
c) a nu se utiliza un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase asemănătoare;
d) a nu se folosi două semnale sonore concomitent;
e) a nu se utiliza un semnal sonor dacă zgomotul din mediu este prea puternic;
5.2. designul deficitar, numărul insuficient, amplasamentul greşit, starea necorespunzătoare ori
funcţionarea necorespunzătoare a mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare.
6. Mijloacele şi dispozitivele de semnalizare trebuie, după caz, să fie curăţate, întreţinute, verificate,
reparate periodic şi, dacă este necesar, înlocuite astfel încât să se asigure menţinerea calităţilor lor intrinseci
şi/sau funcţionale.
7. Numărul şi amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie instalate se stabilesc în
funcţie de importanţa riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie acoperită.
8. Semnalizările care necesită o sursă de energie pentru funcţionare trebuie să fie prevăzute cu alimentare
de rezervă, pentru cazul întreruperii alimentării cu energie, cu excepţia situaţiei în care riscul dispare odată cu
întreruperea acesteia.
9. Un semnal luminos şi/sau sonor trebuie să indice, prin declanşarea sa, începutul acţiunii respective;
durata semnalului trebuie să fie atât cât o impune acţiunea.
Semnalul luminos sau acustic trebuie să fie reconectat imediat după fiecare utilizare.
10. Semnalele luminoase şi acustice trebuie să facă obiectul unei verificări a bunei lor funcţionări şi a
eficienţei lor reale, înainte de punerea în funcţiune şi, ulterior, prin verificări periodice.
6
11. Trebuie să fie luate măsuri adecvate suplimentare sau de înlocuire în cazul în care auzul sau vederea
lucrătorilor în cauză este limitată, inclusiv datorită purtării echipamentelor individuale de protecţie.
12. Zonele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanţelor ori a preparatelor periculoase în
cantităţi mari trebuie să fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător, ales dintre cele
enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau trebuie identificate în conformitate cu pct. 1 din anexa nr. 3,
exceptând cazul în care etichetele diferitelor ambalaje sau recipiente sunt suficiente în acest scop.
7
ANEXA 2
CERINŢE MINIME GENERALE
privind panourile de semnalizare
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Forma şi culorile panourilor sunt definite la pct. 3, în funcţie de obiectul lor specific, respectiv panouri
de interzicere, avertizare, obligativitate, salvare sau de prim ajutor, precum şi panouri privind materiale şi
echipamente de stingere a incendiilor.
1.2. Pictogramele trebuie să fie cât mai simple posibil şi trebuie evitate detaliile inutile.
1.3. Pictogramele utilizate pot fi uşor diferite sau mai detaliate decât cele prezentate la pct. 3, cu condiţia
ca semnificaţia lor să rămână neschimbată şi nicio diferenţă sau adaptare să nu provoace confuzie asupra
semnificaţiei.
1.4. Panourile trebuie confecţionate dintr-un material cât mai rezistent la şocuri, intemperii şi agresiuni
cauzate de mediul ambiant.
1.5. Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie să asigure o bună
vizibilitate şi înţelegere a mesajului acestora.
2. Condiţii de utilizare
2.1. Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare, orientate în funcţie de unghiul
de vedere, ţinându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea într-o zonă în cazul unui risc general, fie
în imediata apropiere a unui risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, şi într-un loc bine iluminat,
uşor accesibil şi vizibil.
În cazul în care condiţiile de iluminare naturală sunt precare, trebuie utilizate culori fosforescente,
materiale reflectorizante sau iluminare artificială, fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale care
transpun Directiva 89/654/CEE.
2.2. Panoul trebuie înlăturat când situaţia care îl justifică nu mai există.
3. Panouri utilizate*)
3.1. Panouri de interdicţie
Caracteristici intrinseci:
a) formă rotundă;
b) pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea roşie trebuie să ocupe cel puţin
35% din suprafaţa panoului).
––––
*) Panourile sunt reproduse în facsimil.
Modelele panourilor de interdicţie se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9
august 2006, la pagina 8.
Pagina 8
– Fumatul interzis
– Fumatul şi focul deschis interzise
– Interzis accesul pietonilor
– Interzisă stingerea cu apă
– Accesul interzis persoanelor neautorizate
– Apă nepotabilă
– Interzis vehiculelor de manipulare a mărfurilor
– A nu se atinge
3.2. Panouri de avertizare
Caracteristici intrinseci:
8
a) formă triunghiulară
b) pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă trebuie să acopere cel puţin 50% din
suprafaţa panoului).
Modelele panourilor de avertizare se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9
august 2006, la paginile 9 – 10.
Pagina 9
– Materiale inflamabile
– Materiale explozive
– Materiale toxice
– Materiale corozive
– Materiale radioactive
– Greutăţi suspendate
– Vehicule de manipulare
– Pericol electric
– Pericol general
– Radiaţii laser
– Materiale combustibile
– Radiaţii neionizante
– Câmp magnetic puternic
– Pericol de împiedicare
– Cădere cu denivelare
Pagina 10
– Risc biologic
– Temperaturi scăzute
– Materiale nocive sau iritante
3.2.1. Panoul „Materiale inflamabile” se utilizează şi în lipsa unui panou specific pentru temperaturi înalte.
3.2.2. Fondul panoului „Materiale nocive sau iritante” poate fi în mod excepţional de culoare portocalie,
dacă această culoare se justifică în raport cu un panou similar existent privind circulaţia rutieră.
3.3. Panouri de obligativitate
Caracteristici intrinseci:
a) formă rotundă;
b) pictogramă alba pe fond albastru (partea albastră trebuie să ocupe cel puţin 50% din suprafaţa panoului).
Modelele panourilor de obligativitate se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9
august 2006, la paginile 10 – 11.
Pagina 10
– Protecţie obligatorie a ochilor
– Protecţie obligatorie a capului
– Protecţie obligatorie a urechilor
– Protecţie obligatorie a căilor respiratorii
– Protecţie obligatorie a picioarelor
– Protecţie obligatorie a mâinilor
– Protecţie obligatorie a corpului
– Protecţie obligatorie a feţei
– Protecţie individuală obligatorie împotriva căderii de la înălţime
9
Pagina 11
– Trecere obligatorie pentru pietoni
– Obligaţii generale (însoţit, dacă este cazul, de un panou suplimentar)
3.4. Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor
Caracteristici intrinseci:
a) formă dreptunghiulară sau pătrată
b) pictogramă albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa panoului).
Modelele panourilor de salvare şi acordarea primului ajutor se găsesc în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 683 din 9 august 2006, la paginile 11 – 12.
Pagina 11
– Direcţii de urmat (indicaţii suplimentare)
– Telefon pentru primul ajutor sau salvare
– Brancardă
– Duş de securitate
– Curăţirea ochilor
– Centru de prim ajutor
Pagina 12
– Căi/Ieşiri de salvare
3.5. Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor
Caracteristici intrinseci:
a) formă dreptunghiulară sau pătrată;
b) pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa panoului).
Modelele panourilor privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9 august 2006, la pagina 12.
Pagina 12
– Furtun de incendiu
– Scară
– Extinctor
– Telefon pentru cazurile de incendiu
– Direcţii de urmat (indicaţii suplimentare)
10
ANEXA 3
CERINŢE MINIME
privind semnalizarea pe recipiente şi conducte
1. Recipientele pentru substanţe sau preparate periculoase utilizate la locul de muncă, definite conform
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi
completările ulterioare, recipientele utilizate pentru depozitarea acestora, precum şi conductele care sunt la
vedere şi conţin ori transportă astfel de substanţe sau preparate periculoase trebuie să fie prevăzute cu
etichete (pictograme sau simboluri pe fond colorat), prevăzute de respectiva ordonanţă de urgenţă.
1.1. Prevederile pct. 1 nu se aplică recipientelor folosite la locul de muncă pentru o perioadă scurtă de timp
şi recipientelor al căror conţinut se schimbă frecvent, cu condiţia să se ia măsuri alternative adecvate care
garantează acelaşi nivel de protecţie, în special pentru informarea şi/sau instruirea lucrătorilor.
1.2. Etichetele prevăzute la pct. 1 pot fi:
a) înlocuite cu panourile de avertizare prevăzute în anexa nr. 2, preluându-se aceeaşi pictogramă sau
acelaşi simbol;
b) completate cu informaţii suplimentare, ca de exemplu numele şi/sau formula substanţei sau ale
preparatului periculos şi detalii privind riscul;
c) completate sau înlocuite cu panouri pentru transportul substanţelor sau preparatelor periculoase, în cazul
transportului recipientelor la locul de muncă.
2. Semnalizarea trebuie să fie amplasată în următoarele condiţii:
a) pe partea/părţile vizibilă/vizibile;
b) sub formă rigidă, autocolantă sau pictată.
3. Caracteristicile intrinseci prevăzute la pct. 1.4 din anexa nr. 2 şi condiţiile de utilizare prevăzute la pct. 2
din anexa nr. 2 privind panourile de semnalizare de aplică, dacă este cazul, etichetării prevăzute la pct. 1 din
prezenta anexă.
4. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 1, 2 şi 3, etichetele utilizate pe conducte trebuie amplasate
vizibil, în vecinătatea locurilor care prezintă cele mai mari pericole, cum ar fi vanele şi punctele de racordare,
şi la distanţe aproximativ egale.
5. Suprafeţele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanţelor sau a preparatelor periculoase în
cantităţi mari trebuie să fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător. Aceste panouri trebuie
să fie dintre cele enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau marcate în conformitate cu pct. 1 din prezenta
anexă.
Face excepţie cazul în care ambalajele sau recipientele sunt etichetate corespunzător, ţinându-se seama de
prevederile pct. 1.5 din anexa nr. 2 referitoare la dimensiuni.
Depozitarea mai multor substanţe sau preparate periculoase poate fi indicată prin panoul de avertizare
„pericol general”.
Panourile sau etichetele menţionate anterior trebuie să fie plasate, după caz, în apropierea suprafeţei de
depozitare sau pe uşa de acces la depozitul respectiv.
11
ANEXA 4
CERINŢE MINIME
privind identificarea şi localizarea echipamentelor destinate prevenirii şi stingerii incendiilor
1. Observaţie preliminară
Prezenta anexă se aplică echipamentului destinat exclusiv prevenirii şi stingerii incendiilor.
2. Echipamentele folosite la prevenirea şi stingerea incendiilor trebuie identificate prin utilizarea unei
anumite culori pentru echipament şi prin amplasarea unui panou de localizare şi/sau prin utilizarea unei
culori specifice pentru locul unde se află echipamentele respective ori punctele de acces la acestea.
3. Aceste echipamente se identifică prin culoarea roşie.
Suprafaţa roşie trebuie să fie suficient de mare pentru a permite identificarea rapidă a echipamentului.
4. Panourile prevăzute la pct. 3.5 din anexa nr. 2 trebuie utilizate pentru a marca localizarea acestor
echipamente.
ANEXA 5
CERINŢE MINIME
privind semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase şi pentru marcarea căilor de circulaţie
1. Semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase
1.1. Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol şi de cădere a obiectelor şi persoanelor se face în
interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul activităţii lor, prin culoarea
galbenă alternativ cu culoarea neagră sau culoarea roşie alternativ cu culoarea albă.
1.2. Dimensiunile marcajului trebuie să ţină seama de dimensiunile obstacolului sau ale locului periculos
semnalat.
1.3. Benzile galben-negre sau roşu-albe trebuie să fie înclinate la circa 45 grade şi să aibă dimensiunile
aproximativ egale.
1.4. Exemplu:
_____________________
|\\\\ \\\\ \\\\ \\\|
|__\\\\__\\\\__\\\\__\|
_____________________
|\\\\ \\\\ \\\\ \\\|
|__\\\\__\\\\__\\\\__\|
2. Marcarea căilor de circulaţie
2.1. Căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect
vizibilă, de preferinţă albă sau galbenă, ţinându-se seama de culoarea solului, în cazul în care destinaţia şi
echipamentul încăperilor impun acest lucru pentru protecţia lucrătorilor.
2.2. Benzile trebuie amplasate astfel încât să se ţină seama de distanţele de securitate necesare între
vehiculele care pot circula în zonă şi orice obiect aflat în apropiere, precum şi între pietoni şi vehicule.
2.3. Căile permanente de circulaţie situate în exterior, în zonele construite, trebuie marcate la fel. Fac
excepţie cele care sunt prevăzute cu trotuare sau bariere corespunzătoare.
12
ANEXA 6
CERINŢE MINIME
privind semnalele luminoase
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Lumina emisă de un semnal trebuie să producă un contrast luminos adecvat mediului, în funcţie de
condiţiile de utilizare prevăzute, fără să antreneze fenomenul de orbire, prin intensitate prea puternică, sau
vizibilitate redusă, ca urmare a iluminării insuficiente.
1.2. Suprafaţa luminoasă care emite un semnal poate avea o culoare uniformă sau poate conţine o
pictogramă pe un fond determinat.
1.3. Culoarea uniformă trebuie să corespundă tabelului de culori şi semnificaţiei acestora care figurează la
pct. 4 din anexa nr. 1.
1.4. Atunci când semnalul conţine o pictogramă, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele
corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 2.
2. Reguli specifice de utilizare
2.1. Dacă un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cât şi unul intermitent, semnalul intermitent
va fi utilizat pentru a indica, în raport cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de pericol sau o urgenţă mai
mare de intervenţie ori de acţiune solicitată sau impusă.
Durata fiecărui impuls luminos şi frecvenţa impulsurilor unui semnal luminos intermitent trebuie stabilite
astfel încât:
a) să asigure o bună percepţie a mesajului;
b) să evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cât şi cu un semnal luminos continuu.
2.2. Dacă un semnal luminos intermitent este utilizat în locul unui semnal acustic sau în completarea
acestuia, codul semnalului luminos trebuie să fie identic.
2.3. Un dispozitiv care emite un semnal luminos utilizabil în caz de pericol grav trebuie să fie
supravegheat în mod special sau să fie prevăzut cu un bec de rezervă.
ANEXA 7
CERINŢE MINIME
privind semnalele acustice
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Un semnal acustic trebuie:
a) să aibă un nivel sonor considerabil mai înalt faţă de zgomotul ambiant, astfel încât să poată fi auzit, fără
să fie excesiv sau supărător;
b) să poată fi recunoscut uşor, în special după durata impulsurilor, distanţa dintre impulsuri sau grupuri de
impulsuri, şi să poată fi diferenţiat uşor de orice alt semnal acustic şi de zgomotele ambientale.
1.2. Dacă un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecvenţă variabilă, cât şi cu frecvenţă
constantă, frecvenţa variabilă va fi utilizată pentru a indica, în raport cu frecvenţa constantă, un nivel mai
ridicat de pericol, o urgenţă crescută de intervenţie sau o acţiune impusă/solicitată.
2. Codul care trebuie utilizat
Sunetul semnalului de evacuare trebuie să fie continuu.
13
ANEXA 8
CERINŢE MINIME
privind comunicarea verbală
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Comunicarea verbală se stabileşte între un vorbitor sau un emiţător şi unul ori mai mulţi auditori, sub
forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte şi/sau cuvinte izolate, eventual codificate.
1.2. Mesajele verbale trebuie să fie cât mai scurte, simple şi clare.
1.3. Calităţile de comunicare ale vorbitorului şi facultăţile auditive ale auditorilor trebuie să asigure o
comunicare verbală sigură.
1.4. Comunicarea verbală poate fi directă, utilizând vocea umană, sau indirectă, prin voce umană ori
artificială, difuzată prin oricare mijloc corespunzător.
2. Reguli specifice de utilizare
2.1. Persoanele implicate trebuie să cunoască bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunţa şi înţelege
corect mesajul verbal şi pentru a adopta, în consecinţă, comportamentul corespunzător în domeniul securităţii
şi/sau al sănătăţii.
2.2. Dacă comunicarea verbală este utilizată în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie folosite
cuvinte-cod, ca de exemplu:
a) start – pentru a indica începerea comenzii;
b) stop – pentru a întrerupe sau a termina o mişcare;
c) opreşte – pentru a opri operaţiunea;
d) ridică – pentru a ridica o greutate;
e) coboară – pentru a coborî o greutate;
_
f) înainte |
g) înapoi > sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este
h) dreapta | cazul, cu gesturile de semnalizare corespunzătoare;
i) stânga _|
j) pericol – pentru a solicita oprirea de urgenţă;
k) repede – pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate.
ANEXA 9
CERINŢE MINIME
privind gesturile-semnal
1. Caracteristici
1.1. Gesturile-semnal trebuie să fie precise, simple, ample, uşor de executat şi de înţeles şi bine diferenţiate
de alte gesturi-semnal.
1.2. Utilizarea în acelaşi timp a ambelor braţe trebuie să se facă în mod simetric şi pentru executarea unui
singur gest-semnal.
1.3. Gesturile utilizate pot varia uşor sau pot fi mai detaliate în raport cu reprezentările prevăzute la pct. 3,
cu condiţia să respecte caracteristicile prezentate la pct. 1.1 şi 1.2, cu condiţia ca semnificaţia şi înţelegerea
lor să fie cel puţin echivalente.
2. Reguli de utilizare specifice
14
2.1. Persoana care emite semnale, denumită agent de semnalizare, transmite instrucţiunile de manevră,
utilizând gesturi-semnal, către persoana care recepţionează semnale, denumită operator.
2.2. Agentul de semnalizare trebuie să poată urmări vizual desfăşurarea manevrelor, fără a se afla în
pericol din cauza acestora.
2.3. Responsabilităţile agentului de semnalizare sunt exclusiv direcţionarea manevrelor şi asigurarea
securităţii lucrătorilor aflaţi în apropiere.
2.4. În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 2.2, trebuie să se prevadă încă unul
sau mai mulţi agenţi de semnalizare.
2.5. Atunci când nu poate executa ordinele primite cu garanţiile de securitate necesare, operatorul trebuie
să întrerupă manevrele în curs pentru a cere noi instrucţiuni.
2.6. Accesorii pentru semnalizarea prin gesturi
2.6.1. Agentul de semnalizare trebuie să poată fi uşor recunoscut de către operator.
2.6.2. Agentul de semnalizare trebuie să poarte unul sau mai multe elemente de recunoaştere adecvate, de
exemplu: vestă, cască, manşoane, banderole, palete.
2.6.3. Elementele de recunoaştere trebuie să fie viu colorate, de preferinţă toate de aceeaşi culoare,
utilizată exclusiv de agentul de semnalizare.
3. Gesturi codificate utilizabile
Observaţii preliminare:
Ansamblul gesturilor codificate, indicate mai jos, nu aduce atingere folosirii altor coduri care vizează
aceleaşi manevre, aplicabile la nivel naţional în anumite sectoare de activitate.
A) Gesturi*) generale:
––––
*) Tabelul cu gesturile este reprodus în facsimil.
________________________________________________________________________________
| Semnificaţie | Descriere | Ilustrare |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| START | | |
| Atenţie | Braţele întinse orizontal, cu palmele | |
| | îndreptate în faţă | *) |
| Începerea executării| | |
| comenzii | | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| STOP | | |
| Întrerupere | Braţul drept orientat în sus, cu palma | |
| | îndreptată în faţă | *) |
| Încheierea mişcării | | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| SFÂRŞITUL | Mâinile împreunate la nivelul pieptului | *) |
| operaţiunii | | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
B) Mişcări verticale:
______________________________________________________________________________
| Semnificaţie | Descriere | Ilustrare |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| RIDICARE | Braţul drept îndreptat în sus, cu palma | |
| | orientată în faţă şi descriind lent un cerc| *) |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| COBORÂRE | Braţul drept îndreptat în jos, cu palma | |
| | spre interior şi descriind lent un cerc | *) |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| DISTANŢĂ VERTICALĂ | Se indică distanţa necesară cu ajutorul | |
| | mâinilor | *) |
|_____________________|____________________________________________|___________|
15
C) Mişcări orizontale:
______________________________________________________________________________
| Semnificaţie | Descriere | Ilustrare |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| ÎNAINTE | Braţele îndoite, cu palmele în sus; | |
| | antebraţele se îndreaptă lent spre partea | *) |
| | superioară a corpului | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| ÎNAPOI | Braţele îndoite, cu palmele în jos; | |
| | antebraţele se îndreaptă lent spre partea | *) |
| | inferioară a corpului | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| La DREAPTA | Braţul drept întins, aproximativ orizontal,| |
| în raport cu agentul| cu palma îndreptată în jos se execută lent | *) |
| de semnalizare | mişcări ale braţului către dreapta | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| La STÂNGA | Braţul stâng întins, aproximativ orizontal,| |
| în raport cu agentul| cu palma îndreptată în jos se execută lent | *) |
| de semnalizare | mişcări ale braţului către stânga | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| DISTANŢĂ ORIZONTALĂ | Se indică cu mâinile distanţa necesară. | *) |
|_____________________|____________________________________________|___________|
D) Pericol:
______________________________________________________________________________
| Semnificaţie | Descriere | Ilustrare |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| PERICOL: | Ambele braţe orientate în sus, cu palmele | |
| | îndreptate în faţă | *) |
| Oprire sau oprire | | |
| de urgenţă | | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| MIŞCĂRI RAPIDE | Gesturile codificate care comandă mişcările| |
| | trebuie executate cu rapiditate | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
| MIŞCĂRI LENTE | Gesturile codificate care comandă mişcările| |
| | trebuie executate foarte lent | |
|_____________________|____________________________________________|___________|
*) Ilustrarea gesturilor-semnal se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din
9 august 2006, la paginile 15 – 16.
–––––

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 1028/2006 regarding the minimum requirements for safety and health at work regarding the use of equipment with a viewing screen

1
HOTĂRÂRE Nr. 1028 din 9 august 2006
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la
utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 710 din 18 august 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă privind utilizarea
echipamentelor cu ecran de vizualizare definite la art. 4.
ART. 2
Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului prevăzut
la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse în prezenta hotărâre.
ART. 3
Prezenta hotărâre nu se aplică:
a) cabinei şoferului sau cabinei de comandă în cazul vehiculelor şi maşinilor;
b) sistemelor informatice de la bordul mijloacelor de transport;
c) sistemelor informatice destinate în principal utilizării publice;
d) sistemelor portabile care nu se utilizează în mod prelungit la postul de lucru;
e) maşinilor de calculat, caselor de marcat şi oricărui echipament prevăzut cu un mic dispozitiv de afişare
sau de măsurare a datelor, necesar pentru utilizarea directă a acestui echipament;
f) maşinilor de scris de concepţie clasică, de tipul „maşini de scris cu fereastră”.
ART. 4
În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) echipament cu ecran de vizualizare – ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul
de afişare folosit;
b) post de lucru – ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevăzut cu tastatură, sau
un dispozitiv de introducere a datelor şi/sau un program care stabileşte interfaţa operator/maşină, accesorii
opţionale, periferice, inclusiv unitate de dischetă şi/sau unitate optică, telefon, modem, imprimantă, suport
pentru documente, scaun, masă sau suprafaţă de lucru, precum şi mediul de muncă înconjurător;
c) lucrător – orice persoană angajată, definită conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006,
care foloseşte în mod obişnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată semnificativă a timpului
normal de lucru.
CAP. 2
Obligaţiile angajatorilor
ART. 5
Angajatorii au obligaţia de a face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua condiţiile de securitate şi
sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce priveşte eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice şi
solicitare mentală.
2
ART. 6
Angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a remedia riscurile constatate pe baza analizei care
face obiectul art. 5, ţinând seama de efectele suplimentare şi/sau combinate ale riscurilor identificate.
ART. 7
Angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca posturile de lucru să îndeplinească cerinţele
minime prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 8
Angajatorul trebuie să planifice sarcinile lucrătorului astfel încât folosirea zilnică a ecranului de
vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de activitate, care să reducă suprasolicitarea în
faţa ecranului de vizualizare.
CAP. 3
Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 9
(1) Cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii trebuie să fie informaţi
asupra tuturor aspectelor legate de securitatea şi sănătatea la postul de lucru, în special asupra măsurilor
aplicabile posturilor de lucru, măsuri implementate conform art. 5, 6, 8 şi 12 – 16.
(2) Lucrătorii sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi cu privire la toate măsurile de securitate şi
sănătate luate potrivit prezentei hotărâri.
ART. 10
Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrător trebuie să fie
instruit cu privire la modalităţile de utilizare a postului de lucru înainte de a începe acest tip de activitate şi
ori de câte ori organizarea postului de lucru se modifică semnificativ.
ART. 11
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora privind problemele la care se face
referire în prezenta hotărâre se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.
CAP. 4
Protecţia ochilor şi a vederii
ART. 12
Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor şi al vederii, efectuat de o
persoană care are competenţa necesară:
a) înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;
b) ulterior, la intervale regulate;
c) ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare.
ART. 13
Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologic, dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 arată că
acesta este necesar.
ART. 14
Dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art. 13 arată că este
necesar şi dacă nu se pot utiliza dispozitive normale de corecţie, lucrătorilor trebuie să li se furnizeze
dispozitive de corecţie speciale, care să corespundă activităţii respective.
3
ART. 15
Măsurile luate potrivit art. 12 – 14 nu trebuie să implice în nici un caz costuri financiare pentru lucrători.
ART. 16
Protecţia ochilor şi a vederii lucrătorilor poate fi asigurată din punctul de vedere al costurilor în cadrul
sistemului naţional de sănătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
CAP. 5
Sancţiuni
ART. 17
Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, după caz.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 18
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 1990/270/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în
muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii,
solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
p. Ministrul economiei şi comerţului,
Eugen Ţapu-Nazare,
secretar de stat
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul integrării europene,
Anca Daniela Boagiu
p. Ministrul finanţelor publice,
Doina-Elena Dascălu,
secretar de stat
4
ANEXA 1
CERINŢE MINIME
OBSERVAŢIE PRELIMINARĂ
Obligaţiile prevăzute în prezenta anexă se aplică în vederea realizării obiectivelor prezentei hotărâri şi în
măsura în care, pe de o parte, elementele avute în vedere sunt prezente la postul de lucru şi, pe de altă parte,
cerinţele sau caracteristicile intrinseci ale sarcinii de muncă nu împiedică acest lucru.
1. Echipament
a) Comentarii generale
Utilizarea acestui echipament nu trebuie să prezinte riscuri pentru lucrători.
b) Ecran de vizualizare
Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite şi distincte, de dimensiuni corespunzătoare şi cu spaţiu
suficient între caractere şi între rânduri.
Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scânteiere sau alte forme de instabilitate.
Strălucirea şi/sau contrastul dintre caractere şi fondul ecranului trebuie să poată fi uşor de reglat de către
operator şi uşor de adaptat condiţiilor ambiante.
Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat şi înclinat cu uşurinţă.
Trebuie să fie posibilă utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran.
Ecranul nu trebuie să prezinte străluciri supărătoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul.
c) Tastatură
Tastatura trebuie să fie înclinabilă şi separată de ecran, astfel încât să permită lucrătorului găsirea unei
poziţii de lucru confortabile, care să evite oboseala braţelor şi mâinilor.
Spaţiul din faţa tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor şi braţelor
operatorului.
Pentru a evita reflexiile, suprafaţa tastaturii trebuie să fie mată.
Poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii.
Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient şi să fie lizibile din poziţia normală de lucru.
d) Masă sau suprafaţă de lucru
Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să aibă o suprafaţă puţin reflectantă, să aibă dimensiuni suficiente şi să
permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi echipamentului auxiliar.
Suportul pentru documente trebuie să fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie poziţionat astfel încât să
diminueze mişcările incomode ale capului şi ochilor.
Trebuie să existe spaţiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziţie confortabilă.
e) Scaun de lucru
Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o poziţie confortabilă.
Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală.
Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală.
Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc.
2. Mediu de muncă
a) Spaţiu
Prin dimensiunile şi amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigure utilizatorului un spaţiu suficient, care
să îi permită să îşi schimbe poziţia şi să varieze mişcările.
b) Iluminat
Iluminatul general şi iluminatul local (lămpi de lucru) trebuie să asigure condiţii de iluminat satisfăcătoare
şi un contrast corespunzător între ecran şi mediul înconjurător, ţinând seama de tipul de activitate şi de
necesităţile vizuale ale utilizatorului.
5
Strălucirile şi reflexiile supărătoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin amenajarea
locului de muncă şi a postului de lucru în funcţie de amplasarea şi caracteristicile tehnice ale surselor de
lumină artificială.
c) Reflexii şi străluciri
Posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel încât sursele de lumină, cum ar fi ferestrele şi alte
deschideri, pereţii transparenţi sau translucizi, precum şi echipamentele şi pereţii de culori deschise, să nu
provoace străluciri orbitoare directe şi să antreneze cât mai puţin posibil reflexii pe ecran.
Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare pentru a atenua
lumina naturală la postul de lucru.
d) Zgomot
La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se ţină seama de zgomotul emis de echipamentul care
aparţine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea atenţiei sau perturbarea
comunicării verbale.
e) Căldură
Echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort lucrătorilor prin
producerea de căldură în exces.
f) Radiaţii
Toate radiaţiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri
neglijabile în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor.
g) Umiditate
Trebuie să fie atins şi menţinut un nivel de umiditate corespunzător.
3. Interfaţa operator/computer
La elaborarea, alegerea, achiziţionarea şi modificarea programelor, precum şi pentru definirea sarcinilor
care implică utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul trebuie să ţină seama de
următoarele principii:
a) programul trebuie adaptat sarcinii de muncă;
b) programul trebuie să fie uşor de folosit şi, dacă este cazul, să poată fi adaptat nivelului de cunoştinţe sau
experienţei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativă sau cantitativă nu poate fi folosit fără ştirea
lucrătorilor;
c) sistemele trebuie să furnizeze lucrătorilor indicaţii cu privire la derularea operaţiunilor;
d) sistemele trebuie să afişeze informaţiile într-un format şi într-un ritm adaptate operatorilor;
e) trebuie aplicate principii de ergonomie informatică, în special în cazul operaţiilor de prelucrare a datelor
de către operator.
–––––

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 1048/2006 regarding the minimum safety and health requirements for the use by workers of individual protective equipment at the workplace

1
HOTĂRÂRE Nr. 1048 din 9 august 2006
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători
a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 722 din 23 august 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime referitoare la echipamentul individual de protecţie utilizat de
lucrători la locul de muncă.
ART. 2
Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în totalitate domeniului menţionat
la art. 1, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse în prezenta hotărâre.
ART. 3
(1) În sensul prezentei hotărâri, prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament
destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea
să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau
accesoriu proiectat în acest scop.
(2) Sunt excluse din definiţia cuprinsă la alin. (1):
a) îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod special pentru a proteja
securitatea şi sănătatea lucrătorului;
b) echipamentul folosit de serviciile de urgenţă şi salvare;
c) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori de alte instituţii de ordine
publică;
d) echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoapărare sau de descurajare;
g) dispozitivele purtabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor nocivi.
ART. 4
Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate
suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de
organizare a muncii.
2
CAP. 2
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Prevederi generale
ART. 5
(1) Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte prevederile Hotărârii Guvernului nr. 115/2004
privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor
pentru introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare.
(2) Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.
ART. 6
În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor echipamente
individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport
cu riscul/riscurile respectiv/respective.
ART. 7
Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, sunt determinate
în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător
şi de performanţa echipamentului individual de protecţie.
ART. 8
(1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de către o singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai multe persoane,
se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio
problemă de sănătate sau de igienă.
ART. 9
În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie să se furnizeze şi să fie disponibile informaţii adecvate privind
fiecare echipament individual de protecţie impus în conformitate cu art. 5 şi 6.
ART. 10
(1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigură buna sa funcţionare
şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii pe baza cărora să se impună ca
lucrătorul să contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecţie, în situaţiile în care utilizarea
echipamentului nu este exclusiv pentru locul de muncă.
ART. 11
Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea
echipamentului individual de protecţie.
ART. 12
Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de
purtare a echipamentului individual de protecţie.
3
ART. 13
(1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în conformitate cu
fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale.
(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Evaluarea echipamentului individual de protecţie
ART. 14
(1) Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să evalueze dacă
echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl folosească îndeplineşte cerinţele prevăzute la
art. 5 şi 6.
(2) Această evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual de protecţie pentru a fi
eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în considerare orice riscuri pe care le poate crea
echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu caracteristicile
prevăzute la lit. b).
ART. 15
Evaluarea prevăzută la art. 14 este revizuită în funcţie de modificările aduse oricărui element al
echipamentului individual de protecţie.
SECŢIUNEA a 3-a
Reguli de utilizare
ART. 16
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 – 15, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
stabileşte reguli generale pentru utilizarea echipamentului individual de protecţie şi/sau reguli care
reglementează cazurile şi situaţiile în care angajatorul trebuie să furnizeze echipamentul individual de
protecţie, luând în considerare reglementările tehnice române care transpun legislaţia comunitară privind
libera circulaţie a acestui echipament.
(2) Aceste reguli indică, în special, împrejurările sau situaţiile de risc în care este necesară utilizarea
echipamentului individual de protecţie, fără a aduce atingere priorităţii care trebuie să se acorde mijloacelor de
protecţie colectivă.
(3) Anexele nr. 1 – 3 au un caracter orientativ, conţin informaţii utile pentru stabilirea acestor reguli şi fac
parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 17
Atunci când Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei adaptează regulile prevăzute la art. 16,
acesta ia în considerare orice modificări semnificative ale riscului, mijloacelor de protecţie colectivă şi
echipamentelor individuale de protecţie, determinate de evoluţiile tehnologice.
ART. 18
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei consultă organizaţiile angajatorilor şi lucrătorilor cu
privire la regulile prevăzute la art. 16 şi 17.
4
SECŢIUNEA a 4-a
Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 19
Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, lucrătorii
şi/sau reprezentanţii acestora sunt informaţi cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii
şi sănătăţii lucrătorilor, atunci când aceştia utilizează echipamente individuale de protecţie la locul de muncă.
ART. 20
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la care se
face referire în prezenta hotărâre, inclusiv în anexele la aceasta, se desfăşoară în conformitate cu prevederile
art. 18 din Legea nr. 319/2006.
CAP. 3
Dispoziţii finale
ART. 21
Adaptările de natură strict tehnică ale anexelor nr. 1 – 3 se efectuează de Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei, în funcţie de:
a) adoptarea reglementărilor de armonizare tehnică şi de standardizare cu privire la echipamentele
individuale de protecţie; şi/sau
b) progresele tehnice, evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale ori a cunoştinţelor din
domeniul echipamentelor individuale de protecţie.
ART. 22
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei raportează Comisiei Europene la fiecare 5 ani cu privire
la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
ART. 23
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 89/656/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea de către lucrători a echipamentului individual de protecţie la locul de muncă [a 3-a directivă
specifică în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE], publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L393/1989.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii,
solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
5
ANEXA 1*)
TABEL
pentru evaluarea riscurilor în vederea selecţionării echipamentelor individuale de protecţie
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A – Căderi de la înălţime
B – Lovituri, tăieturi, impact, strivire
C – Înţepături, tăieturi, zgârieturi
D – Vibraţii
E – Alunecare, cădere la acelaşi nivel
F – Căldură, foc
G – Frig
H – Neionizate
I – Ionizate
J – Ciuperci generatoare de micoze
K – Antigeni biologici nemicrobieni
L – Pulberi, fibre
M – Fum
N – Ceaţă
O – Imersii
P – Împroşcare, stropire
|RISCURI |
|_____________________________________________|
|FIZICE |
|_____________________________________________|
| MECANICE |TERMICE|ELECTRICE|RADIAŢII|ZGOMOT|
|___________|_______| |________| |
|A |B|C|D| E| F | G | | H | I | |
________________________________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
|PĂRŢILE |CAP |Craniu | | | | | | | | | | | |
|CORPULUI| |____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Urechi | | | | | | | | | | | |
| | |____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Ochi | | | | | | | | | | | |
| | |____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Căi | | | | | | | | | | | |
| | |respiratorii| | | | | | | | | | | |
| | |____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Faţă | | | | | | | | | | | |
| | |____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Întregul | | | | | | | | | | | |
| | |corp | | | | | | | | | | | |
| |__________|____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| |MEMBRE |Mâini | | | | | | | | | | | |
| |SUPERIOARE|____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Braţe | | | | | | | | | | | |
| | |(părţi) | | | | | | | | | | | |
| |__________|____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| |MEMBRE |Picior | | | | | | | | | | | |
| |INFERIOARE|____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Gambe | | | | | | | | | | | |
| | |(părţi) | | | | | | | | | | | |
| |__________|____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| |ALTELE |Piele | | | | | | | | | | | |
| | |____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Trunchi | | | | | | | | | | | |
| | |abdomen | | | | | | | | | | | |
| | |____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Căi | | | | | | | | | | | |
| | |parenterale | | | | | | | | | | | |
| | |____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|
| | |Întregul | | | | | | | | | | | |
| | |corp | | | | | | | | | | | |
|________|__________|____________|__|_|_|_|__|___|___|_________|___|____|______|

*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil
7
ANEXA 2
LISTA
orientativă şi neexhaustivă a echipamentelor individuale de protecţie
Protecţia capului:
– căşti de protecţie pentru utilizare în industrie (mine, şantiere de lucrări publice, alte ramuri industriale);
– acoperământ uşor pentru protecţia scalpului (caschete, bonete, plase de păr, cu sau fără cozoroc);
– acoperământ pentru cap (bonete, caschete, pălării etc. din material textil, material textil tratat etc.).
Protecţia împotriva zgomotului:
– antifoane interne şi alte dispozitive similare;
– căşti antifonice (care acoperă tot capul);
– antifoane externe care pot fi montate pe căşti de protecţie industriale;
– antifoane externe cu receptor de joasă frecvenţă încorporat;
– antifoane cu comunicare audio.
Protecţia ochilor şi a feţei:
– ochelari cu braţe;
– ochelari-mască;
– ochelari-mască împotriva radiaţiilor X, ochelari-mască împotriva radiaţiilor laser, ochelari-mască
împotriva radiaţiilor ultraviolete, infraroşii, vizibile;
– ecrane faciale (viziere);
– măşti şi căşti pentru sudura cu arc (măşti de mână, măşti cu fixare pe cap sau măşti care pot fi montate pe
căşti de protecţie).
Protecţia respiratorie:
– aparate filtrante împotriva pulberilor, gazelor şi pulberilor radioactive;
– aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer;
– aparate de protecţie respiratorie cu mască de sudură detaşabilă;
– aparate şi dispozitive pentru scufundare;
– costume pentru scufundare.
Protecţia mâinii şi braţului:
– mănuşi care asigură protecţie:
– împotriva agresiunilor mecanice (înţepături, tăieturi, vibraţii etc.);
– împotriva substanţelor chimice;
– pentru electricieni şi împotriva căldurii;
– mănuşi cu un deget;
– degetare;
– mânecuţe;
– manşetă de protecţie a încheieturii mâinii pentru munci grele;
– mitene (mănuşi fără degete);
– mănuşi de protecţie.
Protecţia picioarelor şi a gambelor:
– pantofi, bocanci, cizme semiînalte şi cizme de securitate;
– încălţăminte la care se pot scoate rapid şireturile sau cârligele;
– încălţăminte cu bombeu suplimentar de protecţie;
– încălţăminte şi supraîncălţări cu tălpi rezistente de căldură;
8
– încălţăminte, cizme şi supraîncălţări rezistente la căldură;
– încălţăminte, cizme şi supraîncălţări termoizolante;
– încălţăminte, cizme şi supraîncălţări împotriva vibraţiilor;
– încălţăminte, cizme şi supraîncălţări antistatice;
– încălţăminte, cizme şi supraîncălţări electroizolante;
– cizme pentru lucrătorii cu ferăstraie cu lanţ;
– saboţi;
– genunchiere;
– glezniere detaşabile;
– ghetre;
– tălpi detaşabile (rezistente la căldură, perforare sau transpiraţie);
– crampoane detaşabile pentru gheaţă, zăpadă sau podele alunecoase.
Protecţia pielii:
– creme de protecţie/unguente.
Protecţia trunchiului şi a abdomenului:
– veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere, stropi de metal topit
etc.);
– veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva substanţelor chimice;
– veste cu sistem de încălzire;
– veste de salvare;
– şorţuri de protecţie împotriva radiaţiilor X;
– centuri lomboabdominale.
Protecţia întregului corp
Echipament proiectat pentru a preveni căderile:
– echipament de prevenire a căderilor (echipament complet cu toate accesoriile necesare);
– echipament de frânare cu absorbire a energiei cinetice (echipament complet cu toate accesoriile necesare);
– dispozitive de susţinere a corpului (centuri de securitate).
Îmbrăcăminte de protecţie:
– îmbrăcăminte pentru lucru „de securitate” (două piese şi combinezoane);
– îmbrăcăminte de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere etc.);
– îmbrăcăminte de protecţie împotriva substanţelor chimice;
– îmbrăcăminte de protecţie împotriva proiecţiilor de metal topit şi a radiaţiilor infraroşii;
– îmbrăcăminte de protecţie rezistentă la căldură;
– îmbrăcăminte termoizolantă;
– îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive;
– îmbrăcăminte de protecţie împotriva pulberilor;
– îmbrăcăminte de protecţie împotriva gazelor;
– îmbrăcăminte şi accesorii (banderole, mănuşi etc.) de semnalizare fluorescente, reflectorizante;
– pături de protecţie.
9
ANEXA 3
LISTA
orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate care pot necesita utilizarea de
echipament individual de protecţie
1. Protecţia capului (protecţia craniului)
Căşti de protecţie:
– lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor şi locurilor de muncă la
înălţime, la operaţii de montare şi demontare a cofrajelor, de asamblare şi instalare, activitate desfăşurată pe
schele şi de demolări;
– lucrări de poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de metal, furnale,
oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
– lucrări în fose, şanţuri, puţuri şi galerii;
– terasamente şi lucrări în piatră;
– lucrări în subteran, cariere, excavări la suprafaţă, halde;
– lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
– lucrări cu explozivi;
– lucrări în vecinătatea lifturilor, dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a transportoarelor;
– lucrări la furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice, forjare, matriţare la
cald şi turnare;
– lucrări la cuptoare industriale, containere, maşini, silozuri, buncăre şi conducte;
– lucrări de construcţii navale;
– lucrări de manevră feroviare;
– lucrări în abatoare.
2. Protecţia picioarelor
Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:
– lucrări de construcţii, civile şi rutiere;
– lucrări pe schele;
– lucrări de demolare;
– lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi demontarea cofrajelor;
– lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;
– lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate fără talpă antiperforaţie:
– lucrări pe poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de metal, furnale,
oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
– construcţia de cuptoare, instalaţii de încălzire şi ventilare şi lucrări de asamblare de metale;
– lucrări de transformare şi întreţinere;
– lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice, forjare, matriţare la
cald, presări la cald şi trefilare;
– lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;
– extracţia şi prelucrarea pietrei;
– producţia, tratarea şi prelucrarea produselor din sticlă plată şi a recipientelor din sticlă;
– lucrări de manipulare a formelor în industria ceramicii;
– căptuşirea cuptoarelor din industria ceramicii;
– lucrări de turnare în industria produselor ceramice şi a materialelor de construcţii;
10
– transport şi depozitare;
– lucrări cu blocuri de carne congelată şi ambalaje metalice de conserve alimentare;
– lucrări de construcţii navale;
– lucrări de manevră feroviare.
Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie antiperforaţie:
– lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate cu tălpi termoizolante:
– lucrări cu şi pe materiale foarte fierbinţi sau foarte reci.
Încălţăminte de securitate care se poate dezechipa uşor:
– acolo unde există riscul penetrării de substanţe incandescente.
3. Protecţia ochilor sau a feţei
Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:
– lucrări de sudură, polizare şi debitare;
– lucrări de găurire şi gravare;
– lucrări de tăiere şi prelucrare a pietrei;
– lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
– utilizarea de maşini a căror funcţionare se bazează pe îndepărtarea şpanului în cazul prelucrării de
materiale care produc şpan;
– matriţarea la cald;
– îndepărtarea şi mărunţirea cioburilor;
– pulverizarea de substanţe abrazive;
– lucrări cu soluţii acide şi alcaline, dezinfectanţi şi produse de curăţare corozive;
– utilizarea de dispozitive cu jet lichid;
– lucrări cu şi în apropierea materialelor incandescente;
– lucrări cu căldură radiantă;
– lucrări cu laser.
4. Protecţia respiratorie
Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:
– lucrări în containere, spaţii înguste şi cuptoare industriale alimentate cu gaz, în cazul în care poate exista
riscul intoxicării cu gaz sau cantitatea de oxigen este insuficientă;
– lucrări la gura de încărcare a furnalelor;
– lucrări în apropierea convertizoarelor şi a conductelor de gaz ale furnalelor;
– lucrări în apropierea oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja vapori de metale grele;
– lucrări pe căptuşeala furnalelor şi a oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja pulberi;
– vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
– lucrări în puţuri, canale şi alte spaţii subterane ale sistemului de canalizare;
– lucrări în instalaţii de răcire în care există riscul scurgerii agentului de refrigerare.
5. Protecţia auzului
Antifoane:
– lucrări la prese de metale;
– lucrări cu dispozitive pneumatice;
11
– lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;
– lucrări de treierat;
– lucrări în industria lemnului şi textilă.
6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor
Îmbrăcăminte de protecţie:
– lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare corozive;
– lucrări cu sau în apropierea materialelor fierbinţi şi acolo unde se simt efectele căldurii;
– lucrări cu produse din sticlă plată;
– lucrări de sablare;
– lucrări în camere frigorifice.
Îmbrăcăminte de protecţie greu inflamabilă:
– lucrări de sudură în spaţii înguste.
Şorţuri rezistente la perforaţie:
– lucrări de dezosare şi tranşare;
– lucrări cu cuţite de mână care implică îndreptarea cuţitului spre corp.
Şorţuri din piele:
– lucrări de sudură;
– lucrări de forjare;
– lucrări de turnare.
Protecţia antebraţului:
– lucrări de dezosare şi tranşare.
Mănuşi:
– lucrări de sudură;
– manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor care prezintă riscul ca mănuşa să
fie prinsă;
– lucrări neprotejate cu acizi şi soluţii caustice.
Mănuşi din împletitură metalică:
– lucrări de dezosare şi tranşare;
– utilizarea obişnuită a cuţitelor de mână în producţie şi abatoare;
– schimbarea cuţitelor la maşinile de tăiat.
7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:
– lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.
8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:
– lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.
9. Centuri de securitate:
– lucrări pe schele;
– asamblarea de piese prefabricate;
– lucrări pe stâlpi.
12
10. Frânghii de securitate:
– lucrări în cabine de macarale amplasate la mare înălţime;
– lucrări în cabine de stivuitoare şi elevatoare amplasate la mare înălţime în depozite;
– lucrări în partea superioară a turnurilor de sondă;
– lucrări în puţuri şi canalizări.
11. Protecţia pielii:
– prelucrarea materialelor de acoperire;
– lucrări de tăbăcărie.
–––––

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 1058/2006 regarding the minimum requirements for improving the safety and health protection of workers who may be exposed to a potential risk due to explosive atmospheres

Hotararea nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea
securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat
atmosferelor explozive
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 737 din 29/08/2006
in temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea
securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – Prezenta hotarare stabileste cerintele minime pentru securitatea si protectia sanatatii
lucratorilor aflati in potential pericol in atmosfere explozive, definite conform art. 3.
Art. 2. – Prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 si ale hotararilor
Guvernului care transpun directivele speciale relevante se aplica in totalitate domeniului
mentionat la art. 1, fara a aduce atingere dispozitiilor mai restrictive si/sau specifice cuprinse in
prezenta hotarare.
Art. 3. – in sensul prezentei hotarari, atmosfera exploziva este definita conform art. 2 alin. (1)
lit. B din Hotararea Guvernului nr. 752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe
piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential
explozive, cu modificarile ulterioare.
Art. 4. – Prevederile prezentei hotarari nu se aplica pentru:
a) zonele utilizate direct pentru si in timpul tratamentelor medicale ale pacientilor;
b) utilizarea dispozitivelor de ardere a combustibililor gazosi in conformitate cu prevederile
Hotararii Guvernului nr. 453/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a
aparatelor consumatoare de combustibili gazosi, republicata;
c) producerea, manevrarea, utilizarea, depozitarea si transportul substantelor explozive sau
cu o structura chimica instabila;
d) industriile extractive reglementate prin Hotararea Guvernului nr. 1.050/2006 privind
cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de
foraj sau prin Hotararea Guvernului nr. 1.049/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea
securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran;
e) utilizarea mijloacelor de transport terestre, navale si aeriene cuprinse in dispozitiile
adecvate ale acordurilor internationale si in legislatia nationala care transpune directivele care
aplica aceste acorduri. Mijloacele de transport destinate utilizarii in atmosfera potential
exploziva nu sunt excluse.
CAPITOLUL II
Obligatiile angajatorului
Art. 5. – (1) in vederea prevenirii, conform prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 319/2006 si
a asigurarii protectiei impotriva exploziilor, angajatorul trebuie sa ia masuri tehnice si/sau
organizatorice corespunzatoare naturii operatiei, in ordinea prioritatilor si respectand
urmatoarele principii de baza:
a) prevenirea formarii atmosferelor explozive; sau
b) acolo unde natura activitatii nu o permite, evitarea aprinderii atmosferelor explozive; si
c) limitarea efectelor daunatoare ale unei explozii in vederea asigurarii sanatatii si securitatii
lucratorilor.
(2) Acolo unde este cazul, masurile prevazute la alin. (1) trebuie sa fie combinate si/sau
suplimentate cu masuri impotriva propagarii exploziilor si trebuie revizuite periodic si, in orice
caz, cand se produc schimbari semnificative.
Art. 6. – (1) in vederea indeplinirii obligatiilor stabilite prin prevederile art. 7 alin. (4) si ale art.
12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie sa evalueze riscurile specifice din
atmosferele explozive, luand in considerare cel putin:
a) probabilitatea producerii si persistentei atmosferelor explozive;
b) probabilitatea prezentei si activarii surselor de aprindere, inclusiv a descarcarilor
electrostatice si a declansarii incendiului;
c) utilajele, substantele folosite, procesele si posibilele lor interactiuni;
d) dimensiunile efectelor anticipate.
(2) Riscurile de explozii sunt evaluate in mod global.
(3) La evaluarea riscurilor de explozii trebuie luate in considerare locurile care sunt sau pot fi
legate prin deschideri de locurile in care pot aparea atmosfere explozive.
Art. 7. – Pentru a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor si in conformitate cu principiile de
baza ale evaluarii riscurilor si cele prevazute la art. 5, angajatorul trebuie sa ia masurile
necesare astfel incat:
a) acolo unde se pot forma atmosfere explozive in concentratii atat de mari incat sa puna in
pericol sanatatea si securitatea lucratorilor sau a celorlalti, mediul de lucru sa fie de asa natura
incat procesul muncii sa se poata desfasura in conditii de siguranta;
b) sa se asigure supravegherea corespunzatoare in timpul prezentei lucratorilor la locurile de
munca unde se pot forma atmosfere explozive in concentratii atat de mari incat sa puna in
pericol sanatatea si securitatea lucratorilor, conform evaluarii riscurilor cu ajutorul mijloacelor
tehnice adecvate.
Art. 8. – (1) Acolo unde sunt prezenti la acelasi loc de munca lucratori din mai multe
intreprinderi, fiecare angajator trebuie sa fie responsabil pentru toate aspectele care ii revin in
sarcina.
(2) Fara a aduce atingere responsabilitatii individuale a fiecarui angajator conform prevederilor
Legii nr. 319/2006, angajatorul responsabil pentru locul de munca conform legislatiei trebuie sa
coordoneze aplicarea tuturor masurilor privind sanatatea si securitatea lucratorilor si sa declare
in documentul privind protectia impotriva exploziilor, prevazut la art. 10, scopul coordonarii,
masurile si procedurile de implementare adoptate.
Art. 9. – (1) Angajatorul clasifica locurile unde pot aparea atmosfere explozive pe zone, in
conformitate cu anexa nr. 1.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure indeplinirea unui minim de cerinte stabilite in anexa nr. 2 in
locurile prevazute la alin. (1).
(3) Acolo unde este cazul, locurile unde pot aparea atmosfere explozive in concentratii in
cantitati susceptibile de a pune in pericol sanatatea si securitatea lucratorilor trebuie marcate cu
indicatoare la punctele de intrare, in conformitate cu anexa nr. 3.
Art. 10. – (1) in vederea indeplinirii obligatiilor stabilite in art. 7, angajatorul asigura elaborarea
si actualizarea unui document, numit in continuare document privind protectia impotriva
exploziilor.
(2) Documentul privind protectia impotriva exploziilor demonstreaza, in special, ca:
a) au fost determinate si evaluate riscurile de explozie;
b) se iau masuri adecvate pentru indeplinirea obiectivelor prezentei hotarari;
c) care sunt locurile care au fost clasificate pe zone conform anexei nr. 1;
d) care sunt locurile carora li se aplica cerintele minime stabilite in anexa nr. 2;
e) locul de munca si echipamentul de munca, inclusiv dispozitivele de avertizare, sunt
proiectate, realizate si intretinute conform normelor de protectia muncii;
f) s-au luat masuri pentru utilizarea in conditii de securitate a echipamentului de lucru, in
conformitate cu prevederile hotararii Guvernului privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca, ce transpun
Directiva Consiliului 89/655/CEE.
(3) Documentul privind protectia impotriva exploziilor este elaborat anterior inceperii activitatii
si actualizat de angajator cand locul de munca, echipamentul de lucru sau organizarea muncii
sufera schimbari, extinderi ori transformari semnificative.
(4) Angajatorul poate combina evaluari ale riscurilor de explozii existente, documente sau alte
rapoarte echivalente intocmite in conformitate cu alte dispozitii ale legislatiei nationale prin care
se transpun documente oficiale ale Uniunii Europene.
Art. 11. – (1) Echipamentul de munca necesar in locurile unde pot aparea atmosfere explozive,
care a fost dat in folosinta in intreprindere sau institutie pentru prima data inainte de data de 6
decembrie 2002, trebuie sa indeplineasca pana cel tarziu la data de 31 decembrie 2006
cerintele minime stabilite in partea A din anexa nr. 2, daca nicio alta dispozitie a legislatiei
nationale care transpune o directiva europeana nu poate fi aplicata sau poate fi aplicata doar
partial.
(2) Echipamentul de munca necesar in locurile unde pot aparea atmosfere explozive, care a
fost sau va fi dat in folosinta in intreprindere sau institutie pentru prima data dupa data de 6
decembrie 2002, trebuie sa indeplineasca cerintele minime stabilite in partile A si B din anexa
nr. 2.
(3) Locurile de munca ce includ si locuri unde pot aparea atmosfere explozive si care au fost
date in folosinta in intreprindere sau institutie pentru prima data dupa data de 6 decembrie 2002
indeplinesc cerintele minime stabilite in prezenta hotarare.
(4) Locurile de munca ce includ si locuri unde pot aparea atmosfere explozive si care au fost
date in folosinta in intreprindere sau institutie pentru prima data inainte de data de 6 decembrie
2002 vor indeplini cerintele minime stabilite in prezenta hotarare pana cel tarziu la data de 31
decembrie 2006.
(5) Daca, dupa data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, se intreprind modificari, extinderi
sau lucrari de restructurare in locurile de munca ce includ si locuri unde pot aparea atmosfere
explozive, angajatorul ia masurile necesare astfel incat acestea sa indeplineasca cerintele
minime stabilite in prezenta hotarare.
CAPITOLUL III
Dispozitii finale
Art. 12. – in ceea ce priveste politicile nationale cu privire la protectia sanatatii si a securitatii
lucratorilor, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei ia in considerare liniile directoare
din ghidul de bune practici elaborat de Comisia Europeana, referitoare la dispozitiile art. 5-10,
anexei nr. 1 si ale partii A din anexa nr. 2.
Art. 13. – Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei trebuie sa puna la dispozitia
angajatorilor, la cerere, informatii relevante, in conformitate cu art. 12, cu referiri speciale la
ghidul de bune practici.
Art. 14. – (1) in aplicarea prevederilor prezentei hotarari, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale
si Familiei va adopta, dupa caz, noi dispozitii necesare in vederea conformarii cu prevederile
prezentei hotarari.
(2) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei comunica Comisiei Europene textele
dispozitiilor de drept intern deja adoptate sau in curs de adoptare in domeniul reglementat de
prezenta hotarare.
Art. 15. – Adaptarile de natura strict tehnica a prevederilor anexelor nr. 1-3 se efectueaza de
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, in functie de:
a) adoptarea directivelor privind armonizarea tehnica si standardizarea in domeniul protectiei
impotriva exploziilor; si/sau
b) progresul tehnic, schimbarile din reglementarile sau specificatiile internationale si noi
cunostinte privind prevenirea si protectia impotriva exploziilor.
Art. 16. – Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei raporteaza Comisiei Europene din 5
in 5 ani despre punerea in practica a dispozitiilor prezentei hotarari, indicand punctele de
vedere ale partenerilor sociali.
Art. 17. – Anexele nr. 1-3 fac parte integranta din prezenta hotarare.
Art. 18. – Prezenta hotarare intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.
*
Prezenta hotarare transpune Directiva 99/92/CE privind cerintele minime pentru
imbunatatirea securitatii si protectiei sanatatii lucratorilor aflati in potential pericol in atmosfere
explozive [a 15-a directiva specifica in sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE],
publicata in Jurnalul Oficial nr. L 23 din 28 ianuarie 2000.
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei si comertului,
Codrut Ioan Seres
p. Ministrul integrarii europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat
Bucuresti, 9 august 2006.
Nr. 1.058.
ANEXA Nr. 1
CLASIFICAREA
locurilor unde pot sa apara atmosfere explozive
Nota introductiva
Urmatorul sistem de clasificare trebuie aplicat locurilor unde se iau masuri de precautie
conform art. 5, 6, 9 si 10 din hotarare.
1. Locuri unde pot aparea atmosfere explozive
Un loc in care pot aparea atmosfere explozive in concentratii atat de mari incat sa necesite
masuri speciale de precautie pentru a proteja sanatatea si securitatea lucratorilor implicati este
considerat periculos in sensul hotararii.
Un loc in care nu pot aparea atmosfere explozive in concentratii atat de mari incat sa
necesite masuri speciale de precautie pentru a proteja sanatatea si securitatea lucratorilor
implicati este considerat lipsit de pericol in sensul hotararii.
Substante inflamabile si/sau combustibile sunt considerate materialele care pot forma
atmosfere explozive, exceptandu-se cazul in care o analiza a proprietatilor lor releva ca in
contact cu aerul nu pot propaga independent explozia.
2. Clasificarea locurilor periculoase
Locurile periculoase sunt clasificate pe zone in functie de frecventa si durata permanentei
unei atmosfere explozive.
Gradul masurilor luate in conformitate cu partea A din anexa nr. 2 este stabilit de aceasta
clasificare.
Zona 0
Un loc in care este prezenta permanent sau pe perioade lungi ori frecvent o atmosfera
exploziva formata la contactul substantelor inflamabile sub forma de gaz, vapori sau ceata cu
aerul.
Zona 1
Un loc in care este probabil sa apara ocazional in operatii normale o atmosfera exploziva
formata la contactul substantelor inflamabile sub forma de gaz, vapori sau ceata cu aerul.
Zona 2
Un loc in care nu este probabil sa apara o atmosfera exploziva formata la contactul
substantelor inflamabile sub forma de gaz, vapori sau ceata cu aerul, dar, daca apare, persista
doar o scurta perioada.
Zona 20
Un loc in care este prezent permanent sau pe perioade lungi ori frecvent o atmosfera
exploziva formata sub forma de nor sau pulbere combustibila in aer.
Zona 21
Un loc in care este posibil sa apara ocazional in operatii normale o atmosfera exploziva sub
forma de nor de pulbere combustibila in aer.
Zona 22
Un loc in care nu este probabil sa apara o atmosfera exploziva sub forma de nor de pulbere
combustibila in aer, in operatii normale, dar, daca apare, persista doar o scurta perioada.
NOTA:
1. Straturile, depunerile si gramezile de pulbere combustibila trebuie considerate ca orice alta
sursa ce poate genera o atmosfera exploziva.
2. Operatie normala reprezinta situatia in care instalatiile sunt folosite in parametrii lor de
proiectare.
ANEXA Nr. 2
A. CERINTE MINIME PENTRU iMBUNATATIREA
PROTECTIEI SANATATII SI SECURITATII LUCRATORILOR
AFLATI iN POTENTIAL PERICOL iN ATMOSFERE EXPLOZIVE
Nota introductiva
Obligatiile stabilite in prezenta anexa se aplica:
– locurilor clasificate ca periculoase conform anexei nr. 1 la hotarare ori de cate ori este
impusa de caracteristicile locurilor de munca, ale punctelor de lucru, de echipamentele sau
substantele folosite ori de pericolul cauzat de activitatea in atmosfere explozive;
– echipamentului utilizat in locuri lipsite de pericol care ajuta la folosirea in siguranta a
echipamentului aflat in locuri periculoase.
1. Masuri organizatorice
1.1. Instruirea lucratorilor
Angajatorul trebuie sa le asigure celor care lucreaza in locuri unde pot aparea atmosfere
explozive o instruire corespunzatoare si suficienta cu privire la protectia impotriva exploziilor.
1.2. Indicatii scrise si permise de lucru
Acolo unde este cerut de documentul privind protectia impotriva exploziilor:
– munca in locuri periculoase trebuie efectuata respectandu-se instructiunile scrise emise de
angajator;
– trebuie aplicat un sistem de permise de lucru pentru a indeplini si activitatile periculoase si
pe cele care pot interactiona cu alt gen de activitate, producand pericole.
Permisele de lucru trebuie emise anterior inceperii lucrului de o persoana cu responsabilitate
in acest domeniu.
2. Masuri de protectie impotriva exploziilor
2.1. Orice scurgere si/sau pierdere, voita sau nu, de gaze inflamabile, vapori, ceata sau
pulbere combustibila care poate produce pericole de explozie trebuie deviata ori indepartata
corespunzator spre un loc sigur sau, daca nu este posibil, trebuie oprita in conditii de securitate
sau trebuie remediata prin alta metoda adecvata.
2.2. Daca o atmosfera exploziva contine mai multe tipuri de gaze, vapori, ceata sau pulberi
inflamabile si/sau combustibile, masurile de protectie trebuie sa fie adecvate celui mai mare
pericol posibil.
2.3. Prevenirea pericolelor de aprindere conform art. 6 din hotarare trebuie, de asemenea, sa
ia in considerare descarcarile electrostatice, acolo unde lucratorii sau mediul de lucru
actioneaza ca purtatori ori producatori de sarcina electrica. Lucratorilor trebuie sa li se asigure
imbracaminte de protectie corespunzatoare, din materiale care nu produc descarcari
electrostatice care pot aprinde atmosferele explozive.
2.4. Instalatia, echipamentul, sistemele de protectie si toate dispozitivele de conectare
asociate trebuie puse in functiune doar daca documentul privind protectia impotriva exploziilor
permite utilizarea lor in siguranta in atmosfera exploziva. Aceasta se aplica si echipamentului de
munca si dispozitivelor de conectare asociate care nu sunt considerate echipament sau sisteme
de protectie in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 752/2004 privind stabilirea conditiilor
pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in
atmosfere potential explozive, cu modificarile ulterioare, care transpune Directiva 94/9/CE, daca
incorporarea lor intr-o instalatie poate produce pericol de aprindere. Trebuie luate masurile
necesare pentru prevenirea confuziei intre dispozitivele de conectare.
2.5. Trebuie luate toate masurile necesare ca locul de munca, echipamentul de munca si
toate dispozitivele de conectare asociate, puse la dispozitie lucratorilor, sa fie proiectate,
construite, asamblate, instalate, intretinute si utilizate astfel incat sa reduca la minimum pericolul
de explozii si, daca se produce o explozie, sa controleze sau sa reduca la minimum extinderea
ei in acel loc de munca si/sau la echipamentul de munca. Pentru astfel de locuri de munca
trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a reduce la minimum efectele fizice ale exploziei
asupra lucratorilor.
2.6. Acolo unde este cazul, lucratorii trebuie avertizati prin semnale optice si/sau acustice si
retrasi inainte sa se atinga conditiile de explozie.
2.7. Acolo unde este prevazut in documentul privind protectia impotriva exploziilor, trebuie
asigurate si intretinute iesiri de siguranta pentru a face posibila, in caz de pericol, parasirea de
catre lucratori, repede si in securitate, a locurilor aflate in pericol.
2.8. inainte ca un loc de munca unde pot aparea atmosfere explozive sa fie folosit pentru
prima oara, trebuie verificata siguranta sa globala fata de explozii. Trebuie mentinute toate
conditiile necesare pentru asigurarea protectiei impotriva exploziilor.
Aceste verificari trebuie sa fie efectuate de persoane competente in domeniul protectiei
impotriva exploziilor, care au experienta si/sau pregatire profesionala.
2.9. Acolo unde evaluarea riscurilor arata ca este necesar:
– trebuie sa fie posibila mentinerea echipamentului si a sistemelor de protectie in stare sigura
de functionare, independent de restul instalatiei, acolo unde o pana de curent poate produce
extinderea unor pericole aditionale;
– trebuie sa fie posibila oprirea manuala a instalatiei, cu conditia ca aceasta sa nu compromita
siguranta echipamentului si a sistemelor de protectie implicate in procese automate care
deviaza de la conditiile de lucru dorite. Numai lucratorii competenti pot efectua interventiile de
acest tip;
– la oprirea in caz de urgenta, energia acumulata trebuie disipata cat mai repede si mai sigur
posibil sau izolata astfel incat sa nu mai constituie o sursa de pericol.
B. CRITERII PENTRU ALEGEREA ECHIPAMENTULUI
SI A SISTEMELOR DE PROTECTIE
Daca documentul privind protectia impotriva exploziilor in baza unei evaluari a riscurilor nu
prevede altfel, echipamentul si sistemele de protectie pentru toate locurile in care pot aparea
atmosfere explozive trebuie alese in functie de categoriile stabilite in Hotararea Guvernului nr.
752/2004, cu modificarile ulterioare, care transpune Directiva 94/9/CE. in special, urmatoarele
categorii de echipament trebuie folosite in zonele indicate, cu conditia ca ele sa fie adecvate
naturii gazelor, vaporilor sau cetei si/sau pulberilor, dupa cum urmeaza:
– in zona 0 sau zona 20, echipament de categoria 1;
– in zona 1 sau zona 21, echipament de categoria 1 sau 2;
– in zona 2 sau zona 22, echipament de categoria 1, 2 sau 3.
ANEXA Nr. 3
INDICATOARE DE AVERTIZARE
pentru locuri unde pot aparea atmosfere explozive,
conform art. 9 alin. (3) din hotarare
IMAGINE
Loc unde pot aparea atmosfere explozive
Trasaturi caracteristice:
– forma triunghiulara;
– litere negre pe fond galben, cu margine neagra (partea galbena acopera cel putin 50% din
suprafata indicatorului).
Se pot adauga alte date explicative.

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 1092/2006 regarding the protection of workers against risks related to exposure to biological agents at work

HOTĂRÂRE Nr. 1092 din 16 august 2006
privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 762 din 7 septembrie 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta hotărâre are ca obiect protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru securitatea şi sănătatea
lor, rezultate sau care pot să rezulte din expunerea la agenţi biologici în cursul activităţii, precum şi prevenirea
acestor riscuri.
(2) Prevederile prezentei hotărâri reprezintă cerinţe minime în acest domeniu.
ART. 2
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art.
1 alin. (1), fiind completată cu dispoziţiile prezentei hotărâri.
ART. 3
Prezenta hotărâre se aplică fără a aduce atingere prevederilor actelor normative subsecvente domeniului
reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi
comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a
produselor rezultate din acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 31 ianuarie
2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 214/2002, armonizate cu Directiva Consiliului 90/219/CEE din 23
aprilie 1990 privind utilizarea limitată a microorganismelor modificate genetic, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 117 din 8 mai 1990.
CAP. 2
Definiţii şi clasificare
ART. 4
În sensul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc după cum urmează:
a) agenţi biologici – microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare şi
endoparaziţii umani, care sunt susceptibile să provoace infecţie, alergie sau intoxicaţie;
b) cultură celulară – creşterea in vitro a celulelor izolate din organisme multicelulare;
c) microorganism – o entitate microbiologică, celulară sau nu, capabilă să se reproducă sau să transfere
material genetic.
ART. 5
Agenţii biologici sunt clasificaţi în 4 grupe de risc, în funcţie de importanţa riscului de infecţie pe care îl
prezintă, astfel cum se prevede în anexa nr. 3:
a) grupa 1 – agenţi biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală la om;
b) grupa 2 – agenţi biologici care pot provoca o boală omului şi constituie un pericol pentru lucrători;
propagarea lor în colectivitate este improbabilă; există, în general, o profilaxie sau un tratament eficace;
c) grupa 3 – agenţi biologici care pot provoca îmbolnăviri grave la om şi constituie un pericol serios pentru
lucrători; ei pot prezenta un risc de propagare în colectivitate, dar există în general o profilaxie sau un
tratament eficace;
2
d) grupa 4 – agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi constituie un pericol serios pentru
lucrători; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate şi nu există în general o profilaxie sau
un tratament eficace.
ART. 6
Dacă agentul biologic care trebuie evaluat conform prevederilor prezentei hotărâri nu poate fi clasificat clar
în una dintre grupele definite la art. 5, el trebuie clasificat în grupa cu riscul cel mai ridicat dintre grupele
posibile.
CAP. 3
Domeniul de aplicare. Identificarea şi evaluarea riscurilor
SECŢIUNEA 1
Domeniul de aplicare
ART. 7
Prevederile prezentei hotărâri se aplică pentru toate activităţile în care lucrătorii, datorită activităţii
profesionale, sunt expuşi sau riscă să fie expuşi la agenţi biologici.
ART. 8
(1) Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici, angajatorul trebuie
să determine natura, nivelul şi durata de expunere, pentru a se putea evalua orice risc pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor şi pentru a se putea stabili măsurile ce trebuie luate.
(2) Pentru toate activităţile susceptibile de a prezenta un risc de expunere la agenţi biologici aparţinând mai
multor grupe, riscurile sunt evaluate pe baza pericolelor reprezentate de către toţi agenţii biologici periculoşi
prezenţi.
(3) Angajatorul trebuie să reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi, în orice caz, la orice modificare a
condiţiilor de lucru care pot să determine expunerea lucrătorilor la agenţi biologici, precum şi atunci când
creşte numărul bolilor profesionale pe care le-a înregistrat.
(4) Angajatorul trebuie să furnizeze autorităţii de sănătate publică sau Inspecţiei Muncii, la cererea acestora,
elementele care au stat la baza evaluării riscurilor profesionale.
SECŢIUNEA a 2-a
Identificarea şi evaluarea riscurilor
ART. 9
Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 7 se efectuează pe baza tuturor informaţiilor existente şi,
mai ales, pe baza:
a) clasificării agenţilor biologici, prevăzută la art. 5 şi 6, care constituie sau pot constitui un pericol pentru
sănătate;
b) recomandărilor emise de inspectorii de muncă şi/sau de inspectorii autorităţilor de sănătate publică, ce
indică necesitatea ca agentul biologic să fie controlat în scopul de a proteja sănătatea lucrătorilor care sunt sau
pot fi expuşi acestui agent biologic, în cursul activităţii lor;
c) informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activităţi profesionale a lucrătorilor;
d) efectelor alergice şi toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activităţii lucrătorilor;
e) faptului că un lucrător suferă de o boală legată direct de munca sa.
ART. 10
(1) Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale, prevăzută la art. 8 şi 9, pentru activităţile care implică
o expunere la agenţi biologici arată că expunerea şi/sau potenţiala expunere se raportează la un agent biologic
3
din grupa 1 fără risc identificabil pentru sănătatea lucrătorilor, atunci prevederile art. 11 – 34 nu se aplică, iar
angajatorul trebuie să respecte doar prevederile generale de securitate, sănătate şi de igienă la locul de muncă.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) trebuie aplicat pct. 1 din anexa nr. 6.
(3) Dacă rezultatele evaluării riscurilor arată că activitatea nu implică o intenţie deliberată de a lucra cu un
agent biologic sau de a-l utiliza, dar poate să conducă la expunerea lucrătorilor la un agent biologic în cursul
unor activităţi a căror listă figurează în anexa nr. 1, atunci se aplică prevederile art. 11, 13 – 18 şi 21 – 31.
CAP. 4
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Înlocuirea şi reducerea riscurilor
ART. 11
Dacă natura activităţii o permite, angajatorul trebuie să evite utilizarea unui agent biologic periculos,
înlocuindu-l printr-un agent biologic care, în funcţie de condiţiile de utilizare şi de stadiul actual al
cunoştinţelor, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătatea lucrătorilor.
ART. 12
(1) Dacă rezultatele evaluării relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată.
(2) Când acest lucru nu este tehnic posibil, ţinând seama de activitate şi de evaluarea riscurilor, angajatorul
trebuie să reducă riscul de expunere profesională la un nivel suficient de scăzut pentru a proteja adecvat
sănătatea şi securitatea lucrătorilor respectivi, prin aplicarea următoarelor măsuri:
a) limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de lucrători expuşi sau care pot fi expuşi;
b) conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic, astfel încât să se evite sau să se reducă
la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de muncă;
c) măsuri de protecţie colectivă şi/sau măsuri de protecţie individuală, atunci când expunerea nu poate fi
evitată prin alte mijloace;
d) măsuri de igienă adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori diseminării accidentale
a unui agent biologic în afara locului de muncă;
e) utilizarea panourilor care semnalizează pericolul biologic, conform anexei nr. 2, şi a altor semne de
avertizare relevante;
f) elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implică prezenţa agenţilor
biologici;
g) dacă este necesar şi tehnic posibil, detectarea în afara izolării fizice primare a prezenţei agenţilor
biologici utilizaţi în procesul de muncă;
h) utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor în deplină securitate de
către lucrători, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, uşor
identificabile;
i) măsuri care să permită manipularea şi transportul fără risc ale agenţilor biologici la locul de muncă.
SECŢIUNEA a 2-a
Informaţiile care trebuie furnizate autorităţilor competente
ART. 13
Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc pentru securitatea sau sănătatea
lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia inspectorului de muncă şi a medicului de medicina
muncii, la cererea acestora, informaţii privind:
a) rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
4
b) activităţile în cursul cărora lucrătorii au fost sau pot fi expuşi la agenţi biologici;
c) numărul de lucrători expuşi;
d) numele şi competenţa persoanei responsabile cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă;
e) măsurile de protecţie şi de prevenire luate, inclusiv procedeele şi metodele de lucru;
f) un plan de urgenţă pentru protecţia lucrătorilor împotriva expunerii la un agent biologic din grupa 3 sau 4,
în cazul unei defectări a izolării fizice.
ART. 14
(1) Angajatorul trebuie să informeze imediat autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului
Bucureşti şi medicul de medicina muncii cu care are relaţie contractuală despre orice accident sau incident
care ar putea să provoace diseminarea unui agent biologic care ar putea provoca lucrătorilor o infecţie şi/sau o
boală gravă.
(2) Lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici, menţionată în art. 22 alin. (1), precum şi dosarul medical al
fiecărui lucrător sunt puse la dispoziţia autorităţii de sănătate publică judeţene şi/sau a municipiului Bucureşti,
atunci când întreprinderea îşi încetează activitatea, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
SECŢIUNEA a 3-a
Măsuri de igienă şi protecţie individuală
ART. 15
Pentru toate activităţile în care se utilizează agenţi biologici ce constituie un risc pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia următoarele măsuri:
a) să asigure condiţiile corespunzătoare ca lucrătorii să nu servească masa şi să nu bea în zonele de lucru
unde există riscul de contaminare cu agenţi biologici;
b) să furnizeze lucrătorilor îmbrăcăminte de protecţie adecvată sau alte tipuri de îmbrăcăminte specială
adecvată;
c) să asigure lucrătorilor spaţii dotate cu instalaţii igienico-sanitare adecvate, care pot include soluţii/picături
pentru ochi şi/sau substanţe antiseptice pentru piele;
d) să aibă în vedere ca echipamentul individual de protecţie să fie:
1. aşezat corect într-un loc stabilit separat de celelalte haine;
2. verificat şi curăţat, dacă este posibil, înainte şi, în orice caz, după fiecare utilizare;
3. reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în cazul în care prezintă defecţiuni;
e) să stabilească proceduri privind prelevarea, manipularea şi tratarea eşantioanelor de origine umană sau
animală.
ART. 16
(1) Îmbrăcămintea de lucru şi echipamentele de protecţie, inclusiv îmbrăcămintea de protecţie prevăzută la
art. 15 lit. b), care pot fi contaminate de agenţi biologici, trebuie să fie scoase atunci când lucrătorul părăseşte
zona de lucru şi trebuie păstrate separat de altă îmbrăcăminte.
(2) Angajatorul trebuie să aibă grijă ca îmbrăcămintea prevăzută la alin. (1) şi echipamentul de protecţie să
fie dezinfectate şi curăţate sau, la nevoie, distruse.
ART. 17
Costurile pentru măsurile ce trebuie aplicate conform art. 16 se suportă de angajator.
5
SECŢIUNEA a 4-a
Informarea, pregătirea şi consultarea lucrătorilor
ART. 18
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să
primească, sub formă de informări şi instructaj, o instruire suficientă şi adecvată, bazată pe toate informaţiile
disponibile privind:
a) eventualele riscuri pentru sănătate;
b) măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
c) prescripţii aplicabile din domeniul igienei;
d) purtarea şi utilizarea echipamentelor şi îmbrăcămintei de protecţie;
e) măsurile pe care lucrătorii trebuie să le ia în caz de evenimente şi/sau incidente periculoase, precum şi
măsurile de prevenire a acestora.
ART. 19
Instruirea lucrătorului trebuie efectuată înainte de începerea unei activităţi care implică contactul cu agenţi
biologici, adaptată la apariţia unor noi riscuri sau în cazul evoluţiei riscurilor şi repetată periodic dacă este
necesar.
ART. 20
(1) Angajatorul trebuie să asigure la locul de muncă instrucţiuni de securitate scrise şi, după caz, afişe
privind procedura de urmat în caz de:
a) accident sau incident grav datorat manipulării unui agent biologic;
b) manipularea unui agent biologic din grupa 4.
(2) Lucrătorii trebuie să semnaleze imediat superiorului lor sau persoanei responsabile cu securitatea şi
sănătatea la locul de muncă orice accident sau incident ce implică manipularea unui agent biologic.
(3) Angajatorul trebuie să informeze imediat lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă despre orice accident sau incident care ar fi putut conduce la
diseminarea unui agent biologic şi care este susceptibil să producă la om infecţii şi/sau boli grave. De
asemenea, trebuie să îi informeze, cât mai repede posibil, despre cauzele accidentelor sau incidentelor grave,
precum şi despre măsurile care au fost luate ori care trebuie luate pentru a remedia situaţia.
(4) Fiecare lucrător trebuie să aibă acces la informaţiile conţinute în lista lucrătorilor expuşi la agenţi
biologici prevăzută la art. 22 şi care îl privesc personal.
(5) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să aibă acces la informaţiile colective anonime.
(6) Angajatorul trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor, la cererea acestora,
informaţiile prevăzute la art. 13.
ART. 21
Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor la
rezolvarea tuturor problemelor legate de sănătate şi securitate în muncă în cazul expunerii la agenţi biologici
în timpul activităţii, în conformitate cu prevederile secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.
SECŢIUNEA a 5-a
Lista lucrătorilor expuşi şi notificarea activităţilor care implică agenţi biologici
ART. 22
(1) Angajatorul trebuie să aibă lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din grupele 3 şi/sau 4 care indică
activitatea efectuată şi, atunci când este posibil, agentul biologic la care lucrătorii au fost expuşi şi, după caz,
datele referitoare la expuneri, la accidente şi incidente.
6
(2) Lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din grupele 3 şi/sau 4 este păstrată timp de cel puţin 10 ani de
la terminarea expunerii, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
(3) Lista este păstrată pe o perioadă mai îndelungată, care poate atinge 40 de ani de la ultima expunere
cunoscută, în cazul expunerilor susceptibile să antreneze infecţii:
a) produse de agenţi biologici despre care se ştie că pot provoca infecţii persistente sau latente;
b) care, ţinând seama de stadiul actual al cunoştinţelor, nu pot fi diagnosticate înainte ca boala să se
declanşeze, mulţi ani mai târziu;
c) a căror perioadă de incubaţie prealabilă declanşării bolii este deosebit de lungă;
d) care produc boli ce pot prezenta recrudescenţă după un timp îndelungat, în ciuda tratamentului aplicat;
e) care pot lăsa sechele grave pe termen lung.
(4) Medicul de medicina muncii, inspectorul de muncă pe domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum
şi orice altă persoană responsabilă cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă trebuie să aibă acces la lista
prevăzută la alin. (1).
ART. 23
(1) Angajatorul trebuie să notifice în prealabil autorităţii de sănătate publică judeţene şi inspectoratului
teritorial de muncă utilizarea pentru prima dată a agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4, cu cel puţin 30 de
zile înainte de începerea activităţii. Sub rezerva alin. (2), se notifică, de asemenea, în prealabil utilizarea
pentru prima dată a oricărui alt agent biologic din grupa 4, precum şi utilizarea oricărui alt agent biologic nou
din grupa 3, care este clasificat provizoriu astfel chiar de către angajator.
(2) Laboratoarele care furnizează servicii de diagnostic pentru agenţii biologici din grupa 4 trebuie doar să
notifice intenţia lor.
(3) De fiecare dată când procedeele şi/sau procedurile suferă modificări importante din punctul de vedere al
securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, trebuie efectuată o nouă notificare.
(4) Notificarea prevăzută la alin. (1) – (3) va conţine:
a) denumirea şi adresa întreprinderii şi/sau unităţii;
b) numele şi competenţele lucrătorului desemnat cu securitatea şi sănătatea la locul de muncă;
c) rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
d) specia agentului biologic;
e) măsurile de protecţie şi de prevenire avute în vedere.
SECŢIUNEA a 6-a
Supravegherea medicală a lucrătorilor
ART. 24
(1) Ministerul Sănătăţii Publice elaborează măsurile necesare pentru desfăşurarea supravegherii medicale a
lucrătorilor pentru care evaluarea prevăzută la art. 8 şi 9 relevă un risc pentru sănătatea sau securitatea lor.
(2) Aceste măsuri trebuie să asigure ca fiecare lucrător să fie supravegheat medical corespunzător înainte de
expunere profesională şi, în continuare, periodic, făcând astfel posibilă aplicarea directă a măsurilor de
medicină generală şi de medicina muncii.
(3) Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 8 şi 9 trebuie să identifice lucrătorii pentru care sunt
necesare măsurile de protecţie speciale.
(4) Dacă este cazul, angajatorii trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor vaccinuri eficace, dacă aceştia nu
sunt încă imunizaţi împotriva agentului biologic la care ei sunt sau pot fi expuşi. Atunci când angajatorii pun
la dispoziţia lucrătorilor vaccinuri, ei trebuie să ţină seama de Codul de conduită recomandat pentru vaccinare,
prevăzut în anexa nr. 7.
ART. 25
În cazul în care se confirmă că un lucrător prezintă o infecţie şi/sau o boală care ar fi putut rezulta din
expunerea la agenţi biologici, medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii aflat într-o relaţie
7
contractuală cu angajatorul trebuie să propună şi celorlalţi lucrători care au fost expuşi în mod similar să se
supună supravegherii medicale; în acest caz angajatorul efectuează o reevaluare a riscului de expunere.
ART. 26
Toate datele obţinute în cursul supravegherii medicale a fiecărui lucrător trebuie ţinute şi/sau consemnate
într-un dosar medical individual, care va fi păstrat de către serviciul de medicina muncii cel puţin 10 ani după
încetarea expunerii.
ART. 27
În cazurile prevăzute la art. 22 alin. (3), dosarul medical individual trebuie păstrat o perioadă mai mare de
10 ani, care poate ajunge până la 40 de ani de la ultima expunere cunoscută. În cazul în care unitatea se
desfiinţează sau lucrătorul îşi schimbă locul de muncă, dosarul medical individual va fi preluat de autoritatea
teritorială de sănătate publică pe raza căreia se află întreprinderea şi/sau unitatea respectivă sau de serviciul de
medicina muncii de la noul loc de muncă.
ART. 28
Serviciul sau medicul de medicina muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul trebuie:
a) să propună măsuri de protecţie sau de prevenire utile individual, pentru fiecare lucrător;
b) să dea informaţii şi sfaturi medicale lucrătorilor privind supravegherea medicală la care ei vor fi supuşi
după ce a încetat expunerea la agenţi biologici.
ART. 29
(1) Lucrătorii în cauză trebuie să aibă acces la rezultatele supravegherii medicale care îi privesc personal şi
pot solicita o reexaminare a rezultatelor acesteia.
(2) Angajatorul poate solicita o reexaminare a rezultatelor supravegherii medicale.
(3) Costul reexaminărilor rezultatelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă de către solicitant.
ART. 30
(1) Recomandările practice pentru supravegherea medicală a lucrătorilor sunt prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Toate cazurile de boală sau de deces care au fost confirmate ca fiind cauzate de o expunere profesională
la agenţi biologici se declară, se înregistrează şi/sau se notifică conform normelor metodologice referitoare la
bolile profesionale, elaborate în aplicarea Legii nr. 319/2006.
CAP. 5
Dispoziţii pentru locuri de muncă în care există un risc crescut de contaminare
SECŢIUNEA 1
Servicii medicale şi veterinare, altele decât laboratoarele de diagnostic
ART. 31
(1) Serviciile medicale şi veterinare, altele decât laboratoarele de diagnostic, în vederea evaluării riscurilor
profesionale, trebuie să aibă în vedere în mod deosebit:
a) incertitudinile legate de prezenţa agenţilor biologici în organismul pacienţilor sau al animalelor, precum
şi în probele sau produsele biologice care rezultă de la aceştia;
b) pericolul pe care îl constituie agenţii biologici care sunt sau ar putea fi prezenţi în organismul pacienţilor
ori la animale, precum şi în probele prelevate de la aceştia;
c) riscurile inerente datorate naturii activităţii.
(2) În serviciile medicale şi veterinare angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura
protecţia sanitară şi securitatea lucrătorilor respectivi.
(3) Măsurile care trebuie luate în serviciile medicale şi veterinare cuprind:
8
a) specificarea procedeelor corespunzătoare de decontaminare şi de dezinfecţie;
b) punerea în practică a procedeelor care permit manipularea şi eliminarea fără riscuri a deşeurilor
contaminate.
ART. 32
În serviciile de izolare sau în secţiile de carantină unde se găsesc pacienţi umani ori animale care sunt sau ar
putea fi contaminaţi cu agenţi biologici din grupele 3 şi 4 angajatorul trebuie să aleagă măsuri de izolare dintre
cele prezentate în coloana A din anexa nr. 5, în scopul reducerii la minimum a riscului de infecţie.
SECŢIUNEA a 2-a
Măsuri speciale aplicabile procedeelor industriale, laboratoarelor şi încăperilor pentru animale
ART. 33
(1) În laboratoare, inclusiv în laboratoarele de diagnostic şi în încăperile destinate animalelor de laborator
contaminate deliberat cu agenţi biologici din grupele 2, 3 şi 4, care sunt sau ar putea fi purtători ai acestor
agenţi, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri speciale:
a) în laboratoarele care efectuează activităţi ce implică manipularea agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4
în scopuri de cercetare, de dezvoltare, învăţământ, diagnostic, trebuie să stabilească măsuri de izolare conform
anexei nr. 5, în scopul reducerii la minimum a riscurilor de infecţie;
b) în urma evaluării riscurilor profesionale, după fixarea nivelului de izolare fizică necesară pentru agenţii
biologici, în funcţie de gradul de risc pe care aceştia îl prezintă, stabileşte măsurile necesare conform anexei
nr. 5, iar activităţile care implică manipularea unui agent biologic trebuie efectuate:
1. numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare nr. 2, pentru un agent biologic din
grupa 2;
2. numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare nr. 3, pentru un agent biologic din
grupa 3;
3. numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare nr. 4, pentru un agent biologic din
grupa 4;
c) în laboratoarele în care se manipulează materiale despre care există incertitudini legate de absenţa
agenţilor biologici patogeni pentru om, dar care nu au ca obiect de activitate lucrul cu agenţii biologici ca
atare, şi anume cultivarea sau concentrarea acestora, trebuie să se adopte cel puţin nivelul de izolare nr. 2.
Nivelurile de izolare nr. 3 sau 4 trebuie utilizate, dacă este cazul, când se ştie sau se presupune că ele sunt
necesare, în afara situaţiilor în care recomandările formulate de autoritatea de sănătate publică şi/sau
inspectoratul teritorial de muncă indică, pentru anumite cazuri, un nivel de izolare mai scăzut.
(2) Angajatorii trebuie să ia următoarele măsuri speciale privind procedeele industriale care utilizează
agenţi biologici din grupele 2, 3 şi 4:
a) principiile de izolare expuse în alin. (1) lit. b) trebuie să se aplice, de asemenea, procedeelor industriale
pe baza măsurilor practice prevăzute în anexa nr. 6;
b) în funcţie de evaluarea riscului legat de utilizarea agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4, autoritatea de
sănătate publică judeţeană şi/sau inspectoratul teritorial de muncă pot să decidă măsuri corespunzătoare care
trebuie să fie luate la folosirea industrială a agenţilor biologici.
ART. 34
Toate activităţile menţionate la art. 33, la care nu a fost posibil să se facă o evaluare concludentă a unui
agent biologic, dar se presupune că utilizarea acestuia ar putea să reprezinte un risc grav pentru sănătatea
lucrătorilor, trebuie să se desfăşoare doar în spaţii de lucru în care nivelul de izolare corespunde cel puţin
nivelului nr. 3.
9
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 35
Studiile efectuate de instituţiile cu atribuţii în domeniu, pe baza informaţiilor prevăzute în art. 30 alin. (2),
vor fi transmise Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru a fi puse la dispoziţia Comisiei
Europene.
ART. 36
(1) Anexele nr. 1 – 7 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
(2) Adaptările de natură strict tehnică ale anexelor la prezenta hotărâre se aprobă prin ordin comun al
ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.
ART. 37
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
*
Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei 2000/54/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea lor la agenţi biologici în muncă (a şaptea directivă specifică în sensul art. 16
paragraful 1 din Directiva 89/391/CEE), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L
262 din 17 octombrie 2000.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii,
solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale,
Gheorghe Flutur
Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul integrării europene,
Anca Daniela Boagiu
10
ANEXA 1
LISTA INDICATIVĂ
a tipurilor de activităţi profesionale
1. Activităţi în instalaţiile de producţie alimentară
2. Activităţi în agricultură
3. Activităţi profesionale în care există contact cu animale şi/sau produse de origine animală
4. Activităţi în serviciile de sănătate, inclusiv în unităţile de izolare şi examinare post-mortem
5. Activităţi în laboratoare clinice, veterinare şi de diagnostic, excluzând laboratoarele microbiologice de
diagnostic
6. Activităţi în instalaţiile de eliminare a deşeurilor
7. Activităţi în instalaţiile de epurare a apelor uzate.
ANEXA 2*)
SEMNUL DE PERICOL BIOLOGIC
Figura 1, reprezentând semnul de pericol biologic, se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
762 din 7 septembrie 2006, la pagina 6.
ANEXA 3
CLASIFICAREA AGENŢILOR BIOLOGICI
Notă introductivă
1. Conform domeniului de aplicare a prezentei hotărâri, sunt incluşi în clasificare numai agenţii despre care
este cunoscut că pot infesta fiinţele umane.
Dacă este cazul, se adaugă indicaţii asupra riscului toxic şi alergic potenţial al agenţilor.
Nu au fost luaţi în considerare agenţii patogeni pentru animale şi plante cunoscuţi ca neavând efect asupra
omului.
La stabilirea prezentei liste de agenţi biologici clasificaţi nu au fost luate în considerare microorganismele
modificate genetic.
2. Clasificarea agenţilor biologici se bazează pe efectele acestor agenţi asupra lucrătorilor sănătoşi.
Efectele particulare asupra lucrătorilor a căror sensibilitate ar putea fi modificată pentru unul sau mai multe
motive, cum ar fi patologia preexistentă, administrarea de medicamente, imunitate deficitară, sarcină sau
alăptare, nu sunt luate în considerare în mod specific.
Riscul suplimentar la care sunt expuşi aceşti lucrători trebuie să fie considerat ca parte a evaluării riscului
prevăzută de prezenta hotărâre.
_______________________
*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.
11
Orice măsură de precauţie tehnică, luată în cadrul anumitor procese industriale, anumitor lucrări de
laborator sau al anumitor activităţi cu animale care implică sau ar putea să implice o expunere a lucrătorilor la
agenţi biologici din grupa 3 sau 4, trebuie să fie conformă cu art. 33 din hotărâre.
3. Agenţii biologici care n-au fost clasificaţi în grupele 2 – 4 din listă nu se clasifică în mod implicit în grupa
1.
În cazul agenţilor care cuprind mai multe specii al căror efect patogen asupra omului este cunoscut, lista
include speciile cel mai frecvent implicate în boli şi o referire de ordin mai general arată că alte specii
aparţinând aceluiaşi gen pot afecta sănătatea.
Atunci când în clasificarea agenţilor biologici se menţionează un gen în totalitate, este implicit că speciile şi
tulpinile (suşele) definite ca nepatogene sunt excluse din clasificare.
4. Atunci când o tulpină (suşă) este atenuată sau când şi-a pierdut genele de virulenţă, izolarea cerută prin
clasificarea suşii sale parentale nu trebuie să fie aplicată în mod necesar, sub rezerva unei evaluări
corespunzătoare a riscului potenţial al acesteia la locul de muncă; de exemplu, când o astfel de suşă trebuie
utilizată ca produs sau component al unui produs de destinaţie profilactică ori terapeutică.
5. Nomenclatorul agenţilor care serveşte la stabilirea prezentei clasificări reflectă şi respectă ultimele
consensuri internaţionale privind taxonomia şi nomenclatura agenţilor în vigoare în momentul elaborării sale.
6. Lista*) agenţilor biologici clasificaţi reflectă stadiul cunoştinţelor în momentul conceperii sale. Ea va fi
reactualizată imediat ce nu mai reflectă ultimul stadiu al cunoştinţelor.
7. Toate virusurile care au fost deja izolate la om şi care nu au fost evaluate şi clasificate în această anexă
trebuie să fie clasificate cel puţin în grupa 2, cu excepţia situaţiilor în care există dovada că aceste virusuri nu
sunt susceptibile să provoace o boală la om.
8. Anumiţi agenţi biologici clasificaţi în grupa 3 şi marcaţi în lista alăturată prin (**) pot prezenta un risc de
infecţie limitat pentru lucrători, deoarece aceşti agenţi nu sunt în mod normal infecţioşi pe cale aerogenă.
Se vor evalua măsurile de izolare care urmează să fie aplicate faţă de aceşti agenţi biologici, luându-se în
considerare natura activităţilor specifice în discuţie şi cantitatea agentului biologic respectiv, în scopul de a
determina dacă în anumite circumstanţe se poate renunţa la unele dintre aceste măsuri.
9. Cerinţele privind izolarea, care decurg din clasificarea paraziţilor, se aplică numai la diferite stadii ale
ciclului de viaţă al parazitului care sunt susceptibile de a fi infecţioase pentru om la locul de muncă.
10. Lista conţine indicaţii separate pentru agenţii biologici care sunt susceptibili să provoace reacţii alergice
sau toxice, atunci când este disponibil un vaccin eficace sau când este oportun să se păstreze mai mult de 10
ani lista lucrătorilor care sunt expuşi.
Aceste indicaţii sunt arătate prin următoarele litere:
– A: Posibile reacţii alergice
– D: Lista lucrătorilor expuşi acestui agent biologic trebuie să fie păstrată mai mult de 10 ani după încetarea
ultimei lor expuneri cunoscute
– T: Producere de toxine
– V: Vaccin eficace disponibil.
Vaccinările preventive trebuie să fie efectuate ţinându-se seama de Codul de conduită recomandat pentru
vaccinare, prevăzut în anexa nr. 7 la hotărâre.
––––
*) Lista este reprodusă în facsimil.
___________________________|____________|______|
| Actinobacillus actinomycetemcomitans | 2 | |
| Actinomadura madurae | 2 | |
| Actinomadura pelletieri | 2 | |
| Actinomyces gereneseriae | 2 | |
| Actinomyces israelii | 2 | |
| Actinomyces pyogenes | 2 | |
| Actinomyces spp. | 2 | |
| Arcanobacterium haemolyticum | | |
| (Corynebacterium haemolyticum) | 2 | |
| Bacillus anthracis | 3 | |
| Bacteroides fragilis | 2 | |
| Bartonella baciliformis | 2 | |
| Bartonella quintana (Rochalimaea quintana) | 2 | |
| Bartonella (Rhochalimaea) spp. | 2 | |
| Bordetella bronchiseptica | 2 | |
| Bordetella parapertussis | 2 | |
| Bordetella pertussis | 2 | V |
| Borrelia burgdorferi | 2 | |
| Borrelia duttonii | 2 | |
| Borrelia recurrentis | 2 | |
| Borrelia spp. | 2 | |
| Brucella abortus | 3 | |
| Brucella canis | 3 | |
| Brucella melitensis | 3 | |
| Brucella suis | 3 | |
| Burkholderia mallei (Pseudomonas mallei) | 3 | |
| Burkholderia pseudomallei (Pseudomonas pseudomallei) | 3 | |
| Campylobacter fetus | 2 | |
| Campylobacter jejuni | 2 | |
| Campylobacter spp. | 2 | |
| Cardiobacterium hominis | 2 | |
| Chlamydia pneumoniae | 2 | |
| Chlamydia trachomatis | 2 | |
| Chlamydia psittaci (tulpini aviare) | 2 | |
| Chlamydia psittaci (tulpini neaviare) | 3 | |
| Clostridium botulinum | 2 | T |
| Clostridium perfringens | 2 | |
| Clostridium tetani | 2 | T, V |
| Clostridium spp. | 2 | |
| Corynebacterium diphtheriae | 2 | T, V |
| Corynebacterium minutissimum | 2 | |
| Corynebacterium pseudotuberculosis | 2 | |
| Corynebacterium spp. | 2 | |
| Coxiella burnetii | 3 | |
| Edwardsiella tarda | 2 | |
| Ehrlichia sennetsu (Rickettsia sennetsu) | 2 | |
| Ehrlichia spp. | 2 | |
| Eikenella corrodens | 2 | |
| Enterobacter aerogenes/cloacae | 2 | |
| Enterobacter spp. | 2 | |
| Enterococcus spp. | 2 | |
|______________________________________________________________________________|
13
__________________________________________________________________
| Agentul biologic |Clasificarea| Note |
|__________________________________________________________|____________|______|
| Erysipelothrix rhusiopathiae | 2 | |
| Escherichia coli (cu excepţia tulpinilor nepatogene) | 2 | |
| Escherichia coli, tulpini citotoxice | | |
| (de exemplu, 0157:H7 sau 013) | 3 (**) | T |
| Flavobacterium meningosepticum | 2 | |
| Fluoribacter boiemanac (Legionella) | 2 | |
| Francisella tularensis (tip A) | 3 | |
| Francisella tularensis (tip B) | 2 | |
| Fusobacterium necrophorum | 2 | |
| Gardnerella vaginalis | 2 | |
| Haemophilus ducreyi | 2 | |
| Haemophilus influenzae | 2 | |
| Haemophilus spp. | 2 | |
| Helicobacter pylori | 2 | |
| Klebsiella axytoca | 2 | |
| Klebsiella pneumoniae | 2 | |
| Klebsiella spp. | 2 | |
| Legionella pneumophila | 2 | |
| Legionella spp. | 2 | |
| Leptospira interrogans (toate serotipurile) | 2 | |
| Listeria monocytogenes | 2 | |
| Listeria ivanovii | 2 | |
| Morganella morganii | 2 | |
| Mycobacterium africanum | 3 | V |
| Mycobacterium avium/intracellulare | 2 | |
| Mycobacterium bovis (cu excepţia tulpinii BCG) | 3 | V |
| Mycobacterium chelonae | 2 | |
| Mycobacterium fortuitum | 2 | |
| Mycobacterium kansasii | 2 | |
| Mycobacterium leprae | 3 | |
| Mycobacterium malmoense | 2 | |
| Mycobacterium marinum | 2 | |
| Mycobacterium microti | 3 (**) | |
| Mycobacterium paratuberculosis | 2 | |
| Mycobacterium scrofulaceum | 2 | |
| Mycobacterium simiae | 2 | |
| Mycobacterium szulgai | 2 | |
| Mycobacterium tuberculosis | 3 | V |
| Mycobacterium ulcerans | 3 (**) | |
| Mycobacterium xenopi | 2 | |
| Mycoplasma caviae | 2 | |
| Mycoplasma hominis | 2 | |
| Mycoplasma pneumoniae | 2 | |
| Neisseria gonorrhocae | 2 | |
| Neisseria meningitidis | 2 | V |
| Nocardia asteroides | 2 | |
| Nocardia brasiliensis | 2 | |
| Nocardia farcinica | 2 | |
| Nocardia nova | 2 | |
| Nocardia otitidiscavianum | 2 | |
| Pasteurella multocida | 2 | |
| Pasteurella spp. | 2 | |
| Peptostreptococcus anaerobius | 2 | |
| Plesiomonas shigelloides | 2 | |
| Porphyromonas spp. | 2 | |
| Prevotella spp. | 2 | |
| Proteus mirabilis | 2 | |
|______________________________________________________________________________|
14
__________________________________________________________________
| Agentul biologic |Clasificarea| Note |
|__________________________________________________________|____________|______|
| Proteus penneri | 2 | |
| Proteus vulgaris | 2 | |
| Providencia alcalifaciens | 2 | |
| Providencia retigeri | 2 | |
| Providencia spp. | 2 | |
| Pseudomonas aeruginosa | 2 | |
| Rhodococcus equi | 2 | |
| Rickettsia akari | 3 (**) | |
| Rickettsia canada | 3 (**) | |
| Rickettsia conorii | 3 | |
| Rickettsia montana | 3 (**) | |
| Rickettsia typhi (Rickettsia mooseri) | 3 | |
| Rickettsia prowazekii | 3 | |
| Rickettsia rickettsii | 3 | |
| Rickettsia tsutsugamushi | 3 | |
| Rickettsia spp. | 2 | |
| Salmonella arizonae | 2 | |
| Salmonella enteritidis | 2 | |
| Salmonella typhimurium | 2 | |
| Salmonella paratyphi A, B, C | 2 | V |
| Salmonella typhi | 3 (**) | V |
| Salmonella (alte varietăţi serologice) | 2 | |
| Serpulina spp. | 2 | |
| Shigella boydii | 2 | |
| Shigella dysenteriae (tip 1) | 3 (**) | T |
| Shigella dysenteriae (alt tip decât tipul 1) | 2 | |
| Shigella flexneri | 2 | |
| Shigella sonnei | 2 | |
| Staphylococcus aureus | 2 | |
| Streptobacillus moniliformis | 2 | |
| Streptococcus pneumoniae | 2 | |
| Streptococcus pyogenes | 2 | |
| Streptococcus suis | 2 | |
| Streptococcus spp. | 2 | |
| Treponema carateum | 2 | |
| Treponema pallidum | 2 | |
| Treponema pertenue | 2 | |
| Treponema spp. | 2 | |
| Vibrio cholerae (inclusiv El Tor) | 2 | |
| Vibrio parahaemolyticus | 2 | |
| Vibrio spp. | 2 | |
| Yersinia enterocolitica | 2 | |
| Yersinia pestis | 3 | V |
| Yersinia pseudotuberculosis | 2 | |
| Yersinia spp. | 2 | |
|__________________________________________________________|____________|______|
| (**) Vezi nota introductivă 8 |
|______________________________________________________________________________|
15
VIRUSURI (*)
Semnificaţia coloanei O din tabelul de mai jos este următoarea:
O – Observaţii
________________________________________________________________________________
| Agentul biologic |Clasificarea| O |
|__________________________________________________________|____________|______|
| | | |
| Adenoviridae | 2 | |
| | | |
| Arenaviridae | | |
| Complexul coriomeningitei limfocitare-Lassa | | |
| (arenavirusul lumii vechi): | | |
| Virusul Lassa | 4 | |
| Virusul coriomeningitei limfocitare | | |
| (tulpini neurotrope) | 3 | |
| Virusul coriomeningitei limfocitare (alte tulpini) | 2 | |
| Virusul Mpoeia | 2 | |
| Alte complexe ale coriomeningitei limfocitare-Lassa | 2 | |
| Complexul Tacaribe (arenavirusul lumii noi): | | |
| Virusul Guanarito | 4 | |
| Virusul Junin | 4 | |
| Virusul Sabia | 4 | |
| Virusul Machupo | 4 | |
| Virusul Flexal | 3 | |
| Alte complexe Tacaribe | 2 | |
| Astroviridae | 2 | |
| Bunyaviridae | | |
| Belgrade (numit de asemenea Dobrava) | 3 | |
| Bhanja | 2 | |
| Virusul Buniamwera | 2 | |
| Germiston | 2 | |
| Virusul Oropouche | 3 | |
| Sin Nombre (numit în trecut Muerto Canion) | 3 | |
| Virusul encefalitei de California | 2 | |
| Hantavirusuri: | | |
| Hantaan (febra hemoragică de Coreea) | 3 | |
| Seul (Virus) | 3 | |
| Puumala-Virus | 2 | |
| Prospect Hill-Virus | 2 | |
| Alte hantavirusuri | 2 | |
| Nairovirusuri: | | |
| Virusul febrei hemoragice de Crimeea (Congo) | 4 | |
| Virusul Hazara | 2 | |
| Flebovirusuri: | | |
| Febra din valea Rift | 3 | V |
| Febra transmisă prin flebotomi | 2 | |
| Virusul Toscana | 2 | |
| Alte bunyavirusuri patogene | 2 | |
| Caliciviridae | | |
| Virusul hepatitei E | 3 (**) | |
| Virusul Norwalk | 2 | |
| Alte caliciviridae | 2 | |
| | | |
| Coronaviridae | 2 | |
| | | |
| Filoviridae | | |
| Virusul Ebola | 4 | |
| Virusul Marbourg | 4 | |
| Flaviviridae | | |
|______________________________________________________________________________|
16
________________________________________________________________________________
| Agentul biologic |Clasificarea| O |
|__________________________________________________________|____________|______|
| Encefalita din Australia (encefalita din valea Murray) | 3 | |
| Virusul encefalitei transmise de căpuşe din | | |
| Europa Centrală | 3 (**) | V |
| Absettarov | 3 | |
| Hanyalova | 3 | |
| Hypr | 3 | |
| Kumlinge | 3 | |
| Virusul denga, de tip 1, 2, 3, 4 | 3 | |
| Virusul hepatitei C | 3 (**) | D |
| Virusul hepatitei G | 3 (**) | D |
| Encefalita japoneză de tip B | 3 | V |
| Pădurea Kyasanur | 3 | V |
| Louping ill | 3 (**) | |
| Omsk(a) | 3 | V |
| Powassan | 3 | |
| Rocio | 3 | |
| Encefalita rusă de primăvară – vară (TBE) (a) | 3 | V |
| Encefalita din Saint-Louis | 3 | |
| Virusul Wesselsbron | 3 (**) | |
| Virusul văii Nilului | 3 | |
| Febra galbenă | 3 | V |
| Alte flavivirusuri cunoscute ca patogene | 2 | V |
| Hepatdnaviridae | | |
| Virusul hepatitei B | 3 (**) | V, D |
| Virusul hepatitei D (delta) (b) | 3 (**) | V, D |
| Herpesviridae | | |
| Citomegalovirus | 2 | |
| Virusul Epstein-Barr | 2 | |
| Virusul herpetic simian | 3 | |
| Herpes simplex virus, tipurile 1 şi 2 | 2 | |
| Virusul varicela – zoster | 2 | |
| Virusul limfotrop B uman (HBLV-HHV6) | 2 | |
| Virusul herpetic uman 7 | 2 | |
| Virusul herpetic uman 8 | 2 | D |
| Orthomyxoviridae | | |
| Virusuri gripale, tipurile A, B şi C | 2 | V (c)|
| Orthomyxoviridae transmise de căpuşe: | | |
| virusul Dhori şi Thogoto | 2 | |
| Papovaridae | | |
| Virusul BK şi JC | 2 | D (d)|
| Virusul Papilloma uman | 2 | D (d)|
| Paramyxoviridae | | |
| Virusul rujeolic | 2 | V |
| Virusul urlian | 2 | V |
| Virusul bolii Newcastle | 2 | |
| Virusuri para-gripale, tipurile 1, 2, 3 şi 4 | 2 | |
| Virusul respirator sinciţial | 2 | |
| Parvoviridae | | |
| Parvovirusul uman (B 19) | 2 | |
| Picornaviridae | | |
| Virusul conjunctivitei hemoragice (AHC) | 2 | |
| Virusul Coxsackie | 2 | |
| Virusul ECHO | 2 | |
| Virusul hepatitei A (enterovirus uman, tip 72) | 2 | V |
| Virusul poliomielitei | 2 | V |
| Rhinovirus | 2 | |
| Poxviridae | | |
| Poxvirusul bivolilor (e) | 2 | |
|______________________________________________________________________________|
17
________________________________________________________________________________
| Agentul biologic |Clasificarea| O |
|__________________________________________________________|____________|______|
| Virusul nodulilor mulgătorilor | 2 | |
| Poxvirusul elefanţilor (f) | 2 | |
| Virusul modulului căpuşei | 2 | |
| Virusul Molluscum contagiosum | 2 | |
| Poxvirusul maimuţelor | 3 | V |
| Virusul Orf | 2 | |
| Poxvirusul iepurilor (g) | 2 | |
| Virusul Vaccinia | 2 | |
| Virusul variolei (major şi minor) | 4 | V |
| Virusul Whitepox (virusul variolei) | 4 | V |
| Yatapox virus (Tana şi Yaba) | 2 | |
| Reoviridae | | |
| Coltivirus | 2 | |
| Rotavirus uman | 2 | |
| Orbivirus | 2 | |
| Reovirus | 2 | |
| Retroviridae | | |
| Virusul imunodeficienţei umane | 3 (**) | D |
| Virusul uman cu tropism pentru limfocitele T (HTLV), | | |
| tip 1 şi 2 | 3 (**) | D |
| Virusul SIV (h) | 3 (**) | |
| Rhabdoviridae | | |
| Virusul turbării | 3 (**) | V |
| Virusul stomatitei veziculoase | 2 | |
| Togaviridae | | |
| Alfavirus | | |
| Encefalomielita ecvină est-americană | 3 | V |
| Virusul Bebaru | 2 | |
| Virusul Chikungunya | 3 (**) | |
| Virusul Everglades | 3 (**) | |
| Virusul Mayaro | 3 | |
| Virusul Mucambu | 3 (**) | |
| Virusul Ndumu | 3 | |
| Virusul O’nyong-nyong | 2 | |
| Virusul râului Ross | 2 | |
| Virusul pădurii Semliki | 2 | |
| Virusul Sindbis | 2 | |
| Virusul Tonate | 3 (**) | |
| Encefalomielita ecvină venezueleană | 3 | V |
| Encefalomielita ecvină vest-americană | 3 | V |
| Alte alfavirusuri cunoscute | 2 | |
| Rubivirus (rubeolă) | 2 | V |
| Toroviridae | 2 | |
| Virusuri neclasificate | | |
| Morbilivirus ecvin | 4 | |
| Virusuri ale hepatitei neidentificate încă | 3 (**) | D |
| Agenţi neclasificaţi asociaţi cu encefalopatiile | | |
| spongiforme transmisibile (EST) | | |
| Maladia Creutzfeldt-Jakob | 3 (**) | D (d)|
| Variantă a maladiei Creutzfeldt-Jakob | 3 (**) | D (d)|
| Encefalopatia spongiformă bovină (ESB) şi alte EST | 3 (**) | D (d)|
| animale (i) | | |
| Sindromul Gerstmann-Straussler-Scheinker | 3 (**) | D (d)|
| Kuru | 3 (**) | D (d)|
|__________________________________________________________|____________|______|
| (*) Vezi nota introductivă 7 |
| (**) Vezi nota introductivă 8 |
| (a) Encefalita căpuşei. |
| (b) Virusul hepatitei D necesită o infecţie simultană sau secundară celei |
18
| declanşate de virusul hepatitei B pentru a-şi exercita puterea patogenă |
| asupra lucrătorului. Vaccinarea împotriva virusului hepatitei B va proteja |
| lucrătorii care nu sunt infectaţi cu virusul hepatitei B împotriva virusului |
| hepatitei D (delta). |
| (c) Numai în ceea ce priveşte tipurile A şi B. |
| (d) Recomandat pentru muncile care implică un contact cu agenţii. |
| (e) Două virusuri pot fi identificate la această rubrică unul gen |
| „Buffalopox” şi o variantă a virusului „Vaccinia”. |
| (f) Variantă a „Cowpox”. |
| (g) Variantă a „Vaccinia”. |
| (h) Nu există momentan nici o dovadă a bolii la om datorată altor |
| retrovirusuri de origine simiană. Ca măsură de precauţie, un nivel de |
| izolare 3 este recomandat pentru muncile cu expunere la aceste retrovirusuri.|
| (i) Nu există dovezi în ceea ce priveşte existenţa la om a infecţiilor |
| datorate agenţilor responsabili de alte EST-uri animale. Totuşi, se recomandă|
| măsurile de izolare pentru agenţii clasificaţi în grupa de risc 3 (**) ca |
| precauţie pentru lucrările de laborator, cu excepţia lucrărilor de laborator |
| asupra unui agent identificat al tremuriciului oilor, pentru care este |
| suficient nivelul 2 de izolare. |
|______________________________________________________________________________|
PARAZIŢI
________________________________________________________________________________
| Agentul biologic |Clasificarea| Note |
|__________________________________________________________|____________|______|
| Acanthamoeba castellani | 2 | |
| Ancylostoma duodenale | 2 | |
| Angiostrongylus cantonensis | 2 | |
| Angiostrongylus costaricensis | 2 | |
| Ascaris lumbricoides | 2 | A |
| Ascaris suum | 2 | A |
| Babesia divergens | 2 | |
| Babesia microti | 2 | |
| Balantidium coli | 2 | |
| Brugia malayi | 2 | |
| Brugia pahangi | 2 | |
| Capillaria philippinensis | 2 | |
| Capittaria spp. | 2 | |
| Clonorchis sinensis | 2 | |
| Clonorchis viverrini | 2 | |
| Cryptosporidium parvum | 2 | |
| Cryptosporidium spp. | 2 | |
| Cyclospora cayetanensis | 2 | |
| Dipetalonema streptocerca | 2 | |
| Diphyllobothrium latum | 2 | |
| Dracunculus medinensis | 2 | |
| Echinococcus granulosus | 3 (**) | |
| Echinococcus multilocularis | 3 (**) | |
| Echinococcus vogeli | 3 (**) | |
| Entamoeba histolytica | 2 | |
| Fasciola gigantica | 2 | |
| Fasciola hepatica | 2 | |
| Fasciolopsis buski | 2 | |
| Giardia lamblia (Giardia intestinalis) | 2 | |
| Hymenolepis diminuta | 2 | |
| Hymenolepis nana | 2 | |
| Leishmania brasiliensis | 3 (**) | |
| Leishmania donovani | 3 (**) | |
| Leishmania ethiopica | 2 | |
|______________________________________________________________________________|
19
________________________________________________________________________________
| Agentul biologic |Clasificarea| Note |
|__________________________________________________________|____________|______|
| Leishmania mexicana | 2 | |
| Leishmania peruviana | 2 | |
| Leishmania tropica | 2 | |
| Leishmania major | 2 | |
| Leishmania spp. | 2 | |
| Lea lea | 2 | |
| Mansonella ozzardi | 2 | |
| Mansonella persians | 2 | |
| Naegleria fowleri | 3 | |
| Necator americanus | 2 | |
| Onchocerca volvulus | 2 | |
| Opistorchis felineus | 2 | |
| Opistorchis spp. | 2 | |
| Paragonimm westermani | 2 | |
| Plasmodium falciparum | 3 (**) | |
| Plasmodium spp. (uman şi simian) | 2 | |
| Sarcocystis suihominis | 2 | |
| Schistosoma haematobium | 2 | |
| Schistosoma intercalatum | 2 | |
| Schistosoma japonicum | 2 | |
| Schistosoma mansoni | 2 | |
| Schistosoma mekongi | 2 | |
| Strongyloides stercoralis | 2 | |
| Strongyloides spp. | 2 | |
| Taenia saginata | 2 | |
| Taenia solium | 3 (**) | |
| Toxocara canis | 2 | |
| Toxoplasma gondii | 2 | |
| Trichinella spiralis | 2 | |
| Trichuris trichiura | 2 | |
| Trypanosoma brucei brucei | 2 | |
| Trypanosoma brucei gambiense | 2 | |
| Tryponosoma brucei rhodesiense | 3 (**) | |
| Trypanosoma cruzi 3 | | |
| Wuchereria bancrofti | 2 | |
|__________________________________________________________|____________|______|
| (**) Vezi nota introductivă 8 |
|______________________________________________________________________________|
20
CIUPERCI
________________________________________________________________________________
| Agentul biologic |Clasificarea| Note |
|__________________________________________________________|____________|______|
| Aspergillus fumigatus | 2 | A |
| Blastomyces dermatitidis (Ajellomyces dermatitidis) | 3 | |
| Candida albicans | 2 | A |
| Candida tropicalis | 2 | |
| Cladophialophora bantiana (denumirea veche: Xylohypha | 3 | |
| bantiana, Cladosporium bantianum sau trichoides) | | |
| Coccidioides immitis | 3 | A |
| Cryptococcus neoformans var. neofonnans (Filobasidiella | 2 | A |
| neofonnans var. neoformans) | | |
| Cryptococcus neoformans var. gattii (Filobasidiella | 2 | A |
| bacillispora) | | |
| Emmonsia parva var. parva | 2 | |
| Emmonsia parva var. crescens | 2 | |
| Epidennophyton floccosum | 2 | A |
| Fonsecaea compacta | 2 | |
| Fonsecaea pedrosoi | 2 | |
| Histoplasma capsulatum var. capsulatum (Ajellomyces | 3 | |
| capsulatus) | | |
| Histoplasma capsulatum duboisii | 3 | |
| Madurella grisea | 2 | |
| Microsporum spp. | 2 | A |
| Neotestudina rosatii | 2 | |
| Paracoccidioides brasiliensis | 3 | |
| Penicillun marneffei | 2 | A |
| Scedosporium apiospennum (Pseudallescheria boydii) | 2 | |
| Scedosporium prolificans (inflatum) | 2 | |
| Sporothrix schenckii | 2 | |
| Trychophyton rubrum | 2 | |
| Trychophyton spp. | 2 | |
|__________________________________________________________|____________|______|
ANEXA 4
RECOMANDĂRI PRACTICE
pentru supravegherea medicală a lucrătorilor
1. Medicul şi/sau serviciul de medicina muncii responsabil cu supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi
la agenţi biologici trebuie să cunoască bine condiţiile sau circumstanţele de expunere a fiecărui lucrător.
2. Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie să fie asigurată conform practicilor şi principiilor medicinei
muncii; ea trebuie să includă cel puţin următoarele măsuri:
a) înregistrarea antecedentelor medicale şi profesionale ale fiecărui lucrător;
b) o evaluare personalizată a stării de sănătate a lucrătorilor;
c) dacă este cazul, o supraveghere biologică pentru depistarea efectelor precoce şi reversibile.
Se pot dispune şi alte teste pentru fiecare lucrător supus unei supravegheri medicale, în lumina celor mai
recente cunoştinţe ale medicinei muncii.
21
ANEXA 5*)
INDICAŢII
privind măsurile şi nivelurile de izolare
Notă preliminară
Măsurile conţinute în prezenta anexă trebuie să fie aplicate în funcţie de natura activităţilor, evaluarea
riscurilor pentru lucrător şi natura agentului biologic implicat.
______________________________________________________________________________
| A. Măsuri de izolare | B. Niveluri de izolare |
| |__________________________________|
| | 2 | 3 | 4 |
|___________________________________________|__________|____________|__________|
|1. Locul de muncă trebuie să fie separat de|nu |recomandat |da |
|orice altă activitate din aceeaşi clădire | | | |
|2. Filtrarea admisiei şi evacuării aerului |nu |da, la |da, la |
|la locul de muncă prin filtre absolute | |evacuare |admisie şi|
|(HEPA) sau dispozitive analoge | | |evacuare |
|3. Limitarea accesului doar pentru |recomandat|da |da, |
|lucrătorii desemnaţi | | |printr-un |
| | | |sas |
|4. Posibilitatea închiderii ermetice a |nu |recomandat |da |
|locului de muncă pentru a permite | | | |
|dezinfecţia | | | |
|5. Specificarea procedeelor de dezinfecţie |da |da |da |
|6. Presiunea la locul de muncă trebuie să |nu |recomandat |da |
|rămână inferioară celei atmosferice | | | |
|7. Luptă eficace împotriva vectorilor, de |recomandat|da |da |
|exemplu rozătoare şi insecte | | | |
|8. Impermeabilitatea suprafeţelor la apă: |da, pentru|da, pentru |da, pentru|
|curăţare uşoară |banc |banc şi |banc, |
| | |podea |podea, |
| | | |pereţi şi |
| | | |plafon |
|9. Rezistenţa suprafeţelor la acizi, |recomandat|da |da |
|alcali, solvenţi şi dezinfectanţi | | | |
|10. Depozitarea agenţilor biologici în loc |da |da |da, |
|sigur | | |depozitare|
| | | |cu acces |
| | | |protejat |
|11. Existenţa unei ferestre de observare |recomandat|recomandat |da |
|sau a unui sistem echivalent de care să | | | |
|permită vizualizarea ocupanţilor | | | |
|12. Echipament complet în fiecare laborator|nu |recomandat |da |
|13. Manipularea materiilor infectate şi a |eventual |da, în caz |da |
|tuturor animalelor într-o incintă de | |de | |
|securitate, izolantă sau alt mijloc | |infecţie | |
|corespunzător de izolare | |prin aer | |
|14. Prezenţa unui incinerator pentru |recomandat|da |da, în |
|eliminarea carcaselor de animale | |(disponibil)|incintă |
|___________________________________________|__________|____________|__________|
__________________
*) Anexa nr. 5 este reprodusă în facsimil.
22
ANEXA 6*)
IZOLAREA PROCEDEELOR INDUSTRIALE
1. Agenţi biologici din grupa 1
Pentru activităţile care implică utilizarea de agenţi biologici din grupa 1, inclusiv vaccinurile vii atenuate,
trebuie respectate principiile unei bune securităţi şi ale unei bune igiene a muncii.
2. Agenţi biologici din grupele 2, 3 şi 4
Poate fi util să se selecţioneze şi să se combine exigenţele de izolare din diferitele categorii prevăzute mai
jos, pe baza unei evaluări a riscurilor implicate de un procedeu special sau o parte a acestuia.
______________________________________________________________________________
| A. Măsuri de izolare | B. Niveluri de izolare |
| |____________________________________|
| | 2 | 3 | 4 |
|_________________________________________|___________|____________|___________|
|1. Microorganismele viabile trebuie |da |da |da |
|izolate într-un sistem care separă fizic | | | |
|procesul de mediul înconjurător. | | | |
|2. Gazele care scapă din sistemul închis |să se |să se evite |să se evite|
|trebuie tratate astfel încât: |reducă la |răspândirea |răspândirea|
| |minimum | | |
| |răspândirea| | |
|3. Prelevarea eşantioanelor, aportul de |să se |să se evite |să se evite|
|substanţe într-un sistem închis şi |reducă la |răspândirea |răspândirea|
|transferul microorganismelor viabile |minimum | | |
|într-un alt sistem închis se efectuează |răspândirea| | |
|astfel încât: | | | |
|4. Fluidele de cultură nu trebuie scoase |inactivate |inactivate |inactivate |
|din sistemul închis, cu excepţia |prin |prin |prin |
|cazurilor în care microorganismele |mijloace |mijloace |mijloace |
|viabile nu au fost: |probate |chimice |chimice |
| | |sau fizice |sau fizice |
| | |probate |probate |
|5. Închiderile ermetice trebuie concepute|să reducă |să evite |să evite |
|astfel încât: |la minimum |răspândirea |răspândirea|
| |răspândirea| | |
|6. Sistemele închise trebuie situate |facultativ |facultativ |da, şi |
|într-o zonă controlată: | | |construită |
| | | |în acest |
| | | |scop |
|a) trebuie amplasate avertismente privind|facultativ |da |da |
|riscurile biologice | | | |
|b) accesul trebuie permis doar |facultativ |da |da, |
|persoanelor desemnate | | |printr-un |
| | | |sas |
|c) personalul trebuie să poarte haine de |da, |da |se schimbă |
|protecţie |lenjerie de| |complet |
| |lucru | | |
|d) personalul trebuie să aibă acces la |da |da |da |
|instalaţii de decontaminare şi instalaţii| | | |
|sanitare | | | |
|e) personalul trebuie să facă duş înainte|nu |facultativ |da |
|de a părăsi zona controlată | | | |
|_________________________________________|___________|____________|___________|
_____________________
*) Anexa nr. 6 este reprodusă în facsimil.
23
_______________________________________________________________________________
| A. Măsuri de izolare | B. Niveluri de izolare |
| |____________________________________|
| | 2 | 3 | 4 |
|_________________________________________|___________|____________|___________|
|f) efluenţii de la chiuvete sau duşuri |nu |facultativ |da |
|trebuie colectaţi şi inactivaţi înainte | | | |
|de evacuare | | | |
|g) zona controlată trebuie ventilată |facultativ |facultativ |da |
|corespunzător pentru a reduce la minim | | | |
|contaminarea aerului | | | |
|h) zona controlată trebuie menţinută la o|nu |facultativ |da |
|presiune inferioară celei atmosferice | | | |
|i) aerul de admisie şi evacuare din zona |nu |facultativ |da |
|controlată trebuie filtrat cu un filtru | | | |
|HEPA | | | |
|j) zona controlată trebuie concepută |nu |facultativ |da |
|astfel încât întreg conţinutul sistemului| | | |
|închis să poată fi reţinut în caz de | | | |
|deversare | | | |
|k) zona controlată trebuie să poată fi |nu |facultativ |da |
|închisă ermetic pentru a permite | | | |
|fumigaţiile | | | |
|l) tratamentul efluenţilor înainte de |inactivare |inactivare |inactivare |
|evacuarea finală |prin |prin |prin |
| |mijloace |mijloace |mijloace |
| |probate |chimice |chimice sau|
| | |sau fizice |fizice |
| | |probate |probate |
|_________________________________________|___________|____________|___________|
ANEXA 7
COD DE CONDUITĂ
recomandat pentru vaccinare
1. Dacă evaluarea relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, cauzat de expunerea
la agenţi biologici contra cărora există vaccinuri eficace, angajatorul trebuie să le asigure vaccinarea.
2. Vaccinarea trebuie să fie efectuată în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii Publice.
Lucrătorii trebuie să fie informaţi despre avantajele şi inconvenientele atât ale vaccinării, cât şi ale absenţei
acesteia.
3. Vaccinarea nu trebuie să implice costuri financiare pentru lucrători.
4. Poate fi întocmit un certificat de vaccinare care trebuie să fie eliberat lucrătorului respectiv şi, la cerere,
autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti.
–––––

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. no. 1146/2006 regarding the minimum safety and health requirements for the use of work equipment by workers

HOTĂRÂRE Nr. 1146 din 30 august 2006
privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de
muncă
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 815 din 3 octombrie 2006
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, si al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securității si sănătății
în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. 1
Dispoziții generale
ART. 1
(1) Prezenta hotărâre stabileste cerințele minime pentru asigurarea securității si sănătății lucrătorilor care utilizează
la locul de muncă echipamente de muncă, definite potrivit art. 2.
(2) Prevederile Legii securității si sănătății în muncă nr. 319/2006 se completează cu prevederile specifice cuprinse
în prezenta hotărâre.
ART. 2
În sensul prezentei hotărâri, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
a) echipament de muncă – orice masină, aparat, unealtă sau instalație folosită la locul de muncă;
b) utilizarea echipamentului de muncă – orice activitate referitoare la echipamentul de muncă, cum ar fi pornirea sau
oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreținerea, inclusiv curățarea lui;
c) zonă periculoasă – orice zonă din interiorul si/sau din jurul echipamentului de muncă în care prezența unui lucrător
expus îl supune pe acesta unui risc pentru sănătatea si securitatea sa;
d) lucrător expus – orice lucrător aflat integral sau parțial într-o zonă periculoasă;
e) operator – lucrătorul/lucrătorii însărcinat/însărcinați cu utilizarea echipamentului de muncă.
CAP. 2
Obligațiile angajatorului
SECłIUNEA 1
Obligații generale. Reguli referitoare la echipamentele de muncă
ART. 3
(1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziția lucrătorilor
din întreprindere si/sau unități să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop si să poată fi utilizat de către
lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
(2) La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securității si sănătății lucrătorilor, angajatorul este
obligat să acorde o atenție deosebită tuturor condițiilor de muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum si
riscurilor existente, în special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii si/sau unității, si/sau riscurilor care sunt
susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de muncă.
(3) În situația în care nu este posibil să se asigure că echipamentele de muncă sunt utilizate fără niciun risc pentru
sănătatea si securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsuri corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.
ART. 4
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat să procure si/sau să utilizeze:
a) echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziția lucrătorilor din întreprindere si/sau unitate, pentru
folosință, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, care îndeplinesc:
(i) prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislația comunitară aplicabilă;
(ii) cerințele minime prevăzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplică sau se aplică parțial reglementări tehnice
române care transpun legislația comunitară;
b) echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziția lucrătorilor din întreprindere si/sau unitate, pentru
folosință, care îndeplinesc cerințele minime prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.
(2) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor, echipamentele de muncă
să fie menținute, printr-o întreținere adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a)
sau b).
(3) Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiei stabileste, după consultarea partenerilor sociali si luând în
considerare legislația si/sau practicile naționale, modalitățile care să permită realizarea unui nivel de securitate
corespunzător obiectivelor prevăzute în anexa nr. 2.
SECłIUNEA a 2-a
Verificarea echipamentelor de muncă
ART. 5
(1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a căror securitate depinde de
condițiile de instalare să fie supuse unei verificări inițiale, după instalare si înainte de prima punere în funcțiune si unei
verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane
competente, în conformitate cu legislația si/sau cu practicile naționale, în scopul asigurării unei instalări corecte si a
bunei funcționări a acestor echipamente de muncă.
(2) Pentru a garanta că cerințele de securitate si de sănătate sunt respectate si orice deteriorări sunt depistate si
remediate la timp, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse
unor influențe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situații periculoase, să facă obiectul:
a) unor verificări periodice si, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate de persoane competente, în
conformitate cu legislația si/sau cu practicile naționale;
b) unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislația si/sau cu practicile
naționale, de fiecare dată când s-au produs evenimente excepționale susceptibile să aibă consecințe dăunătoare asupra
securității echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului de muncă, accidente, fenomene naturale,
perioade prelungite de neutilizare.
(3) Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate si puse la dispoziție Inspecției Muncii la solicitarea acesteia.
Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp corespunzătoare, de exemplu, în funcție de recomandările sau specificațiile
producătorului.
(4) Dacă echipamentele de muncă respective sunt utilizate în exteriorul întreprinderii, acestea trebuie să fie însoțite
de o dovadă referitoare la realizările ultimei verificări.
(5) Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiei stabileste modalitățile de efectuare a acestor verificări.
SECłIUNEA a 3-a
Echipamente de muncă cu riscuri specifice. Ergonomia si sănătatea la locul de muncă
ART. 6
Dacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc specific pentru securitatea si sănătatea
lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:
a) utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor însărcinați cu această atribuție;
b) pentru efectuarea reparațiilor, modificărilor si întreținerii trebuie desemnați lucrători cu atribuții în acest sens.
ART. 7
Postul de lucru si poziția lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă, precum si principiile ergonomice
trebuie să fie luate, în mod deosebit, în considerare de către angajator la aplicarea cerințelor minime de securitate si
sănătate.
SECłIUNEA a 4-a
Informarea lucrătorilor
ART. 8
Fără a aduce atingere prevederilor secțiunii a 5-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informații adecvate si, dacă este cazul, de fise de lucru referitoare
la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.
ART. 9
(1) Informațiile si fisele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la
securitate si sănătate privind:
a) condițiile de folosire a echipamentelor de muncă;
b) situațiile anormale previzibile;
c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experiența acumulată în urma utilizării echipamentelor de
muncă.
(2) Lucrătorii trebuie să fie atenționați în legătură cu riscurile la care sunt expusi, echipamentele de muncă din
imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum si asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care
aceste modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a locului lor de muncă, chiar dacă
acesti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente.
(3) Informațiile si fisele tehnice trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor vizați.
SECłIUNEA a 5-a
Instruirea, consultarea si participarea lucrătorilor
ART. 10
Fără a aduce atingere prevederilor secțiunii a 7-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru ca:
a) lucrătorii însărcinați cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiți adecvat, inclusiv cu privire la riscurile
posibile, determinate de utilizarea acestora;
b) lucrătorii prevăzuți la art. 6 lit. b) să fie instruiți adecvat.
ART. 11
Consultarea si participarea lucrătorilor si/sau a reprezentanților lor se desfăsoară potrivit prevederilor secțiunii a 6-a
a cap. III din Legea nr. 319/2006.
CAP. 3
Dispoziții finale
ART. 12
Modificările de natură strict tehnică ale anexelor nr. 1 si 2 sunt realizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si
Familiei, în funcție de:
a) adoptarea reglementărilor tehnice române care transpun legislația comunitară în domeniul armonizării tehnice si al
standardizării referitoare la echipamentele de muncă; si/sau
b) progresele tehnice, de evoluția reglementărilor sau specificațiilor internaționale ori de cunostințele din domeniul
echipamentelor de muncă.
ART. 13
(1) Pentru întreprinderile mici si mijlocii, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiei poate stabili, dacă este
necesar, modalitățile de aplicare a prevederilor pct. 4 din anexa nr. 2, care se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
solidarității sociale si familiei.
(2) Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiei raportează Comisiei Europene la fiecare 5 ani cu privire la
aplicarea dispozițiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
ART. 14
Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 15
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
*
Prezenta hotărâre transpune Directiva 89/655/CEE privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea
echipamentului de muncă de către lucrători în muncă, amendată de directivele 95/63/CE si 2001/45/CE, publicate în
Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) seria L nr. 393/1989, nr. 335/1995 si nr. 195/2001.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul muncii,
solidarității sociale si familiei,
Mihai Constantin Seitan,
secretar de stat
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
ANEXA 1
CERINłELE MINIME
pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii) si lit. b) din hotărâre
1. Dispoziții generale
1.1. Obligațiile stabilite în prezenta anexă se aplică, ținându-se seama de prevederile din hotărâre, si în cazurile în
care echipamentul de muncă prezintă riscuri.
1.2. Cerințele minime enunțate în continuare, în măsura în care ele se aplică la echipamentele de muncă în funcțiune,
nu necesită obligatoriu aceleasi măsuri ca si cerințele esențiale referitoare la echipamentele de muncă noi.
2. Cerințe minime generale aplicabile echipamentelor de muncă
2.1. Sistemele de comandă ale unui echipament de muncă, care afectează securitatea, trebuie să fie vizibile, usor de
identificat si, dacă este necesar, să fie marcate corespunzător.
2.1.1. Sistemele de comandă trebuie să fie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, cu excepția anumitor sisteme
de comandă, dacă este necesar, si în asa fel încât manevrarea lor să nu provoace riscuri suplimentare. Acestea nu
trebuie să genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintenționate.
2.1.2. Dacă este necesar, de la postul de comandă principal operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigure că nu
există persoane în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire trebuie să fie precedată automat de
un sistem de siguranță, cum ar fi un semnal de avertizare sonoră si/sau vizuală. Lucrătorul expus trebuie să aibă timpul
si/sau mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile provocate de pornirea si/sau oprirea echipamentului de muncă.
2.1.3. Sistemele de comandă trebuie să fie sigure si să fie alese ținându-se cont de defecțiunile, perturbațiile si
constrângerile previzibile în cadrul utilizării prevăzute.
2.2. Pornirea echipamentului de muncă nu trebuie să fie posibil să se realizeze decât numai printr-o acțiune voluntară
asupra sistemului de comandă prevăzut în acest scop.
2.2.1. Exceptându-se cazurile în care repornirea sau modificarea nu prezintă niciun risc pentru lucrătorii expusi,
aceeasi cerință se aplică si pentru:
a) repornirea echipamentului după o oprire, indiferent de cauza opririi;
b) comanda unei modificări semnificative a condițiilor de funcționare (de exemplu, viteză, presiune etc.).
2.2.2. Această cerință nu se aplică repornirii sau modificării condițiilor de funcționare rezultate din derularea unei
secvențe normale a unui ciclu automat.
2.3. Fiecare echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită oprirea completă
a acestuia în condiții de securitate.
2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită, în funcție de riscurile
existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de muncă, fie numai parțial, de asa manieră încât echipamentul de
muncă să fie în stare de securitate.
2.3.2. Comanda de oprire a echipamentului de muncă trebuie să aibă prioritate față de comenzile de pornire. Oprirea
echipamentului de muncă sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată, alimentarea cu energie a organelor
de comandă respective trebuie să fie întreruptă.
2.4. Dacă acest lucru este necesar si în funcție de pericolele pe care le prezintă echipamentul de muncă si de timpii
normali de oprire, un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgență.
2.5. Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate căderilor sau proiectării de obiecte trebuie să fie
prevăzut cu dispozitive de securitate corespunzătoare. Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate
degajărilor de gaze, vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi trebuie să fie prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de
reținere si/sau de evacuare amplasate în apropierea surselor corespunzătoare de pericol.
2.6. Echipamentele de muncă si elementele lor componente trebuie, dacă este necesar pentru securitatea sau
sănătatea lucrătorilor, să fie stabilizate prin fixare ori prin alte mijloace.
2.7. În cazul în care există riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de muncă, situație care ar
putea prezenta pericole semnificative pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor, trebuie luate măsuri de protecție
adecvate.
2.8.
2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui echipament de muncă prezintă riscuri de producere de accidente prin
contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu protectori si dispozitive de protecție care să împiedice accesul în
zonele periculoase sau să oprească miscarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase.
2.8.2. Protectorii si dispozitivele de protecție trebuie:
a) să fie de construcție robustă;
b) să nu genereze riscuri suplimentare;
c) să nu fie înlăturate cu usurință sau făcute inoperante;
d) să fie amplasate la o distanță adecvată față de zona periculoasă;
e) să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de muncă;
f) să permită intervențiile indispensabile pentru instalarea si/sau înlocuirea elementelor si, de asemenea, pentru
activitățile de întreținere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată si, dacă este
posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecție.
2.9. Zonele si punctele de muncă sau cele de întreținere a unui echipament de muncă trebuie să fie iluminate
corespunzător, în funcție de lucrările realizate.
2.10. Părțile echipamentului de muncă expuse unor temperaturi înalte sau foarte scăzute trebuie, dacă este cazul, să
fie protejate împotriva riscurilor de contact sau de apropiere a lucrătorilor de ele.
2.11. Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de muncă trebuie să fie usor de perceput si de înțeles si lipsite
de ambiguități.
2.12. Un echipament de muncă poate să fie utilizat numai pentru operațiunile si în condițiile pentru care a fost
realizat.
2.13. Operațiile de întreținere trebuie să poată să fie efectuate când echipamentul de muncă este oprit. Dacă acest
lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsuri de protecție adecvate pentru executarea acestor operații sau pentru ca
acestea să fie efectuate în afara zonelor periculoase. Pentru fiecare echipament de muncă care deține un program de
întreținere, acesta trebuie să fie respectat si ținut la zi.
2.14. Orice echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive usor de identificat, destinate separării de
fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebuie să genereze riscuri pentru lucrătorii în cauză.
2.15. Un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de avertizare si semnalizare indispensabile
pentru asigurarea securității lucrătorilor.
2.16. Pentru efectuarea operațiilor de producție, reglare si întreținere a echipamentelor de muncă, lucrătorii trebuie să
aibă acces si să rămână în condiții de securitate în toate zonele necesare.
2.17. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor de incendiu
sau de supraîncălzire a echipamentului de muncă ori de degajare de gaze, pulberi, lichide, vapori sau de alte substanțe
produse de către echipamentul de muncă sau utilizate ori depozitate în acesta.
2.18. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie a acestuia sau a
substanțelor produse de acesta ori utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă.
2.19. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecția lucrătorilor expusi riscurilor de electrocutare
prin atingere directă sau indirectă.
3. Cerințe minime suplimentare aplicabile echipamentelor de muncă specifice
3.1. Cerințe minime aplicabile echipamentelor de muncă mobile, cu sau fără autopropulsie
3.1.1. Echipamentele de muncă pe care este necesară prezența unui lucrător transportat sau a unor lucrători
transportați trebuie să fie amenajate de asa manieră încât să reducă riscurile pentru lucrător sau lucrători în timpul
deplasării. În aceste riscuri trebuie să fie incluse riscurile de contact al lucrătorilor cu roțile sau senilele ori de blocare
de către acestea.
3.1.2.
3.1.2.1. Atunci când blocarea accidentală a elementelor de transmisie a puterii între un echipament de muncă mobil
si accesoriile sale si/sau remorci poate genera riscuri specifice, acest echipament de muncă trebuie să fie echipat sau
amenajat de asa manieră încât să împiedice blocarea elementelor de transmitere a puterii.
3.1.2.2. Atunci când blocarea nu poate să fie împiedicată, trebuie să fie luate toate măsurile posibile pentru a se evita
consecințele dăunătoare pentru lucrători.
3.1.3. Dacă elementele de transmitere a puterii între echipamentele de muncă mobile riscă să se îmbâcsească si să se
deterioreze prin contact cu solul, trebuie să fie prevăzute facilități pentru susținerea acestora.
3.1.4.
3.1.4.1. Echipamentele de muncă mobile pe care este necesară prezența unui lucrător transportat sau a unor lucrători
transportați trebuie să limiteze, în condiții de utilizare efectivă, riscurile care provin din schimbarea direcției sau
răsturnarea echipamentului de muncă:
a) fie printr-o structură de protecție care să împiedice ca echipamentul de muncă să nu se răstoarne mai mult de un
sfert de rotație;
b) fie printr-o structură care să garanteze un spațiu suficient în jurul lucrătorului transportat sau lucrătorilor
transportați, dacă miscarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotație;
c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent.
3.1.4.2. Aceste structuri de protecție pot face parte integrantă din echipamentul de muncă.
3.1.4.3. Aceste structuri de protecție nu sunt necesare atunci când echipamentul de muncă este stabilizat în timpul
utilizării sau atunci când schimbarea direcției ori răsturnarea echipamentului de muncă este imposibilă din proiectare.
3.1.4.4. Dacă există un risc ca un lucrător transportat, în momentul schimbării direcției sau răsturnării, să fie strivit
între părțile echipamentului de muncă si sol, trebuie să fie instalat un sistem de reținere pentru lucrătorii transportați.
3.1.5. Autostivuitoarele cu furcă pe care sunt asezați unul sau mai mulți lucrători trebuie să fie amenajate sau
echipate de asa manieră încât să limiteze riscurile de răsturnare, de exemplu:
a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător;
b) fie printr-o structură care să împiedice răsturnarea acestora;
c) fie printr-o structură care să garanteze că, în cazul răsturnării acestora, rămâne un spațiu suficient între sol si
anumite părți ale autostivuitorului cu furcă pentru lucrătorii transportați;
d) fie printr-o structură care să rețină lucrătorul sau lucrătorii pe scaunul de la postul de conducere de asa manieră
încât să împiedice ca acesta/acestia să fie strivit/striviți de părți ale autostivuitorului care se răstoarnă.
3.1.6. Echipamentele de muncă mobile cu autopropulsare, a căror deplasare poate provoca riscuri pentru lucrători,
trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să fie prevăzute cu mijloace care să permită prevenirea unei porniri neautorizate;
b) să fie prevăzute cu mijloace adecvate care să reducă consecințele unei eventuale ciocniri în caz de miscare
simultană a mai multor echipamente de muncă care se deplasează pe sine;
c) să fie prevăzute cu un dispozitiv de frânare si de oprire; în măsura în care condițiile de securitate o impun, în cazul
defectării dispozitivului principal, un dispozitiv de urgență, acționat prin comenzi usor de manevrat sau prin sisteme
automate, trebuie să permită frânarea si oprirea;
d) atunci când câmpul de vizibilitate directă a conducătorului este necorespunzător din punctul de vedere al
securității, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive auxiliare adecvate, pentru îmbunătățirea vizibilității;
e) dacă sunt prevăzute pentru utilizare pe timpul nopții sau în locuri întunecoase, acestea trebuie să fie prevăzute cu
un dispozitiv de iluminat, adaptat lucrării de efectuat si care asigură o securitate suficientă pentru lucrători;
f) dacă prezintă riscuri de incendiu – datorate acestora sau remorcilor si/sau încărcăturii – susceptibile să pericliteze
lucrătorii, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor, în cazul în care astfel de
dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare;
g) dacă sunt telecomandate, acestea trebuie să se oprească automat atunci când ies din câmpul de acțiune al
telecomenzii;
h) dacă sunt telecomandate si pot, în condiții normale de utilizare, să lovească sau să blocheze lucrătorii, acestea
trebuie să fie echipate cu dispozitive de protecție împotriva acestor riscuri, în cazul în care nu există alte dispozitive
adecvate pentru combaterea riscului de lovire.
3.2. Cerințe minime aplicabile echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.2.1. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor sunt instalate în mod permanent, rezistența si
stabilitatea acestora în timpul utilizării trebuie să fie asigurate ținându-se seama mai ales de sarcinile care se vor ridica
si de solicitările produse în locurile de suspendare sau de fixare pe structuri.
3.2.2.
3.2.2.1. Masinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să aibă marcate vizibil sarcina nominală si, dacă este
cazul, o plăcuță pe care să fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configurație a masinii.
3.2.2.2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate de asa manieră încât să permită
identificarea caracteristicilor esențiale pentru utilizarea sigură.
3.2.2.3. Dacă echipamentul de muncă nu a fost destinat pentru ridicarea lucrătorilor si dacă există posibilitatea unei
asemenea confuzii, o semnalizare adecvată trebuie să fie marcată de manieră vizibilă.
3.2.3. Echipamentele de muncă instalate permanent trebuie să fie instalate de asa manieră încât să reducă riscul ca
sarcinile:
a) să lovească lucrătorii;
b) în mod neintenționat, să se deplaseze periculos sau să cadă liber; sau
c) să se desprindă neintenționat.
3.2.4.
3.2.4.1. Masinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrătorilor trebuie să fie adecvate:
a) pentru a evita riscurile de cădere a cabinei, atunci când acestea există, cu ajutorul dispozitivelor adecvate;
b) pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului în afara cabinei, atunci când acestea există;
c) pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, în special printr-un contact întâmplător
cu obiecte;
d) pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocați în cabină în caz de accident si a permite deblocarea acestora.
3.2.4.2. Dacă, din motive inerente datorate amplasamentului si înălțimilor diferite, riscurile menționate la pct. 3.2.4.1
lit. a) nu pot să fie evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie să fie instalat un cablu cu coeficient de securitate
mărit, iar starea acestuia trebuie să fie verificată în fiecare zi de muncă.
3.3. Cerințe minime aplicabile instalațiilor si echipamentelor de muncă electrice
3.3.1. Instalațiile si echipamentele de muncă electrice trebuie să fie proiectate, fabricate, montate, întreținute si
exploatate astfel încât să asigure protecția împotriva pericolelor generate de energia electrică, precum si protecția
împotriva pericolelor datorate influențelor externe.
3.3.1.1. Pentru asigurarea protecției împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevăzute
măsuri tehnice astfel încât:
a) persoanele să fie protejate față de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea directă sau indirectă a
părților aflate sub tensiune;
b) să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiații care să pericliteze viața ori sănătatea oamenilor;
c) construcția echipamentelor de muncă să fie adecvată mediului pentru a se evita producerea de incendii si explozii;
d) persoanele si bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de echipamentul electric;
e) izolația echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condițiile prevăzute.
3.3.1.2. Pentru asigurarea protecției împotriva pericolelor datorate influenței externe, echipamentele electrice
trebuie:
a) să satisfacă cerințele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu fie periclitați lucrătorii si persoanele care
se află în mediul de muncă;
b) să nu fie influențate de condițiile de mediu, astfel încât să nu fie periclitați lucrătorii si persoanele care se află în
mediul de muncă;
c) să nu pericliteze lucrătorii si persoanele care se află în mediul de muncă, în condiții previzibile de suprasarcină.
3.3.2.
3.3.2.1. La instalațiile si echipamentele de muncă electrice, pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere
directă trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri organizatorice.
3.3.2.2. Pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri
tehnice:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părților active (izolarea de protecție) ale instalațiilor si echipamentelor
electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelisuri exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecția prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanțe minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalației sau echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări si
verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ si în scurtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protecție electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecție;
i) egalizarea potențialelor si izolarea față de pământ a platformei de lucru.
3.3.2.3. Pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri
organizatorice:
a) executarea intervențiilor la instalațiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie să se facă numai de către
personal calificat în meseria de electrician, autorizat si instruit pentru lucrul respectiv;
b) executarea intervențiilor în baza uneia din formele de lucru;
c) delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);
d) esalonarea operațiilor de intervenție la instalațiile electrice;
e) elaborarea unor instrucțiuni de lucru pentru fiecare intervenție la instalațiile electrice;
f) organizarea si executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecție împotriva atingerilor directe.
3.3.2.4. La instalațiile, utilajele, echipamentele si aparatele care utilizează energie electrică intervențiile sunt permise
numai în baza următoarelor forme de lucru:
a) autorizații de lucru scrise (AL);
b) instrucțiuni tehnice interne de protecție a muncii (ITI-PM);
c) atribuții de serviciu (AS);
d) dispoziții verbale (DV);
e) procese-verbale (PV);
f) obligații de serviciu (OS);
g) propria răspundere (PR).
3.3.3.
3.3.3.1. La instalațiile si echipamentele de muncă electrice, pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere
indirectă trebuie să se realizeze si să se aplice numai măsuri si mijloace de protecție tehnice, fiind interzise înlocuirea
măsurilor si mijloacelor tehnice de protecție cu măsuri de protecție organizatorice. Pentru evitarea electrocutării prin
atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de protecție principală, care să asigure protecția în orice condiții, si o
măsură de protecție suplimentară, care să asigure protecția în cazul deteriorării protecției principale. Cele două măsuri
de protecție trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.
3.3.3.2. Pentru protecția împotriva atingerii indirecte trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul de protecție;
d) izolarea suplimentară de protecție, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protecție;
g) egalizarea si/sau dirijarea potențialelor;
h) deconectarea automată în cazul apariției unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
i) folosirea mijloacelor de protecție electroizolante.
3.3.3.3. Este interzisă folosirea drept protecție principală a măsurilor indicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g), h) si i).
3.3.3.4. Fac excepție instalațiile electrice casnice, la care deconectarea automată la curenți de defect poate constitui
mijloc principal de protecție, si stâlpii liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, la care dirijarea distribuției
potențialelor constituie mijloc principal de protecție.
3.3.4. La instalațiile si echipamentele electrice de înaltă tensiune, sistemul de protecție împotriva electrocutării prin
atingere indirectă trebuie să se realizeze prin legarea la pământ de protecție, care este măsură obligatorie, cumulat cu
alte măsuri de protecție.
3.3.5.
3.3.5.1. Instalațiile si echipamentele electrice trebuie să fie alese cu grad corespunzător de protecție în funcție de
zonele cu atmosferă potențial explozivă.
3.3.5.2. Zonarea trebuie să se efectueze de către proiectantul instalațiilor si echipamentelor electrice, la cererea
beneficiarului.
3.3.6. La instalațiile si echipamentele de muncă electrice, valorile de calcul, precum si limitele admise ale curenților
prin corpul omului, ale impedanței electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere si de pas si ale tensiunilor de
lucru trebuie să fie în conformitate cu regulile tehnice aplicabile.
3.3.7. Rețelele izolate față de pământ trebuie să fie prevăzute cu protecție automată prin controlul rezistenței de
izolație, care să semnalizeze si/sau să deconecteze în cazul punerii la pământ. Rețelele electrice din locurile de muncă
cu risc de incendiu si explozie, precum si cele din depozitele de explozivi sau carburanți trebuie prevăzute cu
dispozitive care să asigure protecția automată la curenți de defect (PACD).
3.3.8. La instalațiile de înaltă tensiune trebuie să fie prevăzute blocări mecanice sau electrice, astfel încât deschiderea
carcaselor si a îngrădirilor de protecție să fie posibilă numai după scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric
respectiv, iar manevrarea dispozitivului de blocare trebuie să poată fi făcută numai cu o sculă specială.
3.3.9. Pentru ca deservirea, întreținerea si repararea instalațiilor si echipamentelor de muncă electrice să se poată
efectua fără pericol, trebuie să se prevadă, încă din faza de proiectare, execuție si montaj, distanțe, spații si/sau îngrădiri
de protecție în jurul acestora.
3.3.10. La masinile si instalațiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din încăperile sau spațiile
de producție neelectrice, se admit părți active în construcție deschisă, fără carcase închise, cu condiția protejării
împotriva atingerii sau apropierii de părțile active, prin amplasarea acestora la înălțimi suficient de mari față de căile de
acces si de circulație si/sau prin prevederea de îngrădiri închise pe căile de acces.
3.3.11. Automacaralele care lucrează în apropierea liniilor electrice aeriene trebuie să fie echipate cu dispozitive de
semnalizare a intrării brațului în zona de influență a acestora.
3.3.12. Echipamentul de muncă electric/instalația de clasa I de protecție trebuie să aibă asigurată protecția împotriva
atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune si să fie prevăzut/prevăzută cu legături de protecție pentru
asigurarea protecției în caz de defect.
3.3.13. La instalațiile si echipamentele de muncă electrice de clasa I de protecție posibilitatea executării legăturilor
de protecție trebuie să se asigure astfel:
a) în cazul unui echipament electric/unei instalații fix/fixe, acesta/aceasta trebuie să fie prevăzut/prevăzută cu două
borne de masă: una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică, pentru racordarea conductorului
de protecție din cablul de alimentare a echipamentului/instalației, si a doua bornă pe carcasa echipamentului/instalației
în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura de legare la pământ sau la altă instalație de protecție;
b) în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie să fie prevăzut cu un cablu de alimentare flexibil,
prevăzut cu o fisă (stecher) cu contact de protecție, sau echipamentul să fie prevăzut cu posibilitatea racordării unui
cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecție.
3.3.14. Echipamentul de muncă electric/instalația de clasa II de protecție trebuie să aibă asigurată protecția împotriva
atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune si să fie prevăzut/prevăzută, din fabricație, cu o izolație
suplimentară, dublă sau întărită.
3.3.15. Echipamentul de muncă electric/instalația de clasa III de protecție trebuie să aibă asigurată protecția
împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune si să nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea
foarte joasă de alimentare.
3.3.16.
3.3.16.1. Instalațiile electrice în faza de experimentare trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute în
reglementările si regulile tehnice aplicabile pentru protecția împotriva electrocutării sau a accidentelor tehnice.
3.3.16.2. Instalațiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie verificate la recepție, înainte de punerea în
funcțiune si apoi periodic în exploatare, precum si după fiecare reparație sau modificare, fiind interzisă punerea sub
tensiune a instalației, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una dintre aceste verificări.
3.3.16.3. Instalațiile si echipamentele de muncă electrice pot să fie recepționate si puse în funcțiune numai după ce sa
constatat că s-au respectat reglementările si regulile tehnice aplicabile.
3.3.17. La instalațiile sau echipamentele de muncă electrice este interzis să se aducă modificări față de proiect în
timpul exploatării, întreținerii si repunerii în funcțiune a acestora. În cazuri speciale, se admit modificări doar cu
acordul proiectantului instalațiilor si echipamentelor de muncă electrice respective.
3.3.18. Mijloacele si echipamentele electrice de protecție trebuie să fie verificate, în conformitate cu prevederile
reglementărilor si regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare, la punerea în funcțiune, după reparații sau modificări
si apoi periodic (în exploatare).
3.3.19. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalației de clasa I de protecție trebuie să se facă în
următoarele condiții:
a) să se execute si să se verifice periodic legăturile de protecție necesare pentru asigurarea protecției împotriva
electrocutării în cazul unui defect soldat cu apariția unei tensiuni periculoase de atingere;
b) să se asigure si să se verifice periodic deconectarea automată a echipamentului electric/instalației sau sectorului
defect si dispariția tensiunii periculoase de atingere;
c) să se verifice periodic ca protecția împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie
înlăturată sau deteriorată.
3.3.20. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalației de clasa II de protecție trebuie să se facă în
următoarele condiții:
a) să se verifice periodic ca izolația suplimentară a echipamentului electric/instalației să nu fie deteriorată sau
eliminată;
b) să se verifice periodic ca protecția împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie
înlăturată sau deteriorată.
3.3.21. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalației de clasa III de protecție trebuie să se facă în
următoarele condiții:
a) să se alimenteze echipamentul electric sau instalația la tensiunea foarte joasă pentru care au fost proiectate să
funcționeze;
b) sursa de tensiune trebuie să fie astfel construită încât să nu permită apariția în circuitul de tensiune foarte joasă a
unei tensiuni mai mari. Dacă se utilizează un transformator coborâtor, acesta trebuie să fie un transformator de separare
(de siguranță);
c) izolația circuitului de foarte joasă tensiune trebuie să fie de asa natură încât să nu permită apariția unei tensiuni
mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasă;
d) să se verifice periodic ca protecția împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie
înlăturată sau deteriorată.
3.3.22.
3.3.22.1. În cazul instalațiilor sau echipamentelor de muncă electrice la care se execută lucrări cu scoaterea de sub
tensiune, trebuie să fie scoase de sub tensiune următoarele elemente:
a) părțile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;
b) părțile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o distanță mai mică decât limita admisă la
care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în documentația tehnică specifică;
c) părțile active aflate sub tensiune ale instalațiilor situate la o distanță mai mare decât limita admisă, dar care,
datorită lucrărilor care se execută în apropiere, trebuie scoase de sub tensiune.
3.3.22.2. În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară legarea la pământ si în scurtcircuit a
conductoarelor de fază, inclusiv pe conductorul de nul în cazul liniilor electrice aeriene, operație care trebuie să se
execute imediat după verificarea lipsei de tensiune.
3.3.23.
3.3.23.1. În cazul instalațiilor sau echipamentelor de muncă electrice la care se execută lucrări cu scoatere de sub
tensiune sau fără scoatere de sub tensiune, trebuie să se utilizeze mijloace de protecție electroizolante.
3.3.23.2. La lucrul în instalațiile de joasă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecție
electroizolante, care constituie singura măsură tehnică de protecție, cumulate cu măsurile organizatorice.
3.3.23.3. La lucrul în instalațiile de înaltă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecție
electroizolante, cumulate cu alte mijloace de protecție.
3.3.23.4. Lucrările fără scoatere de sub tensiune a instalațiilor si a echipamentelor electrice trebuie să fie executate
de către personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.
3.3.24. Instalațiile sau locurile unde există sau se exploatează echipamente electrice trebuie să fie dotate, în funcție
de lucrările si condițiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de protecție:
a) mijloace de protecție care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia față de elementele aflate sub
tensiune sau față de pământ, respectiv prăjini electroizolante pentru acționarea separatoarelor, manipularea
indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu mânere electroizolante, covoare si
platforme electroizolante, mănusi si încălțăminte electroizolante etc.;
b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifică prezența sau lipsa tensiunii;
c) garnituri mobile de legare la pământ si în scurtcircuit;
d) panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);
e) panouri de semnalizare.
3.3.25. Instalațiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie exploatate, întreținute, reglate, reparate si puse
sub tensiune numai de către personal calificat în meseria de electrician autorizat din punctul de vedere al securității
muncii. Autorizarea personalului pentru lucru la instalațiile tehnice electrice în activitățile de exploatare, întreținere si
reparații trebuie să se realizeze, conform regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al
securității muncii, pe bază de examen medical, psihologic si test de verificare a cunostințelor profesionale, de securitate
si sănătate în muncă si de acordare a primului ajutor.
ANEXA 2
DISPOZIłII
referitoare la utilizarea echipamentelor de muncă prevăzute la art. 4 alin. (3) din hotărâre
1. Dispoziții generale aplicabile tuturor echipamentelor de muncă
1.1. Dispozițiile din prezenta anexă se aplică în conformitate cu dispozițiile din hotărâre si atunci când există riscul
corespunzător pentru echipamentul de muncă respectiv. Echipamentele de muncă trebuie să fie instalate, dispuse si
utilizate de asa manieră încât să permită reducerea riscurilor pentru utilizatorii acestora si pentru ceilalți lucrători, de
exemplu făcând astfel încât să existe spațiu suficient între elementele mobile ale echipamentelor de muncă si
elementele fixe sau mobile din spațiul de muncă si ca toată energia ori substanța utilizată sau produsă să poată să fie
furnizată si/sau evacuată de manieră sigură.
1.2. Montarea si demontarea echipamentelor de muncă trebuie să fie realizate de manieră sigură, în special prin
respectarea instrucțiunilor furnizate de fabricant.
1.3. Echipamentele de muncă care, în timpul utilizării, pot să fie expuse descărcărilor electrice trebuie să fie protejate
prin dispozitive sau cu măsuri adecvate împotriva efectelor trăsnetului.
2. Dispoziții de utilizare a echipamentelor de muncă mobile, cu sau fără autopropulsie
2.1. Conducerea echipamentelor de muncă autopropulsate este rezervată numai lucrătorilor care au fost instruiți
adecvat pentru conducerea sigură a acestora.
2.2. Dacă un echipament de muncă este manevrat într-o zonă de muncă, trebuie să fie stabilite si respectate reguli de
circulație adecvate.
2.3. Trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a evita ca lucrătorii care se deplasează pe jos să nu se găsească
în zona de operare a echipamentelor de muncă autopropulsate. Dacă prezența lucrătorilor care se deplasează pe jos este
necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a evita ca acestia să fie
accidentați de către echipamente.
2.4. Transportul lucrătorilor pe echipamentele de muncă mobile acționate mecanic nu este autorizat decât dacă au
fost prevăzute amplasamente sigure în acest scop. Dacă lucrările trebuie să fie efectuate în timpul deplasării, viteza
trebuie să fie adaptată, în funcție de cât este necesar.
2.5. Echipamentele de muncă mobile prevăzute cu un motor cu ardere internă nu trebuie să fie utilizate în zonele de
muncă dacă nu este garantată o cantitate suficientă de aer, astfel încât să nu existe riscuri pentru securitatea si sănătatea
lucrătorilor.
3. Dispoziții de utilizare a echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.1. Observații generale
3.1.1. Echipamentele de muncă demontabile sau mobile folosite la ridicarea sarcinilor trebuie să fie utilizate de asa
manieră încât să garanteze stabilitatea echipamentului de muncă pe durata utilizării în toate condițiile previzibile,
luându-se în considerare natura solului.
3.1.2.
3.1.2.1. Ridicarea lucrătorilor nu este permisă decât cu echipamente de muncă si dispozitive prevăzute în acest scop.
3.1.2.2. Fără a se aduce atingere prevederilor art. 6 din Legea securității si sănătății în muncă nr. 319/2006, în mod
excepțional, echipamentele neprevăzute pentru ridicarea lucrătorilor pot să fie utilizate în acest scop, cu condiția să fie
luate măsuri adecvate pentru a se asigura securitatea, în conformitate cu legislația si/sau cu practicile naționale care
prevăd o supraveghere corespunzătoare.
3.1.2.3. În timpul prezenței lucrătorilor pe echipamentul de muncă folosit pentru ridicarea sarcinilor, la postul de
conducere trebuie să fie asigurată prezența permanentă. Lucrătorii care sunt ridicați trebuie să dispună de un mijloc de
comunicare sigur. Trebuie să fie prevăzută evacuarea acestora în caz de pericol.
3.1.3. Doar dacă acest lucru nu este necesar pentru buna desfăsurare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri pentru ca
lucrătorii să nu fie prezenți sub sarcinile suspendate. Este interzisă deplasarea sarcinilor suspendate deasupra locurilor
de muncă neprotejate în care lucrătorii sunt prezenți în mod curent. În această eventualitate, dacă buna desfăsurare a
lucrărilor nu poate fi asigurată în alt mod, trebuie să fie elaborate si aplicate proceduri adecvate.
3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie alese în funcție de sarcinile care se
manipulează, distanțele dintre punctele de prindere ale acestora, dispozitivele de prindere si condițiile atmosferice,
ținându-se seama de modul si de configurația de legare. Ansamblurile dispozitivelor de prindere pentru ridicarea
sarcinilor trebuie să fie marcate vizibil pentru a permite utilizatorului să le cunoască caracteristicile, atunci când acestea
nu sunt demontate după utilizare.
3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie depozitate de asa manieră încât să se
garanteze că acestea nu se vor deteriora sau degrada.
3.2. Echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilor neghidate
3.2.1. Dacă două sau mai multe echipamente de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate sunt instalate
sau montate la un loc de muncă astfel încât câmpul lor de acțiune se intersectează, trebuie să fie luate măsuri adecvate
pentru a se preveni ciocnirea între sarcini si/sau între elemente ale echipamentelor de muncă.
3.2.2. În timpul utilizării unui echipament de muncă mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie să fie
luate măsuri adecvate pentru a se preveni bascularea, răsturnarea si, dacă este cazul, deplasarea si alunecarea acestuia.
Trebuie să fie verificată executarea corespunzătoare a acestor măsuri.
3.2.3. Dacă operatorul unui echipament de muncă folosit la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate observa întregul
traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care furnizează informațiile necesare,
atunci o persoană competentă trebuie să fie desemnată să comunice cu operatorul pentru a-l ghida si trebuie să fie luate
măsuri organizatorice pentru a se evita ciocnirile sarcinilor susceptibile să pună în pericol lucrătorii.
3.2.4. Lucrările trebuie să fie organizate de asa manieră încât atunci când lucrătorul agață sau desprinde o sarcină cu
mâna, aceste operații să poată fi efectuate în condiții de securitate deplină, în special prin păstrarea de către acest
lucrător a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului.
3.2.5. Toate operațiunile de ridicare trebuie să fie planificate corect, supravegheate de o manieră adecvată si
efectuate astfel încât să protejeze securitatea lucrătorilor. În special, dacă o sarcină trebuie să fie ridicată simultan de
două sau mai multe echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie să fie stabilită si aplicată o
procedură pentru a se asigura buna coordonare a operatorilor.
3.2.6. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot reține sarcinile în cazul
unei defectări parțiale sau totale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se
evita expunerea lucrătorilor la riscurile corespunzătoare. Sarcinile suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere, cu
excepția cazului în care accesul în zona periculoasă este împiedicat si dacă sarcina a fost agățată si este menținută în
condiții de securitate deplină.
3.2.7. Utilizarea în aer liber a echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie interzisă
atunci când condițiile meteorologice se deteriorează până la punctul în care se periclitează utilizarea în condiții de
securitate a acestora, expunând astfel lucrătorii la riscuri. Pentru a se evita riscurile pentru lucrători trebuie să fie luate
măsuri adecvate de protecție, destinate în special împiedicării răsturnării echipamentului de muncă.
4. Dispoziții de utilizare a echipamentelor de muncă puse la dispoziție pentru lucrări temporare la înălțime
4.1. Dispoziții generale
4.1.1.
4.1.1.1. Dacă, în aplicarea prevederilor art. 7 din Legea securității si sănătății în muncă nr. 319/2006 si ale art. 3 din
hotărâre, lucrările temporare la înălțime nu pot să fie executate de o manieră sigură si în condiții ergonomice adecvate
de pe o suprafață adecvată, trebuie să fie alese cele mai potrivite echipamente de muncă pentru a se asigura si a se
menține condiții de muncă sigure. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de protecție colectivă în raport cu măsurile
de protecție individuală. Dimensionarea echipamentului de muncă trebuie să fie adaptată la natura lucrărilor care
urmează să fie executate si a constrângerilor previzibile si să permită circulația fără pericol.
4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la înălțime trebuie să fie ales în funcție de
frecvența de circulație, de înălțimea la care trebuie să se ajungă si de durata de utilizare. Alegerea făcută trebuie să
permită evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în altul, între mijlocul de acces si platforme,
plansee sau pasarele nu trebuie să creeze riscuri suplimentare de cădere.
4.1.2. Scările nu pot să fie utilizate ca posturi de lucru la înălțime decât în condițiile în care sau ținând cont de pct.
4.1.1 utilizarea altor echipamente de muncă mai sigure nu se justifică din cauza nivelului redus de risc si din cauza fie a
duratei scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale locului de muncă respectiv, care nu se pot modifica de
către angajator.
4.1.3. Tehnicile de acces si de poziționare cu ajutorul frânghiilor nu pot să fie utilizate decât în condițiile în care,
ținând seama de evaluarea riscului, lucrarea în cauză poate să fie executată de o manieră sigură si în care utilizarea unui
alt echipament de muncă mai sigur nu este justificată. łinându-se cont de evaluarea riscului si în special în funcție de
durata lucrărilor si de constrângerile de natură ergonomică, trebuie să fie prevăzut un scaun dotat cu accesoriile
corespunzătoare.
4.1.4. În funcție de tipul de echipament de muncă selectat pe baza dispozițiilor punctelor precedente, trebuie să fie
luate măsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru lucrători, inerente respectivului tip de echipament. Dacă este
necesar trebuie să fie prevăzută instalarea dispozitivelor de protecție împotriva căderilor. Aceste dispozitive trebuie să
aibă o structură corespunzătoare si să fie suficient de solide pentru a împiedica sau opri căderile de la înălțime si a
preveni, în măsura în care este posibil, rănirea corporală a lucrătorilor. Dispozitivele de protecție colectivă pentru
evitarea căderilor nu pot să fie întrerupte decât în punctele de acces ale unei schele sau ale unei scări.
4.1.5. Când executarea unei anumite lucrări necesită îndepărtarea temporară a unui dispozitiv de protecție colectivă
împotriva căderilor, trebuie să se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente. Lucrarea nu poate să fie efectuată fără
adoptarea prealabilă a acestor măsuri. Odată ce lucrarea respectivă este terminată, definitiv sau temporar, dispozitivele
de protecție colectivă trebuie să fie remontate pentru a se evita căderile.
4.1.6. Lucrările temporare la înălțime pot să fie efectuate numai atunci când condițiile meteorologice nu periclitează
securitatea si sănătatea lucrătorilor.
4.2. Dispoziții specifice de utilizare a scărilor
4.2.1. Scările trebuie să fie amplasate de asa manieră încât să se asigure stabilitatea lor în timpul utilizării. Scările
portabile se sprijină pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate si imobil, astfel încât treptele să rămână în
poziție orizontală. Scările suspendate sunt fixate de o manieră sigură si, cu excepția scărilor din frânghie, în asa fel
încât să nu poată fi deplasate si să fie evitate orice miscări de balans.
4.2.2. Alunecarea picioarelor scărilor portabile trebuie să fie împiedicată în timpul utilizării fie prin fixarea părții
superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin dispozitive antiderapante sau prin orice alte soluții cu eficacitate
echivalentă. Scările de acces trebuie să fie de o lungime suficientă, astfel încât acestea să se prelungească dincolo de
nivelul de acces, cu excepția cazului în care au fost luate alte măsuri pentru a se garanta o fixare sigură. Scările
compuse din mai multe elemente asamblate, cum ar fi scările articulate sau scările culisante, trebuie să fie utilizate de
asa manieră încât imobilizarea diferitelor elemente unele în raport de altele să fie asigurată. Scările mobile trebuie să
fie imobilizate înainte de urcarea pe acestea.
4.2.3. Scările trebuie să fie utilizate de asa manieră încât să permită lucrătorilor să dispună, în orice moment, de o
prindere cu mâna si de un sprijin sigur. În special, dacă o greutate trebuie transportată manual pe scară, aceasta nu
trebuie să împiedice menținerea unei prinderi cu mâna sigure.
4.3. Dispoziții specifice de utilizare a schelelor
4.3.1. Atunci când breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil sau când configurațiile structurale avute în
vedere nu sunt prevăzute de acesta, trebuie să fie realizat un calcul de rezistență si de stabilitate, cu excepția cazului în
care schela este asamblată în conformitate cu o configurație standard general recunoscută.
4.3.2. În funcție de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de utilizare si de demontare trebuie să fie
întocmit de către o persoană competentă. Acest plan poate avea forma unui plan general, completat cu elemente
referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauză.
4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie să fie protejate împotriva pericolului de alunecare fie prin fixare
pe suprafața de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu eficacitate echivalentă, iar suprafața de
sprijin trebuie să aibă o capacitate portantă suficientă. Stabilitatea schelei trebuie să fie asigurată. Deplasarea inopinată
a schelelor mobile în timpul lucrului la înălțime trebuie să fie prevenită prin intermediul dispozitivelor adecvate.
4.3.4. Dimensiunile, forma si dispunerea planseelor unei schele trebuie să fie adecvate naturii lucrării care urmează
să fie executată si adaptate la sarcinile ce urmează a fi suportate si să permită lucrul si circulația de o manieră sigură.
Planseele unei schele trebuie să fie montate de asa manieră încât componentele să nu poată să se deplaseze în cazul
unei utilizări normale. Niciun gol periculos nu trebuie să existe între componentele planseelor si dispozitivele verticale
de protecție colectivă împotriva căderii.
4.3.5. Atunci când anumite părți ale unei schele nu sunt gata de întrebuințare, ca de exemplu în timpul montării,
demontării sau modificărilor, aceste părți trebuie semnalizate cu ajutorul unor semnale de avertizare a pericolului
general, în conformitate cu dispozițiile naționale care transpun Directiva 92/58/CEE, si trebuie delimitate în mod
corespunzător prin obstacole fizice care să împiedice accesul în zona periculoasă.
4.3.6.
4.3.6.1. Schelele nu pot să fie montate, demontate sau modificate substanțial decât sub supravegherea unei persoane
competente si de către lucrători care au fost instruiți adecvat si conform operațiilor avute în vedere, care se referă la
riscurile specifice în conformitate cu art. 10 din hotărâre, si vizând în special:
a) înțelegerea planului de montare, de demontare si de modificare a schelei în cauză;
b) securitatea în timpul montajului, al demontajului si al modificării schelei în cauză;
c) măsurile de prevenire a riscurilor de cădere a persoanelor sau a obiectelor;
d) măsurile de securitate în cazul schimbării condițiilor meteorologice care ar putea afecta negativ securitatea schelei
în cauză;
e) condițiile în materie de sarcini admise;
f) orice alt risc pe care operațiile de montare, de demontare si de modificare îl pot cuprinde.
4.3.6.2. Persoana care supraveghează si lucrătorii implicați trebuie să aibă la dispoziție planul de montare, de
utilizare si de demontare menționat la pct. 4.3.2, în special orice instrucțiuni pe care le-ar putea cuprinde.
4.4. Dispoziții specifice de utilizare a tehnicilor de acces si de poziționare cu ajutorul frânghiilor
4.4.1. La utilizarea tehnicilor de acces si de poziționare cu ajutorul frânghiilor trebuie respectate următoarele
condiții:
a) sistemul trebuie să cuprindă cel puțin două frânghii ancorate separat, una constituind mijlocul de acces, de
coborâre si de sprijin (frânghia de lucru), iar cealaltă, mijlocul de asigurare (frânghia de securitate);
b) lucrătorii trebuie să fie dotați cu o centură complexă adecvată, să o utilizeze si să fie legați prin intermediul
acesteia de frânghia de securitate;
c) frânghia de lucru trebuie să fie prevăzută cu un mecanism de coborâre sau de urcare sigur si să cuprindă un sistem
autoblocant care să împiedice căderea utilizatorului în cazul în care acesta pierde controlul miscărilor. Frânghia de
securitate trebuie să fie echipată cu un dispozitiv mobil de oprire a căderii, care însoțeste lucrătorul în timpul deplasării;
d) uneltele si celelalte accesorii pe care le utilizează un lucrător trebuie să fie legate de centura complexă sau de
scaunul lucrătorului ori să fie atasate printr-un alt mijloc adecvat;
e) lucrul trebuie să fie corect organizat si supravegheat, astfel încât lucrătorul să poată să primească imediat primul
ajutor în caz de accident;
f) lucrătorii în cauză trebuie, în conformitate cu art. 10 din hotărâre, să beneficieze de o instruire adecvată si
specifică operațiilor avute în vedere, în special în privința procedurilor de salvare.
4.4.2. În condiții excepționale în care, ținând cont de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua frânghii ar conduce
la un lucru mai periculos, poate fi permisă utilizarea unei singure frânghii în condițiile în care au fost luate măsurile
adecvate pentru asigurarea securității, în conformitate cu legislația si/sau cu practicile naționale.
–––––

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

Decision no. 259/2022 for amending and supplementing the Methodological Norms for the application of the provisions of Labor Health and Safety Law no. 319/2006, approved by Government Decision no. 1,425/2006.

Guvernul României

Hotărârea nr. 259/2022 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006

În vigoare de la 07 martie 2022

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 223 din 07 martie 2022. Formă aplicabilă la zi, 06 octombrie 2023.

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. - Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 , aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, punctele 16 şi 20 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"

16. comunicare - procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore de la producerea evenimentului, autorităţilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege;

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

20. raportare a bolilor profesionale declarate, contestate şi infirmate - procedura prin care direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti transmit informaţii referitoare la bolile profesionale declarate, a celor contestate şi a celor infirmate, precum şi motivarea infirmării lor, la Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar - Secţia sănătate ocupaţională şi informare toxicologică, Compartimentul sănătate ocupaţională din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, denumit în continuare Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar, care se includ în Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, prevăzut la art. 166;".

2. La articolul 2 , după punctul 20 se introduc trei noi puncte, punctele 21-23, cu următorul cuprins:

"

21. semnătură electronică - semnătura electronică astfel cum este definită la art. 3 pct. 10 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE;

22. semnătură electronică avansată - semnătura electronică avansată astfel cum este definită la art. 3 pct. 11 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE;

23. semnătură electronică calificată - semnătura electronică calificată astfel cum este definită la art. 3 pct. 12 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE ."

3. Articolul 27 se abrogă.

4. La articolul 36 alineatul (3), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

b) reprezentantul agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv al Agenţiei pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, din cadrul comisiei de autorizare judeţene sau a municipiului Bucureşti, înfiinţată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale potrivit art. 22 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;".

5. La articolul 81, alineatele (1) , (2) , (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"

Art. 81. -(1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, întocmită pe suport hârtie sau în format electronic, conform informaţiilor prevăzute în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.

(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face în format electronic sau olograf, în funcţie de varianta de instruire aleasă, imediat după verificarea instruirii.

. . . . . . . . . .

(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă, pe suport hârtie sau în format electronic, după caz, şi va fi însoţită de o copie a ultimei fişe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii.

(5) Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, pe suport hârtie sau în format electronic, după caz, de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă."

6. La articolul 81 , după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (31)-(33), cu următorul cuprins:

"

(31) În funcţie de modalitatea stabilită de angajator prin regulamentul intern, fişa de instruire individuală se semnează olograf sau cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată.

(32) În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (3) lit. o) şi alin. (4) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii , republicată, cu modificările şi completările ulterioare, procedurile privind utilizarea semnăturii electronice, semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate pentru semnarea fişei de instruire individuală se regăsesc în contractul individual de muncă.

(33) Angajatorul are obligaţia de a asigura trasabilitatea şi integritatea materialelor utilizate în cadrul fiecărei instruiri în format electronic a lucrătorului."

7. După articolul 81 se introduce un nou articol, articolul 811, cu următorul cuprins:

"

Art. 811. -În cazul în care instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se realizează în format electronic, fişa de instruire trebuie să fie semnată de către toate persoanele implicate în procesul de instruire, cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată."

8. La articolul 82, alineatele (1) , (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"

Art. 82. -(1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepţia altor participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileşte prin regulamentul intern instrucţiuni privind deplasarea acestora în întreprindere şi/sau unitate.

. . . . . . . . . .

(3) Rezultatul instruirii prevăzute la alin. (2) se consemnează:

a) pe suport hârtie în fişa de instruire colectivă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 12; sau

b) în format electronic, cuprinzând informaţiile prevăzute în anexa nr. 12.

(4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte pe suport hârtie în două exemplare sau în format electronic şi se păstrează atât de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea, cât şi de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului. Dacă este întocmită în format electronic, fişa de instruire colectivă se semnează cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată."

9. La articolul 89, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

(2) Rezultatul verificării prevăzute la alin. (1) se consemnează:

a) pe suport hârtie în fişa de instruire individuală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11; sau

b) în format electronic, cuprinzând informaţiile prevăzute în anexa nr. 11."

10. Articolul 94 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 94. -Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea însuşirii cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală întocmită pe suport hârtie sau în format electronic."

11. La articolul 96, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

(4) Verificarea efectuării instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor olograf sau cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător."

12. La articolul 108, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

(2) Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul se comunică şi angajatorilor acestora de către angajatorul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul."

13. La articolul 109, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

a) denumirea/numele angajatorului pe teritoriul căruia s-a produs accidentul şi, dacă este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;".

14. La articolul 112 , după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

"

(4) În cazul evenimentelor produse în afara graniţelor României, în care sunt implicaţi lucrători ai unor angajatori români aflaţi în îndeplinirea sarcinilor de stat de interes public sau a îndatoririlor de serviciu, inspectoratele teritoriale de muncă pe raza cărora se află sediile sociale ale angajatorilor vor comunica evenimentele la Inspecţia Muncii."

15. La articolul 116, alineatele (1) , (11) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"

Art. 116. -(1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se efectuează de către angajatorul la care este angajată victima.

(11) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele cazuri:

a) lucrătorii au suferit o invaliditate evidentă;

b) victimele sunt cetăţeni străini aflaţi în îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi care sunt lucrători ai unor angajatori străini;

c) printre victime se află cetăţeni străini aflaţi în îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi care sunt lucrători ai unor angajatori străini.

. . . . . . . . . .

(6) Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, comisia de cercetare, numită de către angajatorul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul, va fi constituită din reprezentanţi ai tuturor angajatorilor victimelor evenimentului."

16. La articolul 118, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), cheltuielile necesare prelevării şi analizării probelor în vederea cercetării se suportă de către angajatorul la care este angajată victima."

17. La articolul 119, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

(3) Cheltuielile aferente efectuării expertizelor, precum şi cele necesare analizării probelor prelevate cu ocazia cercetării se suportă de către angajatorul la care este angajată victima sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia s-a produs evenimentul."

18. La articolul 122 alineatul (1), literele c) şi k) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"

c) nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie, iar în absenţa acestuia, de serviciul extern de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi semnată de către angajator, care va cuprinde precizări referitoare la poziţia victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei de instruire individuală prin barare şi semnătură în cazul întocmirii acesteia pe suport hârtie, ridicarea de documente sau prelevarea de probe şi orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele şi împrejurările producerii evenimentului;

. . . . . . . . . .

k) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale victimelor; în caz de deces aceste fişe se vor anexa în original dacă au fost întocmite pe suport hârtie şi pe suport electronic dacă au fost întocmite şi semnate cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată;".

19. La articolul 128, litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

g) datele de identificare ale angajatorului pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul, numele reprezentantului său legal, precum şi denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul, numele reprezentantului său legal;".

20. La articolul 136, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

(7) Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat din întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator se înregistrează de către angajatorul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul."

21. La articolul 143, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 143. -(1) Comunicarea evenimentelor produse în afara graniţelor ţării în care sunt implicaţi lucrători ai unor angajatori români se face conform prevederilor art. 108, 109 şi art. 112 alin. (4)."

22. La articolul 144, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

(11) În cazul evenimentelor produse în afara graniţelor ţării care au avut drept consecinţă incapacitatea temporară de muncă pentru lucrătorii asiguraţi potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dosarul de cercetare întocmit de comisia numită de angajator cuprinde:

a) actele prevăzute la art. 122 alin. (1) lit. a), b), e), h), i), j), k) şi, după caz, cele prevăzute la alin. (1) lit. c), c1), d), g), n), p), q) şi la art. 122 alin. (2);

b) declaraţia pe propria răspundere a angajatorului/reprezentantului angajatorului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 27;

c) declaraţiile pe propria răspundere ale martorilor, după caz, sau ale persoanelor, nominalizate de angajator/reprezentantul angajatorului, care pot contribui la elucidarea împrejurărilor producerii evenimentului şi care, din motive întemeiate, nu se pot prezenta în faţa organelor de cercetare prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. b)-d) din lege, conform modelului prevăzut în anexa nr. 28."

23. La articolul 144 , după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (12), cu următorul cuprins:

"

(12) Dosarul de cercetare prevăzut la alin. (11) va fi completat cu informarea, prevăzută în anexa nr. 29, a casei teritoriale de pensii din raza administrativ-teritorială în care se află sediul angajatorului, transmisă inspectoratului teritorial de muncă din aceeaşi unitate administrativ-teritorială, cu privire la producerea unui eveniment considerat accident de muncă conform legislaţiei din statul în care s-a produs şi în care a fost implicat lucrătorul unui angajator român, care devine parte integrantă a acestuia."

24. La articolul 144, alineatele (4) şi (5) se abrogă.

25. La articolul 144 , după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

"

(6) În cazul în care cercetarea se efectuează în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. b)-d) din lege, documentele prevăzute la alin. (11) sunt puse la dispoziţia organului de cercetare de către angajatorul la care era angajată victima."

26. La articolul 145, alineatele (3) - (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"

(3) Dosarul de cercetare va cuprinde:

a) actele prevăzute la art. 122 alin. (1) lit. a), b), e), h), i), j), k), o) şi, după caz, cele prevăzute la lit. c), c1), d), g), l), m), n), p), q) şi la art. 122 alin. (2);

b) declaraţia pe propria răspundere a angajatorului/reprezentantului angajatorului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 27;

c) declaraţiile pe propria răspundere ale martorilor, după caz, sau ale persoanelor, nominalizate de angajator/reprezentantul angajatorului, care pot contribui la elucidarea împrejurărilor producerii evenimentului şi care, din motive întemeiate, nu se pot prezenta în faţa organelor de cercetare prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. b)-d) din lege, conform modelului prevăzut în anexa nr. 28;

d) după caz, informarea casei teritoriale de pensii din cadrul unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia se află sediul angajatorului către inspectoratul teritorial de muncă din aceeaşi unitate administrativ-teritorială, privind producerea în afara graniţelor ţării a unui eveniment considerat accident de muncă, conform legislaţiei din statul în care s-a produs şi în care a fost implicat lucrătorul unui angajator român, conform anexei nr. 29.

(4) Documentele prevăzute la alin. (3) lit. a)-c) sunt puse la dispoziţia organului de cercetare prevăzut la art. 29 alin. (1) lit. b)-d) din lege de către angajatorul la care era angajată victima.

(5) Cheltuielile necesare traducerii în limba română a documentelor anexate la dosarul de cercetare se suportă de către angajatorul sau angajatorii victimei/victimelor."

27. La articolul 145 , după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:

"

(6) Termenul de finalizare a cercetării evenimentelor pentru care angajatorul menţionat la alin. (1) a solicitat prelungirea în termenul prevăzut la art. 120, în scris şi argumentat, la inspectoratul teritorial de muncă, Inspecţia Muncii, după caz, nu poate depăşi 9 luni de la data comunicării.

(7) În situaţia în care angajatorul menţionat la alin. (1) nu a comunicat producerea evenimentului în afara graniţelor ţării în care a fost implicat lucrătorul, nu a solicitat în scris şi argumentat prelungirea termenului de cercetare prevăzut la art. 120, prevederile alin. (6) se aplică de la data sesizării inspectoratului teritorial de muncă de către casa teritorială de pensii în temeiul art. 144 alin. (12)."

28. Articolul 149 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 149. -Orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicaţia acută profesională, se va semnala obligatoriu de către toţi medicii, indiferent de specialitate şi de locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale, prin completarea fişei de semnalare BP1, prevăzută în anexa nr. 19, conform domeniului de competenţă."

29. Articolul 150 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 150. -(1) Medicul care suspectează o boală profesională sau o intoxicaţie acută profesională trimite bolnavul cu fişa de semnalare BP1 la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica/secţia de medicina muncii sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea stabilirii diagnosticului de boală şi diagnosticului prezumtiv de boală profesională.

(2) Medicul specialist de medicina muncii din clinica/secţia de medicina muncii sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor stabileşte diagnosticul prezumtiv de boală profesională în baza documentelor care atestă expunerea profesională şi completează fişa de semnalare BP1, conform domeniului de competenţă.

(3) Boala profesională şi factorii de risc profesional sunt prezentaţi în Tabelul cu bolile profesionale cu declarare obligatorie, prevăzut în anexa nr. 22.

(4) În situaţia în care pentru acelaşi bolnav sunt formulate mai multe diagnostice prezumtive de boală profesională, pentru fiecare diagnostic de boală profesională se va elibera câte o fişă de semnalare BP1."

30. Articolul 151 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 151. -După primirea fişei de semnalare BP1, transmisă de către medicii prevăzuţi la art. 150 alin. (2), medicul specialist de medicina muncii din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti cercetează în termen de 30 de zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale."

31. Articolul 154 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 154. -În procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se vor menţiona în mod special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru prevenirea unor îmbolnăviri profesionale similare."

32. Articolele 155 şi 156 se abrogă.

33. Articolul 157 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 157. -Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. 20, se întocmeşte de către medicul de medicina muncii din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, în 7 exemplare, din care un exemplar rămâne emitentului actului, iar restul exemplarelor se transmit către angajator, medicul de medicina muncii din clinica/secţia de medicina muncii sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor care a semnalat îmbolnăvirea, lucrător, inspectoratul teritorial de muncă, Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar şi asiguratorul la nivel teritorial."

34. După articolul 157 se introduc două noi articole, articolele 157 1 şi 1572, cu următorul cuprins:

"

Art. 1571. -Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională prevăzut la art. 153 poate fi contestat în condiţiile prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 1572. -(1) În vederea soluţionării contestaţiilor depuse în conformitate cu prevederile art. 1571, la nivelul fiecărei direcţii de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se constituie comisia de soluţionare a contestaţiilor.

(2) Componenţa şi atribuţiile comisiilor de soluţionare a contestaţiilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii."

35. Articolul 159 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 159. -(1) Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti şi cuprinde următoarele documente:

a) opisul documentelor din dosar;

b) fişa de semnalare BP1;

c) documente care certifică ruta profesională, precum: copie de pe carnetul de muncă, extrase din Registrul general de evidenţă a salariaţilor, adeverinţe;

d) documente care atestă expunerea profesională, precum: copie de pe fişa de identificare a factorilor de risc profesional, adeverinţe şi, după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată;

e) istoricul stării de sănătate la locul de muncă, cum ar fi: documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă, după caz;

f) document medical care precizează diagnosticul prezumtiv de boală profesională, respectiv: biletul de ieşire emis de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor sau referat medical în cazul în care bolnavul nu a fost internat;

g) documente care să ateste statusul socioprofesional, de exemplu: pensionar de invaliditate, pensionar de vârstă, persoană cu handicap, angajat cu unul sau mai multe contracte de muncă;

h) procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională.

(2) În vederea completării dosarului de cercetare pentru declararea bolilor profesionale, angajatorul are obligaţia să pună la dispoziţia medicului de medicina muncii din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, în termenul stabilit de acesta, toate documentele necesare solicitate."

36. La articolul 160 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

b) semnalarea şi declararea se fac în termen de 2 ani de la încetarea expunerii profesionale considerate cauză a îmbolnăvirii. Excepţie fac cazurile de cancer, pneumoconioze, fibroze pulmonare, pleurezie benignă prin expunere la azbest, îngroşări pleurale difuze prin expunere la azbest, îngroşări pleurale localizate - plăci pleurale, atelectazii rotunde prin expunere la azbest."

37. După articolul 164 se introduce un nou articol, articolul 1641, cu următorul cuprins:

"

Art. 1641. -(1) În situaţii epidemiologice excepţionale, respectiv pandemii sau epidemii, stabilite de către autorităţile competente în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin excepţie de la procedura prevăzută la art. 149-164, cercetarea cazurilor de îmbolnăvire profesională prin expunere la factorul de risc biologic care a generat situaţia epidemiologică excepţională se face de către medicul de medicina muncii din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti în baza documentelor primite prin corespondenţa electronică sau poştală, fără a mai fi necesară prezenţa acestuia la sediul întreprinderii şi/sau unităţii la care a fost semnalat cazul de boală profesională.

(2) Toate documentele generate în urma procedurii de la alin. (1), respectiv procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională şi fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2, se transmit conform art. 157 şi art. 165 alin. (4) prin corespondenţa electronică sau poştală."

38. Articolul 165 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 165. -(1) Bolile profesionale nou-declarate se raportează în termen de 30 de zile de la data declarării de către direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti, la Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar, precum şi la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii.

(2) Direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti trimite către Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar procesul-verbal de cercetare în original şi fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2 în original.

(3) Datele cuprinse în documentele enumerate la alin. (2) sunt înregistrate în Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale.

(4) Fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2 se întocmeşte în 6 exemplare pentru: direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti, lucrătorul diagnosticat cu boală profesională, medicul de medicina muncii din clinica/secţia de medicina muncii sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor care a semnalat îmbolnăvirea, inspectoratul teritorial de muncă, Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar şi asiguratorul la nivel teritorial."

39. Articolul 166 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 166. -La nivelul Centrului naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din documentele enumerate la art. 165 alin. (2)."

40. Articolul 167 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 167. -Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar are următoarele atribuţii principale:

a) asigură funcţia de coordonare tehnică profesională a structurilor de specialitate şi asigură suportul tehnic profesional structurilor de specialitate din direcţiile de sănătate publică;

b) coordonează şi participă la elaborarea metodologiilor de monitorizare şi supraveghere a sănătăţii în relaţie cu mediul de viaţă şi muncă;

c) participă la elaborarea strategiilor privitoare la prevenirea îmbolnăvirilor, supravegherea şi controlul bolilor asociate determinanţilor din mediul de muncă;

d) coordonează programe de studii şi cercetări în vederea evaluării sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă;

e) participă la elaborarea de proiecte de acte normative în domeniile de competenţă."

41. Articolul 168 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 168. -Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar raportează datele privind morbiditatea profesională către Direcţia generală asistenţă medicală, medicină de urgenţă şi programe de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii."

42. Articolul 169 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 169. -Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar transmite, la cerere, informaţiile de interes public privind bolile profesionale tuturor instituţiilor implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor."

43. Articolul 171 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 171. -(1) Structurile de medicina muncii din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti raportează anual Centrului naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar situaţia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale în anul respectiv, precum şi lista cu bolile legate de profesie.

(2) Datele menţionate la alin. (1) sunt înregistrate în Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale."

44. După articolul 1921 se introduce un articol nou, articolul 1922, cu următorul cuprins:

"

Art. 1922. -Orice activitate care implică prelucrarea datelor cu caracter personal, realizată în aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, se efectuează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 679/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), precum şi a legislaţiei naţionale de aplicare a acestuia."

45. Articolul 193 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"

Art. 193. -Anexele nr. 1-29 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice."

46. Anexa nr. 13 la normele metodologice se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.

47. Anexa nr. 19 la normele metodologice se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.

48. Anexa nr. 20 la normele metodologice se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 3 la prezenta hotărâre.

49. Anexa nr. 21 la normele metodologice se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 4 la prezenta hotărâre.

50. Anexa nr. 22 la normele metodologice se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 5 la prezenta hotărâre.

51. Anexa nr. 23 la normele metodologice se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 6 la prezenta hotărâre.

52. După anexa nr. 26 la normele metodologice se introduc trei noi anexe, anexele nr. 27-29, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 7 - 9 la prezenta hotărâre.

Art. II. -În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Ministerul Sănătăţii va elabora un ordin al ministrului sănătăţii pentru stabilirea componenţei şi atribuţiilor comisiilor de soluţionare a contestaţiilor prevăzute la art. 157 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 , aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006 , cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre.

Art. III. -(1) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 1.256 /443/2008 pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 15 iulie 2008, cu modificările ulterioare.

(2) Contestaţiile depuse în baza Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 1.256 /443/2008, cu modificările ulterioare, şi rămase nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se redirecţionează, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la art. II, de către secretariatul Institutului Naţional de Sănătate Publică către direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti, în sarcina comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

(3) Contestaţiile prevăzute la alin. (2) vor fi preluate de comisiile de soluţionare a contestaţiilor constituite la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, care se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prevăzut de Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 1.256 /443/2008, cu modificările ulterioare.

(4) În cazul litigiilor Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, aflate pe rolul instanţelor de judecată, indiferent de faza de judecată, comisiile de soluţionare a contestaţiilor constituite la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, fiindu-le transmisă calitatea procesuală, iar reprezentarea acestora în instanţele de judecată se asigură de către direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti.

Art. IV. -În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale va modifica Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 455/2010 pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.

Art. V. -Dosarele de cercetare nefinalizate la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pentru evenimentele produse în afara graniţelor ţării în care au fost implicaţi lucrători ai unor angajatori români aflaţi în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, vor fi completate, în vederea finalizării, conform dispoziţiilor art. 144 alin. (11) şi (12), cu respectarea prevederilor art. 144 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 , aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006 , cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre.


 

   
 

PRIM-MINISTRU
NICOLAE-IONEL CIUCĂ
Contrasemnează:
Ministrul muncii şi solidarităţii sociale,
Marius-Constantin Budăi
Ministrul sănătăţii,
Alexandru Rafila

Bucureşti, 23 februarie 2022.

Nr. 259.

ANEXA Nr. 1 (Anexa nr. 13 la normele metodologice)


COMUNICAREA EVENIMENTELOR


 

                 
 

FIŞA Nr.

JUDEŢUL:
LOCALITATEA:

Denumirea angajatorului pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul:

Adresă:
Telefon:
 

Cod CAEN
 

Denumirea angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul:

Adresă:
Telefon:
 

Data/Ora producerii:
 

Data comunicării:

Locul producerii evenimentului:

VICTIME
 

Nume:
Prenume:

Nume:
Prenume:

Nume:
Prenume:
 

Numele/Funcţia persoanei care comunică:
 

Ocupaţie:
Vechime în ocupaţie:
Vechime la locul de muncă:
Vârsta:
Starea civilă:
Copii în întreţinere:
Alte persoane în întreţinere:

Ocupaţie:
Vechime în ocupaţie:
Vechime la locul de muncă:
Vârsta:
Starea civilă:
Copii în întreţinere:
Alte persoane în întreţinere:

Ocupaţie:
Vechime în ocupaţie:
Vechime la locul de muncă:
Vârsta:
Starea civilă:
Copii în întreţinere:
Alte persoane în întreţinere:
 

Unitatea medicală la care a fost internat accidentatul:
 

ACCIDENT

INCIDENT PERICULOS

Decizia de încadrare INV
 

Colectiv

Individual

Nr. /Data

Gr.
 

Nr. de victime

Din care decedaţi

Invaliditate evidentă

Invaliditate

Deces

    
           
 

Descrierea împrejurărilor care se cunosc şi cauze prezumtive în care s-a produs evenimentul:
 

Consecinţele accidentului (în cazul decesului se vor menţiona data şi ora decesului):

Starea civilă:
C - căsătorit
D - divorţat
N - necăsătorit

ANEXA Nr. 2 (Anexa nr. 19 la normele metodologice)

Nr. . . . . . . . . . ./data . . . . . . . . . .

Judeţul . . . . . . . . . .

Localitatea . . . . . . . . . .

Unitatea medicală: . . . . . . . . . .


FIŞA DE SEMNALARE BP1

Numele şi prenumele . . . . . . . . . .

Sexul . . . . . . . . . . CNP |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, cetăţenie . . . . . . . . . .

Data naşterii: anul . . . . . . . . . . luna . . . . . . . . . . ziua . . . . . . . . . .

Buletin/Carte de identitate seria . . . . . . . . . . nr. . . . . . . . . . .

Adresa de domiciliu . . . . . . . . . .

Date de contact actuale (telefon, fax, e-mail) . . . . . . . . . .

Ocupaţia . . . . . . . . . .

Statusul socioprofesional (pensionar de invaliditate, pensionar de vârstă, persoană cu handicap, angajat cu unul sau mai multe contracte de muncă) . . . . . . . . . .

Unitatea angajatoare (denumire, cod CAEN, CIF) . . . . . . . . . .

Adresa completă a unităţii . . . . . . . . . .

Diagnosticul prezumtiv . . . . . . . . . . (CIM)

Factorul de risc profesional . . . . . . . . . .

Ocupaţiile care au generat boala:

1. . . . . . . . . . . .

2. . . . . . . . . . . .

3. . . . . . . . . . . .

Vechimea în ocupaţiile respective:

1. . . . . . . . . . . .

2. . . . . . . . . . . .

3. . . . . . . . . . . .


 

   
 

Semnătura şi parafa medicului
. . . . . . . . . .

Nr. . . . . . . . . . ./data . . . . . . . . . .

Judeţul . . . . . . . . . .

Localitatea . . . . . . . . . .

Unitatea medicală: . . . . . . . . . .

Diagnosticul prezumtiv de boală profesională: . . . . . . . . . .

Comisie de pneumoconioze: nr. registru/data: . . . . . . . . . .


 

     
 

Data completării:
Ştampila unităţii sanitare

Medic medicina muncii: . . . . . . . . . .
Cod parafă: . . . . . . . . . .
(semnătura şi parafa)

ANEXA Nr. 3 (Anexa nr. 20 la normele metodologice)

Judeţul: . . . . . . . . . .

Localitatea: . . . . . . . . . .

Direcţia de sănătate publică: . . . . . . . . . .


PROCES-VERBAL
Nr. . . . . . . . . . .
de cercetare a cazului de boală profesională
anul . . . . . . . . . . luna . . . . . . . . . . ziua . . .

Subsemnatul, dr. . . . . . . . . . ., cu legitimaţia nr. . . . . . . . . . ., eliberată de Ministerul Sănătăţii, în prezenţa . . . . . . . . . . (numele, prenumele, funcţia), efectuând cercetarea cazului de îmbolnăvire profesională . . . . . . . . . . (nume, prenume, CNP, ocupaţie, cetăţenie) din unitatea . . . . . . . . . . (nume complet, cod CAEN, CIF), cu sediul în localitatea . . . . . . . . . ., str. . . . . . . . . . . nr. . . . . . . . . . ., semnalat de unitatea sanitară/medicul . . . . . . . . . ., cu suspiciune de diagnostic de boală profesională . . . . . . . . . ., am constatat următoarele:

1. Se confirmă caracterul profesional al bolii:

. . . . . . . . . .

a) Îmbolnăvirea profesională este cauzată de următorii factori de risc profesional:

. . . . . . . . . .

b) Descrierea detaliată a celor constatate la locul de muncă (postul de muncă, condiţia de muncă, operaţiuni îndeplinite de lucrător, factori de risc profesional de vecinătate):

. . . . . . . . . .

Documentele care atestă expunerea profesională: . . . . . . . . . .

c) Recomandări: . . . . . . . . . .

2. Se infirmă caracterul profesional al bolii:

. . . . . . . . . .

Motivele pentru care a fost infirmat caracterul profesional al bolii:

. . . . . . . . . .

Prezentul proces-verbal s-a întocmit în 7 exemplare.


 

     
 

Data
. . . . . . . . . .

Medicul de medicina muncii,
. . . . . . . . . .

Am primit un exemplar al prezentului proces-verbal şi am luat cunoştinţă de recomandările făcute, astăzi, data de mai jos.


 

     
 

Data
. . . . . . . . . .

Conducătorul unităţii,
. . . . . . . . . .
(semnătura de primire)

ANEXA Nr. 4 (Anexa nr. 21 la normele metodologice)


FIŞĂ
de declarare a cazului de boală profesională BP2
Nr. . . . . . . . . . . din data . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . .
ZZ/LL/AAAA

Judeţul: . . . . . . . . . .

Localitatea: . . . . . . . . . .

Direcţia de sănătate publică: . . . . . . . . . .

Numele şi prenumele (cu iniţiala tatălui): . . . . . . . . . .

CNP |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, cetăţenie: . . . . . . . . . .

Unitatea angajatoare (denumire completă): . . . . . . . . . .

Adresa completă a unităţii: . . . . . . . . . .

Cod CAEN 1) . . . . . . . . . ., CIF . . . . . . . . . .

1) Din 4 cifre, conform Ordinului preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN.

Secţia, atelierul, postul de lucru: . . . . . . . . . .

Cod ocupaţie actuală 2) . . . . . . . . . .

Cod ocupaţie care a generat boala 2) . . . . . . . . . .

2) Conform Ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 1.832/ 856/2011 privind aprobarea Clasificării ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere), cu modificările şi completările ulterioare.

Status socioprofesional (pensionar de invaliditate, pensionar de vârstă, persoană cu handicap, angajat cu unul sau mai multe contracte de muncă): . . . . . . . . . .

Vechimea în ocupaţia care a generat boala: . . . . . . . . . .

Data semnalării: . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . .

Unitatea care a semnalat diagnosticul prezumtiv de boală profesională: . . . . . . . . . .

Diagnosticul de boală profesională precizat complet 3) [codificarea radiologică în cazul diagnosticului de pneumoconioză4), codificare CIM]: . . . . . . . . . .

3) Denumire completă conform tabelului cu bolile profesionale cu declarare obligatorie în vigoare.

4) După caz.

Comisie de pneumoconioze: nr. registru/data: . . . . . . . . . .

Data declarării (anul, luna, ziua) . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . .

Factorul de risc profesional (circumstanţe): . . . . . . . . . .

Recomandări: . . . . . . . . . .

Bolnavul a decedat (da, nu): . . . . . . . . . ., dacă da, la ce dată: . . . . . . . . . .

Starea de gravitate (incapacitate temporară, incapacitate permanentă, neprecizată) . . . . . . . . . .

Rezultatul cercetării s-a consemnat în Procesul-verbal nr. . . . . . . . . . . din data . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . . .

Fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2 s-a întocmit în 6 exemplare, pentru direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti, lucrătorul diagnosticat cu boală profesională, medicul de medicina muncii din clinica/secţia de medicina muncii sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor care a semnalat îmbolnăvirea, inspectoratul teritorial de muncă, Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar - Secţia sănătate ocupaţională şi informare toxicologică din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică şi asiguratorul la nivel teritorial.


 

     
 

Data completării:

Medic medicina muncii: . . . . . . . . . .
Cod parafă: . . . . . . . . . .
(semnătura şi parafa)

ANEXA Nr. 5 (Anexa nr. 22 la normele metodologice)


TABEL
cu bolile profesionale cu declarare obligatorie

1. Cancer profesional


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional*/proces tehnologic
 

Cancer al cavităţii nazale şi al sinusurilor feţei

Alcool izopropilic (procedeul de fabricare cu acid concentrat a alcoolului izopropilic)
 

Crom hexavalent şi compuşi
 

Formaldehidă
 

Nichel şi compuşi (lucrări care implică expunerea la pulberi, fumuri sau aerosoli rezultaţi la prăjirea şi la electrorafinarea matelor de nichel)
 

Pulbere de lemn de esenţă tare
 

Pulberi din piele tăbăcită
 

Radiu-226 şi produşii săi de dezintegrare
 

Radiu-228 şi produşii săi de dezintegrare
 

Cancer nazofaringian

Formaldehidă
 

Pulbere de lemn de esenţă tare
 

Fabricarea cauciucului
 

Cancer laringian

Acizi anorganici tari (aerosoli)
 

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Cancer bronhopulmonar primitiv

Arsen şi compuşi anorganici (inhalarea de pulberi sau de vapori care conţin arsen, precum şi inhalarea de pulberi sau de vapori care conţin particule de arsenopirită auriferă)
 

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Beriliu şi compuşi
 

Bis (clorometil) eter (puritate tehnică)
 

Cadmiu şi compuşi
 

Clorometil-metileter (puritate tehnică)
 

Crom hexavalent şi compuşi (acidul cromic şi cromaţii sau bicromaţii alcalini sau alcalino-pământoşi, cromatul de zinc)
 

Dioxid de siliciu (pulbere respirabilă de silice cristalină)
 

Emisii de eşapament ale motoarelor diesel
 

Fabricarea carburii de siliciu (procedeul Acheson)
 

Fabricarea aluminiului
 

Fabricarea cauciucului
 

Fabricarea cocsului
 

Fumuri de sudură
 

Gaze muştar
 

Gazeificarea cărbunelui
 

Hidrocarburi aromatice policiclice prezente în funingine, gudron de cărbune sau smoală de huilă rezultate din distilarea cărbunelui
 

Nichel şi compuşi (lucrări care implică expunerea la pulberi, fumuri sau aerosoli rezultaţi la prăjirea şi la electrorafinarea matelor de nichel)
 

Oxizi de fier
 

Plutoniu
 

Radiaţii ionizante (X şi gama)
 

Radon şi produşi de dezintegrare ai radonului (inclusiv la mineritul subteran al hematitei)
 

Cancer gastric

Fabricarea cauciucului
 

Radiaţii ionizante (X şi gama)
 

Cancer hepatic (carcinom hepatocelular, angiosarcom) şi al ductelor biliare intrahepatice

Clorură de vinil monomer
 

1,2-Dicloropropan
 

Plutoniu
 

Virusul hepatitic B
 

Virusul hepatitic C
 

Cancer osos (osteosarcom)

Plutoniu
 

Radiu-224 şi produşii săi de dezintegrare
 

Radiu-226 şi produşii săi de dezintegrare
 

Radiu-228 şi produşii săi de dezintegrare
 

Radiaţii X şi gama
 

Cancer melanocitar al pielii sau buzelor (melanom)

Bifenili policlorinaţi
 

Radiaţia solară
 

Radiaţii ultraviolete
 

Cancer nonmelanocitar al pielii sau buzelor: epiteliom spinocelular, epiteliom bazocelular, carcinom in situ (Boala Bowen) Leziuni epiteliale precanceroase (keratoza actinică)

Arsen şi compuşi anorganici (inhalarea de pulberi sau de vapori care conţin arsen, precum şi inhalarea de pulberi sau de vapori care conţin particule de arsenopirită auriferă)
 

Hidrocarburi aromatice policiclice prezente în funingine, gudron de cărbune sau smoală de huilă rezultate din distilarea cărbunelui
 

Uleiurile minerale (activităţi profesionale care implică expunerea cutanată la uleiuri minerale care au fost utilizate în prealabil în motoarele cu ardere internă pentru a lubrifia şi a răci piesele mobile din motor)
 

Radiaţia solară
 

Radiaţii ultraviolete
 

Radiaţii X şi gama
 

Uleiuri de şist
 

Mezoteliom pleural

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Erionit
 

Fluoro-edenit
 

Vopsele cu adaos de azbest
 

Mezoteliom peritoneal

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Erionit
 

Fluoro-edenit
 

Vopsele cu adaos de azbest
 

Endoteliom (sarcomul Kaposi)

Virusul imunodeficienţei umane (HIV) tipul 1
 

Virusul herpetic al sarcomului Kaposi
 

Cancer renal

Tricloretilenă
 

Radiaţii X şi gama
 

Cancer al vezicii urinare

Amine aromatice şi sărurile lor [4-aminobifenil şi sărurile sale (xenilamină); 4,4'-diaminobifenil şi sărurile sale (benzidină); 2-naftilamină şi sărurile sale; 4,4'-metilen bis (2-cloroanilină) şi sărurile sale (MBOCA); 3,3'-dimetoxibenzidină şi sărurile sale (o-dianisidină); 3,3'-dimetilbenzidină şi sărurile sale (o-toluidină); 4-cloro-2-metilanilină şi sărurile sale (p-cloro-o- toluidină); auramină (puritate tehnică)]
 

Arsen şi compuşi anorganici
 

Coloranţi derivaţi din benzidină (CI direct black 38, CI direct blue 6, CI direct brown 95)
 

Fabricarea aluminiului
 

Fabricarea auraminei
 

Fabricarea cauciucului
 

Fabricare magenta
 

Orto-toluidină
 

Radiaţii X şi gama
 

Tricloretilenă
 

Cancer ocular

Radiaţii ultraviolete (procedee de sudare)
 

Virusul imunodeficienţei umane (HIV) tipul 1
 

Cancer cerebral şi al sistemului nervos central

Radiaţii X şi gama
 

Cancer al tiroidei

Radioizotopi ai iodului, inclusiv I-131
 

Radiaţii X şi gama
 

Cancer ovarian

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Leucemie şi/sau limfom

1,3-Butadienă
 

Benzen
 

Fabricarea cauciucului
 

Formaldehidă
 

Fosfor-32
 

Lindan
 

Pentaclorofenol
 

Produşi de fisiune, inclusiv stronţiu-90
 

Toriu-232 şi produşii săi de dezintegrare
 

Virusul Epstein-Barr
 

Virusul hepatitic C
 

Virusul herpetic al sarcomului Kaposi
 

Virusul imunodeficienţei umane (HIV) tipul 1
 

Virusul T-limfotropic uman (HTLV) tip 1
 

Radiaţii X şi gama
 

Alte afecţiuni maligne cauzate de expunerea profesională obiectivată şi evaluată la unul sau mai mulţi agenţi din lista IARC (International Agency for Research on Cancer).

Agenţi cancerigeni cerţi din lista IARC

* Agenţi cancerigeni.

2. Alte boli şi modificări hematologice nonmaligne profesionale


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Anemie

Ankylostoma duodenale
 

Arsen şi compuşi
 

Benzen
 

Brucella
 

Butil de staniu
 

Cimen (paracimol)
 

Compuşi organofosforici şi organocloruraţi
 

Crezoli
 

Fosfor şi compuşi
 

Hidrocarburi alifatice halogenate (clorură de metil = monoclormetan, hexaclorciclohexan = lindan, tricloretilenă)
 

Hidrogen arseniat (arsină)
 

Medicamente
 

Mesitilen
 

Metilcelosolv
 

Monoxid de carbon
 

Naftalină
 

Nitro-, cloro- şi cloronitroderivaţi aromatici (monoclorbenzen, o-diclorbenzen, DDT, trinitrotoluen, pentaclorfenol)
 

p-Butilbenzen
 

Pirocatechină
 

Pirogalol
 

Plumb
 

Radiaţii ionizante
 

Silicat de etil
 

Trimetilbenzen (pseudocumen) şi alte hidrocarburi aromatice
 

Agranulocitoză

Benzen
 

Radiaţii ionizante
 

Trinitrotoluen
 

Methemoglobinemie

Amino- şi nitroderivaţi
 

Hidrogen arseniat
 

Oxizi de azot
 

Pirocatechină
 

Pirogalol
 

Rezorcină

3. Afecţiuni psihice şi comportamentale profesionale


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Sindrom posttraumatic

Traumatisme cranio-cerebrale prin accident de muncă
 

Sindrom de stres posttraumatic

Situaţii sau evenimente excepţionale stresante la locul de muncă

4. Boli neurologice profesionale


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Sindrom de tunel carpian

Mişcări repetitive sau prelungite de flexie/extensie/ laterodeviaţie a pumnului sau de prehensiune palmo-digitală
 

Presiune prelungită sau repetată pe podul palmei
 

Sprijin prelungit pe regiunea carpiană
 

Vibraţii mecanice transmise sistemului mână-braţ
 

Sindrom de tunel cubital Guyon (compresia nervului ulnar la nivelul articulaţiei pumnului)

Mişcări repetitive sau prelungite de extensie a pumnului sau de prehensiune a mâinii
 

Presiune prelungită sau repetată pe podul palmei
 

Sprijin prelungit pe regiunea carpiană
 

Sindrom de tunel epitrohleo-olecranian (compresia nervului ulnar la nivelul cotului)

Sprijin prelungit pe faţa posterioară a cotului
 

Sindrom de tunel radial (compresia nervului radial la nivelul cotului)

Mişcări repetitive la nivelul cotului
 

Sindrom de compresie a nervului sciatic popliteu extern

Poziţie ghemuit prelungită
 

Neuropatie

Acrilamidă
 

Borrelia (maladia Lyme)
 

Brucella (bruceloza cronică)
 

Dicloracetilenă
 

Hexan
 

Mercur
 

N-metil-butil-cetonă
 

Plumb
 

Sulfură de carbon
 

Toluen
 

Virusul hepatitic C
 

Virusul varicelo-zosterian
 

Virusul SARS-CoV-2
 

Vibraţii mecanice
 

Parkinsonism secundar

Mangan (dioxid de mangan)
 

Mercur şi compuşi
 

Monoxid de carbon
 

Sulfură de carbon

5. Boli profesionale ale analizatorului vizual


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Conjunctivită

Alergeni şi iritanţi profesionali
 

Radiaţii infraroşii
 

Radiaţii ionizante
 

Virusuri, bacterii
 

Cheratită

Acid clorhidric
 

Acid fluorhidric
 

Amoniac
 

Arsen şi compuşi
 

Benzochinone
 

Cianamidă calcică
 

Clor
 

Creozot
 

Crezoli
 

Dioxid de sulf
 

Etilen-oxid (oxid de etilenă)
 

Fenoli (fenol, pirocatechină, pirogalol, rezorcină)
 

Formiat de metil
 

Hidrochinonă
 

Hidrogen sulfurat
 

Piridine
 

Quinoleină
 

Alergeni şi iritanţi profesionali
 

Radiaţii infraroşii
 

Radiaţii ionizante
 

Radiaţii ultraviolete
 

Seleniu
 

Silicat de metil
 

Streptococcus suis
 

Sulfură de carbon
 

Virusuri
 

Cataractă

Dinitrocrezol
 

Dinitrofenol
 

Etilen-oxid (oxid de etilenă)
 

Lasere
 

Microunde
 

Naftalină
 

Radiaţii infraroşii
 

Radiaţii ionizante
 

Radiaţii ultraviolete
 

Trinitrotoluen
 

Nistagmus

Iluminat inadecvat în mine
 

Astenopie acomodativă

Suprasolicitări vizuale, în special în condiţii de iluminat necorespunzător cantitativ şi/sau calitativ
 

Nevrită optică

Alcool alilic
 

Alcool metilic (metanol)
 

Arsen şi compuşi
 

Hidrocarburi alifatice halogenate
 

Mercur
 

Naftalină
 

Nitro- şi aminoderivaţi aromatici
 

Piridine
 

Sulfură de carbon
 

Taliu
 

Ambliopie
Diplopie
Amauroză

Bromură de metil (monobrommetan)
 

Carbamaţi heterociclici anticolinesterazici
 

Clorură de metil (monoclormetan)
 

Compuşi organofosforici
 

Fosfaţi, pirofosfaţi, tiofosfaţi, fosforamide
 

Hidrogen fosforat (fosfină, trihidrură de fosfor)
 

Monoxid de carbon
 

Sulfură de carbon
 

Taliu
 

Uveită
Endoftalmie

Streptococcus suis
 

Boli oftalmologice cauzate de agenţi nemenţionaţi anterior, dacă pot fi documentate cu date de literatură şi se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală

Alţi agenţi nemenţionaţi anterior, dacă se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală, documentată cu date de literatură ştiinţifică

6. Boli profesionale ale analizatorului auditiv


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Hipoacuzie 1

Zgomot mai mare sau egal cu 85 dB (A)
 

Substanţe chimice ototoxice (arsen, bromură de metil, n-butil alcool, compuşi organomercuriali, mangan, mercur, monoxid de carbon, plumb, stiren, sulfură de carbon, toluen, tricloretilenă)
 

Explozii cu afectarea timpanului
 

Scântei sau metale topite ce determină perforaţii ale timpanului
 

Traumă barometrică
 

Traumatisme cu interesarea urechii medii şi a timpanului
 

Traumatisme cu interesarea stâncii temporale
 

Curent electric

1 Hipoacuzia profesională este scăderea permanentă a pragului auditiv peste 35 dB (media aritmetică a valorilor la frecvenţele de 500, 1000, 2000, 4000 Hz în conducerea aeriană), fără corecţie de presbiacuzie, în general simetrică şi bilaterală, de cauză profesională.

7. Boli profesionale ale aparatului cardiovascular


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Sindrom Raynaud

Clorură de vinil
 

Răşini epoxidice
 

Vibraţii mecanice transmise sistemului mână-braţ
 

Varice ale membrelor inferioare complicate cu tulburări trofice sau cu tromboflebite

Ortostatism prelungit static sau asociat cu manipulare de greutăţi
 

Tromboflebita de efort a membrelor superioare

Efort cu mişcări ample ale membrelor superioare
 

Tromboflebita profundă a membrelor inferioare

Poziţie şezând prelungită la conducătorii profesionişti de vehicule şi utilaje

8. Boli profesionale ale aparatului respirator


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Silicoză cronică

Dioxid de siliciu liber cristalin
 

Silicoză acută (silicoproteinoză)
 

Silicotuberculoză

Dioxid de siliciu liber cristalin
 

Pneumoconioza minerului la cărbune

Cărbune
 

Azbestoză

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Pneumoconioze

Bariu (baritoză), caolin (caolinoză), fier (sideroză), grafit (grafitoză), mică (micatoză), nefelina apatita , negru de fum, olivina (olivinoză), pământ de diatomee, perlit, roci şistoase (shale), staniu (stanoză), sticlă vitroasă, talc (talcoză), vermiculită, zeolit
 

Pneumoconioze mixte

Pulberi anorganice mixte
 

Aluminoză

Aluminiu
 

Pneumopatie interstiţială difuză (PID)/Fibroză pulmonară

Agenţi biologici
 

Antimoniu/Stibiu (stibioză)
 

Ardezie
 

Beriliu
 

Carburi metalice (frite)
 

Clorură de vinil
 

Cobalt
 

Medicamente (unele citostatice)
 

Metale grele (crom, nichel, cobalt, molibden, titan)
 

Oxizi de ceriu
 

Radiaţii ionizante
 

Substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori) - inclusiv gaze de furnal, gaze de sudură
 

Şisturi
 

Uleiuri minerale
 

Virusul SARS-CoV-2
 

Pleurezie benignă

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Îngroşări pleurale difuze

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Îngroşări pleurale localizate (plăci pleurale)

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Atelectazii rotunde

Azbest (actinolit, amosit, antofilit, crisotil, crocidolit, tremolit)
 

Bisinoză

Bumbac, cânepă, in, iută, sisal, capoc
 

Pneumonită de hipersensibilitate (alveolita alergică extrinsecă)

Agenţi biologici (bacterii, fungi, protozoare) care contaminează pulberi vegetale (trestie de zahăr, malţ, boia, plută, celuloză de hârtie, praf de lemn), brânzeturi (maturare), mezeluri
 

Antigene proteice provenite de la animale, păsări şi insecte
 

Enzime de Bacil subtilisdin detergenţi, enzime proteolitice din soluţii de curăţat
 

Substanţe chimice cu greutate moleculară mică: izocianaţi, anhidride, piretroide, anhidrida trimelitică, medicamente (azatioprina, 6-mercaptopurina, beta-blocante, busulfan, fluoxetina, nitrofurantoin, procarbazina, fenitoina)
 

Febră de fum

Fumuri de zinc, cupru, cadmiu, crom, mangan, nichel, staniu
 

Febra produsă de fumuri de polimeri

Fumuri de polimeri
 

Sindromul toxic al pulberilor organice (boala de siloz)

Pulberi organice
 

Bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC) (inclusiv la lucrătorii fumători)

Azbest
 

Dioxid de siliciu liber cristalin
 

Gaze diesel
 

Produşi de combustie
 

Pulberi organice
 

Substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori)
 

Alte pulberi anorganice
 

Rinite

Alergeni respiratori profesionali
 

Iritanţi respiratori profesionali
 

Ulcer nazal şi/sau perforaţia septului nazal

Acid clorhidric
 

Acid fluorhidric
 

Arsen şi compuşi
 

Clorură de potasiu
 

Clorură de sodiu
 

Crom şi compuşi
 

Lemn (pulberi)
 

Laringită

Alergeni respiratori profesionali
 

Iritanţi respiratori profesionali
 

Suprasolicitare vocală profesională cronică
 

Noduli ai corzilor vocale ("nodulii cântăreţilor")

Suprasolicitare vocală profesională cronică
 

Iritaţie acută a căilor aeriene:
- edem laringian
- edem pulmonar
- sindromul de detresă respiratorie acută/ARDS (Acute Respiratory Distress Syndrome)
- bronşită acută

Substanţe chimice (gaze, fumuri, vapori, aerosoli)
 

Sindrom de disfuncţie reactivă de căi aeriene (RADS = Reactive airways dysfunction syndrome)

Produşi de combustie
 

Substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori)
 

Astm bronşic alergic (inclusiv la lucrătorii cu teren atopic şi la lucrătorii fumători)

Alergeni respiratori profesionali
 

Astm bronşic nonalergic (iritativ) (inclusiv la lucrătorii cu teren atopic şi la lucrătorii fumători)

Iritanţi respiratori profesionali
 

Bronşită cronică (inclusiv la lucrătorii fumători)

Azbest
 

Dioxid de siliciu liber cristalin
 

Gaze diesel
 

Produşi de combustie
 

Pulberi organice
 

Substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori)
 

Alte pulberi anorganice
 

Bronşiolită obliterantă

Gaze diesel
 

Produşi de combustie
 

Substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori)
 

Pneumopatie cauzată de sisteme de aer condiţionat şi de umidifiere a aerului

Agenţi infecţioşi vehiculaţi prin sistemele de aer condiţionat şi de umidifiere a aerului
 

Pneumonie chimică

Substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori), uleiuri minerale (pneumonia lipoidică), parafină (pneumonia lipoidică)
 

Emfizem pulmonar

Efort respirator cronic (la suflători)
 

Boli respiratorii cauzate de agenţi nemenţionaţi anterior, dacă pot fi documentate cu date de literatură şi se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală

Alţi agenţi nemenţionaţi anterior, dacă se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală, documentată cu date de literatură ştiinţifică

9. Boli profesionale ale ficatului


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Hepatită toxică

Substanţe chimice hepatotoxice: arsen şi compuşi, brombenzen, clorură de vinil, crezoli, dinoseb, dinoterbe, eter clormetilic, eter dicloretilic, etilenclorhidrină, fenoli, halotan, hidrocarburi alifatice halogenate, ioxinil, nitro- şi cloronitroderivaţi aromatici
 

Hepatită infecţioasă

Amoebe
 

Brucella
 

Rickettsii (febra Q)
 

Virusuri hepatitice
 

Boli ale ficatului cauzate de agenţi nemenţionaţi anterior, dacă pot fi documentate cu date de literatură şi se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală

Alţi agenţi nemenţionaţi anterior, dacă pot fi documentaţi cu date de literatură şi se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală

10. Boli profesionale ale pielii şi ţesutului subcutanat


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

DERMATITĂ ALERGICĂ DE CONTACT
 

a) Eczemă alergică de contact

Adezivi
 

Alimente în contact cu pielea (antigene animale şi vegetale)
 

Biocide, cauciuc, detergenţi, esenţe aromate, explozivi, fotoprotectoare, gaze de luptă, răşini naturale şi sintetice (monomeri), revelatori fotografici, substanţe de contrast, substanţe de curăţat, uleiuri de răcire
 

Coloranţi
 

Cosmetice
 

Medicamente (unele anestezice de contact, antibiotice, antifungice imidazolice, chinină, corticoizi, nitrofurazonă, sulfamide) în contact cu pielea
 

Metale şi compuşii lor
 

Plante (cu excepţia alimentelor)
 

Solvenţi organici
 

b) Eczemă fotoalergică de contact

Fotoalergeni
 

c) Dermatită alergică de contact la proteine

Proteine vegetale şi animale
 

d) Eritrodermie

Insectofuncigide arsenicale şi mercuriale
 

Tetracloretilenă
 

Tricloretilenă
 

e) Eritem polimorf

Alergeni ce induc eritem polimorf: plante ( Artemisia vulgaris, Primula, Toxidendron), lemn exotic (Dalbergia nigra, Eucalyptus, Saligna), factori chimici (etilendiamină, tricloretilenă, triclortoluen, clorură de cobalt), dezinfectanţi (formaldehidă, thiomersal), medicamente (econazol nitrat, balsam de Peru, sulfamide, neomicină, scopolamină), răşini epoxi, parfumuri
 

f) Erupţie lichenoidă

Alergeni ce induc erupţii lichenoide: fenildiamină, hidrochinonă, metilaminofenol, hidroxilamină, metale (arsenic, nichel, crom), aditivi de cauciuc, răşini epoxi, coloranţi textili, alfa-amilaze
 

g) Dermatită limfomatoidă

Alergeni ce induc dermatită limfomatoidă: plante (alcaloizi vegetali), metale (aur, crom, nichel), dezinfectanţi (formaldehidă, glutaraldehidă), coloranţi, diamino-difenilmetani, etilen-a-diamină, mecaptobenzotiazol, tetrametilthiuram
 

h) Dermatită purpurică de contact

Adjuvanţi ai cauciucului
 

Coloranţi (de tipul Disperse şi Basic, parafenilendiamină şi derivaţi, coloranţi de tip azo-)
 

Cumarine
 

Dimetilol-dihidroxi-etilenuree, dimetilol-dihidroxi-propilenuree, dimetilol-propilenuree, tetrametilol-acetilendiuree
 

Fibre de sticlă
 

Lână
 

Medicamente (balsam de Peru, aprotinină, chinidină, flavonoide, mefenazină, peroxid de benzoil)
 

Plante (muşchi de copac, păstârnac, ţelină, morcov, plante ornamentale, sumac)
 

Răşini melamin-formaldehidice, răşini ureo-formaldehidice
 

Sulfură de carbon, tetrametilol-acetilendiuree
 

i) Dermatită de contact sistemică

Alergeni ce induc dermatită de contact sistemică: ciment, plante (de exemplu, ricin), răşini epoxidice, lacuri, vopsele, solvenţi organici, parafenilendiamină, paraaminoazobenzen, mercaptobenzotiazol, ulei anticoroziv, lichid antigel, lichid de răcire, biocide, medicamente (sulfamide, benzocaidă, procaină, betacaină, antihistaminice, teofilină, aminofilină, hidrocortizon)
 

DERMATITĂ ORTOERGICĂ DE CONTACT
 

a) Dermatită de uzură

Microtraumatisme repetate
 

Pulberi anorganice (de ciment, metalice, minerale, vată de sticlă, zgură), pulberi organice (lemn), microtraumatisme repetate
 

Pulberi organice (lemn)
 

b) Dermatită iritativă

Acizi, baze, săruri de metale, reactivi chimici, produse petroliere, săpunuri
 

Alimente în contact cu pielea (antigene animale şi vegetale)
 

Ciment
 

Cosmetice
 

Detergenţi
 

Lână de sticlă
 

Medicamente
 

Plante (cu excepţia alimentelor)
 

Solvenţi organici
 

Uleiuri şi lubrifianţi
 

Umezeală ("eczemă menajeră")
 

Zgură
 

c) Dermatită caustică (arsură chimică)

Acizi şi baze tari (caustici)
 

Alumino-silicaţi de calciu (ciment)
 

Arsen şi compuşi
 

Fosfor şi compuşi
 

Var nestins (oxid de calciu)
 

d) Dermatită fototoxică de contact

Substanţe fototoxice: creozot, gudron, asfalt, bitum, smoală, antracen, medicamente (fenotiazine, sulfamide, cicline), psoraleni, plante (păstârnac, ţelină, morcov, lămâie, mandarină, portocală), coloranţi, parfumuri (bergamotă, lavandă)
 

Dermatită de contact mixtă (alergică şi iritativă)

Alergeni şi iritanţi cutanaţi
 

Urticarie, angioedem (edem Quincke), şoc anafilactic

Alergeni ce induc urticarie: alimente, produse animaliere, conservanţi, antiseptice, medicamente, metale, îmbrăcăminte, altele (amoniac, silicat de sodiu, amidon de porumb)
 

Presiune cutanată
 

Spectrul solar (radiaţii infraroşii, vizibile şi ultraviolete)
 

Temperaturi extreme
 

Vibraţii
 

Urticarie de contact

Latex (cauciuc natural), produse alimentare (făină, fructe, vegetale), epiteliu animale
 

Radiodermită

Radiaţii ionizante
 

Erupţii acneiforme profesionale

Petrol şi derivaţii lor (petrol brut, uleiuri minerale industriale, kerosen), gudron de huilă şi derivate (ulei de huilă, creozot, smoală), hidrocarburi aromate (naftenele polihalogenate, compuşi clorofenolici, tetraclorodibenzo-p-dioxin, dicloroanilină, hexaclorură de benzen, difenili policlorinati), zgură, asfalt, factori fizici (căldură, umezeală), factori mecanici, detergenţi, agenţi infecţioşi
 

Porfirie cutanată tardivă

Hidrocarburi aromatice (din gudroane, smoală), tetraclorodibenzodioxină, policlorodifenoli, policlorură de vinil (monomeri), hexaclorobenzen, alcool, medicamente (estrogeni, griseofulvină, barbiturice)
 

Virusul hepatitic C, HIV
 

Vitiligo

Alachlor (Lasso) - acetanilidă ierbicidă
Aldehidă cinamică
p-terţ-Amilfenol
Benzoil peroxid (peroxid de benzoil)
p-terţ-Butil-catechol
p-terţ-Butil-fenol (PTBP)
2-terţ-Butil-4-metoxi-fenol
Carbyne - ierbicid carbamat
Clioquinol
Clorură de mercuramoniu
p-Crezol
Diizopropil-fluorofosfat
2- şi 4-Fenilfenol (o- şi p-fenilfenol)
Fizostigmină (eserină)
p-Izopropil-catechol Hidrochinonă
β-Mercaptoetilamină HCl (MEA)
N-(2-Mercaptoetil)-dimetilamină HCl (MEDA)
p-Metil-catechol
Monobenzil-eter de hidrochinonă (MBEH)
Monoetil-eter de hidrochinonă (p-etoxifenol)
Monometil-eter de hidrochinonă (p-metoxifenol = p-hidroxianisol) p-Nonilfenol
p-Octilfenol Octadecilfenol
Peroxid de hidrogen (apă oxigenată)
Pirocatechol (pirocatechină, 1,2-benzendiol, 1,2-dihidroxibenzen) Răşini fenol-formaldehidice (de exemplu: p-terţ-butil-fenol- formaldehidă)
Rezorcină
N, N`, N``-Trietilen-tiofosforamidă (Thio-TEPA)
 

Ulceraţii cutaneo-mucoase profesionale

Crom, produse alcaline, antimoniu, beriliu, clorură de zinc, ciment, mercur, arsenic
 

Onicopatii profesionale

Factori infecţioşi, factori fizici şi mecanici, factori chimici (acizi, baze, ciment, săruri de crom, tanin, uleiuri minerale, cloralhidrat, formaldehidă, săruri mercuriale, sublimat coroziv, binitrotoluen, trinitrotoluen, acid dinitrosalicilic, dinitrobenzen, fenilendiamină, dinobutan, formol, gudron)
 

Alopecii profesionale

Radiaţii ionizante, factori chimici (taliu, borat de sodiu, dimeri de neopren, cupru, cobalt, acid picric, dinobutan, trinitrotoluen), posttraumatic
 

Boli ale pielii şi ţesutului subcutanat cauzate de agenţi nemenţionaţi anterior

Alţi agenţi nemenţionaţi anterior, dacă se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală, documentată cu date de literatură ştiinţifică

11. Boli profesionale ale sistemului musculo-scheletic şi ale ţesutului conjunctiv


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

ARTICULAŢIA PUMNULUI
 

Sinovite

Mişcări repetitive 2 ale articulaţiei pumnului
 

Suprasolicitarea 3 articulaţiei pumnului
 

Poziţii extreme 4 ale articulaţiei pumnului
 

Acţiunea combinată a celor trei factori de risc
 

Tendinite. Tenosinovite. Peritendinite

Mişcări repetitive 2 ale articulaţiei pumnului
 

Suprasolicitarea 3 articulaţiei pumnului
 

Poziţii extreme 4 ale articulaţiei pumnului
 

Acţiunea combinată a celor trei factori de risc
 

Tenosinovita stiloidei radiale (de Quervain)

Mişcări repetitive 2 ale articulaţiei pumnului
 

Suprasolicitarea 3 articulaţiei pumnului
 

Poziţii extreme 4 ale articulaţiei pumnului
 

Acţiunea combinată a celor trei factori de risc
 

Tenosinovita cronică a mâinii şi articulaţiei pumnului

Mişcări repetitive 2 ale articulaţiei pumnului
 

Suprasolicitarea 3 articulaţiei pumnului
 

Poziţii extreme 4 ale articulaţiei pumnului
 

Acţiunea combinată a celor trei factori de risc
 

Osteonecroza semilunarului (boala Kienbock)

Vibraţii mecanice transmise sistemului mână-braţ, traumatisme provocate de utilizarea manuală de unelte percutante
 

Osteonecroza scafoidului carpian (B. Kolher)

Vibraţii mecanice transmise sistemului mână-braţ, traumatisme provocate de utilizarea manuală de unelte percutante
 

ANTEBRAŢ
 

Tendinite

Mişcări repetitive 2 ale antebraţului
 

ARTICULAŢIA COTULUI
 

Bursita olecraniană acută

Poziţii vicioase prelungite 5 (presiune prelungită la nivelul feţei posterioare a cotului)
 

Microtraumatisme mecanice repetate6
 

Bursita olecraniană cronică

Poziţii vicioase prelungite 5 (presiune prelungită la nivelul feţei posterioare a cotului)
 

Microtraumatisme mecanice repetate6
 

Artroza cotului

Vibraţii mecanice transmise sistemului mână-braţ
 

Epicondilita cotului

Mişcări repetitive 2 de prehensiune sau mişcări repetitive de extensie a mâinii pe antebraţ sau mişcări repetitive de supinaţie şi pronosupinaţie
 

Epicondilita medială sau cotul jucătorului de golf

Suprasolicitarea 3 articulaţiei cotului
 

Epicondilita laterală sau cotul tenismenului

Suprasolicitarea 3 articulaţiei cotului
 

ARTICULAŢIA UMĂRULUI
 

Tendinopatia coafei rotatorilor (umăr dureros)

Manipulare manuală de mase 7
 

Mişcări de menţinere a umărului în abducţie
 

Mişcări repetitive 2 de ridicare (abducţie) a braţului
 

ARTICULAŢIA COXO-FEMURALĂ
 

Coxartroză

Microtraumatisme repetate 6
 

Manipulare manuală de mase 7
 

ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI
 

Leziuni cronice degenerative ale meniscului

Poziţii vicioase prelungite 5
 

Microtraumatisme repetate 6
 

Mişcări repetitive 2 ale articulaţiei genunchiului
 

Bursita prepatelară a genunchiului

Poziţii vicioase prelungite 5 (presiune prelungită pe genunchi)
 

Tendinite rotuliene

Mişcări repetitive 2 şi prelungite de extensie sau flexie
 

Gonartroză

Microtraumatisme repetate 6
 

Manipulare manuală de mase 7
 

Mişcări repetitive 2 ale articulaţiei genunchiului
 

TENDON AHILE

  
 

Tendinita achileană

Poziţii vicioase prelungite 5 (poziţie prelungită pe vârfuri)
 

COLOANA VERTEBRALĂ
 

Discopatie cervicală, inclusiv hernia de disc cervicală

Poziţii vicioase prelungite 5 ale coloanei cervicale în flexie, extensie, aplecare laterală, rotaţie
 

Mişcări repetitive 2 ale membrelor superioare
 

Manipulare manuală de mase 7
 

Vibraţii mecanice transmise întregului corp
 

Deformări ale coloanei vertebrale cervicale

Manipulare manuală de mase 7
 

Discopatie toracală, inclusiv hernia de disc toracală

Poziţii vicioase prelungite 5 ale coloanei cervicale
 

Manipulare manuală de mase 7
 

Vibraţii mecanice transmise întregului corp
 

Deformări ale coloanei vertebrale toracale

Manipulare manuală de mase 7
 

Discopatii lombare, inclusiv hernia de disc lombară

Manipulare manuală de mase 7
 

Vibraţii mecanice transmise întregului corp
 

Suprasolicitarea 3 prin supraîncordări, presiuni, torsiuni, tracţiuni
 

Deformări ale coloanei vertebrale lombare

Manipulare manuală de mase 7
 

Poziţii vicioase prelungite 5 ale coloanei lombare

2 Mişcări repetitive: mişcări efectuate prin repetarea aceluiaşi gest, cu o frecvenţă impusă ca număr de acţiuni pe minut şi cu o durată a ciclului egală sau mai mică de 30 de secunde.

3 Suprasolicitări musculoscheletice: solicitarea excesivă prin supraîncordări, presiuni, torsiuni, tracţiuni.

4 Poziţii extreme: posturi cu caracter nefiresc ale aparatului musculoscheletic ce suprasolicită diferite segmente ale organismului.

5 Poziţii vicioase prelungite: postura incorectă prelungită ce determină stres mecanic asupra unor porţiuni ale aparatului musculoscheletic.

6 Microtraumatisme repetate: traumatisme de mică intensitate care prin repetare frecventă pot deveni cauza unei boli profesionale.

7 Manipulare manuală de mase: se înţelege orice tip de transport sau susţinere a unei mase de către unul ori mai mulţi lucrători, inclusiv ridicarea, aşezarea, împingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care, datorită caracteristicilor acesteia sau condiţiilor ergonomice necorespunzătoare, prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.

12. Boli profesionale ale aparatului excretor


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Nefropatie toxică

Acrilonitril
 

Aldrin
 

Benzochinone
 

Butil-toluen terţiar
 

Clor
 

Crezoli
 

Cumen
 

N, N-Dimetilformamidă
 

Dimetilsulfat
 

Dioxan
 

Eter etilic
 

Eteri de glicoli
 

Etil-benzen
 

Etilenclorhidrină
 

Etilenglicol şi derivaţi
 

Fenoli şi derivaţii lor halogenaţi şi nitraţi
 

Fosfor şi compuşi
 

β-Propiolactonă
 

Hidrazine
 

Hidrocarburi halogenate alifatice
 

Hidrogen arseniat
 

Metale grele şi compuşi (cadmiu, crom, mercur, plumb, vanadiu şi altele)
 

Nitro- şi cloronitroderivaţi aromatici
 

Paraquat (dipiridillium)
 

Piridine
 

Pirogalol
 

Silicat de metil şi de etil
 

Stiren
 

Tetralină (tetrahidronaftalină)
 

Triazine
 

Nefropatie infecţioasă

Brucella
 

Hantavirus
 

Mycobacterium tuberculosis
 

Streptococ beta-hemolitic din grupul A
 

Boli ale aparatului excretor cauzate de agenţi nemenţionaţi anterior

Alţi agenţi nemenţionaţi anterior, dacă se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală, documentată cu date de literatură ştiinţifică

13. Boli profesionale cauzate de expunerea la agenţi fizici neclasificate anterior


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional
 

Colaps caloric, crampe calorice, şoc caloric

Microclimat cald
 

Hipotermie, degerături

Microclimat rece
 

Îmbolnăviri datorate compresiunilor sau decompresiunilor

Presiuni atmosferice crescute (hiperbarism) sau scăzute (hipobarism)
 

Boala de vibraţii:
- sindrom osteo-musculo-articular
- sindrom digestiv
- sindromul Raynaud
- sindrom neurologic

Vibraţii mecanice
 

Sindrom acut de iradiere

Radiaţii ionizante
 

Sindroame neuro-cardio-vasculare şi endocrine

Câmpuri electrice şi magnetice
 

Radiaţii electromagnetice neionizante din banda microunde şi radiofrecvenţă

14. Boli profesionale, inclusiv complicaţiile şi sechelele lor, induse de agenţi biologici


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional**
 

BOLI INFECŢIOASE BACTERIENE

  
 

Tuberculoză (pleuropulmonară şi extrapulmonară)

Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium africanum, Mycobacterium bovis, Mycobacterium caprae (Mycobacterium tuberculosis subsp. caprae), Mycobacterium microti, Mycobacterium pinnipedii
 

Ulcer Buruli

Mycobacterium ulcerans
 

Lepră

Mycobacterium leprae
 

Erizipel cutanat

Erysipelothrix rhusiopathiae
 

Boala Lyme

Borrelia burgdorferi
 

Tularemie

Francisella tularensis
 

Leptospiroză

Leptospira
 

Bruceloză

Specii de Brucella (Brucella melitensis, abortus, suis, canis, inopinata)
 

Tetanos

Clostridium tetani
 

Antrax

Bacillus anthracis
 

Febră purpurie

Rickettsia australis, Rickettsia conorii, Rickettsia heilongjiangensis, Rickettsia japonica, Rickettsia rickettsii, Rickettsia sibirica
 

Tifos

Rickettsia typhi
 

Tifos exantematic de păduche

Rickettsia prowazekii
 

Ricketsioze transmise prin acarieni

Rickettsia akari, Orientia tsutsugamushi (Rickettsia tsutsugamushi)
 

Febră tifoidă

Salmonella typhi
 

Dizenterie bacilară

Shigella dysenteriae (tip 1)
 

BOLI INFECŢIOASE VIRALE
 

Hepatita acută A

Virusul hepatitic A
 

Hepatita acută B

Virusul hepatitic B
 

Hepatita acută C

Virusul hepatitic C
 

Hepatita acută E

Virusul hepatitic E
 

Hepatita cu virusul D

Virusul hepatitic D
 

Infecţia HIV/SIDA (sindromul imunodeficienţei umane dobândite)

Virusul imunodeficienţei umane (HIV)
 

Rabie

Lyssavirusul liliacului australian, Lyssavirus Duvenhage, Lyssavirusul liliacului european 1, Lyssavirusul liliacului european 2, Lyssavirusul liliacului Lago, Lysavirus Mokola, Lyssavirus de rabie
 

Varicelă

Virusul varicelo-zosterian
 

Rujeolă

Virusul rujeolic
 

Infecţia cu virusul SARS-CoV-2 (COVID-19)

Virusul SARS-CoV-2
 

Infecţia cu virusul SARS

Virusul SARS
 

Sindromul respirator din Orientul Mijlociu

Coronavirus asociat sindromului respirator din Orientul Mijlociu (virusul MERS)
 

Sindromul pulmonar cu hantavirus

Ortohantavirus Andes (specia de hantavirus care provoacă sindromul pulmonar cu hantavirus [HPS], Ortohantavirus Bayou, Ortohantavirus Black Creek Canal, Ortohantavirus Cano Delgadito, Ortohantavirus El Moro Canyon, Ortohantavirus Laguna Negra, Ortohantavirus Sin Nombre
 

Febră hemoragică cu sindrom renal

Ortohantavirus Dobrava-Belgrade, Ortohantavirus Hantaan, Ortohantavirus Seul
 

Febră hemoragică

Ortonairovirus Crimeea-Congo
 

Melioidoză

Burkholderia pseudomallei (Pseudomonas pseudomallei)
 

Glanders

Burkholderia mallei (Pseudomonas mallei)
 

Psitacoză

Chlamydia psittaci (Chlamydophila psittaci) (tulpini aviare)
 

Infecţii cu Escherichia coliproducătoare de toxine Shiga

Escherichia coli, tulpinile verocitotoxigenice (de exemplu, O157:H7 sau O103)
 

Poliomielită

Poliovirus tip 2
 

Febre hemoragice cu arenavirus

Virusul Mammarena brazilian, virusul Mammarena Chapare, virusul Mammarena Flexal, virusul Mammarena Guanarito, virusul Mammarena Junin, virusul Mammarena Lassa, virusul Mammarena Lujo, virusul Mammarena Machupo
 

Boala Denga

Virusul Denga
 

Febră hemoragică

Virusul Denga, virusul Ebola, virusul Marburgvirus Marburg, virusul febrei hemoragice Omsk
 

Boala din pădurea Kyasanur

Virusul bolii de pădure Kyasanur
 

Encefalite transmise prin căpuşe

Virusul encefalitei transmise de căpuşe (subtip din Europa Centrală), virusul encefalitei transmise de căpuşe (subtip din Extremul Orient), virusul encefalitei transmise de căpuşe (subtip siberian)
 

Alte encefalite

Virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei ecvine de est, virusul encefalitei Valea Murray (virusul encefalitei Australia), virusul encefalitei St. Louis, virusul encefalitei ruse de primăvară-vară
 

Encefalomielite

Virusul encefalomielitei ecvine venezuelene, virusul encefalomielitei ecvine vest-americane
 

Febra galbenă

Virusul febrei galbene
 

Gripa

Virusuri gripale
 

Variolă

Virusul variolei
 

Alte boli virale

Virusul Rocio, virusul Absettarov, virusul Hanzalova, virusul Hypr, virusul Kumlinge, virusul Mucambo, virusul Alfaherpesvirus Macacine 1 (Herpesvirus simiae, virusul Herpes B), Henipavirus Hendra, Henipavirus Nipah, virusul Mammarena Whitewater Arroyo, virusul bolii Louping, virusul Powassan, virusul Negishi, virusul Wesselsbron, virusul febrei Nil de Vest, virusul Monkeypox, virusul T limfotropic 2 primate (virus celule T limfotropice umane, tip 2), virusul Cabassou, virusul Chikungunya, virusul Everglades, virusul Mayaro, virusul Ndumu, virusul Tonate
 

BOLI PARAZITARE
 

Amibiază

Entamoeba histolitica
 

Toxoplasmoză

Toxoplasma gondii
 

Echinococoză

Echinococcus
 

Schistosomiază

Schistosoma
 

Echinococoză chistică

Echinococcus granulosus
 

Echinococoză alveolară

Echinococcus multilocularis
 

Echinococoza unichistică neotropicală

Echinococcus oligarthrus
 

Echinococoza unichistică neotropicală

Echinococcus vogeli
 

Leishmanioză

Leishmania braziliensis, Leishmania donovani, Leishmania guyanensis (Viannia guyanensis), Leishmania infantum (Leishmania chagasi), Leishmania panamensis (Viannia panamensis)
 

Meningoencefalită

Naegleria fowleri
 

Cisticercoza

Taenia solium
 

Tripanosomiaza africană (boala somnului)

Trypanosoma brucei rhodesiense
 

Boala Chagas

Trypanosoma cruzi
 

INFECŢII FUNGICE (MICOZE)
 

Aspergiloză

Aspergillus
 

Coccidioză

Coccidioides immitis
 

Histoplasmoză

Histoplasma capsulatum
 

Sporotricoză

Sporothrix schenkii
 

Alte infecţii fungice

Blastomyces dermatitidis (Ajellomyces dermatitidis), Blastomyces gilchristii, Coccidioides posadasii, Histoplasma capsulatum var. Farciminosum, Histoplasma duboisii
 

BOLI PRIONICE
 

Boala Creutzfeldt-Jakob

Agentul bolii Creutzfeldt-Jakob şi variante ale agentului bolii Creutzfeldt-Jakob
 

Encelopatia spongiformă bovină

Agent al encefalopatiei spongiforme bovine (ESB) şi al altor EST legate de animale
 

Boala Gerstmann-Straussler-Scheinker

Agent al sindromului Gerstmann-Straussler-Scheinker
 

Boala Kuru

Agent al Kuru
 

Boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tropicale, reacţii alergice şi toxice, complicaţii produse de agenţi biologici nemenţionaţi anterior

Agenţi biologici, conform Hotărârii Guvernului nr. 1.092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă, cu modificările şi completările ulterioare

** Agenţi biologici.

15. Boli profesionale produse de agenţi chimici


 

     
 

Boala profesională

Factor de risc profesional***
 

Intoxicaţii acute, subacute şi cronice profesionale, complicaţiile şi sechelele lor

Acid azotic
 

Acid cianhidric şi compuşi
 

Acid sulfuric
 

Acizi organici
 

Acrilonitril
 

Alcool butilic (butanol)
 

Alcool izopropilic (izopropanol)
 

Alcool metilic (metanol)
 

Amine alifatice
 

Amine alifatice halogenate
 

Amoniac
 

Antimoniu (stibiu) şi compuşi
 

Arsen şi compuşi
 

Benzen sau omologi ai acestuia (omologii benzenului sunt definiţi prin formula: CnH2n-6)
 

Benzochinone
 

Beriliu şi compuşi
 

Bitum
 

Brom
 

1,4-Butandiol
 

Cadmiu şi compuşi
 

Carbazol şi compuşi
 

Cetone: acetonă, cloracetonă, bromacetonă, hexafluoracetonă, metil etil cetonă, metil n-butil cetonă, metil izobutil cetonă, diacetonă alcool, oxid metil izoftalic, 2-metilciclohexanonă
 

Cianuri şi compuşi
 

Clor
 

Crom şi compuşi
 

Cupru şi compuşi
 

Derivaţi halogenaţi, fenolici, nitriţi, nitraţi sau sulfonaţi ai hidrazinelor
 

Dietilen glicol
 

Disulfură de carbon
 

Esteri organofosforici
 

Esterii acidului azotic
 

Eteri: metil eter, etil eter, izopropil eter, vinil eter, diclorizopropil eter, guaiacol, metil eter şi etil eter ai etilenglicolului
 

Etilen glicol
 

Fenoli halogenaţi
 

Fenoli sau omologi
 

Fluor şi compuşi
 

Formaldehidă
 

Fosfor şi compuşi
 

Fosgen (oxiclorură de carbon)
 

Funingine, negru de fum
 

Gaz, petrol lampant
 

Gudroane
 

n-Hexan
 

Hidrazine
 

Hidrocarburi alifatice derivate din benzină (solvent nafta) sau petrol
 

Hidrocarburi alifatice halogenate
 

Hidrocarburi aromatice (inclusiv hidrocarburi aromatice policiclice = HPA)
 

Hidrocarburi aromatice halogenate
 

Hidrogen sulfurat
 

Iod
 

Izocianaţi
 

Mangan şi compuşi
 

Mercur şi compuşi
 

Monoxid de carbon
 

Naftalen (naftalină) sau omologi ai ei (omologul ei este definit prin formula: CnH2n-12)
 

Naftoli halogenaţi
 

Naftoli sau omologi
 

Nichel şi compuşi
 

Nitro- şi aminoderivaţi ai benzenului sau ai omologilor acestuia
 

Nitroderivaţi ai glicolilor şi ai glicerolului
 

Nitroderivaţi alifatici
 

Nitrofenoli şi omologi
 

Nitroglicerină
 

Osmiu şi compuşi
 

Oxizi alchilarilici halogenaţi
 

Oxizi de azot
 

Oxizi de sulf
 

Parafină
 

Pesticide
 

Platină
 

Plumb şi compuşi
 

Produse petroliere
 

Produşi de distilare a cărbunelui
 

Seleniu şi compuşi
 

Smoală
 

Solvenţi organici
 

Staniu
 

Sulfonaţi alchilarilici halogenaţi
 

Taliu şi compuşi
 

Uleiuri minerale
 

Vanadiu şi compuşi
 

Vinilbenzen (=stiren) şi divinilbenzen
 

Zinc
 

Alţi agenţi nemenţionaţi anterior (conform Hotărârii Guvernului nr. 1.218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, republicată), dacă se stabileşte legătura de cauzalitate între expunere şi boală, documentată cu date de literatură ştiinţifică

*** Agenţi chimici.

NOTĂ:

Tabelul cu bolile profesionale cu declarare obligatorie va fi revizuit periodic şi va rămâne deschis şi pentru alte boli pentru care se face dovada relaţiei noxă/suprasolicitare profesională - boală profesională.

ANEXA Nr. 6 (Anexa nr. 23 la normele metodologice)


TABEL
cu bolile legate de profesie


 

     
 

Boala legată de profesie

Factor de risc profesional
 

Hipertensiune arterială

Zgomot, vibraţii, temperatură şi radiaţii calorice crescute, suprasolicitare neuropsihică
 

Boală cardiacă ischemică

Suprasolicitări fizice şi neuropsihice crescute
 

Afecţiuni respiratorii cronice nespecifice

Pulberi, gaze iritante
 

Afecţiuni digestive

Temperatură crescută, zgomot, noxe chimice
 

Afecţiuni musculo-scheletice (lombalgii, cervico-scapulalgii şi altele)

Microclimat nefavorabil, vibraţii, efort fizic crescut, postură incomodă, traumatism mecanic
 

Tulburări psihice

Zgomot, vibraţii, noxe chimice, suprasolicitare neuropsihică

ANEXA Nr. 7 (Anexa nr. 27 la normele metodologice)

Conţine . . . . . . . . . . pagini


DECLARAŢIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE

Subsemnatul/Subsemnata, . . . . . . . . . . fiul (fiica) lui . . . . . . . . . . şi al(a) . . . . . . . . . ., născut(a) în localitatea . . . . . . . . . ., judeţul . . . . . . . . . ., la data de . . . . . . . . . ., cu domiciliul stabil în judeţul . . . . . . . . . ., localitatea . . . . . . . . . ., str. . . . . . . . . . . nr. . . . . . . . . . ., bl. . . . . . . . . . ., sc. . . . . . . . . . ., et. . . . . . . . . . ., ap. . . . . . . . . . ., sectorul . . . . . . . . . ., posesor/posesoare al/a Bl/CI seria . . . . . . . . . .nr. . . . . . . . . . . eliberat(ă) la data de . . . . . . . . . ., CNP . . . . . . . . . ., în calitate de reprezentant*** al: angajatorului: . . . . . . . . . ., cu sediul în: judeţul . . . . . . . . . . , localitatea . . . . . . . . . . , str. . . . . . . . . . . nr. . . . . . . . . . ., bl. . . . . . . . . . ., ap. . . . . . . . . . ., sc. . . . . . . . . . ., sectorul . . . . . . . . . ., număr din registrul comerţului: J . . . . . . . . . ./. . . . . . . . . ./. . . . . . . . . ., forma de proprietate: . . . . . . . . . .,

activitatea preponderentă (codul şi denumirea clasei CAEN): . . . . . . . . . . .- . . . . . . . . . . . . ., codul de identificare fiscală: . . . . . . . . . .,

declar în deplină cunoştinţă şi pe propria răspundere, cunoscând dispoziţiile şi sancţiunile art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la falsul în declaraţii, următoarele:

1. Angajatorul străin la care a avut loc evenimentul: . . . . . . . . . .

2. Data, ora şi locul unde a avut loc evenimentul: . . . . . . . . . .

3. Când aţi luat cunoştinţă de producerea evenimentului şi de la cine: . . . . . . . . . .

4. Evenimentul a fost comunicat autorităţilor din ţara în care a avut loc

DA □ NU □

Dacă răspunsul este "DA", se va preciza cărei autorităţi şi de către cine a fost făcut anunţul:

. . . . . . . . . .

5. Scurtă descriere a împrejurărilor în care s-a produs evenimentul:

. . . . . . . . . .

6. Nominalizaţi martorii sau persoanele care pot contribui la elucidarea împrejurărilor evenimentului:

. . . . . . . . . .

7. Menţionaţi care sunt persoanele nominalizate la pct. 6 care nu se pot prezenta pentru declaraţii în faţa comisiei numite pentru cercetarea evenimentului****

. . . . . . . . . .

8. Autorităţile (servicii medicale, poliţie, inspecţii, alte autorităţi) din ţara în care a avut loc evenimentul v-au înmânat documente cu privire la acesta

DA □ NU □

Dacă răspunsul este "DA", se vor preciza documentele şi se vor anexa.

9. Deţineţi formularul "A1" pentru victimă/victime

DA □ - dacă bifaţi "DA", anexaţi formularul/formularele.

NU □ - dacă bifaţi "NU", contactaţi instituţia competentă din România în vederea obţinerii acestuia.

Dau prezenta declaraţie în vederea declarării accidentului de muncă pentru numitul/numiţii:

. . . . . . . . . . . .

Anexez la prezenta următoarele documente*:

. . . . . . . . . .


 

     
 

Data:
. . . . . . . . . .

Semnătura**
. . . . . . . . . .

NOTĂ:

Dacă declaraţia va avea mai multe pagini, semnătura se va pune pe fiecare pagină. Paginile se vor numerota. Spaţiile şi filele albe vor fi barate.

Art. 326 din Codul penal prevede:

"

(1) Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită pentru a ascunde existenţa unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă."

* Toate documentele redactate în altă limbă vor fi prezentate şi traduse de traducător autorizat.

** Semnătura se va pune pe fiecare pagină. Paginile se vor numerota. Spaţiile şi filele albe vor fi barate.

*** Se anexează documentul care confirmă calitatea de reprezentat al angajatorului.

**** Se anexează declaraţiile pe propria răspundere, în calitate de martori, date de aceste persoane conform modelului prevăzut în anexa nr. 28 la normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006 , cu modificările şi completările ulterioare.

ANEXA Nr. 8 (Anexa nr. 28 la normele metodologice)

Conţine . . . . . . . . . . pagini


DECLARAŢIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE ÎN CALITATE DE MARTOR

Subsemnatul/Subsemnata,.......... fiul (fiica) lui.......... şi al (a).........., născut (ă) în localitatea.........., judeţul.........., la data de.........., cu domiciliul stabil în judeţul.........., localitatea.........., str........... nr..........., sc..........., et..........., ap..........., sectorul.........., posesor/posesoare al/a Bl/CI seria.......... nr..........., eliberat (ă) la data de.........., de profesie.........., angajat (ă) la.......... din data de.........., în funcţia.........., cu privire la evenimentul din data de.........., ora.........., ce a avut loc la.........., la locul de muncă.......... situat.........., şi în care au fost implicaţi numiţii:.......... declar în deplină cunoştinţă şi pe propria răspundere, cunoscând dispoziţiile şi sancţiunile art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la falsul în declaraţii, următoarele:

. . . . . . . . . .

Au intervenit autorităţile (servicii medicale, poliţie, inspecţii, alte autorităţi) din tara în care a avut loc evenimentul la locul producerii acestuia

DA □ NU □

Dacă răspundeţi DA, precizaţi ce autorităţi:


 

     
 

Data

Semnătura

NOTĂ:

Dacă declaraţia va avea mai multe pagini, semnătura se va pune pe fiecare pagină. Paginile se vor numerota. Spaţiile şi filele albe vor fi barate.

Art. 326 din Codul penal prevede:

"

(1) Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită pentru a ascunde existenţa unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă."

ANEXA Nr. 9 (Anexa nr. 29 la normele metodologice)

Către: Inspectoratul Teritorial de Muncă . . . . . . . . . .

Nr. . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . .


INFORMARE
privind producerea în afara graniţelor ţării a unui eveniment considerat accident de muncă, conform legislaţiei din statul în care s-a produs şi în care a fost implicat lucrătorul unui angajator român

Vă comunicăm faptul că în data de.........., instituţia.......... (denumire) din.......... (statul) a solicitat Casei Judeţene de Pensii........../Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială/acordurilor internaţionale în domeniul securităţii sociale, certificarea dreptului la prestaţii în natură pentru domnul/doamna.........., cu domiciliul în judeţul.........., localitatea.........., str........... nr..........., sc..........., et..........., ap...., sectorul.........., CNP.........., angajat/ă la.........., cu sediul în judeţul.........., localitatea.........., str........... nr..........., sc...., et..........., ap...., sectorul.........., CUI.........., ca urmare a evenimentului produs la data de.........., considerat accident de muncă, conform legislaţiei din........... (statul)

Ca urmare a acestui eveniment, domnul/doamna . . . . . . . . . . a suferit următoarele leziuni1:

1 Documentul medical primit din statul unde s-a produs evenimentul se anexează, după caz.

-

-

-

-

şi a beneficiat de prestaţii medicale în . . . . . . . . . . (statul) în data de/în perioada . . . . . . . . . . .

Prezenta informare este transmisă inspectoratului teritorial de muncă în vederea aplicării prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 , cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 , cu modificările şi completările ulterioare.


 

   
 

Casa Judeţeană de Pensii . . . . . . . . . .
Semnătura/Ştampila . . . . . . . . . .
Data . . . . . . . . . .

Decision no. 520/2016 regarding the minimum requirements for safety and health concerning workers' exposure to risks generated by electromagnetic fields.

Guvernul României

Hotărârea nr. 520/2016 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice

În vigoare de la 01 august 2016

Consolidarea din data de 06 octombrie 2023 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 576 din 28 iulie 2016

Include modificările aduse prin următoarele acte: L 203/2018 .
Ultimul amendament în 24 august 2018.

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1
Obiectivul şi domeniul de aplicare

Art. 1. -Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice la locul de muncă.

Art. 2. -(1) Prezenta hotărâre reglementează toate efectele biofizice directe şi efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice.

(2) Valorile-limită de expunere (ELV) stabilite prin prezenta hotărâre reglementează exclusiv legăturile dovedite ştiinţific între efectele biofizice directe pe termen scurt şi expunerea la câmpurile electromagnetice.

(3) Prezenta hotărâre nu vizează efectele pe termen lung ale expunerii la câmpurile electromagnetice.

(4) Prezenta hotărâre nu vizează riscurile care decurg din contactul direct cu conductoare aflate sub tensiune.

Art. 3. -Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 , cu modificările ulterioare, şi ale prezentei hotărâri se aplică întregului domeniu prevăzut la art. 1 .

Art. 4. -Pentru aplicarea prezentei hotărâri, expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

a) câmpuri electromagnetice - câmpurile electrice statice, câmpurile magnetice statice şi câmpurile electrice, magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe ajungând până la 300 GHz;

b) efecte biofizice directe - efectele asupra corpului uman cauzate în mod direct de prezenţa acestuia într-un câmp electromagnetic, inclusiv:

(i) efecte termice, precum încălzirea ţesuturilor prin absorbţia de energie provenită de la câmpurile electromagnetice în ţesuturi;

(ii) efecte nontermice, precum stimularea muşchilor, a nervilor sau a organelor senzoriale. Aceste efecte pot avea consecinţe dăunătoare asupra sănătăţii mintale şi fizice a lucrătorilor expuşi. În plus, stimularea organelor senzoriale poate duce la simptome tranzitorii, precum vertij sau fosfene. Aceste efecte pot crea o perturbare temporară sau pot afecta funcţia cognitivă sau alte funcţii cerebrale sau musculare şi astfel pot afecta capacitatea unui lucrător de a-şi desfăşura activitatea în condiţii de securitate (adică riscuri la adresa securităţii); precum şi

(iii) curenţi induşi în membre;

c) efecte indirecte - efectele cauzate de prezenţa unui obiect într-un câmp electromagnetic, care pot determina un risc pentru sănătate sau securitate, cum ar fi:

(i) interferenţa cu echipamente şi dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive medicale implantate sau purtate pe corp;

(ii) riscul de proiectare de obiecte feromagnetice în câmpuri magnetice statice;

(iii) iniţierea dispozitivelor electroexplozive (detonatoare);

(iv) incendii şi explozii rezultate din aprinderea materialelor inflamabile din cauza scânteilor produse de câmpurile induse, de curenţii de contact sau de descărcările cu scânteie; precum şi

(v) curenţi de contact;

d) valori-limită de expunere (ELV) - valorile stabilite pe baza consideraţiilor biofizice şi biologice, în special pe baza efectelor directe pe termen scurt şi acute dovedite ştiinţific, adică efectele termice şi stimularea electrică a ţesuturilor;

e) valori-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii - valorile-limită de expunere ELV peste care lucrătorii ar putea suferi de unele efecte nocive asupra sănătăţii, precum încălzire termică sau stimulare a ţesuturilor nervoase sau musculare;

f) valori-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale - valorile-limită de expunere ELV peste care lucrătorii ar putea suferi unele percepţii senzoriale perturbatorii tranzitorii şi unele modificări minore tranzitorii ale funcţiilor cerebrale;

g) niveluri de declanşare a acţiunii (AL) - nivelurile operaţionale stabilite în scopul simplificării procesului de dovedire a respectării valorii-limită de expunere ELV relevante sau, după caz, pentru a lua măsurile relevante de protecţie sau de prevenire specificate de prezenta hotărâre;

h) servicii sau persoane competente - persoanele fizice sau juridice care deţin competenţa, experienţa şi instrumentele necesare pentru a furniza servicii de evaluare, măsurare şi/sau calcule privind expunerea la câmpuri electromagnetice, luând în considerare criteriile prevăzute în volumul I secţiunea 3 pct. 8 subpct. 8.4 din Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice prevăzut la art. 13 .

Art. 5. -Terminologia referitoare la nivelurile de declanşare a acţiunii AL utilizată în anexa nr. 2 este următoarea:

a) pentru câmpurile electrice, "nivelurile joase de declanşare a acţiunii - AL joase" şi "nivelurile înalte de declanşare a acţiunii - AL înalte" reprezintă niveluri de la care se aplică măsurile specifice de protecţie sau de prevenire specificate de prezenta hotărâre; şi

b) pentru câmpurile magnetice, "nivelurile joase de declanşare a acţiunii - AL joase" reprezintă niveluri care se referă la valori-limită de expunere ELV pentru efectele senzoriale, iar "nivelurile înalte de declanşare a acţiunii - AL înalte" la valori-limită de expunere ELV pentru efectele asupra sănătăţii.

SECŢIUNEA a 2-a
Valorile-limită de expunere şi nivelurile de declanşare a acţiunii

Art. 6. -Mărimile fizice referitoare la expunerea la câmpuri electromagnetice sunt prevăzute în anexa nr. 1 .

Art. 7. -Valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătăţii, valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale şi nivelurile de declanşare a acţiunii AL sunt prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 .

Art. 8. -(1) Angajatorii trebuie să se asigure că expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este limitată la valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi la valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale prevăzute în anexa nr. 2 , pentru efectele nontermice, şi în anexa nr. 3, pentru efectele termice.

(2) Respectarea valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale trebuie demonstrată prin utilizarea procedurilor relevante de evaluare a expunerii menţionate la art. 10 -18.

(3) În cazul în care expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice depăşeşte valorile-limită de expunere ELV, angajatorul acţionează imediat potrivit prevederilor art. 27 .

Art. 9. -(1) În situaţia în care se dovedeşte că nivelurile de declanşare a acţiunii AL relevante prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 nu sunt depăşite, se consideră că angajatorul respectă valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale.

(2) În cazul în care expunerea depăşeşte nivelurile de declanşare a acţiunii AL, angajatorul ia măsuri potrivit prevederilor art. 21 , cu excepţia cazurilor în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 10 - 14 dovedeşte că valorile- limită de expunere ELV relevante nu sunt depăşite şi că pot fi excluse riscurile la adresa securităţii.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), expunerea poate depăşi:

a) nivelurile de declanşare a acţiunii AL joase pentru câmpurile electrice (anexa nr. 2 , tabelul B1), atunci când acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, cu condiţia ca fie valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa nr. 2 , tabelul A3) să nu fie depăşite; fie

(i) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii (anexa nr. 2 , tabelul A2) să nu fie depăşite;

(ii) descărcările excesive cu scânteie şi curenţii de contact (anexa nr. 2 , tabelul B3) să fie preveniţi prin măsuri specifice de protecţie, aşa cum prevede art. 25 ; precum şi

(iii) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile menţionate la art. 30 lit. f) ;

b) nivelurile de declanşare a acţiunii AL joase pentru câmpurile magnetice (anexa nr. 2 , tabelul B2), atunci când acest lucru este justificat de practică sau de procesul utilizat, inclusiv în zona capului şi a trunchiului, în timpul perioadei de lucru, cu condiţia ca fie valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa nr. 2 , tabelul A3) să nu fie depăşite; fie

(i) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale să fie depăşite numai temporar;

(ii) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii (anexa nr. 2 , tabelul A2) să nu fie depăşite;

(iii) să fie întreprinse acţiuni potrivit prevederilor art. 29 , atunci când apar simptome tranzitorii, potrivit prevederilor art. 29 lit. a ); precum şi

(iv) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile menţionate la art. 30 lit. f) .

(4) Fără a aduce atingere art. 8 şi art. 9 alin. (1) - (3) , expunerea poate depăşi:

a) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa nr. 2 , tabelul A1) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiţia ca:

(i) depăşirea să fie numai temporară;

(ii) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii (anexa nr. 2 , tabelul A1) să nu fie depăşite;

(iii) să fie luate măsuri specifice de protecţie potrivit prevederilor art. 26 ;

(iv) să fie întreprinse acţiuni potrivit prevederilor art. 29 , atunci când apar simptome tranzitorii potrivit prevederilor art. 29 lit. b) ; precum şi

(v) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile menţionate la art. 30 lit. f) ;

b) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa nr. 2 , tabelul A3 şi anexa nr. 3 , tabelul A2) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiţia ca:

(i) depăşirea să fie numai temporară;

(ii) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii (anexa nr. 2 , tabelul A2 şi anexa nr. 3 , tabelele A1 şi A3) să nu fie depăşite;

(iii) să fie întreprinse acţiuni potrivit prevederilor art. 29 , atunci când apar simptome tranzitorii potrivit prevederilor art. 29 lit. a) ; precum şi

(iv) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile menţionate la art. 30 lit. f) .

CAPITOLUL II
Obligaţiile angajatorului

SECŢIUNEA 1
Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor

Art. 10. -În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, angajatorul trebuie să evalueze toate riscurile pentru lucrători generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă şi, dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii.

Art. 11. -Fără a aduce atingere art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, şi art. 30 din prezenta hotărâre, respectiva evaluare poate fi făcută publică la cerere, în conformitate cu legislaţia naţională relevantă.

Art. 12. -(1) În cazul prelucrării datelor cu caracter personal ale lucrătorilor în cadrul evaluării prevăzute la art. 10 , orice publicare a acestor date trebuie să se facă potrivit prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului avocatului poporului nr. 75/2002 privind stabilirea unor măsuri şi proceduri specifice care să asigure un nivel satisfăcător de protecţie a drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal fac obiectul prelucrărilor.

(2) Cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică publicarea evaluării în cauză, autorităţile publice care deţin o copie a evaluării pot refuza o cerere de acces la aceasta sau o cerere de a o pune la dispoziţia publicului, în cazul în care o astfel de divulgare ar submina protecţia intereselor comerciale ale angajatorului, inclusiv a celor aferente drepturilor de proprietate intelectuală.

(3) Angajatorii pot refuza să divulge sau să facă publică evaluarea în cauză în aceleaşi condiţii, în conformitate cu legislaţia naţională relevantă.

Art. 13. -În scopul evaluării prevăzute la art. 10 -12, angajatorul identifică şi evaluează câmpurile electromagnetice de la locul de muncă, ţinând seama de Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice, publicat pe site-ul Comisiei Europene, şi de alte standarde sau recomandări relevante furnizate la nivel naţional, inclusiv de bazele de date referitoare la expunere.

Art. 14. -(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin angajatorului în temeiul art. 10 , acesta este, de asemenea, îndreptăţit, după caz, să ţină seama de nivelurile de emisie şi de alte date corespunzătoare în materie de securitate furnizate de către producătorul sau de către distribuitorul echipamentului, în conformitate cu legislaţia naţională relevantă, inclusiv o evaluare a riscurilor, dacă condiţiile de expunere se aplică locului de muncă sau instalaţiei.

(2) În cazul în care respectarea valorilor-limită de expunere ELV nu se poate determina cu certitudine pe baza unor informaţii uşor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza măsurătorilor sau a calculelor. În acest caz, evaluarea ţine seama de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile numerice, modelarea sursei, geometria manechinului şi proprietăţile electrice ale ţesuturilor şi materialelor, stabilite în conformitate cu bunele practici de cercetare-dezvoltare relevante.

Art. 15. -(1) Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele prevăzute la art. 10 - 14 trebuie să fie programate şi efectuate de către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luând în considerare art. 13 şi, în special, prevederile art. 8 , 9 şi 18 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

(2) Datele obţinute din evaluarea, măsurarea sau calcularea nivelului de expunere se păstrează într-o formă care să permită trasabilitatea şi consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

Art. 16. -Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, la evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor elemente:

a) valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii, valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale şi nivelurilor de declanşare a acţiunii AL menţionate la art. 7 şi în anexele nr. 2 şi 3 la prezenta hotărâre;

b) frecvenţei, nivelului, duratei şi tipului de expunere, inclusiv distribuţiei în corpul lucrătorilor şi în spaţiul de lucru;

c) oricăror efecte biofizice directe;

d) oricăror efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unor riscuri deosebite, în special lucrătorii care poartă un dispozitiv medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele cardiace, lucrătorii care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, şi lucrătoarele gravide;

e) oricăror efecte indirecte;

f) existenţei echipamentelor de muncă alternative proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice;

g) informaţiilor corespunzătoare obţinute în urma supravegherii stării de sănătate menţionate la art. 32 -34;

h) informaţiilor furnizate de producătorul echipamentelor;

i) altor informaţii relevante în materie de sănătate şi securitate;

j) surselor de expunere multiple;

k) expunerii simultane la câmpuri de frecvenţe multiple.

Art. 17. -În locurile de muncă cu acces public nu este necesar să se realizeze o evaluare a expunerii, dacă s-a realizat deja o evaluare potrivit prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 1.193/2006 pentru aprobarea Normelor privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, dacă restricţiile specificate în actul normativ respectiv sunt respectate pentru lucrători şi dacă riscurile la adresa sănătăţii şi securităţii sunt excluse. Atunci când echipamentele pentru uz public sunt utilizate conform destinaţiei prevăzute şi respectă legislaţia naţională privind produsele, care stabileşte niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta hotărâre, şi nu se utilizează alte echipamente, se consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite.

Art. 18. -(1) Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, şi trebuie să identifice măsurile care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, potrivit prevederilor art. 19 -29.

(2) Evaluarea riscurilor poate include motivele pentru care angajatorul consideră că natura şi amploarea riscurilor legate de câmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare suplimentară mai detaliată a riscurilor.

(3) Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată atunci când:

(i) există un motiv pentru a considera că aceasta nu mai este validă;

(ii) s-au produs modificări ale condiţiilor care au stat la baza evaluării;

(iii) rezultatele supravegherii sănătăţii prevăzute la art. 32 - 34 demonstrează că este necesar, iar angajatorul trebuie să facă modificările necesare pentru a se asigura că această evaluare este în continuare validă.

SECŢIUNEA a 2-a
Evitarea sau reducerea riscurilor generate de câmpurile electromagnetice

Art. 19. -Luând în considerare progresul tehnic şi disponibilitatea măsurilor de control al emisiei de câmpuri electromagnetice la sursă, angajatorul ia măsurile necesare pentru a se asigura că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum.

Art. 20. -Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice se bazează pe principiile generale de prevenire prevăzute de Legea nr. 319/2006 , cu modificările ulterioare.

Art. 21. -Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 10 -18, odată ce sunt depăşite nivelurile de declanşare a acţiunii AL relevante prevăzute în art. 6 - 9 şi în anexele nr. 2 şi 3 şi cu excepţia cazurilor în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 10 - 14 demonstrează că valorile-limită de expunere ELV relevante nu sunt depăşite şi că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri care depăşesc valorile- limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile- limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale, ţinând seama, în special, de următoarele:

a) alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la câmpuri electromagnetice;

b) alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice, luând în considerare activitatea care se efectuează;

c) măsuri tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei câmpurilor electromagnetice, inclusiv, dacă este necesar, utilizarea de sisteme de blocare, ecranare sau alte sisteme similare de protecţie a stării de sănătate;

d) măsuri corespunzătoare de delimitare şi de acces (de exemplu, semnale, etichete, marcaje pe sol, bariere) în vederea limitării sau controlării accesului;

e) în cazul expunerii la câmpuri electrice, măsuri şi proceduri de gestionare a descărcărilor cu scânteie şi a curenţilor de contact prin mijloace tehnice şi prin instruirea lucrătorilor;

f) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a posturilor de lucru;

g) proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;

h) limitarea duratei şi a intensităţii expunerii;

i) acordarea unui echipament individual de protecţie adecvat.

Art. 22. -Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 10 -18, angajatorul elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a preveni riscurile pentru lucrătorii expuşi unor riscuri specifice şi toate riscurile determinate de efectele indirecte prevăzute la art. 10 -18.

Art. 23. -În plus faţă de furnizarea informaţiilor prevăzute la art. 30, angajatorul adaptează, în temeiul art. 35 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, măsurile menţionate la art. 21 în funcţie de cerinţele lucrătorilor expuşi unor riscuri specifice şi, după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau pentru lucrătoarele gravide care au informat angajatorul cu privire la acest lucru.

Art. 24. -(1) Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 10 -18, locurile de muncă la care lucrătorii pot fi expuşi la câmpuri electromagnetice care depăşesc nivelurile de declanşare a acţiunii prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 trebuie să fie semnalizate corespunzător, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Dacă există riscul unei depăşiri a valorilor-limită de expunere ELV şi dacă este posibil din punct de vedere tehnic, zonele prevăzute la alin. (1) se delimitează şi se limitează accesul la acestea.

(3) În cazul în care accesul la aceste zone este limitat în mod corespunzător din alte motive şi lucrătorii sunt informaţi cu privire la riscurile generate de câmpurile electromagnetice, nu sunt necesare semnalizarea şi restrângerea accesului specifice câmpurilor electromagnetice.

Art. 25. -Atunci când se aplică art. 9 alin. (3) lit. a) , se adoptă măsuri de protecţie specifice, cum ar fi instruirea lucrătorilor potrivit prevederilor art. 30 şi utilizarea mijloacelor tehnice şi a protecţiei personalului, ca, de exemplu, legarea la pământ a obiectelor de lucru, legături între lucrători şi obiectele de lucru (echipotenţializare) şi, după caz, şi potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă, folosirea de încălţăminte izolatoare, mănuşi şi îmbrăcăminte de protecţie.

Art. 26. -Atunci când se aplică art. 9 alin. (4) lit. a) , se adoptă măsuri de protecţie specifice, cum ar fi controlul mişcărilor.

Art. 27. -(1) În nicio situaţie, lucrătorii nu trebuie expuşi la niveluri de expunere care depăşesc valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale decât dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. a) sau c) sau la art. 9 .

(2) Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, valorile- limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile- limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale sunt depăşite, angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub aceste valori-limită de expunere ELV. Angajatorul stabileşte şi consemnează cauzele depăşirii valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale şi adaptează în consecinţă măsurile de protecţie şi de prevenire în scopul de a evita o nouă depăşire.

Art. 28. -Planul de acţiune ce cuprinde măsuri de protecţie şi de prevenire adaptate se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea şi care să permită consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

Art. 29. -Atunci când se aplică art. 9 şi în cazul în care lucrătorul raportează apariţia simptomelor tranzitorii, angajatorul actualizează, după caz, evaluarea riscurilor şi măsurile de prevenire. Simptomele tranzitorii pot include:

a) percepţii senzoriale şi efecte asupra funcţionării sistemului nervos central la nivelul capului generate de câmpuri magnetice variabile în timp; precum şi

b) efecte ale câmpului magnetic static, precum vertij şi greaţă.

SECŢIUNEA a 3-a
Informarea şi instruirea lucrătorilor

Art. 30. -Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 , 17 , 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, angajatorul trebuie să asigure informarea şi instruirea lucrătorilor susceptibili de a fi expuşi la locul de muncă la riscuri generate de câmpuri electromagnetice şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrători în raport cu rezultatele evaluării riscurilor prevăzute la art. 10-18, în special în ceea ce priveşte următoarele:

a) măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri;

b) valorile şi conceptele referitoare la valorile-limită de expunere şi la nivelurile de declanşare a acţiunii AL, precum şi potenţialele riscuri asociate;

c) posibilele efecte indirecte ale expunerii;

d) rezultatele evaluării, măsurării şi/sau calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în aplicarea art. 10 -18;

e) modul de detectare a efectelor nocive ale expunerii asupra sănătăţii şi modul de raportare a acestora;

f) posibilitatea existenţei unor simptome şi senzaţii tranzitorii legate de efecte asupra sistemului nervos central sau periferic;

g) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;

h) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a riscurilor determinate de expunere;

i) lucrătorii expuşi unor riscuri specifice, potrivit prevederilor art. 16 lit. d) şi art. 22 şi 23 .

SECŢIUNEA a 4-a
Consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 31. -Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfăşoare potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL III
Supravegherea sănătăţii

Art. 32. -În scopul prevenirii şi detectării cât mai rapid posibil a oricărui efect nociv asupra stării de sănătate care rezultă din expunerea la câmpuri electromagnetice, trebuie să se asigure o supraveghere corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor, potrivit prevederilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

Art. 33. -(1) Dosarele medicale cuprinzând rezultatele supravegherii sănătăţii lucrătorilor trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită consultarea ulterioară, cu respectarea secretului medical.

(2) La cerere, lucrătorii au drept de acces la dosarele medicale personale.

Art. 34. -(1) În cazul în care un lucrător raportează efecte nedorite sau neaşteptate asupra sănătăţii sau în orice caz în care se constată că nivelul de expunere depăşeşte valorile-limită de expunere ELV, angajatorul se asigură că lucrătorul în cauză beneficiază de controale medicale sau de supraveghere medicală individuală adecvate, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională care stabilesc cerinţele minime pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor.

(2) Controlul sau supravegherea în cauză se acordă când doreşte lucrătorul, iar costurile aferente nu sunt suportate de lucrător.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale

SECŢIUNEA 1
Sancţiuni

Art. 35. -(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:

a) amendă de la 4.000 la 8.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 21 în ceea ce priveşte elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan de acţiune pentru a evita depăşirea valorilor-limită de expunere;

b) amendă de la 4.000 la 8.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 24 privind semnalizarea zonelor în care sunt depăşite nivelurile de declanşare a acţiunii;

c) amendă de la 2.500 la 5.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2) privind neinformarea în termen a Inspecţiei Muncii asupra locurilor de muncă stabilite de angajator conform prevederilor art. 36 alin. (1) lit. c) .

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul Inspecţiei Muncii.

(3) Prevederile alin. (1) se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sancţionat, inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

24/08/2018 - alineatul a fost abrogat prin Lege 203/2018 .

SECŢIUNEA a 2-a
Derogări

Art. 36. -(1) Prin excepţie de la prevederile art. 8 şi 9 , dar fără a aduce atingere art. 19 , se aplică următoarele:

a) expunerea poate depăşi valorile-limită de expunere ELV în cazul în care expunerea este asociată instalării, testării, utilizării, dezvoltării, întreţinerii sau cercetării legate de echipamentul de rezonanţă magnetică nucleară (RMN) pentru pacienţi în sectorul sănătăţii, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

(i) evaluarea riscurilor efectuată potrivit prevederilor art. 10 - 18 a indicat depăşirea valorilor-limită de expunere ELV;

(ii) ţinând cont de situaţia actuală, au fost aplicate toate măsurile de natură tehnică şi/sau organizatorică;

(iii) circumstanţele justifică în mod corespunzător depăşirea valorilor-limită de expunere ELV;

(iv) caracteristicile locului de muncă, ale echipamentului de muncă sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare; precum şi

(v) angajatorul demonstrează că lucrătorii sunt în continuare protejaţi împotriva efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii, inclusiv prin asigurarea faptului că sunt urmate instrucţiunile pentru utilizare în condiţii de siguranţă furnizate de producător potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 54/2009 privind condiţiile introducerii pe piaţă a dispozitivelor medicale;

b) este permisă punerea în aplicare a unui sistem de protecţie echivalent sau cu un grad mai mare de specificitate pentru personalul care lucrează în cadrul instalaţiilor militare operaţionale sau care este implicat în activităţi militare, inclusiv exerciţii militare internaţionale desfăşurate în comun, cu condiţia prevenirii efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii. Prin sistem de protecţie echivalent sau cu un grad mai mare de specificitate se înţelege standarde convenite la nivel internaţional, cum ar fi standardele NATO;

c) este permisă, în circumstanţe justificate în mod corespunzător şi numai atât timp cât acestea sunt în continuare justificate în mod corespunzător, depăşirea temporară a valorilor- limită de expunere ELV, în anumite sectoare sau pentru anumite activităţi din afara domeniului de aplicare a lit. a) şi b). În sensul prezentei litere, circumstanţe justificate în mod corespunzător reprezintă circumstanţe în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(i) evaluarea riscurilor efectuată potrivit prevederilor art. 10 - 18 a indicat depăşirea valorilor-limită de expunere ELV;

(ii) ţinând cont de situaţia actuală, au fost aplicate toate măsurile de natură tehnică şi/sau organizatorică;

(iii) caracteristicile specifice locului de muncă, ale echipamentului de muncă sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare; precum şi

(iv) angajatorul demonstrează că lucrătorii sunt în continuare protejaţi împotriva efectelor nocive asupra sănătăţii şi a riscurilor la adresa securităţii, inclusiv pe baza unor standarde şi recomandări cu un grad mai mare de specificitate şi recunoscute la nivel internaţional.

(2) Angajatorul are obligaţia de a informa inspectoratul teritorial de muncă cu privire la locurile de muncă stabilite conform prevederilor alin. (1) lit. c). Informarea se face în termen de 3 zile de la stabilirea depăşirii valorilor-limită de expunere şi va cuprinde lista locurilor de muncă, precum şi documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c).

(3) Inspecţia Muncii informează Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice cu privire la aplicarea derogării prevăzute la alin. (1) lit. c).

(4) Ministerul Apărării Naţionale informează Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice despre aplicarea derogării prevăzute la alin. (1) lit. b).

(5) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice notifică Comisiei Europene orice derogare în temeiul alin. (1) lit. b) şi c), iar în raportul menţionat la art. 37 se prezintă motivele care justifică derogările respective.

SECŢIUNEA a 3-a
Raportare şi aplicare

Art. 37. -Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice raportează Comisiei Europene, la fiecare 5 ani, cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.

Art. 38. -Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 august 2016.

Art. 39. -La data de 1 august 2016, Hotărârea Guvernului nr. 1.136/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 septembrie 2006, se abrogă.

Art. 40. -Anexele nr. 1 - 3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.


*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] şi de abrogare a Directivei 2004/40/CE , publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 179 din 29 iunie 2013, şi art. 1 al Directivei 2007/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2007 de modificare a Directivei 89/391/CEE a Consiliului, a directivelor speciale ale acesteia şi a Directivelor 83/477/CEE , 91/383/CEE , 92/29/CEE şi 94/33/CE ale Consiliului în vederea simplificării şi a raţionalizării rapoartelor privind punerea în aplicare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 165 din 27 iunie 2007.


 

   
 

PRIM-MINISTRU
DACIAN JULIEN CIOLOŞ

Contrasemnează:
Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale
şi persoanelor vârstnice,
Dragoş-Nicolae Pîslaru
Ministrul sănătăţii,
Vlad Vasile Voiculescu
Viceprim-ministru,
ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,
Costin Grigore Borc
p. Ministrul afacerilor externe,
Alexandru Victor Micula,
secretar de stat
p. Ministrul apărării naţionale,
Gabriel Beniamin Leş,
secretar de stat

Bucureşti, 20 iulie 2016.

Nr. 520.

ANEXA Nr. 1

 


Mărimi fizice referitoare la expunerea la câmpuri electromagnetice

Pentru descrierea expunerii la câmpuri electromagnetice se utilizează următoarele mărimi fizice:

Intensitatea câmpului electric (E) reprezintă o mărime vectorială care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, indiferent de mişcarea acesteia în spaţiu. Intensitatea se exprimă în volţi per metru (Vm-1). Trebuie să se facă o distincţie între câmpul electric din mediu şi câmpul electric prezent în organism (in situ) ca urmare a expunerii la câmpul electric din mediu.

Curentul electric în membre (IL) este curentul electric care apare în membrele unei persoane expuse la câmpuri electromagnetice în gama de frecvenţe 10 MHz-110 MHz în urma contactului cu un obiect aflat într-un câmp electromagnetic sau a circulaţiei curenţilor capacitivi induşi în organismul expus. Acesta se exprimă în amperi (A).

Curentul electric de contact (IC) este curentul electric care apare atunci când o persoană intră în contact cu un obiect aflat într-un câmp electromagnetic. Acesta se exprimă în amperi (A). Un curent electric de contact staţionar se produce atunci când o persoană se află în contact continuu cu un obiect aflat într-un câmp electromagnetic. În procesul stabilirii unui astfel de contact se poate produce o scânteie, însoţită de curenţi tranzitorii.

Sarcina electrică (Q) este mărimea corespunzătoare utilizată pentru descărcarea cu scântei şi se exprimă în coulombi (C).

Intensitatea câmpului magnetic (H) este o mărime vectorială care, împreună cu inducţia magnetică, defineşte câmpul magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (Am-1).

Inducţia magnetică (B) este o mărime vectorială care se manifestă prin forţa exercitată asupra sarcinilor electrice aflate în mişcare şi se exprimă în tesla (T). În spaţiul liber şi în materii biologice, inducţia magnetică şi intensitatea câmpului magnetic pot fi utilizate una în locul celeilalte, o intensitate a câmpului magnetic de H = 1 Am -1 fiind echivalentă cu o inducţie magnetică de B=4π10 -7 T (aproximativ 1,25 microtesla).

Densitatea de putere (S) este mărimea adecvată utilizată pentru frecvenţe foarte înalte, pentru care adâncimea de pătrundere în corp este scăzută. Aceasta reprezintă raportul dintre puterea radiantă incidentă perpendicular pe o suprafaţă şi aria suprafeţei respective. Aceasta se exprimă în waţi pe metru pătrat (Wm-2).

Energia de absorbţie specifică (SA) reprezintă energia absorbită de unitatea de masă de ţesut biologic, exprimată în jouli pe kilogram (Jkg-1). În prezenta hotărâre, aceasta se utilizează pentru stabilirea limitelor faţă de efectele radiaţiei pulsate de microunde.

Rata specifică de absorbţie a energiei (SAR), exprimată ca medie pe întregul corp sau pe părţi ale acestuia, reprezintă rata la care se absoarbe energia pe unitatea de masă de ţesut biologic şi se exprimă în waţi pe kilogram (Wkg-1). SAR pe "întreg corpul" reprezintă o mărime acceptată pe scară largă pentru stabilirea raportului dintre efectele termice nocive şi expunerea la frecvenţe radio (RF). În afară de media SAR pe "corpul întreg" sunt necesare valori SAR locale pentru evaluarea şi limitarea absorbţiei excesive de energie în mici părţi ale corpului ca urmare a unor condiţii speciale de expunere. Exemple de astfel de condiţii includ: o persoană expusă la RF în gama inferioară de MHz (de exemplu, de la sistemele de încălzire dielectrice) şi persoanele expuse în câmpul din proximitatea unei antene.

Dintre aceste mărimi, inducţia magnetică (B), curentul electric de contact (IC), curentul electric în membre (IL), intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H) şi densitatea de putere (S) pot fi măsurate în mod direct.

ANEXA Nr. 2

 


EFECTELE NONTERMICE
Valori-limită de expunere şi niveluri de declanşare a acţiunii în gama de frecvenţe 0 Hz-10 MHz

A. Valori-limită de expunere (ELV)

ELV mai mici de 1 Hz (tabelul A1) reprezintă limite pentru câmpul magnetic static care nu este influenţat de ţesutul biologic.

ELV cuprinse între 1 Hz-10 MHz (tabelul A2) reprezintă limite pentru câmpurile electrice induse în organism în urma expunerii la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp.

ELV pentru o inducţie magnetică externă cuprinsă între 0 Hz-1 Hz

ELV pentru efecte senzoriale reprezintă ELV în condiţii de lucru normale (tabelul A1) şi se referă la vertij şi la alte efecte fiziologice legate de perturbarea aparatului vestibular, apărute în special în urma deplasării într-un câmp magnetic static.

ELV pentru efecte asupra sănătăţii în condiţii de lucru controlate (tabelul A1) au aplicabilitate temporară în timpul unei perioade de lucru, atunci când sunt justificate de practică sau de procesul utilizat, cu condiţia să se fi adoptat măsuri de prevenire, precum controlul mişcărilor şi informarea lucrătorilor.


Tabelul A1
ELV pentru o inducţie magnetică externă (B0) cuprinsă între 0 Hz-1 Hz


 

     
   

ELV pentru efecte senzoriale
 

Condiţii de lucru normale

2 T
 

Expunere localizată la nivelul membrelor

8 T
   

ELV pentru efecte asupra sănătăţii
 

Condiţii de lucru controlate

8 T

ELV pentru efecte asupra sănătăţii la o intensitate a câmpului electric intern cuprinsă între 1 Hz-10 MHz

ELV pentru efecte asupra sănătăţii (tabelul A2) sunt legate de stimularea electrică a tuturor ţesuturilor din sistemul nervos central şi periferic din organism, inclusiv capul.


Tabelul A2
ELV pentru efecte asupra sănătăţii la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-10 MHz


 

     
 

Gama de frecvenţe

ELV pentru efecte asupra sănătăţii
 

1 Hz ≤ f < 3 kHz

1,1 Vm -1 (vârf)
 

3 kHz ≤ f ≤ 10 MHz

3,8 × 10 -4 f Vm -1 (vârf)

Nota A2-1:

f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).

Nota A2-2:

ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spaţiale în întregul organism al subiectului expus (lucrător).

Nota A2-3:

Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf, pe o perioadă dată, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulţite cu √2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată potrivit prevederilor art. 10 - 18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menţionat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente.

ELV pentru efecte senzoriale la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-400 Hz

ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A3) sunt legate de efectele câmpului electric asupra sistemului nervos central la nivelul capului, adică fosfene şi modificări minore tranzitorii ale anumitor funcţii cerebrale.


Tabelul A3
ELV pentru efecte senzoriale la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-400 Hz


 

     
 

Gama de frecvenţe

ELV pentru efecte senzoriale
 

1 Hz ≤ f < 10 Hz

0,7/f Vm -1 (vârf)
 

10 Hz ≤f < 25 Hz

0,07 Vm -1 (vârf)
 

25 Hz ≤f ≤ 400 Hz

0,0028 f Vm -1 (vârf)

Nota A3-1:

f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).

Nota A3-2:

ELV pentru efecte senzoriale pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spaţiale în capul subiectului expus (lucrător).

Nota A3-3:

Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf, pe o perioadă dată, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulţite cu √2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată potrivit prevederilor art. 10 - 18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menţionat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente.

B. Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL)

Următoarele mărimi fizice şi valori se utilizează pentru indicarea nivelurilor de declanşare a acţiunii (AL), a căror valoare se stabileşte pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, respectarea ELV corespunzătoare sau pentru care trebuie luate una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la art. 19 - 29 din hotărâre.

- AL(E) joase şi AL(E) înalte pentru o intensitate a câmpului electric E a câmpurilor electrice variabile în timp, aşa cum se specifică în tabelul B1;

- AL(B) joase şi AL(B) înalte pentru o inducţie magnetică B a câmpurilor magnetice variabile în timp, aşa cum se specifică în tabelul B2;

- AL(IC) pentru curentul electric de contact, aşa cum se specifică în tabelul B3;

- AL(BO) pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice statice, aşa cum se specifică în tabelul B4.

AL corespund valorilor câmpurilor electric şi magnetic, calculate sau măsurate la locul de muncă în absenţa lucrătorului.

Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri electrice

AL joase (tabelul B1) pentru câmpul electric extern se bazează pe limitarea câmpului electric intern sub ELV (tabelele A2 şi A3) şi pe limitarea producerii de scântei în mediul de muncă.

La un nivel inferior AL înalte, câmpul electric intern nu depăşeşte ELV (tabelele A2 şi A3) şi sunt împiedicate produceri deranjante de scântei, cu condiţia luării măsurilor de protecţie prevăzute la art. 25 din hotărâre.


Tabelul B1
AL pentru expunerea la câmpuri electrice cu frecvenţe cuprinse între 1 Hz-10 MHz


 

       
 

Gama de frecvenţe

Intensitatea câmpului electric AL(E) joase [Vm-1] (RMS)

Intensitatea câmpului electric AL(E) înalte [Vm-1] (RMS)
 

1 ≤f < 25 Hz

2,0 × 10 4

2,0 × 10 4
 

25 ≤ f < 50 Hz

5,0 × 10 5/f

2,0 × 10 4
 

50 Hz ≤f < 3 kHz

5,0 × 10 5/f

1,0 × 10 6/f
 

1,64 ≤f < 3 kHz

5,0 × 10 5/f

6,1 × 10 2
 

3 kHz ≤f < 10 MHz

1,7 × 10 2

6,1 × 10 2

Nota B1-1:

f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).

Nota B1-2:

Pentru câmpurile sinusoidale, AL(E) joase şi AL(E) înalte sunt valorile rădăcinii medii pătrate (RMS) a intensităţii câmpului electric, care sunt egale cu valorile de vârf împărţite la √2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată potrivit prevederilor art. 10 - 18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menţionat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente.

Nota B1-3:

AL reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziţiei corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a ELV în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfăşurată potrivit prevederilor art. 10 - 18 din hotărâre, în condiţii specifice neuniforme, ghidul menţionat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câţiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.

Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri magnetice

AL joase (tabelul B2) sunt derivate, pentru frecvenţele mai mici de 400 Hz, din ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A3) şi pentru frecvenţele mai mari de 400 Hz din ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru câmpul electric intern (tabelul A2).

AL înalte (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru câmpul electric intern legate de stimularea electrică a ţesuturilor nervoase periferice şi autonome de la nivelul capului şi al trunchiului (tabelul A2). Respectarea AL înalte asigură faptul că nu sunt depăşite ELV pentru efecte asupra sănătăţii, dar este posibilă apariţia fosfenelor şi a unor modificări tranzitorii ale anumitor funcţii cerebrale, dacă expunerea la nivelul capului depăşeşte AL joase pentru expuneri de până la 400 Hz. În acest caz se aplică art. 25 din hotărâre.

AL pentru expunerea membrelor sunt derivate din ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru câmpul electric intern legate de stimularea electrică a ţesuturilor de la nivelul membrelor, luându-se în considerare faptul că, la nivelul membrelor, câmpul magnetic este cuplat mai slab decât la nivelul întregului corp.


Tabelul B2
AL pentru expunerea la câmpuri magnetice cu frecvenţe cuprinse între 1 Hz-10 MHz


 

         
 

Gama de frecvenţe

Inducţia magnetică AL(B) joase [μT] (RMS)

Inducţia magnetică AL(B) înalte [μT] (RMS)

Inducţia magnetică AL pentru expunerea membrelor la un câmp magnetic localizat [μT] (RMS)
 

1 ≤f < 8 Hz

2,0 × 105/f 2

3,0 × 105/f

9,0 × 105/f
 

8 ≤f < 25 Hz

2,5 × 104/f

3,0 × 105/f

9,0 × 105/f
 

25 ≤ f < 300 Hz

1,0 × 10 3

3,0 × 105/f

9,0 × 105/f
 

300 Hz ≤ f < 3 kHz

3,0 × 105/f

3,0 × 105/f

9,0 × 105/f
 

3 kHz ≤ f ≤ 10 MHz

1,0 × 10 2

1,0 × 10 2

3,0 × 10 2

Nota B2-1:

f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).

Nota B2-2:

Pentru câmpurile sinusoidale, AL joase şi AL înalte sunt valorile medii pătratice (RMS), care sunt egale cu valorile de vârf împărţite la â8Φ2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfăşurată potrivit prevederilor art. 10 - 18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menţionat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate şi alte procedee verificate şi validate ştiinţific de evaluare a expunerii, cu condiţia ca acestea să ducă la rezultate comparabile şi aproximativ echivalente.

Nota B2-3:

AL pentru expunerea la câmpuri magnetice reprezintă valorile maxime la nivelul poziţiei corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a ELV în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfăşurată potrivit prevederilor art. 10 - 18 din hotărâre în condiţii specifice neuniforme, ghidul menţionat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câţiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.


Tabelul B3
AL pentru curentul electric de contact I


 

     
 

Frecvenţă

AL(IC) curent electric de contact staţionar [mA] (RMS)
 

Până la 2,5 kHz

1,0
 

2,5 ≤ f < 100 kHz

0,4 f
 

100 kHz ≤ f ≤ 10000 kHz

40

Nota B3-1:

f este frecvenţa exprimată în kilohertzi (kHz).

Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice statice


Tabelul B4
AL pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice statice


 

     
 

Pericole

AL(BO)
 

Interferenţa cu dispozitive implantate active, de exemplu stimulatoare cardiace

0,5 mT
 

Riscul de atracţie şi proiectare în câmpul magnetic marginal (fringe field) al surselor de câmp intens (> 100 mT)

3 mT

ANEXA Nr. 3

 


EFECTELETERMICE
Valori-limită de expunere şi niveluri de declanşare a acţiunii în gama de frecvenţe 100 kHz-300 GHz

A. Valori-limită de expunere (ELV)

ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru frecvenţe cuprinse între 100 kHz-6 GHz (tabelul A1) sunt limite pentru energia şi puterea absorbite pe unitate de masă de ţesut corporal generate de expunerea la câmpuri electrice şi magnetice.

ELV pentru efecte senzoriale pentru frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz-6 GHz (tabelul A2) sunt limite pentru energia absorbită într-o masă redusă de ţesut de la nivelul capului în urma expunerii la câmpuri electromagnetice.

ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru frecvenţe de peste 6 GHz (tabelul A3) sunt limite pentru densitatea de putere a unei unde electromagnetice incidente pe suprafaţa corpului.


Tabelul A1
ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între 100 kHz-6 GHz


 

     
 

ELV pentru efecte asupra sănătăţii

Valori SAR mediate pe orice perioadă de 6 minute
 

ELV legată de stresul termic la nivelul întregului corp ca medie a SAR în corp

0,4 Wkg -1
 

ELV legată de stresul termic localizat la nivelul capului şi trunchiului ca SAR localizată în corp

10 Wkg -1
 

ELV legată de stresul termic localizat la nivelul membrelor exprimat ca SAR localizată în membre

20 Wkg -1

Nota A1-1:

Masa de ţesut pe care se mediază SAR localizat reprezintă oricare 10 g de ţesut contiguu. SAR maxim astfel obţinut trebuie să fie valoarea utilizată pentru estimarea expunerii. Cele 10 g de ţesut trebuie să fie o masă de ţesut contiguu cu proprietăţi electrice aproximativ omogene. În definirea masei de ţesut contiguu se recunoaşte că acest concept poate fi utilizat în calculul dozimetric, dar că poate prezenta dificultăţi în cazul măsurătorilor fizice directe. Se poate utiliza o geometrie simplă, cum ar fi o masă tisulară de formă cubică sau sferică.

ELV pentru efecte senzoriale de la 0,3 GHz la 6 GHz

Această ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A2) este legată de evitarea efectelor auditive cauzate de expunerile capului la radiaţia pulsată de microunde.


Tabelul A2
ELV pentru efecte senzoriale pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între


 

     
 

Gama de frecvenţe

Absorbţie de energie specifică localizată (SA)
 

0,3 ≤ f ≤ 6 GHz

10 mJkg -1

Nota A2-1:

Masa luată în calcul pentru evaluarea SA medie este de 10 g ţesut.


Tabelul A3
ELV pentru efecte asupra sănătăţii pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între


 

     
 

Gama de frecvenţe

ELV pentru efecte asupra sănătăţii legate de densitatea de putere
 

6 GHz ≤ f ≤ 300 GHz

50 Wm -2

Nota A3-1:

Densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 20 cm 2 de zonă expusă. Valoarea medie a densităţilor spaţiale maxime de putere pentru 1 cm 2 nu trebuie să depăşească de 20 de ori valoarea de 50 Wm-2. Densităţile de putere cuprinse între 6 şi 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de şase minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere se calculează ca medie pentru orice perioadă de 68/f 1,05 minute (unde f este frecvenţa exprimată în GHz) pentru a compensa scăderea progresivă a adâncimii de pătrundere odată cu creşterea frecvenţei.

B. Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL)

Următoarele mărimi fizice şi valori se utilizează pentru indicarea nivelurilor de declanşare a acţiunii (AL), a căror valoare se stabileşte pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, respectarea ELV pertinente sau pentru care trebuie luate una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art. 19 - 29 din hotărâre:

- AL(E) pentru o intensitate a câmpului electric E a câmpului electric variabil în timp, aşa cum se specifică în tabelul B1;

- AL(B) pentru inducţia magnetică B a câmpului magnetic variabil în timp, aşa cum se specifică în tabelul B1;

- AL(S) pentru densitatea de putere a undelor electromagnetice, aşa cum se specifică în tabelul B1;

- AL(IC) pentru curentul electric de contact, aşa cum se specifică în tabelul B2;

- AL(IL) pentru curentul electric în membre, aşa cum se specifică în tabelul B2.

AL corespund valorilor de câmp calculate sau măsurate la locul de muncă în absenţa lucrătorului, ca valoare maximă la nivelul poziţiei corpului sau la nivelul unei anumite părţi specificate a corpului.

Nivelurile de declanşare a acţiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri electrice şi magnetice

AL(E) şi AL(B) sunt derivate din SAR sau din ELV a densităţii de putere (tabelele A1 şi A3) pe baza pragurilor legate de efectele termice interne cauzate de expunerea la un câmp electric şi magnetic (extern).


Tabelul B1
AL pentru expunerea la câmpuri electrice şi magnetice cu frecvenţe cuprinse între 100 kHz-300 GHz


 

         
 

Gama de frecvenţe

Intensitatea câmpului electric AL(E) [Vm-1] (RMS)

Inducţia magnetică AL(B) [μT] (RMS)

Densitatea de putere AL(S) [Wm-2]
 

100 kHz ≤ f < 1 MHz

6,1 × 10 2

2,0 × 106/f

-
 

1 ≤ f < 10 MHz

6,1 × 108/f

2,0 × 106/f

-
 

10 ≤ f < 400 MHz

61

0,2

-
 

400 MHz ≤ f < 2 GHz

3 × 10 -3 f 1/2

1,0 × 10 -5 f 1/2

-
 

2 ≤ f < 6 GHz

1,4 × 10 2

4,5 × 10 -1

-
 

6 ≤ f ≤ 300 GHz

1,4 × 10 2

4,5 × 10 -1

50

Nota B1-1:

f este frecvenţa exprimată în hertzi (Hz).

Nota B1-2:

[AL(E)] 2 şi [AL(B)] 2 trebuie calculate ca medie pentru o perioadă de 6 minute. Pentru impulsuri RF, densitatea de putere de vârf mediată pe durata impulsului este de cel mult 1 000 de ori mai mare decât valoarea respectivă AL(S). Pentru câmpurile cu frecvenţe multiple, analiza se bazează pe însumare, după cum se explică în ghidul menţionat la art. 13 din hotărâre.

Nota B1-3:

AL(E) şi AL(B) reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziţiei corpului lucrătorului. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii şi la respectarea automată a ELV în toate condiţiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfăşurată potrivit prevederilor art. 10 - 18 din hotărâre în condiţii specifice neuniforme, ghidul menţionat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spaţiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câţiva centimetri de corp, respectarea ELV se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.

Nota B1-4:

Densitatea de putere este calculată ca medie pe orice suprafaţă de 20 cm 2 de zonă expusă. Valoarea medie a densităţilor spaţiale maxime de putere pentru 1 cm 2 nu trebuie să depăşească de 20 de ori valoarea de 50 Wm-2. Densităţile de putere cuprinse între 6 şi 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de 6 minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice perioadă de 68/f 1,05 minute (unde f este frecvenţa exprimată în GHz) pentru a compensa scăderea progresivă a adâncimii de pătrundere odată cu creşterea frecvenţei.


Tabelul B2
AL pentru curenţi electrici de contact staţionari şi curenţi electrici induşi în orice membre


 

       
 

Gama de frecvenţe

Curent electric de contact staţionar
AL(IC), [mA] (RMS)

Curent electric indus în orice membre AL(IL), [mA] (RMS)
 

100 kHz ≤ f < 10 MHz

40

-
 

10 MHz ≤ f ≤ 110 MHz

40

100

Nota B2-1:

[AL(IL)] 2 trebuie calculată ca medie pentru o perioadă de 6 minute.

Decision no. 1051/2006 on the minimum safety and health requirements for the manual handling of loads that pose risks to workers, especially for musculoskeletal disorders.

Guvernul României

Hotărârea nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare

În vigoare de la 01 octombrie 2006

 

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 713 din 21 august 2006. Formă aplicabilă la zi, 06 octombrie 2023.

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.

Art. 2. - Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse în prezenta hotărâre.

Art. 3. - În sensul prezentei hotărâri, prin manipularea manuală a maselor se înţelege orice tip de transport sau susţinere a unei mase de către unul ori mai mulţi lucrători, inclusiv ridicarea, aşezarea, împingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care, datorită caracteristicilor acesteia sau condiţiilor ergonomice necorespunzătoare, prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.

CAPITOLUL II
Obligaţiile angajatorilor

Art. 4. - Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie să utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice, pentru a evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.

Art. 5. - În cazurile în care nu se poate evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători, angajatorul trebuie să ia măsuri organizatorice corespunzătoare, să utilizeze mijloace adecvate sau să furnizeze lucrătorilor aceste mijloace, pentru a reduce riscul pe care îl implică manipularea manuală a acestor mase, luând în considerare elementele de referinţă prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 6. - În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrător nu poate fi evitată, angajatorul trebuie să organizeze posturile de lucru astfel încât manipularea să fie cât mai sigură şi cu risc cât mai mic posibil pentru sănătate, fiind obligat de asemenea:

a) să evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul de lucrare respectiv şi să examineze în special caracteristicile maselor, potrivit prevederilor anexei nr. 1;

b) să urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în vedere caracteristicile mediului de muncă şi cerinţele activităţii, potrivit prevederilor anexei nr. 1.

Art. 7. - Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 7 alin. (4) lit. c), art. 24, 25 şi 35 din Legea nr. 319/2006 , trebuie respectate prevederile anexei nr. 2.

CAPITOLUL III
Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 8. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informaţi despre toate măsurile ce trebuie puse în practică în aplicarea prezentei hotărâri, cu privire la protecţia securităţii şi sănătăţii.

(2) Angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora primesc informaţii generale şi, ori de câte ori este posibil, informaţii precise cu privire la:

a) greutatea maselor;

b) centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat excentric.

Art. 9. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii primesc, în plus, o formare adecvată şi informaţii precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor şi la riscurile la care aceştia se expun, în special dacă aceste sarcini nu sunt efectuate corect, având în vedere prevederile anexelor nr. 1 şi 2.

Art. 10. - Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta hotărâre, inclusiv în anexele la aceasta, trebuie să se realizeze potrivit prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006 .

CAPITOLUL IV
Sancţiuni

Art. 11. - Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit Legii nr. 319/2006.

Art. 12. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de medicina muncii din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 13. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 14. - Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei comunică Comisiei Europene textele dispoziţiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta hotărâre.

Art. 15. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.


*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 1990/269/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special dorsolombare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990.


 

   
 

PRIM-MINISTRU
 

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU


 


 

   
 

Contrasemnează:
 

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
 

Gheorghe Barbu
 

Ministrul sănătăţii publice,
 

Gheorghe Eugen Nicolăescu
 

Ministrul economiei şi comerţului,
 

Codruţ Ioan Şereş
 

p. Ministrul integrării europene,
 

Adrian Ciocănea,
 

secretar de stat
 

Ministrul finanţelor publice,
 

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu


 

Bucureşti, 9 august 2006.

Nr. 1.051.

ANEXA Nr. 1

 


ELEMENTE DE REFERINŢĂ1)
[art. 5, art. 6 lit. a) şi b) şi art. 9 din hotărâre]

1. Caracteristicile masei

Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă masa este:

- prea grea sau prea mare;

- greu de mânuit şi de prins;

- instabilă sau cu un conţinut ce riscă să se deplaseze;

- poziţionată astfel încât necesită susţinerea sau manipularea ei la distanţă faţă de trunchi sau cu flexia ori răsucirea trunchiului;

- susceptibilă să producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau consistenţei sale, în special în cazul unei coliziuni.

2. Efortul fizic necesar

Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:

- este prea intens;

- nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;

- poate să antreneze o deplasare bruscă a masei;

- este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă.

3. Caracteristicile mediului de muncă

Caracteristicile mediului de muncă pot determina o creştere a riscurilor, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:

- nu există suficient spaţiu liber, în special pe verticală, pentru realizarea activităţii;

- solul prezintă denivelări, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos pentru încălţămintea lucrătorului;

- locul de muncă sau mediul de muncă nu permite lucrătorului manipularea manuală a maselor la o înălţime sigură sau într-o poziţie de lucru confortabilă;

- solul sau planul de lucru prezintă denivelări care implică manipularea masei la diferite niveluri;

- solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil;

- temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare.

4. Cerinţe ale activităţii

Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă implică una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:

- efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicită în special coloana vertebrală;

- perioadă insuficientă de repaus fiziologic sau de recuperare;

- distanţe prea mari pentru ridicare, coborâre sau transport;

- ritm de muncă impus printr-un proces care nu poate fi modificat de lucrător.

1) În vederea efectuării unei analize multi-factor, pot fi luaţi în considerare simultan diferiţi factori prezentaţi în anexele nr. 1 şi 2.

ANEXA Nr. 2

 


FACTORI INDIVIDUALI DE RISC1)
[art. 7 şi 9 din hotărâre]

Lucrătorul este expus unor riscuri dacă:

- este necorespunzător din punct de vedere fizic să execute sarcina de muncă respectivă;

- poartă îmbrăcăminte, încălţăminte sau alte efecte personale necorespunzătoare;

- nu are cunoştinţe sau instruire suficientă ori adecvată.

1) În vederea efectuării unei analize multi-factor, pot fi luaţi în considerare simultan diferiţi factori prezentaţi în anexele nr. 1 şi 2.

Decision no. 1091/2006 on the minimum safety and health requirements for the workplace.

Guvernul României

Hotărârea nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă

În vigoare de la 01 octombrie 2006

 

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 739 din 30 august 2006. Formă aplicabilă la zi, 06 octombrie 2023.

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, aşa cum este definit la art. 4.

Art. 2. - Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:

a) mijloacelor de transport utilizate în afara întreprinderii şi/sau unităţii sau locurilor de muncă din interiorul mijloacelor de transport;

b) şantierelor temporare sau mobile;

c) industriilor extractive;

d) vaselor de pescuit;

e) câmpurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate în afara ariei clădirilor întreprinderii.

Art. 3. - Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în totalitate domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din prezenta hotărâre.

Art. 4. - În sensul prezentei hotărâri, prin loc de muncă se înţelege locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau a unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.

Art. 5. - Se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică.

Art. 6. - Locurile de muncă utilizate pentru prima dată după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 7. - Locurile de muncă aflate deja în folosinţă înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 2.

CAPITOLUL II
Obligaţii generale

Art. 8. - În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia toate măsurile ca:

a) să fie păstrate în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă şi ieşirile propriu-zise;

b) să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi dispozitivelor, în special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor să fie corectate cât mai curând posibil;

c) să fie curăţate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător locului de muncă, echipamentele şi dispozitivele, în special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6 din anexa nr. 2;

d) să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Art. 9. - Atunci când locurile de muncă suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sunt în concordanţă cu cerinţele minime corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1.

CAPITOLUL III
Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 10. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006 , referitoare la informarea lucrătorilor, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informaţi cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.

Art. 11. - Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie informat cu privire la:

a) manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);

b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;

c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;

d) utilizarea echipamentului individual de protecţie;

e) primul ajutor;

f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.

Art. 12. - Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta hotărâre trebuie să se desfăşoare în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.

CAPITOLUL IV
Sancţiuni

Art. 13. - Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, potrivit Legii nr. 319/2006.

Art. 14. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 15. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 16. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.


*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.


 

   
 

PRIM-MINISTRU
 

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU


 


 

   
 

Contrasemnează:
 

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
 

Gheorghe Barbu
 

Ministrul economiei şi comerţului,
 

Codruţ Ioan Şereş
 

Ministrul sănătăţii publice,
 

Gheorghe Eugen Nicolăescu
 

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
 

Sulfina Barbu
 

p. Ministrul integrării europene,
 

Adrian Ciocănea,
 

secretar de stat


 

Bucureşti, 16 august 2006.

Nr. 1.091.

ANEXA Nr. 1

 


CERINŢE MINIME
de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă utilizate
pentru prima dată conform art. 6 din hotărâre

1. Observaţie preliminară

Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.

2. Stabilitate şi rezistenţă

Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.

3. Instalaţii electrice

Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte un pericol de incendiu sau explozie.

Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau atingere indirectă.

Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie să ţină seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor externe şi de competenţa lucrătorilor care au acces la părţile componente ale instalaţiei.

4. Căi şi ieşiri de urgenţă

4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

4.2. în caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

4.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de utilizare, de echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente.

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.

Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă.

4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.

Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie plasată în locurile corespunzătoare.

4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.

Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.

4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.

5. Detectarea şi prevenirea incendiilor

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.

5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi simplu de manevrat.

Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 .

Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.

6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise

6.1. La locurile de muncă în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare.

Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer.

Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.

7. Temperatura în încăperi

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

7.2. Temperatura în camerele de odihnă, în încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.

7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive la locurile de muncă, în funcţie de natura muncii şi de locul de muncă.

8. Iluminatul natural şi artificial

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

8.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaţie trebuie amplasate în aşa fel încât să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat.

8.3. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de o intensitate suficientă.

9. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperişuri ale încăperilor

9.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.

Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic în mod corespunzător, ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizică a lucrătorilor.

9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.

9.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii despărţitori realizaţi integral din sticlă, din încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar şi construiţi din materiale securizate sau să fie separaţi de aceste posturi de lucru şi căi de circulaţie, pentru a preveni intrarea în contact a lucrătorilor cu pereţii şi rănirea cauzată de spargerea lor în bucăţi.

9.4. Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insuficientă trebuie permis numai dacă există echipamente care să asigure executarea lucrării în condiţii de securitate.

10. Ferestre şi luminatoare

10.1. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să regleze sau să fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Când sunt deschise, acestea trebuie poziţionate şi fixate astfel încât să nu constituie un pericol pentru lucrători.

10.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia.

11. Uşi şi porţi

11.1. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele care se folosesc la construcţia acestora sunt determinate de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor.

11.2. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.

11.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.

11.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sunt construite dintr-un material securizat şi dacă există pericolul ca lucrătorii să fie răniţi în cazul spargerii unei uşi sau porţi, suprafeţele trebuie să fie protejate împotriva spargerii.

11.5. Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.

11.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice căderea lor.

11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător.

Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special.

Trebuie să fie posibilă deschiderea uşilor atunci când locurile de muncă sunt ocupate.

11.8. În vecinătatea imediată a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care utilizarea de către pietoni a acestor porţi nu prezintă un pericol; astfel de uşi trebuie să fie marcate clar şi degajate în permanenţă.

11.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.

Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică, să poată fi deschise manual.

12. Căile de circulaţie - zone periculoase

12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie.

12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală şi/sau pentru transportul intern trebuie să fie dimensionate în concordanţă cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul de activitate.

Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie asigurate distanţele minime de securitate pentru pietoni.

12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.

12.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi utilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar.

12.5. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.

Zonele periculoase trebuie marcate clar.

13. Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare

Scările rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în condiţii de securitate.

Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat.

14. Cheiuri şi rampe de încărcare

14.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor încărcăturilor care se transportă.

14.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin un punct de ieşire.

Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime trebuie să aibă câte un punct de ieşire la fiecare capăt.

14.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure pentru a preveni căderile lucrătorilor.

15. Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi - libertatea de mişcare la postul de lucru

15.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.

15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă.

Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea postului său de lucru.

16. Încăperi pentru odihnă

16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile.

Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.

16.2. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spătar corespunzător numărului de lucrători.

16.3. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu există o încăpere pentru odihnă, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii să poată sta în timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

17. Femei gravide şi mame care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

18. Instalaţii sanitare

18.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

18.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.

Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu scaune.

18.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea în timpul programului de lucru.

Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru vestimentaţia şi efectele personale.

18.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi femei.

18.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.1.1, trebuie prevăzut pentru fiecare lucrător un loc în care să îşi ţină îmbrăcămintea personală sub cheie.

18.2. Duşuri şi chiuvete

18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate.

Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei.

18.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare.

Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă.

18.2.3. Atunci când duşurile nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.2.1, trebuie să fie prevăzute chiuvete cu apă curentă (şi cu apă caldă, dacă este necesar) adecvate şi în număr suficient şi care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.

Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei.

18.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare între ele.

18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete

În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a sălilor de duşuri sau chiuvete, lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete.

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea separată a acestora.

19. Încăperi pentru acordarea primului ajutor

19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfăşurată şi de frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi pentru acordarea primului ajutor.

19.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde.

Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condiţiile de lucru o cer.

Acest echipament trebuie să fie marcat corespunzător şi să fie uşor accesibil.

20. Lucrători cu dizabilităţi

La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilităţi, dacă este necesar.

Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu dizabilităţi.

21. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)

21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate astfel încât pietonii sau vehiculele să circule în condiţii de securitate.

Prevederile pct. 12, 13 şi 14 se aplică, de asemenea, căilor de circulaţie principale aflate în perimetrul întreprinderii (căi de circulaţie care conduc la posturi de lucru fixe), căilor de circulaţie utilizate pentru întreţinerea curentă şi supravegherea instalaţiilor întreprinderii şi spaţiilor de încărcare. Prevederile pct. 12 se aplică, de asemenea, locurilor de muncă în aer liber.

21.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu un sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturală nu este suficientă.

21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:

a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor;

b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;

c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau să poată primi rapid asistenţă;

d) să nu poată aluneca sau cădea.

22. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.

22.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b) periodic automat (radio-telefon, telefon);

c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).

23. Principii ergonomice

23.1. Dimensiunea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.

23.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

23.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

23.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.

23.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

23.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.

ANEXA Nr. 2

 


CERINŢE MINIME
de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate deja
în folosinţă, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre

1. Observaţie preliminară

Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.

2. Stabilitate şi rezistenţă

Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.

3. Instalaţii electrice

Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau atingere indirectă.

Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiecţie trebuie să corespundă tensiunii nominale, condiţiilor exterioare şi competenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.

4. Căi şi ieşiri de urgenţă

4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă.

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.

Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă.

Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.

4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 .

Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie amplasată în locurile corespunzătoare.

4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.

Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.

4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.

5. Detectarea şi prevenirea incendiilor

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.

5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manevrat.

Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.

6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise

Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare.

Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

7. Temperatura în încăperi

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

7.2. Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.

8. Iluminatul natural şi artificial

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă.

9. Uşi şi porţi

9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.

9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.

10. Zone periculoase

Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.

Zonele periculoase trebuie marcate clar.

11. Încăperi şi zone pentru odihnă

11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare.

Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.

11.2. Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spătar.

11.3. În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru proiecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.

12. Femei gravide şi mame care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

13. Instalaţii sanitare

13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.

Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.

13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.

Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate, murdărie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale.

13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.

13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete

13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în apropierea lor:

- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;

- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete.

13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă caldă, dacă este necesar).

13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.

14. Echipamente de prim ajutor

Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.

Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor accesibile.

15. Lucrători cu dizabilităţi

La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilităţi, dacă este necesar.

Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităţi.

16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor

Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.

17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)

Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:

a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor;

b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;

c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să poată primi rapid asistenţă;

d) să nu poată aluneca sau cădea.

18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.

18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b) periodic automat (radio-telefon, telefon);

c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).

19. Principii ergonomice

19.1. Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.

19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.

19.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.

19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.

Law no. 360/2003 on the regime of dangerous chemical substances and preparations.

Parlamentul României

Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase

În vigoare de la 05 septembrie 2003

 

Republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 178 din 12 martie 2014. Formă aplicabilă la 30 martie 2020.

Art. 1. -Prezenta lege stabileşte cadrul normativ general pentru controlul efectiv şi supravegherea eficientă a regimului substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, în vederea protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului împotriva acţiunii negative a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

Art. 2. -Principiile care stau la baza activităţilor ce implică substanţe şi preparate chimice periculoase sunt:

a) principiul precauţiei în gestionarea substanţelor şi a preparatelor chimice periculoase, în vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei şi de mediu;

b) principiul transparenţei faţă de consumatori, asigurânduse accesul la informaţii privind efectele negative pe care le pot genera substanţele şi preparatele chimice periculoase;

c) principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

Art. 3. -Substanţele şi preparatele chimice periculoase, în înţelesul prezentei legi, sunt cele prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001 .

Art. 4. -Lista substanţelor şi preparatelor chimice periculoase este prevăzută în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 , aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002 .

Art. 5. -Prevederile prezentei legi se referă la:

a) evaluarea şi controlul riscului pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;

b) restricţii privind introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;

c) controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;

d) substanţele care epuizează stratul de ozon;

e) introducerea pe piaţă a biocidelor;

f) aplicarea principiilor bunei practici de laborator (B.P.L.).

Art. 6. -În conformitate cu prevederile legale în vigoare, Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase are atribuţii în următoarele domenii: clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, notificarea substanţelor chimice periculoase şi aplicarea principiilor bunei practici de laborator (B.P.L.).

Art. 7. -(1) În scopul asigurării protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, anumite substanţe şi preparate chimice periculoase se restricţionează la introducerea pe piaţă şi la utilizare.

(2) Substanţele şi preparatele chimice periculoase care sunt restricţionate la introducerea pe piaţă şi la utilizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Producătorii, importatorii, distribuitorii şi utilizatorii sunt obligaţi să respecte toate restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea substanţelor şi a preparatelor chimice periculoase prevăzute în actele normative specifice acestui domeniu.

Art. 8. -Principiile evaluării riscului pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase existente îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, evaluarea riscului acestor substanţe, raportarea datelor privind evaluarea riscului, controlul riscului, autorităţile responsabile de evaluarea şi controlul riscului şi atribuţiile acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 9. -Testele experimentale care se fac pentru evaluarea riscului pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu se efectuează cu respectarea principiilor bunei practici de laborator (B.P.L.).

Art. 10. -În scopul protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, unele substanţe şi preparate chimice periculoase care sunt interzise la producere şi utilizare sau a căror utilizare este sever restricţionată de către unele ţări sunt supuse unui control special atunci când sunt importate sau exportate de România.

Art. 11. -(1) Controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase se face în conformitate cu prevederile Convenţiei privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului internaţional, adoptată la Rotterdam la 10 septembrie 1998, la care România a aderat prin Legea nr. 91/2003 , precum şi cu prevederile comunitare din acest domeniu.

(2) Procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase, denumită în continuare procedura PIC, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 12. -Producţia, importul, exportul, introducerea pe piaţă, utilizarea, recuperarea, distrugerea şi prevenirea emisiilor în atmosferă ale substanţelor care epuizează stratul de ozon se supun prevederilor legale specifice acestui domeniu.

Art. 13. -Cerinţele care trebuie îndeplinite pentru autorizarea introducerii pe piaţă a biocidelor şi recunoaşterea mutuală a acestei autorizări se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 14. -În domeniul reglementării regimului substanţelor şi preparatelor chimice periculoase au responsabilităţi următoarele ministere şi instituţii:

a) Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice;

b) Ministerul Sănătăţii;

c) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice;

d) Ministerul Economiei, prin Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase.

Art. 15. -Pentru evaluarea efectelor pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase le au asupra sănătăţii populaţiei şi mediului se înfiinţează Comitetul interministerial ştiinţific consultativ pentru evaluarea toxicităţii şi ecotoxicităţii substanţelor chimice periculoase, prin hotărâre a Guvernului, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 16. -Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice are următoarele atribuţii:

a) este autoritatea naţională competentă pentru aplicarea procedurii PIC pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;

b) iniţiază, împreună cu celelalte autorităţi competente, acte normative specifice referitoare la restricţionarea introducerii pe piaţă a anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase; evaluează controlul riscului pentru om şi mediu, reprezentat de substanţele chimice existente, controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase; evaluează introducerea pe piaţă a biocidelor, cu excepţia produselor utilizate în profilaxia sanitar-umană şi la activităţile referitoare la substanţele care epuizează stratul de ozon;

c) depozitează, deţine şi difuzează informaţiile specifice referitoare la substanţele care epuizează stratul de ozon; controlează şi supraveghează modul de aplicare pe teritoriul României a prevederilor Convenţiei privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985, ale Protocolului privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal la 16 septembrie 1987, şi ale Amendamentului la Protocolul de la Montreal, adoptat la Londra la 27-29 iunie 1990, la care România a aderat prin Legea nr. 84/1993 , cu modificările ulterioare, precum şi aplicarea legislaţiei interne specifice acestui domeniu;

d) inspectează, prin personalul împuternicit din subordinea sa, modul în care sunt aplicate şi respectate prevederile legale referitoare la substanţele şi preparatele chimice periculoase, în vederea prevenirii şi combaterii poluării mediului;

e) constată şi sancţionează nerespectarea prevederilor referitoare la regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;

f) organizează, separat sau împreună cu alte autorităţi competente, pregătirea personalului din subordine sau din alte ministere şi instituţii implicat în aplicarea prevederilor legale privind substanţele şi preparatele chimice periculoase.

Art. 17. -Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:

a) este autoritatea naţională competentă în colectarea datelor, stabilirea priorităţilor şi estimarea riscului substanţelor şi preparatelor chimice periculoase în relaţie cu sănătatea omului;

b) stabileşte strategiile prin care se îndeplinesc măsurile de limitare a riscurilor pentru populaţia expusă la substanţe şi preparate chimice periculoase care afectează ireversibil sănătatea omului;

c) monitorizează starea de sănătate a populaţiei expuse la substanţe şi preparate chimice periculoase din mediul înconjurător sau profesional;

d) realizează baza de date privind proprietăţile toxicologice ale substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;

e) identifică şi evaluează substanţele şi preparatele chimice periculoase care afectează sănătatea umană;

f) asigură secretariatul Comitetului interministerial ştiinţific consultativ pentru evaluarea toxicităţii şi ecotoxicităţii substanţelor chimice periculoase, înfiinţat în temeiul prevederilor art. 15 ;

g) participă la stabilirea principiilor de evaluare a riscului pe care îl reprezintă substanţele şi preparatele chimice periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;

h) participă la elaborarea şi promovarea actelor normative referitoare la evaluarea efectelor pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase le au asupra sănătăţii populaţiei şi mediului;

i) exercită controlul respectării regimului substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, în scopul prevenirii afectării sănătăţii populaţiei;

j) participă la stabilirea concentraţiilor maxime admise de substanţe chimice periculoase în sol, apă, aer şi produse alimentare;

k) coordonează, împreună cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, formarea specialiştilor care realizează evaluarea de risc pentru sănătate în relaţie cu substanţele şi preparatele chimice periculoase;

l) inspectează respectarea principiilor bunei practici de laborator (B.P.L.) în cazul testării aditivilor alimentari, a celor pentru hrana animalelor şi a pesticidelor, a produselor biologice, contaminanţilor şi a biocidelor;

m) iniţiază, împreună cu celelalte autorităţi competente, norme specifice pentru reglementarea introducerii pe piaţă a biocidelor din categoria celor utilizate în profilaxia sanitar-umană, dezinfectante şi sanitizante, microbiocide şi prezervative.

Art. 18. -Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice are următoarele atribuţii:

a) iniţiază şi promovează, împreună cu celelalte autorităţi competente, acte normative specifice referitoare la protecţia sănătăţii şi securitatea angajaţilor care desfăşoară activităţi sau se află în locurile de muncă în care sunt prezente substanţe ori preparate chimice periculoase, precum şi la evaluarea şi controlul riscului pe care îl reprezintă pentru om şi mediu substanţele şi preparatele chimice periculoase;

b) stabileşte, împreună cu celelalte autorităţi competente, reglementări în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, politicile de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale datorate substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;

c) controlează, prin Inspecţia Muncii, modul în care angajatorii aplică şi respectă măsurile de prevenire necesare în cazul prezenţei în mediul de muncă a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

Art. 19. -Producătorii şi importatorii au, în principal, următoarele atribuţii şi răspunderi:

a) se documentează şi/sau efectuează testări privind proprietăţile substanţelor şi preparatelor chimice periculoase existente, în vederea evaluării riscului pe care aceste substanţe îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;

b) clasifică, etichetează şi ambalează substanţele şi preparatele chimice periculoase existente, în conformitate cu prevederile actelor normative specifice care reglementează aceste activităţi;

c) furnizează Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase toate informaţiile despre proprietăţile substanţelor şi preparatelor chimice periculoase care pot pune în pericol sănătatea populaţiei şi mediul.

Art. 20. -Producătorii şi importatorii care introduc pe piaţă substanţe şi preparate chimice periculoase, restricţionate la producere şi utilizare în conformitate cu prevederile actelor normative specifice, au următoarele obligaţii:

a) să nu producă sau să nu importe, în vederea introducerii pe piaţă şi a utilizării, substanţele şi preparatele chimice periculoase interzise pe baza actelor normative specifice;

b) să nu producă substanţe şi preparate chimice periculoase, ale căror introducere pe piaţă şi utilizare sunt restricţionate, decât pentru acele utilizări pentru care sunt prevăzute condiţiile de restricţionare în actele normative specifice.

Art. 21. -Introducerea pe piaţă a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase care îndeplinesc prevederile legale privind clasificarea, ambalarea, etichetarea şi procedura de notificare nu poate fi interzisă, restricţionată sau împiedicată.

Art. 22. -Utilizatorii au obligaţia să folosească substanţele şi preparatele chimice periculoase restricţionate la utilizare numai cu respectarea condiţiilor de restricţionare stabilite de actele normative specifice.

Art. 23. -Importatorii şi exportatorii de substanţe şi preparate chimice periculoase al căror import/export este controlat prin procedura PIC sunt obligaţi să efectueze importul/exportul numai pe bază de notificare, conform acestei proceduri.

Art. 24. -(1) Producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii au obligaţia să permită personalului împuternicit conform prezentei legi să efectueze inspecţii asupra modului în care aplică şi respectă reglementările privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

(2) Producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii sunt obligaţi să furnizeze inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea, înainte de începerea acesteia, lista cu substanţele şi preparatele chimice periculoase pe care le vor deţine, cu precizarea categoriei din care fac parte, care pot pune în pericol sănătatea angajaţilor în mediul de muncă.

Art. 25. -Activitatea de inspecţie pentru respectarea prevederilor legale privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase se face de către personalul împuternicit din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerului Afacerilor Interne şi al Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase, inclusiv de personalul împuternicit din cadrul structurilor teritoriale ale acestora.

Art. 26. -Producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii care desfăşoară activităţi cu substanţe şi preparate toxice şi foarte toxice sunt obligaţi să ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea şi protejarea sănătăţii oamenilor, animalelor şi a mediului, precum şi pentru prevenirea oricăror sustrageri de astfel de substanţe şi preparate ori deturnarea acestora din circuitul legal.

Art. 27. -Modul în care se realizează activitatea de inspecţie la nivel teritorial şi prezentarea rezultatelor inspecţiilor se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice, al ministrului sănătăţii, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului economiei.

Art. 28. -(1) Constituie contravenţii următoarele fapte ale persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară activităţi în domeniul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase:

a) furnizarea de către producători, importatori, distribuitori şi utilizatori a unor date nereale sau incomplete despre substanţele şi preparatele chimice periculoase care sunt avute în vedere pentru evaluarea riscului pe care acestea îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu sau a căror introducere pe piaţă ori utilizare este interzisă sau restricţionată;

b) netransmiterea sau transmiterea cu întârziere de către producători, distribuitori şi utilizatori a datelor necesare pentru evaluarea riscului pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase îl reprezintă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;

c) împiedicarea accesului personalului împuternicit, conform prevederilor art. 25 , în spaţiile de lucru sau de desfăşurare a operaţiunilor cu substanţe şi preparate toxice şi foarte toxice ori refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control datele şi documentele solicitate, referitoare la operaţiunile cu acestea.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:

a) pentru persoanele fizice, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

b) pentru persoanele juridice, cu amendă de la 20.000 lei la 60.000 lei.

Art. 29. -Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 28 se fac de către personalul împuternicit din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al structurilor sale teritoriale, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă, şi de către ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II din Legea nr. 263/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 360/2003 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:

"

Art. II. -Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul Consiliului de Stat nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 1980, cu modificările ulterioare."

Legislation S.U.

Law 307/2006 on fire protection

LEGE Nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor

Text în vigoare începând cu data de 25 martie 2016

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ
Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 19 aprilie 2016.
Act de bază
#B: Legea nr. 307/2006
Acte modificatoare
#M1: Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18
septembrie 2006
#M2: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009
#M3: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2014
#M4: Legea nr. 170/2015
#M5: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2015
#M6: Legea nr. 33/2016
Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1, #M2 etc.
#B
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru elimitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
(2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţă, factori şi tipuri de risc, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesul prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, iar termenii şi expresiile specifice apărării împotriva incendiilor au următorul înţeles:
a) autorizaţie de securitate la incendiu – actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, prin care se certifică, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale – securitate la incendiu – la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări; autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale – securitate la incendiu;
b) aviz de securitate la incendiu – actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale – securitate la incendiu – a construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări;
c) incendiu – ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;
d) cauză a incendiului – suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
e) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor – sisteme, instalaţii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanţe şi autospeciale destinate
prevenirii, limitării şi stingerii incendiilor;
f) operaţiuni de lungă durată – intervenţiile pentru stingerea incendiilor şi eliminarea efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore;
g) organizare a intervenţiei în caz de incendiu – ansamblul măsurilor tehnico-organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea persoanelor şi animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru stingerea incendiilor;
h) pericol iminent de incendiu – situaţia creată de cumularea factorilor care concură la iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment;
i) schemă cu riscurile teritoriale – documentul întocmit de inspectoratul pentru situaţii de
urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice,
precum şi resursele estimate pentru gestionare;
j) plan de analiză şi acoperire a riscurilor – documentul care cuprinde riscurile potenţiale
dintr-o unitate administrativ-teritorială, măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru
managementul riscurilor respective;
k) prevenirea incendiilor – totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării
incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare
a securităţii echipelor de intervenţie;
l) raport de intervenţie – documentul operativ de informare şi analiză statistică în care se
înscriu datele esenţiale constatate la locul intervenţiei privind amploarea şi intensitatea
incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse, desfăşurarea intervenţiei, forţele
participante şi timpii operativi realizaţi;
m) stingere a incendiilor – totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului de
ardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice;
n) utilizator – persoana fizică sau juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul
său, al altuia sau în interes public;
o) scenariu de securitate la incendiu – documentul care descrie calitativ evoluţia unui
incendiu în timp, identificând evenimentele-cheie care îl caracterizează şi îl diferenţiază de
alte incendii posibile într-o incintă.
ART. 2
Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter
permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe
teritoriul României.
ART. 3
(1) Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul
apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel
central prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin
inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.
(2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul
General, elaborează strategia naţională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă
Guvernului spre aprobare de către ministrul administraţiei şi internelor.
(3) Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, denumite
în continuare inspectorate, îşi exercită atribuţiile specifice în zone de competenţă stabilite prin
hotărâre a Guvernului.
(4) Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură prin
componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
ART. 4
(1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură aplicarea măsurilor privind activităţile
de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analiză şi acoperire a riscurilor, ce
se întocmesc la nivelul localităţii şi judeţului.
(2) Planurile de analiză şi acoperire a riscurilor se actualizează anual.
(3) Metodologia de elaborare şi structura-cadru a planului de analiză şi acoperire a
riscurilor se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Prefecţii, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii asigură, după caz,
elaborarea planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor la nivelul unităţilor administrativteritoriale pe care le reprezintă.
ART. 5
Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea măsurilor de
apărare împotriva incendiilor, precum şi de consecinţele producerii incendiilor.
CAPITOLUL II
Obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor
SECŢIUNEA 1
Obligaţii generale
ART. 6
(1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi
dispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele
lor, viaţa, bunurile şi mediul.
(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de
urgenţă, primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi
stingerea incendiului.
(3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat,
autorul răspunde contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de
deplasarea forţelor de intervenţie.
ART. 7
(1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional
posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea
victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului
serviciilor de urgenţă.
(2) În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi
fâneţe, persoanele aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele de care
dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora.
ART. 8
În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice care deţin,
cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport au
următoarele obligaţii:
a) să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă
ajutor;
b) să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru
operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile
proprii ori ale altor persoane;
c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor,
demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, tăierea/dezmembrarea mijloacelor
de transport, oprirea temporară a activităţilor sau evacuarea din zona periclitată şi să acorde
sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea acestor măsuri.
ART. 9
La încheierea oricăror acte de transmitere temporară a dreptului de folosinţă asupra
bunurilor imobile, precum şi a contractelor de antrepriză, părţile sunt obligate să prevadă
expres în actele respective răspunderile ce le revin în ceea ce priveşte apărarea împotriva
incendiilor.
ART. 10
(1) Pentru limitarea propagării şi stingerea incendiilor, precum şi pentru limitarea şi
înlăturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale
ale sectoarelor acestuia, consiliile judeţene, consiliile locale, persoanele juridice şi asociaţiile
familiale prevăzute la art. 8 şi persoanele fizice care desfăşoară individual activităţi
economice în condiţiile Legii nr. 300/2004*) privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu
modificările şi completările ulterioare, au obligaţia să colaboreze între ele, contribuind cu
forţe şi mijloace, pe bază de reciprocitate sau pe bază contractuală.
(2) Organizarea acţiunilor de colaborare şi procedurile necesare se stabilesc prin convenţii
încheiate între părţi, cu avizul inspectoratelor.
#CIN
*) Legea nr. 300/2004 a fost abrogată. A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
44/2008.
#B
ART. 11
Deţinătorii şi utilizatorii de construcţii ori de instalaţii, echipamente tehnologice de
producţie şi de transport au obligaţia să conlucreze cu autorităţile administraţiei publice şi cu
organele de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea şi punerea în
aplicare a planurilor de intervenţie în caz de incendiu.
ART. 12
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe centrale de specialitate,
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, judeţene sau locale, instituţiile publice şi operatorii economici au obligaţia să
angajeze cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor, atestaţi potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul
General. Ocupaţiile de cadru tehnic şi personal de specialitate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor sunt definite pe baza standardelor ocupaţionale aprobate
conform legislaţiei în vigoare.
(2) Consiliile locale şi operatorii economici care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu şi
care au obligaţia prevăzută la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise de Inspectoratul
General.
(3) Numirea şi schimbarea din funcţie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate
cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor trebuie comunicate de angajator în
termen de 48 de ore de la angajare, după caz, la nivel central Inspectoratului General, iar la
nivel local inspectoratelor.
(4) Neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor specifice atrage schimbarea din funcţie a
cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor, situaţie care trebuie comunicată de angajator în termen de 48 de ore de la
angajare, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, după caz.
(5) Persoanele fizice şi asociaţiile familiale care desfăşoară activităţi economice autorizate
pe teritoriul României, precum şi celelalte entităţi legal constituite, neprevăzute la alin. (1),
îndeplinesc atribuţiile pe linia apărării împotriva incendiilor în nume propriu, prin titularul de
drept al entităţii.
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile consiliului local şi ale primarului
ART. 13
Consiliul local are următoarele obligaţii principale:
a) aprobă planul de analiză şi acoperire a riscurilor, pentru unitatea administrativ-teritorială
pe care o reprezintă, stabileşte resursele necesare pentru aplicarea acestuia şi îl transmite
inspectoratului în raza căruia funcţionează;
b) emite hotărâri, în condiţiile legii, cu privire la organizarea activităţii de apărare
împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă;
c) instituie reguli şi măsuri specifice corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;
d) înfiinţează, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar de
urgenţă şi aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia;
e) desemnează şeful serviciului voluntar de urgenţă, la propunerea primarului, cu avizul
inspectoratului;
f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele
necesare în vederea organizării, înzestrării, funcţionării şi îndeplinirii atribuţiilor legale de
către serviciile de urgenţă voluntare înfiinţate şi exercită controlul folosirii acestora;
g) cuprinde anual în bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea bunurilor din
dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau pentru alte
evenimente, precum şi pentru asigurarea de persoane şi răspundere civilă a personalului cu
atribuţii pe linie de intervenţie, pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse prin
accidente, catastrofe ori alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza
îndeplinirii atribuţiilor specifice;
h) asigură includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică şi de amenajare
a teritoriului, a căilor de acces pentru intervenţii, a lucrărilor pentru realizarea sistemelor de
anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de incendiu;
i) analizează, semestrial şi ori de câte ori este nevoie, capacitatea de apărare împotriva
incendiilor a unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă şi informează inspectoratul
cu privire la măsurile stabilite pentru optimizarea acesteia;
j) asigură imobile şi spaţii amenajate corespunzător pentru funcţionarea serviciului de
urgenţă voluntar, precum şi mijloacele de comunicaţii necesare;
k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor.
ART. 14
Primarul are următoarele obligaţii principale:
a) asigură elaborarea planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi aplicarea acestuia;
b) asigură respectarea criteriilor de performanţă pentru constituirea serviciului de urgenţă
voluntar şi elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia;
c) coordonează organizarea permanentă a intervenţiei în caz de incendiu la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale, asigură participarea la intervenţie a serviciului voluntar de urgenţă
cu mijloacele din dotare şi conducerea intervenţiei, până la stingerea incendiului ori până la
sosirea forţelor inspectoratului;
d) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul
adunărilor sau al manifestărilor publice;
e) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor la construcţiile şi
instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al unităţii administrativteritoriale, precum şi la instituţiile publice;
f) dispune verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite prin avizele, autorizaţiile şi acordurile
pe care le emite;
g) asigură realizarea şi menţinerea în stare de funcţionare a căilor de acces, a sistemelor de
anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de incendiu;
h) organizează şi execută, prin serviciul de urgenţă voluntar, controlul respectării regulilor
de apărare împotriva incendiilor la gospodăriile cetăţeneşti; informează populaţia cu privire la
modul de comportare şi de intervenţie în caz de incendiu;
i) asigură încadrarea serviciului de urgenţă voluntar cu personal atestat în condiţiile legii,
precum şi pregătirea profesională şi antrenarea acestuia;
j) asigură condiţiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgenţă voluntare şi a
cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;
k) asigură dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, potrivit normelor, cu mijloace tehnice
pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice, carburanţi,
lubrifianţi şi alte mijloace necesare susţinerii operaţiunilor de intervenţie, inclusiv hrana şi
antidotul pentru participanţii la intervenţiile de lungă durată;
l) informează de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea, cu
forţe şi mijloace proprii, a oricărui incendiu pe raza unităţii administrativ-teritoriale, iar în
termen de 3 zile lucrătoare completează şi trimite acestuia raportul de intervenţie;
m) analizează anual dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi
asigură completarea acesteia, conform normelor în vigoare;
n) comunică de îndată inspectoratului scoaterea şi repunerea din/în funcţiune a oricărei
autospeciale de intervenţie, precum şi, în scris, dotarea cu autospeciale de intervenţie noi;
o) asigură, prin mijloacele avute la dispoziţie, desfăşurarea activităţilor de informare şi
educaţie antiincendiu a populaţiei;
p) analizează şi soluţionează petiţiile cetăţenilor în problema apărării împotriva incendiilor;
q) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor a
comunităţii locale.
SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţiile consiliului judeţean şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti
ART. 15
Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti are următoarele obligaţii
principale:
a) aprobă planul de analiză şi acoperire a riscurilor aferent judeţului sau municipiului
Bucureşti, după caz, şi stabileşte resursele necesare pentru aplicarea acestuia;
b) instituie reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi
privat al unităţii administrativ-teritoriale;
c) analizează anual capacitatea de apărare împotriva incendiilor şi hotărăşte măsuri de
optimizare a acesteia;
d) asigură, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de amenajare a
teritoriului a sistemelor de alimentare cu apă, precum şi a căilor de acces pentru intervenţie în
caz de incendiu;
e) prevede şi aprobă în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea acţiunilor şi
măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) hotărăşte, în condiţiile legii, înfiinţarea unor centre de formare şi evaluare a personalului
din serviciile voluntare de urgenţă, cu acordul Inspectoratului General;
g) sprijină organizatoric, material şi financiar organizarea şi desfăşurarea concursurilor
serviciilor de urgenţă şi cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;
h) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege.
SECŢIUNEA a 4-a
Obligaţiile prefectului
ART. 16
Prefectul are următoarele obligaţii principale:
a) coordonează activităţile de apărare împotriva incendiilor din responsabilitatea
autorităţilor centrale din teritoriu, conform legii;
b) aprobă schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială, întocmită de
inspectorat;
c) instituie, în condiţiile legii, măsuri obligatorii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
d) analizează rapoartele întocmite de organele de specialitate şi dispune măsuri pentru
respectarea legalităţii în domeniu;
e) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege în domeniul apărării împotriva
incendiilor.
SECŢIUNEA a 5-a
Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice centrale
ART. 17
(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor îşi exercită atribuţiile în domeniul apărării
împotriva incendiilor prin Inspectoratul General şi inspectorate.
(2) Inspectoratul General elaborează strategii, norme, reglementări tehnice şi dispoziţii
generale privind apărarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întregul teritoriu al României,
care se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(3) Cheltuielile curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă profesionale
se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum
şi din alte surse prevăzute de lege.
ART. 18
Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale au următoarele obligaţii
principale:
a) elaborează, pe baza strategiei naţionale de apărare împotriva incendiilor, strategii
sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competenţă şi asigură
aplicarea acestora;
b) emit/modifică, cu avizul Inspectoratului General, norme şi reglementări tehnice de
apărare împotriva incendiilor, specifice domeniului lor de activitate;
c) îndrumă, controlează şi analizează respectarea normelor şi reglementărilor tehnice;
d) stabilesc, pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, metode şi proceduri
pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniului de
competenţă;
e) organizează şi gestionează baze de date privind, în principal, riscurile de incendiu,
caracteristicile substanţelor şi materialelor utilizate în domeniu, metodele adecvate de
intervenţie şi protecţie, mijloacele existente, cadrele tehnice şi evenimentele specifice;
f) stabilesc, împreună cu Inspectoratul General, în domeniul lor de competenţă, temele şi
activităţile practic-aplicative şi de educaţie privind apărarea împotriva incendiilor, care se
includ în programele pentru toate formele de învăţământ, în planurile activităţilor
extraşcolare, precum şi în programele de formare continuă a adulţilor;
g) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.
SECŢIUNEA a 6-a
Obligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatului
ART. 19
Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale:
a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru
apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări
şi să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;
#M5
b) să asigure identificarea, evaluarea şi implementarea măsurilor de apărare împotriva
incendiilor conform criteriilor stabilite;
c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de
lege, şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora;
#B
d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire
împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze
sau să obstrucţioneze în niciun fel efectuarea acestora;
e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;
f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu
substanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu
menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le
prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de
intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;
g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce
revin salariaţilor la locurile de muncă;
h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de
apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate
corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în
unitatea sa;
i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului
de urgenţă privat, precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să
încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ
şi eficace pentru stingerea incendiilor;
#M4
i^1) să solicite şi să obţină avizele de înfiinţare şi pentru sectoarele de competenţă ale
serviciului privat pentru situaţii de urgenţă şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat
la baza eliberării acestora;
#B
j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru
aplicarea acestora în orice moment;
k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de
recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de
intervenţie organizate de acesta;
l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare
împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant;
m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;
n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele
tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor
care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele
pentru acordarea primului ajutor;
o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor
sale regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu
riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea produselor respective;
p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu
forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi
să trimită acestuia raportul de intervenţie;
q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor,
certificate conform legii;
r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva
incendiilor.
ART. 20
Persoanele fizice, asociaţiile familiale sau persoanele juridice care deţin părţi din acelaşi
imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din prezenta lege, în
vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru întregul imobil.
ART. 21
Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:
a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de
administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz;
b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru
apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei,
proprietar, producător sau importator;
c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le
organizează sau le desfăşoară;
#M5
d) *** Abrogată
#B
e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului,
după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.
ART. 22
Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub
orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi
echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de
conducătorul instituţiei, după caz;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi
instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;
d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a
normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un
pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare
împotriva incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul
tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea
realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei
oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă,
referitoare la producerea incendiilor.
SECŢIUNEA a 7-a
Obligaţiile proiectanţilor şi executanţilor
ART. 23
Proiectanţii de construcţii şi amenajări, de echipamente, utilaje şi instalaţii sunt obligaţi:
a) să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcţii, instalaţii
şi amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General şi să evalueze riscurile
de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General şi publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I;
b) să cuprindă în documentaţiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva
incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate;
c) să prevadă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor specifice,
mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie
specifice;
d) să includă în proiecte şi să predea beneficiarilor schemele şi instrucţiunile de funcţionare
a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor pe care le-au prevăzut în documentaţii, precum
şi regulile necesare de verificare şi întreţinere în exploatare a acestora, întocmite de
producători;
e) să asigure asistenţa tehnică necesară realizării măsurilor de apărare împotriva
incendiilor, cuprinse în documentaţii, până la punerea în funcţiune.
ART. 24
Executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii sunt obligaţi:
a) să realizeze integral şi la timp măsurile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în
proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;
b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării
lucrărilor, precum şi la organizările de şantier;
c) să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în
documentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune.
ART. 25
Proiectanţilor şi executanţilor le sunt aplicabile, după caz, şi dispoziţiile prevăzute la art.
19 – 22.
SECŢIUNEA a 8-a
Obligaţiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor
ART. 26
(1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor, desemnate/desemnat la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale,
ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate, au/are următoarele obligaţii
principale:
a) elaborează programele de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor în
domeniul de activitate al autorităţii respective;
b) fac/face propuneri de reglementări tehnice şi organizatorice a activităţii de apărare
împotriva incendiilor în domeniul specific;
c) controlează modul de aplicare a prevederilor legale pentru apărarea împotriva
incendiilor, în cadrul instituţiei publice care i-a desemnat;
d) elaborează şi supun/supune spre analiză ministrului de resort sau conducătorului
instituţiei, după caz, raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor
din domeniul de activitate;
e) analizează anual respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgenţă
private din instituţiile şi unităţile subordonate, dotarea cu mijloace de apărare împotriva
incendiilor şi fac/face propuneri de optimizare a acestora;
f) elaborează şi înaintează spre aprobare programe de informare şi educaţie specifică.
(2) Formarea şi evaluarea cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează de unităţile abilitate în condiţiile legii,
iar certificarea competenţei profesionale se realizează de Centrul Naţional pentru Securitate la
Incendiu şi Protecţie Civilă autorizat la Centrul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.
ART. 27
(1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene şi locale, instituţiilor şi operatorilor
economici au/are următoarele obligaţii principale:
a) participă la elaborarea şi aplicarea concepţiei de apărare împotriva incendiilor la nivelul
unităţii administrativ-teritoriale, instituţiei sau operatorului economic;
b) controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniul specific;
c) propun/propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării
activităţii de apărare împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru apărarea
împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice;
d) îndrumă şi controlează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi analizează
respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgenţă voluntare sau private,
după caz, în unităţile şi instituţiile din care fac/face parte;
e) prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaţia impune, raportul de evaluare a
capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
f) răspund/răspunde de pregătirea serviciului de urgenţă voluntar sau privat, după caz,
precum şi de participarea acestuia la concursurile profesionale;
g) acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate centrelor operative pentru situaţii de
urgenţă în îndeplinirea atribuţiilor.
(2) Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a cadrelor
tehnice/personalului cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, prevăzute la alin.
(1), se realizează în centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, pe baza standardelor
ocupaţionale recunoscute la nivel naţional.
CAPITOLUL III
Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor
ART. 28
(1) Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează
prin activităţi de reglementare, autorizare, avizare, atestare, recunoaştere, desemnare,
supraveghere a pieţei, control, organizarea stingerii incendiilor şi tragerea la răspundere
juridică a persoanelor vinovate.
(2) Controlul de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se exercită, la nivel central,
prin inspecţia de prevenire şi alte compartimente şi unităţi din structura sau subordinea
Inspectoratului General, respectiv, la nivel local, prin inspecţiile de prevenire din cadrul
inspectoratelor, în scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întregul teritoriu al
României, potrivit competenţelor.
ART. 29
(1) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă,
construcţiile şi amenajările de orice tip, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice se
supun unei examinări sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea şi controlul
riscurilor de incendiu, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice.
(2) Obligaţia executării activităţilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor care concură
la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor,
echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit legii.
#M6
(3) Criteriile privind obligaţia identificării, evaluării şi implementării măsurilor de
apărare împotriva incendiilor se elaborează de către Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă şi se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
#M4
ART. 30
(1) Începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi, de modificare a celor
existente şi/sau schimbarea destinaţiei acestora, precum şi punerea lor în funcţiune se fac
numai după obţinerea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz.
#B
(2) Obligaţia solicitării şi obţinerii avizelor şi/sau a autorizaţiilor prevăzute la alin. (1)
revine persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la
construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.
(3) Avizele şi autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se eliberează de inspectorate, în termen de
cel mult 30 de zile de la depunerea cererii, în condiţiile prevăzute de normele metodologice
de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu.
(4) Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind
securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
#M6
(4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru construcţiile şi amenajările din
categoriile prevăzute la alin. (4), care au fost puse în funcţiune fără obţinerea autorizaţiei de
securitate la incendiu, persoanele prevăzute la alin. (2) au obligaţia obţinerii respectivului
act administrativ până la data de 31 decembrie 2016.
(4^2) Până la obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu conform alin. (4^1),
răspunderea exclusivă în ceea ce priveşte funcţionarea construcţiilor şi amenajărilor din
punctul de vedere al asigurării cerinţei de securitate la incendiu revine beneficiarilor
investiţiilor.
(4^3) Excepţia prevăzută la alin. (4^1) nu se aplică în situaţiile în care se constată
încălcarea gravă a cerinţei de securitate la incendiu care impune oprirea funcţionării ori
utilizării construcţiilor sau amenajărilor, potrivit criteriilor stabilite prin hotărâre a
Guvernului, cazuri care constituie contravenţii potrivit legii.
#M4
(5) Nerespectarea cerinţelor care au stat la baza emiterii avizului sau autorizaţiei de
securitate la incendiu, prevăzute în normele metodologice de avizare şi autorizare privind
securitatea la incendiu, atrage sancţionarea conform legii şi pierderea valabilităţii avizului
sau autorizaţiei de securitate la incendiu.
(6) Litigiile generate de emiterea şi pierderea valabilităţii avizului sau autorizaţiei de
securitate la incendiu se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) În situaţia în care se constată pierderea valabilităţii avizului de securitate la incendiu
ori lucrările de construcţii au început fără acest document, inspectoratele pentru situaţii de
urgenţă informează autoritatea care a emis autorizaţia de construire, respectiv structurile
competente ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, pentru a dispune măsurile prevăzute de
lege.
(8) Pierderea valabilităţii autorizaţiei de securitate la incendiu şi încălcarea gravă a
cerinţei securitate la incendiu care impune oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor
sau amenajărilor se comunică la registrul comerţului, prefectului şi instituţiilor publice
interesate, în cel mult 48 de ore.
#B
(9) Normele metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu se
elaborează de Inspectoratul General, se aprobă de ministrul administraţiei şi internelor şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
#M2
(10) *** Abrogat
#M4
ART. 30^1
(1) La recepţia la terminarea lucrărilor de construcţii aferente clădirilor civile cu săli
aglomerate, înalte, foarte înalte, din categoria de importanţă excepţională sau deosebită, de
producţie şi/sau depozitare cu suprafeţe desfăşurate de peste 5.000 mp şi risc mare sau foarte
mare de incendiu, centrelor comerciale cu suprafaţa desfăşurată de peste 2.500 mp,
parcajelor cu mai mult de 100 de locuri de parcare pentru autoturisme, clădirilor de turism
având capacitatea mai mare de 50 de locuri de cazare, spitalelor, căminelor pentru copii şi
bătrâni sau altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure, investitorii sunt
obligaţi să solicite în scris şi să includă în comisia de recepţie, în calitate de membru, o
persoană desemnată de inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor.
(2) Procesul-verbal de recepţie va consemna realizarea măsurilor de securitate la incendiu
prevăzute în documentaţia de execuţie fără de care recepţia nu este acceptată.
(3) Obligaţia prevăzută la art. 30 alin. (2) privind autorizaţia de securitate la incendiu
trebuie îndeplinită după admiterea recepţiei la terminarea lucrărilor şi remedierea tuturor
neconformităţilor.
#B
CAPITOLUL IV
Serviciile de urgenţă voluntare şi private
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
ART. 31
(1) Serviciile de urgenţă sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.
(2) Serviciile de urgenţă profesioniste funcţionează în subordinea Inspectoratului General,
potrivit reglementărilor specifice.
(3) Consiliile locale au obligaţia să constituie servicii de urgenţă voluntare, iar operatorii
economici şi instituţiile, care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu, servicii de urgenţă
private, potrivit legii.
(4) În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcţiona şi servicii de urgenţă private
constituite ca societăţi comerciale.
SECŢIUNEA a 2-a
Constituirea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă voluntare sau private
ART. 32
(1) Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele
aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sau voluntar,
în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a altor
calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul inspectoratelor.
#M4
(2) Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialişti
pentru prevenire, formaţii de intervenţie şi, după caz, dispecerate, ateliere de reparaţii şi de
întreţinere.
#B
(3) Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se realizează
pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor.
(4) Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prin
regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici şi
instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă.
(5) Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui serviciu
de urgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.
#M4
(6) Nerespectarea criteriilor de performanţă de către serviciile de urgenţă private implică
anularea avizelor de înfiinţare/pentru sectoare de competenţă, ca sancţiune contravenţională
complementară.
(7) Situaţiile care implică anularea avizelor, conform alin. (6), sunt stabilite prin criteriile
de performanţă prevăzute la alin. (3).
#B
ART. 33
Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:
a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea regulilor
şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care
privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă;
c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi
protecţia persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de
urgenţă.
ART. 34
(1) Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a personalului serviciilor
de urgenţă voluntare sau private se realizează de centre de formare şi evaluare abilitate prin
lege, avizate de Inspectoratul General.
(2) Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin hotărâre a
Guvernului.
ART. 35
(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă
voluntare se asigură din bugetele locale.
(2) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă
private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.
ART. 36
(1) Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă
voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta
îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii cum sunt:
a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii,
manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea;
b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;
c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrări la înălţime;
e) transport de apă.
(2) Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului
local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.
SECŢIUNEA a 3-a
Drepturi, indemnizaţii şi despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de urgenţă
voluntare sau private
ART. 37
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare sau private
are următoarele drepturi:
a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi documente necesare
îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;
b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul
de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări
cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;
c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei
incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagării
incendiilor;
d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru
intervenţii la incendii;
e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu sunt
deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru
impun aceasta;
f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de
intervenţie;
g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul acestora, în
condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de
incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul
nu este necesar.
ART. 38
(1) Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii
de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste.
(2) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să poarte uniformă,
echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale căror descriere, condiţii de acordare şi
folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor,
aprobat prin hotărâre a Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură gratuit personalului
serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi echipamentul de protecţie adecvate
misiunilor pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s-au degradat
îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător.
ART. 39
(1) Pe timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se asigură
antidot adecvat naturii mediului de lucru.
(2) În cazul operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă
voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin 2.000 de calorii.
(3) Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) revine consiliului local,
administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.
ART. 40
(1) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la indemnizaţii pentru timpul
efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în programul serviciului.
(2) Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte şi se acordă de
consiliul local, diferenţiat pe categorii de funcţii.
ART. 41
(1) Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate în
afara localităţii în care funcţionează serviciul, personalul serviciilor de urgenţă voluntare
beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilor de
urgenţă profesioniste, care se acordă de consiliul local.
(2) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii publice sau
operatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada cât
participă la intervenţii, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale.
ART. 42
Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă voluntare/private au obligaţia să
asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru caz de boală
profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce îi
revin pe timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni
specifice.
CAPITOLUL V
Răspunderea juridică
ART. 43
(1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională,
materială, civilă sau penală, după caz.
#M4
(2) Continuarea activităţii, după ce s-a dispus de către organele de control oprirea
funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor, constituie infracţiunea de
exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi şi se pedepseşte potrivit art. 348 din Codul
penal.
#B
ART. 44
Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
#M4
I. cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei:
#B
a) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor de
informare a inspectoratului despre izbucnirea şi stingerea, cu forţe şi mijloace proprii, a unui
incendiu şi de transmitere a raportului de intervenţie;
b) neasigurarea şi nepunerea în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor, de către
administrator sau conducătorul instituţiei, a mijloacelor tehnice pentru apărare împotriva
incendiilor şi a echipamentelor de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi
funcţionarea unităţii, precum şi a antidotului şi medicamentelor pentru acordarea primului
ajutor;
c) neconsemnarea de către persoanele fizice şi juridice în actele de transmitere temporară a
dreptului de folosinţă, precum şi de antrepriză a răspunderilor ce le revin în ceea ce priveşte
apărarea împotriva incendiilor;
d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care deţin părţi din acelaşi imobil în
vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
#M4
II. cu amendă de la 1.001 lei la 2.500 lei:
#B
a) neanunţarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenţă, a primarului sau a poliţiei de
către persoana care observă un incendiu şi, după caz, neluarea măsurilor, după posibilităţile
sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului;
b) neangajarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe
centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene sau locale, instituţiile publice şi
operatorii economici care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu, prevăzuţi la art. 12 alin.
(2), a cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor;
c) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor de
încadrare a serviciului de urgenţă voluntar sau privat cu personal atestat în condiţiile legii, de
pregătire profesională şi antrenare a acestuia pentru intervenţie;
d) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art.
14 lit. j), k) şi m) – o);
e) nerespectarea de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit.
a), b), e) şi f);
f) nerespectarea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1)
lit. b), e), f) şi ale art. 27 alin. (1) lit. c) – e);
g) nerespectarea de către utilizator a obligaţiilor stabilite la art. 21 lit. d) şi e);
#M4
III. cu amendă de la 2.501 lei la 5.000 lei:
#B
a) inacţiunea persoanelor fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la
păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu
mijloacele de care dispun pentru limitarea şi stingerea acestora;
b) neîndeplinirea de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene, consiliile locale şi persoanele juridice
prevăzute la art. 8 a obligaţiei de organizare a colaborării prin convenţii încheiate între părţi;
c) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art.
14 lit. b), d) – f) şi h);
d) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 18 lit. c) – e);
e) neîndeplinirea de către administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor pe care le
are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. g), j), k) şi l);
f) necunoaşterea şi nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare împotriva
incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator, după caz;
g) neîndeplinirea de către salariaţi a obligaţiilor pe care le au potrivit dispoziţiilor art. 22
lit. c), d) şi g);
h) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu
prevederile art. 23 lit. d) şi e);
i) nerespectarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi
instalaţii a dispoziţiilor art. 24 lit. b) şi c);
j) neîndeplinirea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1)
lit. a) şi c) şi ale art. 27 alin. (1) lit. b) şi f);
#M4
IV. cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei:
#B
a) neîndeplinirea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiilor ce le revin în situaţii de
forţă majoră determinate de incendii, prevăzute la art. 8;
b) neîndeplinirea de către primar a obligaţiilor pe care le are potrivit dispoziţiilor art. 14 lit.
a), c) şi g);
c) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 18 lit. b) şi f);
#M4
d) neîndeplinirea de către administrator a obligaţiilor pe care le are în conformitate cu
prevederile art. 19 lit. a), b), d) – f), i), i^1), o) şi q);
#B
e) nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit.
b) şi c);
f) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 23
lit. a) – c);
g) nerealizarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi
instalaţii, integral şi la timp, a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în
proiecte, cu respectarea condiţiilor de calitate prevăzute de lege;
#M4
h) nesolicitarea şi neincluderea în comisia de recepţie, la terminarea lucrărilor de
construcţii, a unei persoane desemnate de inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor
pentru construcţiile menţionate la art. 30^1 alin. (1);
#B
i) nesolicitarea şi neobţinerea de către persoanele fizice ori juridice care finanţează şi
realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, de către
beneficiarul investiţiei a avizelor şi/sau autorizaţiilor prevăzute de prezenta lege;
j) neelaborarea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate a strategiilor sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de
competenţă şi neasigurarea aplicării acestora;
#M4
k) efectuarea de lucrări de proiectare, montare, verificare, întreţinere, reparare a
sistemelor şi instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor, de verificare, întreţinere,
reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor şi de lucrări de ignifugare şi
termoprotecţie de către persoane fizice şi juridice neautorizate;
#B
l) emiterea de rapoarte de încercări la foc de către laboratoare neautorizate conform legii;
m) utilizarea şi comercializarea de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor,
necertificate conform legii;
#M4
V. cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei:
a) începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi, de modificare a celor
existente şi/sau schimbarea destinaţiei acestora, fără obţinerea avizului de securitate la
incendiu;
b) punerea în funcţiune a construcţiilor şi amenajărilor noi ori a celor existente la care sau executat lucrări de modificare şi/sau s-a schimbat destinaţia acestora, fără obţinerea
autorizaţiei de securitate la incendiu;
c) nerespectarea cerinţelor care au stat la baza emiterii avizului sau autorizaţiei de
securitate la incendiu ce impun pierderea valabilităţii acestora;
d) nerespectarea de către serviciile de urgenţă private, constituite ca societăţi
reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, a criteriilor de performanţă care au stat la baza emiterii avizelor de înfiinţare şi
pentru sectorul de competenţă;
e) funcţionarea serviciilor de urgenţă private după anularea avizului de înfiinţare şi/sau
avizului pentru sectorul de competenţă.
VI. cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei şi oprirea funcţionării ori utilizării
construcţiilor sau amenajărilor, ca sancţiune contravenţională complementară, pentru
încălcarea gravă a cerinţei de securitate la incendiu în ceea ce priveşte periclitarea vieţii
ocupanţilor şi forţelor de intervenţie, neasigurarea stabilităţii elementelor portante, respectiv
a limitării propagării focului şi fumului în interiorul edificiului şi la vecinătăţi, potrivit
criteriilor stabilite prin hotărâre a Guvernului*).
#CIN
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 915/2015 privind stabilirea criteriilor pentru
oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor determinate de încălcarea
gravă a cerinţei de securitate la incendiu în ceea ce priveşte periclitarea vieţii ocupanţilor şi
forţelor de intervenţie, neasigurarea stabilităţii elementelor portante, respectiv a limitării
propagării focului şi fumului în interiorul edificiului şi la vecinătăţi.
#B
ART. 45
(1) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.
#M4
(2) Contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege,
pe loc, numai pentru contravenţiile sancţionate cu amendă al cărei cuantum este de până la
2.500 lei, respectiv în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal
ori, după caz, de la data comunicării acestuia, pentru toate categoriile de contravenţii.
#B
(3) Contravenţiile la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi sancţiunile
contravenţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
#M5
ART. 46
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 44 se fac de
către personalul prevăzut la art. 28 alin. (2).
(2) Pe durata de oprire a funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor potrivit
art. 44 pct. VI, acestora li se aplică/ridică sigiliul de către personalul prevăzut la art. 28 alin.
(2).
(3) Primarii constată şi sancţionează contravenţiile prevăzute la art. 44 pct. I lit. b), pct.
III lit. a) şi e) şi pct. IV lit. a).
(4) Prin derogare de la dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea împotriva procesuluiverbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii nu suspendă executarea
sancţiunii contravenţionale complementare aplicate potrivit art. 44 pct. VI.
(5) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 44 le
sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
#M5
ART. 46^1
(1) Aplicarea sigiliului la construcţiile sau amenajările operatorului economic în punctul
de lucru vizează aplicarea acestuia doar pe căile de acces destinate clienţilor şi în situaţia în
care operatorul economic are sediul/punctul de lucru şi domiciliul în aceeaşi locaţie cu
privire la care se efectuează aplicarea sigiliului.
(2) Concomitent cu aplicarea sigiliului la construcţiile sau amenajările operatorului
economic în punctul de lucru, personalul prevăzut la art. 28 alin. (2) afişează la loc vizibil un
anunţ referitor la oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor
operatorului economic.
(3) Anunţul prevăzut la alin. (2) se afişează din interiorul construcţiilor sau amenajărilor
operatorului economic în punctul de lucru pe geamurile tuturor uşilor de acces destinate
intrării clienţilor sau pe geamul ferestrelor, după caz, în aşa fel încât să fie vizibil din
exterior.
#M6
(4) Anunţul prevăzut la alin. (2) se tipăreşte cu litere de tipar de minimum 10 cm şi are
următorul conţinut:
„Oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor de către Inspectoratul
pentru Situaţii de Urgenţă pentru încălcarea gravă a cerinţei de securitate la incendiu în
ceea ce priveşte periclitarea vieţii ocupanţilor şi forţelor de intervenţie, neasigurarea
stabilităţii elementelor portante, respectiv a limitării propagării focului şi fumului în
interiorul edificiului şi la vecinătăţi.”
#M5
(5) În momentul aplicării/ridicării sigiliului la construcţiile sau amenajările operatorului
economic în punctul de lucru personalul prevăzut la art. 28 alin. (2) încheie un proces-verbal
de aplicare/ridicare a sigiliului.
(6) Dacă aplicarea sigiliului la construcţiile sau amenajările operatorului economic în
punctul de lucru nu poate fi realizată la data constatării faptei, personalul prevăzut la art. 28
alin. (2) încheie un proces-verbal în care se descriu fapta şi împrejurările care nu au permis
aplicarea sigiliului.
(7) Ridicarea sigiliului la construcţiile sau amenajările operatorului economic în punctul
de lucru poate avea loc în oricare dintre următoarele situaţii:
a) împlinirea termenului pentru care a fost dispusă oprirea funcţionării ori utilizării
construcţiilor sau amenajărilor construcţiilor ori amenajărilor operatorului economic în
punctul de lucru;
b) în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii;
c) schimbarea proprietarului sau utilizatorului spaţiului în care se află construcţiile sau
amenajările operatorului economic în punctul de lucru, în condiţiile în care se schimbă
destinaţia construcţiei sau profilul de activitate;
d) lucrări de reparaţii urgente sau necesare realizării cerinţei de securitate la incendiu în
incinta construcţiilor sau amenajărilor operatorului economic în punctul de lucru;
e) obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu.
(8) În cazurile prevăzute la alin. (7) lit. b) – e) contravenientul are obligaţia de a solicita,
în scris, instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea personalul prevăzut la art. 28 alin. (2)
care a aplicat sigiliul la construcţiile sau amenajările operatorului economic în punctul de
lucru ridicarea sigiliului, ataşând totodată înscrisuri doveditoare.
(9) Ridicarea sigiliului se realizează în maximum 5 zile de la primirea solicitării.
(10) În cazul prevăzut la alin. (7) lit. d) termenul pentru care a fost dispusă perioada de
ridicare a sigiliului nu poate depăşi timpul necesar realizării lucrărilor în cauză. După
realizarea scopului pentru care a fost solicitată ridicarea sigiliului, la construcţiile sau
amenajările operatorului economic în punctul de lucru se aplică sigiliul până la obţinerea
autorizaţiei de securitate la incendiu.
(11) Operatorul economic poate face solicitarea prevăzută la alin. (7) lit. c) o singură dată
pe toată perioada pentru care a fost dispusă măsura opririi funcţionării ori utilizării
construcţiilor sau amenajărilor în punctul de lucru.
#B
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
ART. 47
(1) Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva
incendiilor în unităţile structurilor de apărare şi securitate naţională se realizează potrivit
prevederilor prezentei legi, pe baza normelor aprobate de conducătorii structurilor respective,
cu avizul Inspectoratului General.
(2) La unităţile din structurile prevăzute la alin. (1) Inspectoratul General şi inspectoratele
exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind apărarea împotriva
incendiilor, numai la solicitarea comandanţilor sau a şefilor acestora.
(3) La sediile Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, precum şi la alte
obiective de importanţă deosebită aflate în administrarea autorităţilor publice centrale se pot
constitui, prin hotărâre a Guvernului, subunităţi profesioniste speciale de intervenţie;
instituţiile menţionate asigură gratuit imobilele, spaţiile şi utilităţile necesare în vederea
funcţionării şi desfăşurării activităţilor subunităţilor.
#M4
ART. 48
(1) Intervenţia pentru stingerea incendiilor şi salvarea persoanelor în subteran, la
operatorii economici care produc, stochează sau utilizează substanţe toxice care prin contact
ori inhalare pot cauza moartea personalului, la centralele nucleare, la navele aflate în
porturi şi în apele teritoriale române, la infrastructura de metrou, pe calea ferată,
aeroporturi, platforme maritime de foraj şi extracţie se asigură:
a) imediat, de operatorii economici care administrează sectorul respectiv, pentru punerea
în siguranţă provizorie a instalaţiilor speciale, de alimentare a fluxului tehnologic şi, în cazul
existenţei serviciilor private pentru situaţii de urgenţă, pentru limitarea şi înlăturarea
efectelor situaţiei de urgenţă;
b) de serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă, pentru limitarea şi înlăturarea
efectelor situaţiei de urgenţă, care preiau în coordonare operaţională toate forţele şi
mijloacele, la momentul sosirii la locul intervenţiei.
(2) La infrastructura de metrou, intervenţia pentru stingerea incendiilor şi salvarea
persoanelor se realizează potrivit unei proceduri aprobate de către Ministerul Afacerilor
Interne şi Ministerul Transporturilor.
(3) Intervenţia pentru stingerea incendiilor şi salvarea persoanelor în exploatări miniere
subterane şi în mediul subteran speologic se asigură numai de echipe specializate ale
operatorilor economici care administrează sectorul respectiv, cu asistenţa tehnică a
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
#B
ART. 49
(1) Laboratoarele de încercări la foc se autorizează în condiţiile legii.
(2) Regulamentul de autorizare a laboratoarelor de încercări la foc se elaborează de
Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 50
(1) Mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentelor de protecţie
specifice se introduc pe piaţă şi se utilizează conform legii.
(2) În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001*) privind evaluarea conformităţii
produselor, republicată, introducerea pe piaţă a produselor prevăzute la alin. (1) se face pe
baza evaluării conformităţii faţă de reglementările elaborate de Inspectoratul General.
(3) Metodologia de certificare a conformităţii produselor prevăzute la alin. (2) se
elaborează de Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi
internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
#CIN
*) Legea nr. 608/2001, republicată, a fost abrogată. A se vedea Ordonanţa Guvernului nr.
20/2010.
#B
ART. 51
(1) Proiectarea, executarea, verificarea, întreţinerea şi repararea sistemelor şi instalaţiilor
de apărare împotriva incendiilor, efectuarea lucrărilor de termoprotecţie şi ignifugare, de
verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării
împotriva incendiilor se efectuează de către persoane fizice şi juridice atestate.
(2) Atestarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza metodologiei elaborate de
Inspectoratul General, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor şi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 52
În localitatea unde funcţionează servicii de urgenţă profesioniste, consiliul local nu are
obligaţia constituirii serviciilor de urgenţă voluntare.
ART. 53
Personalul serviciilor de urgenţă nu răspunde de pagubele inerente procesului de
intervenţie.
ART. 54
(1) Personalul serviciilor de urgenţă profesioniste care a îndeplinit o perioadă de minimum
10 ani atribuţii privind apărarea împotriva incendiilor, căruia i-au încetat raporturile de
serviciu, la cerere sau din motive care nu-i sunt imputabile acestuia, poate primi, la cerere,
brevetul de Pompier specialist, diferenţiat pe categorii de personal.
(2) Modul de eliberare şi drepturile conferite prin acest brevet vor fi stabilite prin
regulament aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 55
(1) Anual se organizează concursuri profesionale ale serviciilor de urgenţă şi cercurilor de
elevi Prietenii pompierilor.
(2) Concursurile profesionale ale serviciilor de urgenţă se desfăşoară pe baza
regulamentului elaborat de Inspectoratul General, aprobat prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Concursurile profesionale ale cercurilor de elevi Prietenii pompierilor se desfăşoară pe
baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, în colaborare cu autoritatea naţională
pentru reglementarea activităţilor de învăţământ, aprobat prin ordin al acestei autorităţi şi
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 56
(1) Actele normative de aplicare, subsecvente prezentei legi, se elaborează de autorităţile
responsabile în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997
privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 225 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
–––––

Legea 481/2004 privind Protectia Civila modificata completata si aprobata prin Legea nr. 212/2006

H.G. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de constructii si amenajari care se supun avizarii si/sau autorizarii privind securitatea la incendiu

Codul Muncii

OMAI nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu

OMAI nr.163 / 2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor

OMAI nr. 262/2010 privind dispozitii generale de aparare impotriva incendiilor la spatii pentru birouri

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

H.G. 571/2016 for the approval of the categories of constructions and facilities that are subject to approval and/or authorization regarding fire safety

HG nr. 571/2016 – aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se
supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu
Publicată în: Monitorul Oficial nr. 628 din 16 august 2016
GUVERNUL ROMÂNIEI
HOTĂRÂRE
pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau
autorizării privind securitatea la incendiu
în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 30 alin. (4) şi art. 47 alin. (1) şi (2)
din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările şi completările
ulterioare, şi al art. 43 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. — (1) Se supun avizării şi autorizării privind securitatea la incendiu categoriile de
construcţii şi amenajări prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Se supun autorizării privind securitatea la incendiu categoriile de construcţii şi amenajări
prevăzute în anexa nr. 2.
Art. 2. — (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1, nu se supun avizării şi/sau autorizării privind
securitatea la incendiu lucrările de construcţii la obiective cu caracter militar şi cele cuprinse în
programele de investiţii şi reparaţii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor
Interne, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe,
Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Pază, indiferent de emitentul
autorizaţiei de construire, şi nici construcţiile nucleare şi cele aferente părţii clasice a centralei
nucleare.
(2) Activităţile privind securitatea la incendiu pentru categoriile de construcţii şi amenajări
prevăzute la alin. (1) se realizează de autorităţile care gestionează domeniile respective, potrivit
reglementărilor specifice.
Art. 3. — Documentaţiile privind securitatea la incendiu a construcţiilor, elaborate şi/sau în curs de
avizare/autorizare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se finalizează în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare la data elaborării acestora.
Art. 4. —Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 5. — La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 1.739/2006
pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării
privind securitatea la incendiu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13
decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
PRIM-MINISTRU
DACIAN JULIEN CIOLOŞ
Contrasemnează:
Ministrul afacerilor interne,
Petre Tobă
Viceprim-ministru,
ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,
Vasile Dîncu
Viceprim-ministru,
ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri,
Costin Grigore Borc
Ministrul apărării naţionale,
Mihnea Ioan Motoc
Bucureşti, 10 august 2016.
Nr. 571.
ANEXA Nr. 1
Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi autorizării privind
securitatea la incendiu
I. Clădiri:
a) încadrate conform legii în categoriile de importanţă excepţională şi deosebită, indiferent de aria
construită, regimul de înălţime sau destinaţie;
b) definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securităţii la incendiu ca „înalte”
sau „foarte înalte”, indiferent de aria construită ori de destinaţie;
c) în care sunt amplasate încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice
specifice domeniului securităţii la incendiu ca „săli aglomerate”, indiferent de aria construită,
regimul de înălţime ori destinaţie;
d) de locuit colective, noi sau existente, cu mai mult de patru niveluri supraterane, la care se
realizează sau amenajează mansarde;
e) pentru sedii ale autorităţilor publice locale şi centrale, cu aria desfăşurată mai mare sau egală
cu 600 mp;
f) pentru lăcaşuri de cult şi spaţii de cazare aferente, accesibile publicului, cu aria desfăşurată mai
mare de 200 mp, cu excepţia caselor parohiale, clădirilor destinate locuirii personalului monahal,
clopotniţelor, lumânărarelor şi capelelor;
g) agrozootehnice sau agroindustriale, închise, cu aria construită mai mare sau egală cu 600 mp,
cu excepţia silozurilor metalice, depozitelor de furaje fibroase, serelor, solarelor, răsadniţelor şi
ciupercăriilor;
h) de depozitare a buteliilor transportabile pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub
presiune, cu excepţia GPL, de capacitate medie sau mare.
II. Clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de:
a) comerţ, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul este amenajat în
clădiri de locuit colective, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;
b) alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;
c) birouri, financiar-bancară, de asigurări şi burse, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600
mp;
d) îngrijire a sănătăţii, cu spitalizare continuă, indiferent de suprafaţă, sau dispensare şi policlinici,
cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
e) învăţământ, supraveghere, îngrijire sau cazare/adăpostire a copiilor preşcolari, elevilor,
studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, cu aria desfăşurată mai
mare sau egală cu 150 mp;
f) gară, autogară şi aerogară, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, precum şi staţii
de metrou, indiferent de aria desfăşurată;
g) cultură, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
h) parcaj, cu peste 10 autoturisme;
i) centru de agrement, cu piscine interioare, servicii de relaxare şi întreţinere corporală, cu masaj,
hidromasaj, împachetări, băi de plante, saună uscată, cabine cromo-aromo-terapii şi baie
turcească, terenuri de squash, săli de aerobic, fitness, biliard, tenis de masă şi fotbal mecanic,
terenuri de tenis, minifotbal şi fotbal cu vestiarele aferente şi altele similare, cu aria desfăşurată
mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu
suprafaţa mai mare sau egală cu 200 mp;
j) primire turistică, cu mai mult de 8 camere şi/sau 16 locuri, pentru cazare de tipul: hoteluri,
hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile turistice, bungalouri, cabane turistice, de
vânătoare, de pescuit, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsuţe tip camping, pensiuni turistice
urbane şi rurale, inclusiv unităţile de alimentaţie din incinta acestora;
k) producţie sau depozitare, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul
este amenajat în clădiri de locuit colective, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp.
III. Clădiri civile subterane sau spaţii publice amenajate la subsolul, demisolul, în podul, ori
pe acoperişul tip terasă al clădirilor civile, cu aria desfăşurată mai mare sau egală 100 mp
IV. Construcţii ori sisteme sau instalaţii pentru:
a) staţii publice de distribuţie a carburanţilor pentru autovehicule cu capacitatea de stocare de
maximum 300 mc pentru lichide petroliere ori staţii mixte;
b) staţii de depozitare şi distribuţie a gazelor naturale comprimate utilizate drept combustibil pentru
vehicule (GNCV);
c) alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor la platforme şi parcuri industriale;
d) lucrări noi şi de modificare a instalaţiilor de stingere, detectare, semnalizare şi alarmare la
incendiu la clădiri existente ce intră sub incidenţa prezentei hotărâri.
V. Construcţii sau amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe
scaune în interior ori mai mare sau egală cu 1.000 de locuri pe scaune în aer liber
ANEXA Nr. 2
Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun autorizării privind securitatea la
incendiu
I. Construcţii ori sisteme sau instalaţii pentru:
a) sisteme de distribuţie gaze petroliere lichefiate la autovehicule cu capacitatea de stocare de
maximum 30 mc echivalent apă, care nu sunt amplasate în staţii mixte;
b) staţii transportabile de distribuţie a carburanţilor la autovehicule cu capacitatea de
stocare/depozitare de maximum 30 mc;
c) alimentarea consumatorilor cu gaze petroliere lichefiate stocate în rezervoare/recipiente fixe cu
capacitatea individuală de maximum 5.000 I sau grupuri de rezervoare/recipiente fixe cu
capacitatea totală de maximum 30.000 I volum de apă aferente laboratoarelor-sanitare, şcolare şi
alte asemenea, clădirilor cu activităţi de producţie şi fluxuri tehnologice,
instalaţiilor de încălzire centrală şi locală, pentru prepararea apei calde de consum şi a hranei;
d) puncte de desfacere a buteliilor cu gaze petroliere lichefiate la consumatori cu capacitatea de
stocare/depozitare de minimum 250 kg GPL şi maximum 1.250 kg GPL;
e) alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor în localităţi.
II. Construcţii sau amenajări temporare în aer liber, pentru spectacole sau întruniri, cu
capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune, ori având destinaţia comercială,
cu aria desfăşurată/suprafaţa mai mare sau egală cu 2.500 mp.

Codul Muncii

OMAI nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu

OMAI nr.163 / 2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor

OMAI nr. 262/2010 privind dispozitii generale de aparare impotriva incendiilor la spatii pentru birouri

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

OMAI no. 130/2007 for the approval of the Methodology for developing fire safety scenarios

Ministerul Administrației și Internelor

Ordin nr. 130/2007

din 25/01/2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 89 din 05/02/2007

pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (1) și (2) și ale art. 23 lit. a) din Legea nr. 307/2006 privind

apãrarea împotriva incendiilor,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanța de urgențã a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și

funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr.

604/2003, cu modificãrile și completãrile ulterioare,

ministrul administrației și internelor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se aprobã Metodologia de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu, prevãzutã în anexa care

face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. – Inspectoratul General pentru Situații de Urgențã, prin inspectoratele județene sau al municipiului

București pentru situații de urgențã, va lua mãsuri pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor prezentului ordin.

Art. 3. – (1) Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã Ordinul ministrului de interne nr. 84/2001 pentru

aprobarea Metodologiei privind elaborarea scenariilor de siguranțã la foc, publicat în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001.

Ministrul administrației și internelor,

Vasile Blaga

București, 25 ianuarie 2007.

Nr. 130.

ANEXÃ

Metodologie

din 25/01/2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 89 din 05/02/2007

de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Art. 1. – Prezenta metodologie stabilește principiile, criteriile și nivelurile de performanțã, precum și condițiile

tehnice necesare elaborãrii scenariilor de securitate la incendiu.

Art. 2. – Scenariul de securitate la incendiu estimeazã condițiile tehnice asigurate conform reglementãrilor în

vigoare și acțiunile ce trebuie întreprinse în caz de incendiu pentru îndeplinirea cerinței esențiale „securitatea la

incendiu”.

Art. 3. – Prevederile prezentei metodologii se aplicã pentru analizarea și evaluarea interdependenței nivelurilor

de performanțã cu mãsurile tehnico-organizatorice, condițiile de asigurare a intervenției și mijloacele tehnice de

apãrare împotriva incendiilor.

CAPITOLUL II

Elaborarea scenariului de incendiu

Art. 4. – Scenariul de incendiu se elaboreazã pentru categoriile de construcții, instalații și amenajãri stabilite

prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajãri care se supun

avizãrii și/sau autorizãrii privind securitatea la incendiu, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

995 din 13 decembrie 2006.

Art. 5. – Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu și pentru alte categorii de construcții, instalații și

amenajãri decât cele prevãzute la art. 4, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului pentru evaluarea riscului

de incendiu ori pentru stabilirea unor mãsuri de optimizare a protecției la incendiu.

Art. 6. – (1) Pentru categoriile de construcții, instalații și amenajãri menționate la art. 4 scenariul de securitate

la incendiu se elaboreazã de proiectanți, în baza prevederilor prezentei metodologii.

(2) Scenariile de securitate la incendiu pentru categoriile de construcții, instalații și amenajãri menționate la art.

5 pot fi elaborate și de personalul serviciilor de urgențã profesioniste care a obținut acest atribut prin conferirea

brevetului de pompier specialist, în condițiile legii.

Art. 7. – (1) Scenariile de securitate la incendiu constituie acea parte a pieselor scrise ale proiectului

construcției, instalației sau amenajãrii, care sintetizeazã regulile și mãsurile de apãrare împotriva incendiilor

stabilite prin documentațiile tehnice de proiectare/execuție elaborate.

(2) Mãsurile adoptate prin scenariul de securitate la incendiu trebuie sã se reflecte în piesele desenate ale

documentațiilor de proiectare/execuție.

Art. 8. – Structura scenariului de securitate la incendiu este prezentatã în anexa care face parte integrantã din

prezenta metodologie.

Art. 9. – Scenariile de securitate la incendiu se includ în documentațiile tehnice ale construcțiilor și se

pãstreazã de cãtre utilizatori (investitori, proprietari, beneficiari, administratori etc.) pe toatã durata de existențã a

construcțiilor, instalațiilor tehnologice și a altor amenajãri.

Art. 10. – (1) Scenariile de securitate la incendiu se actualizeazã atunci când intervin modificãri ale proiectului

sau destinației construcției.

(2) Scenariile de securitate la incendiu își pierd valabilitatea atunci când nu mai corespund situației pentru care

au fost întocmite.

Art. 11. – În baza prevederilor prezentei metodologii și cu respectarea legislației în vigoare, organele

administrației publice centrale și alte instituții abilitate potrivit legii pot emite dispoziții specifice privind

scenariile de securitate la incendiu pentru construcțiile, instalațiile și alte amenajãri aflate în domeniul lor de

competențã, în funcție de tipul, destinația, categoria și clasa de importanțã a acestora.

ANEXÃ

la metodologie

STRUCTURA SCENARIULUI DE SECURITATE LA INCENDIU

  1. Caracteristicile construcției sau amenajãrii

1.1. Datele de identificare

  1. Se înscriu datele necesare identificãrii construcției/amenajãrii: denumire, proprietar/beneficiar, adresã, nr.

de telefon, fax, e-mail etc.

  1. Se fac referiri privind profilul de activitate și, dupã caz, privind programul de lucru al obiectivului, în

funcție de situația în care se elaboreazã scenariul de securitate la incendiu.

1.2. Destinația

Se menționeazã funcțiunile principale, secundare și conexe ale construcției/amenajãrii, potrivit situației pentru

care se întocmește scenariul de securitate la incendiu.

1.3. Categoria și clasa de importanțã

  1. Se precizeazã categoria de importanțã a construcției, stabilitã conform Regulamentului privind stabilirea

categoriei de importanțã a construcțiilor, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor

regulamente privind calitatea în construcții, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 10

decembrie 1997, cu modificãrile și completãrile ulterioare, și în conformitate cu metodologia specificã.

  1. Se precizeazã clasa de importanțã a construcției potrivit reglementãrilor tehnice, corelatã cu categoria de

importanțã.

1.4. Particularitãți specifice construcției/amenajãrii

  1. Se prezintã principalele caracteristici ale construcției/amenajãrii privind:
  2. a) tipul clãdirii: civilã, înaltã, foarte înaltã, cu sãli aglomerate, de producție sau depozitare, monobloc, blindatã,

cu funcțiuni mixte etc., precum și regimul de înãlțime și volumul construcției;

  1. b) aria construitã și desfãșuratã, cu principalele destinații ale încãperilor și ale spațiilor aferente construcției;
  2. c) numãrul compartimentelor de incendiu și ariile acestora;
  3. d) precizãri referitoare la numãrul maxim de utilizatori: persoane, animale etc.;
  4. e) prezența permanentã a persoanelor, capacitatea de autoevacuare a acestora;
  5. f) capacitãți de depozitare sau adãpostire;
  6. g) caracteristicile proceselor tehnologice și cantitãțile de substanțe periculoase, potrivit clasificãrii din

Hotãrârea Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activitãților care prezintã pericole de accidente majore în

care sunt implicate substanțe periculoase, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 25

februarie 2003;

  1. h) numãrul cãilor de evacuare și, dupã caz, al refugiilor.
  2. Precizãri privind instalațiile utilitare aferente clãdirii sau amenajãrii: de încãlzire, ventilare, climatizare,

electrice, gaze, automatizare etc., precum și a componentelor lor, din care sã rezulte cã acestea nu contribuie la

inițierea, dezvoltarea și propagarea unui incendiu, nu constituie risc de incendiu pentru elementele de construcție

sau obiectele din încãperi ori adiacente acestora, iar în cazul unui incendiu se asigurã condiții pentru evacuarea

persoanelor.

  1. Riscul de incendiu
  2. Identificarea și stabilirea nivelurilor de risc de incendiu se fac potrivit reglementãrilor tehnice specifice,

luându-se în considerare:

  1. a) densitatea sarcinii termice;
  2. b) clasele de reacție la foc, stabilite potrivit criteriilor din Regulamentul privind clasificarea și încadrarea

produselor pentru construcții pe baza performanțelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al

ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului și al ministrului administrației și internelor nr.

1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, din

reglementãrile tehnice specifice, precum și din caracteristicile și proprietãțile fizico-chimice ale materialelor și

substanțelor utilizate;

  1. c) sursele potențiale de aprindere și împrejurãrile care pot favoriza aprinderea și, dupã caz, timpul minim de

aprindere, precum și timpul de atingere a fazei de incendiu generalizat.

  1. Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc pentru fiecare încãpere, spațiu, zonã, compartiment, potrivit

reglementãrilor tehnice, în funcție de densitatea sarcinii termice, funcțiunea spațiilor, încãperilor, respectiv de

natura activitãților desfãșurate, de comportarea la foc a elementelor de construcții și de caracteristicile de ardere

a materialelor și substanțelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, și se precizeazã în scenariul de

securitate la incendiu întocmit pentru clãdirea în ansamblu, amenajarea ori compartimentul de incendiu.

  1. Pentru situațiile prevãzute la art. 10 alin. (1) din metodologie se stabilesc, dupã caz, mãsuri alternative

pentru reducerea riscului de incendiu, pentru încadrarea în nivelul prevãzut în reglementãrile tehnice.

  1. Nivelurile criteriilor de performanțã privind securitatea la incendiu

3.1. Stabilitatea la foc

Stabilitatea la foc se estimeazã potrivit prevederilor normelor generale de apãrare împotriva incendiilor și

reglementãrilor tehnice, în funcție de:

  1. a) rezistența la foc a principalelor elemente de construcție (în special a celor portante sau cu rol de

compartimentare), stabilitã potrivit criteriilor din Regulamentul privind clasificarea și încadrarea produselor

pentru construcții pe baza performanțelor de comportare la foc, reglementãrilor tehnice și standardelor europene

de referințã;

  1. b) gradul de rezistențã la foc a construcției sau a compartimentului de incendiu, conform reglementãrilor

tehnice.

3.2. Limitarea apariției și propagãrii focului și fumului în interiorul construcției

Pentru asigurarea limitãrii propagãrii incendiului și efluenților incendiului în interiorul

construcției/compartimentului de incendiu se precizeazã:

  1. a) compartimentarea antifoc și elementele de protecție a golurilor funcționale din elementele de

compartimentare;

  1. b) mãsurile constructive adaptate la utilizarea construcției, respectiv acțiunea termicã estimatã în construcție,

pentru limitarea propagãrii incendiului în interiorul compartimentului de incendiu și în afara lui: pereții,

planșeele rezistente la foc și elementele de protecție a golurilor din acestea, precum și posibilitatea de întrerupere

a continuitãții golurilor din elementele de construcții;

  1. c) sistemele de evacuare a fumului și, dupã caz, a gazelor fierbinți;
  2. d) instalarea de bariere contra fumului, de exemplu uși etanșe la fum;
  3. e) sistemele și instalațiile de detectare, semnalizare și stingere a incendiului;
  4. f) mãsurile de protecție la foc pentru instalațiile de ventilare-climatizare, de exemplu: canale de ventilare

rezistente la foc, clapete antifoc etc.;

  1. g) mãsurile constructive pentru fațade, pentru împiedicarea propagãrii focului la pãrțile adiacente ale aceleiași

clãdiri.

3.3. Limitarea propagãrii incendiului la vecinãtãți

Pentru asigurarea limitãrii propagãrii incendiilor la vecinãtãți se precizeazã:

  1. a) distanțele de siguranțã asigurate conform reglementãrilor tehnice sau mãsurile alternative conforme cu

reglementãrile tehnice, atunci când aceste distanțe nu pot fi realizate;

  1. b) mãsurile constructive pentru limitarea propagãrii incendiului pe fațade și pe acoperiș, de exemplu

performanța la foc exterior a acoperișului/învelitorii de acoperiș;

  1. c) dupã caz, mãsuri de protecție activã.

3.4. Evacuarea utilizatorilor

  1. Pentru cãile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se precizeazã:
  2. a) alcãtuirea constructivã a cãilor de evacuare, separarea de alte funcțiuni prin elemente de separare la foc și

fum, protecția golurilor din pereții ce le delimiteazã;

  1. b) mãsuri pentru asigurarea controlului fumului, de exemplu prevederea de instalații de presurizare și alte

sisteme de control al fumului;

  1. c) tipul scãrilor, forma și modul de dispunere a treptelor: interioare, exterioare deschise, cu rampe drepte sau

curbe, cu trepte balansate etc.;

  1. d) geometria cãilor de evacuare: gabarite – lãțimi, înãlțimi, pante etc.;
  2. e) timpii/lungimile de evacuare;
  3. f) numãrul fluxurilor de evacuare;
  4. g) existența iluminatului de siguranțã, tipul și sursa de alimentare cu energie electricã de rezervã;
  5. h) prevederea de dispozitive de siguranțã la uși;
  6. i) timpul de siguranțã a cãilor de evacuare și, dupã caz, a refugiilor;
  7. j) marcarea cãilor de evacuare.
  8. Dacã este cazul, se precizeazã mãsurile pentru accesul și evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilitãți,

bolnavilor și ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu.

  1. Se fac precizãri privind asigurarea condițiilor de salvare a persoanelor, a animalelor și evacuarea bunurilor

pe timpul intervenției.

3.5. Securitatea forțelor de intervenție

  1. Se precizeazã amenajãrile pentru accesul forțelor de intervenție în clãdire și incintã, pentru autospeciale și

pentru ascensoarele de incendiu.

  1. Se precizeazã caracteristicile tehnice și funcționale ale acceselor carosabile și ale cãilor de intervenție ale

autospecialelor, proiectate conform reglementãrilor tehnice, regulamentului general de urbanism și

reglementãrilor specifice de aplicare, referitoare la:

  1. a) numãrul de accese;
  2. b) dimensiuni/gabarite;
  3. c) trasee;
  4. d) realizare și marcare.
  5. Pentru ascensoarele de pompieri se precizeazã:
  6. a) tipul, numãrul și caracteristicile acestora;
  7. b) amplasarea și posibilitãțile de acces, sursa de alimentare cu energie electricã de rezervã;
  8. c) timpul de siguranțã a ascensoarelor de pompieri.
  9. Se fac precizãri privind asigurarea condițiilor de salvare a persoanelor, a animalelor și evacuarea bunurilor

pe timpul intervenției.

  1. Echiparea și dotarea cu mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor
  2. Se precizeazã nivelul de echipare și dotare cu mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor, conform

prevederilor normelor generale de apãrare împotriva incendiilor, a normelor specifice de apãrare împotriva

incendiilor, precum și a reglementãrilor tehnice specifice.

  1. Pentru sistemele, instalațiile și dispozitivele de semnalizare, alarmare și alertare în caz de incendiu se

specificã:

  1. a) tipul și parametrii funcționali specifici instalațiilor respective;
  2. b) timpul de alarmare prevãzut;
  3. c) zonele protejate/de detectare la incendiu.
  4. Pentru sistemele, instalațiile și dispozitivele de limitare și stingere a incendiilor se specificã:
  5. a) tipul și parametrii funcționali: stingere cu apã, gaze/aerosoli, spumã, pulberi; acționare manualã sau manualã

și automatã; debite, intensitãți de stingere și stropire, cantitãți calculate de substanțã de stingere, concentrații de

stingere proiectate pe duratã de timp normatã, presiuni, rezerve de substanțã de stingere, surse de alimentare etc.;

  1. b) timpul normat de funcționare;
  2. c) zonele, încãperile, spațiile, instalațiile echipate cu astfel de mijloace de apãrare împotriva incendiilor.
  3. Pentru stingãtoare, alte aparate de stins incendii, utilaje, unelte și mijloace de intervenție se specificã:
  4. a) tipul și caracteristicile de stingere asigurate;
  5. b) numãrul și modul de amplasare în funcție de parametrii specifici: cantitatea de materiale

combustibile/volumul de lichide combustibile, suprafața, destinația, clasa de incendiu etc.;

  1. Condiții specifice pentru asigurarea intervenției în caz de incendiu

În funcție de categoria de importanțã a construcției, tipul acesteia, riscurile de incendiu, amplasarea

construcției sau a amenajãrii, se specificã:

  1. a) sursele de alimentare cu apã, substanțele de stingere și rezervele asigurate;
  2. b) poziționarea racordurilor de alimentare cu energie electricã, gaze și, dupã caz, alte utilitãți;
  3. c) date privind serviciul privat pentru situații de urgențã, conform criteriilor de performanțã;
  4. d) zonele, încãperile, spațiile în care se gãsesc substanțele și materialele periculoase și pentru care sunt

necesare produse de stingere și echipamente speciale (se precizeazã inclusiv cantitãțile respective și starea în

care se aflã), precum și tipul echipamentului individual de protecție a personalului.

  1. Mãsuri tehnico-organizatorice
  2. Se stabilesc condițiile și mãsurile necesar a fi luate, potrivit reglementãrilor tehnice, în funcție de situația

existentã.

  1. Se apreciazã modul de încadrare a construcției sau amenajãrii în nivelurile de performanțã prevãzute de

reglementãrile tehnice și, dupã caz, se stabilesc mãsuri pentru îmbunãtãțirea parametrilor și a nivelurilor de

performanțã pentru securitatea la incendiu, dupã caz.

  1. Se precizeazã condițiile sau recomandãrile care trebuie avute în vedere la întocmirea documentelor de

organizare a apãrãrii împotriva incendiilor, aferente construcției ori amenajãrii respective.

OMAI nr.163 / 2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor

OMAI nr. 262/2010 privind dispozitii generale de aparare impotriva incendiilor la spatii pentru birouri

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

OMAI no. 163 / 2007 for the approval of the General Fire Protection Rules

ORDIN Nr. 163 din 28 februarie 2007
pentru aprobarea Normelor generale de aparare împotriva incendiilor
EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 216 din 29 martie 2007
Având în vedere prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind
apararea împotriva incendiilor,
în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 604/2003, cu modificarile si
completarile ulterioare,
ministrul administratiei si internelor emite prezentul ordin.
ART. 1
Se aproba Normele generale de aparare împotriva incendiilor, prevazute în anexa
care face parte integranta din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicarii în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 3
Pe data intrarii în vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului de
interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire si stingere a
incendiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 9
octombrie 1998, Ordinul ministrului de interne nr. 1.023/1999 privind aprobarea
Dispozitiilor generale de ordine interioara pentru prevenirea si stingerea incendiilor –
D.G.P.S.I.-001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22
februarie 2000, Ordinul ministrului de interne nr. 88/2001 pentru aprobarea
Dispozitiilor generale privind echiparea si dotarea constructiilor, instalatiilor
tehnologice si a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire si stingere a
incendiilor – D.G.P.S.I.-003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
583 din 18 septembrie 2001, cu modificarile ulterioare, Ordinul ministrului de
interne nr. 138/2001 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind organizarea
activitatii de aparare împotriva incendiilor – D.G.P.S.I.-005, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 septembrie 2001, precum si orice alte
dispozitii contrare.
p. Ministrul administratiei si internelor,
Anghel Andreescu,
secretar de stat
ANEXA 1
NORME GENERALE
de aparare împotriva incendiilor
CAP. 1
Dispozitii generale
ART. 1
Normele generale de aparare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme
generale, stabilesc principiile, criteriile de performanta si conditiile tehnice generale
privind asigurarea cerintei esentiale „securitate la incendiu” pentru constructii,
instalatii si amenajari, precum si regulile si masurile generale de prevenire si stingere
a incendiilor.
ART. 2
Scopul prezentelor norme generale este prevenirea si reducerea riscurilor de
incendii si asigurarea conditiilor pentru limitarea propagarii si dezvoltarii incendiilor,
prin masuri tehnice si organizatorice, pentru protectia utilizatorilor, a fortelor care
actioneaza la interventie, a bunurilor si mediului împotriva efectelor situatiilor de
urgenta determinate de incendii.
ART. 3
Prezentele norme generale se aplica la proiectarea, executarea si exploatarea
constructiilor, instalatiilor si a amenajarilor, la lucrarile de modernizare, extindere,
schimbare a destinatiei celor existente, precum si la organizarea si desfasurarea
activitatilor de aparare împotriva incendiilor si la echiparea cu mijloace tehnice de
aparare împotriva incendiilor.
ART. 4
Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autoritatile administratiei publice
centrale si locale, pentru toate celelalte persoane juridice, precum si pentru
persoanele fizice aflate pe teritoriul României.
CAP. 2
Organizarea si desfasurarea activitatii de aparare împotriva incendiilor
SECTIUNEA 1
Continutul organizarii activitatii de aparare împotriva incendiilor
ART. 5
Organizarea apararii împotriva incendiilor presupune:
a) stabilirea structurilor cu atributii în domeniul apararii împotriva incendiilor;
b) elaborarea, aprobarea si difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispozitii,
hotarâri si altele asemenea, prin care se stabilesc raspunderi pe linia apararii
împotriva incendiilor;
c) elaborarea, aprobarea si difuzarea documentelor si evidentelor specifice privind
apararea împotriva incendiilor;
d) organizarea apararii împotriva incendiilor la locurile de munca;
e) planificarea si executarea de controale proprii periodice, în scopul depistarii,
cunoasterii si înlaturarii oricaror stari de pericol care pot favoriza initierea sau
dezvoltarea incendiilor;
f) analiza periodica a capacitatii de aparare împotriva incendiilor;
g) elaborarea de programe de optimizare a activitatii de aparare împotriva
incendiilor;
h) îndeplinirea criteriilor si a cerintelor de instruire, avizare, autorizare, atestare,
certificare, agrementare, prevazute de actele normative în vigoare;
i) realizarea unui sistem operativ de observare si anuntare a incendiului, precum si
de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
j) asigurarea functionarii la parametrii proiectati a mijloacelor tehnice de aparare
împotriva incendiilor;
k) planificarea interventiei salariatilor, a populatiei si a fortelor specializate, în caz
de incendiu;
l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor si stabilirea
împrejurarilor si a factorilor determinanti, precum si a unor masuri conforme cu
realitatea;
m) reglementarea raporturilor privind apararea împotriva incendiilor în relatiile
generate de contracte/conventii;
n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fisele de
instruire.
SECTIUNEA a 2-a
Structuri cu atributii de aparare împotriva incendiilor
ART. 6
(1) În cadrul autoritatilor administratiei publice centrale si al celorlalte organe
centrale de specialitate, al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, al
consiliilor judetene, municipale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, orasenesti
si comunale, al institutiilor publice si al operatorilor economici, în functie de nivelul
riscului de incendiu si de specificul activitatii, se constituie, dupa caz, urmatoarele
structuri cu atributii de aparare împotriva incendiilor:
a) compartiment de aparare împotriva incendiilor, compus din doua sau mai multe
cadre tehnice sau personal de specialitate cu atributii în domeniul apararii împotriva
incendiilor;
b) cadru tehnic sau personal de specialitate cu atributii în domeniul apararii
împotriva incendiilor numit exclusiv pentru aceasta activitate, conform legii;
c) serviciu public voluntar sau privat pentru situatii de urgenta.
(2) În vederea îndeplinirii atributiilor pe linia apararii împotriva incendiilor,
consiliile locale si operatorii economici care nu au obligatia, prin lege, sa angajeze
cel putin un cadru tehnic cu atributii în domeniul apararii împotriva incendiilor sau
personal de specialitate, prevazut la alin. (1) lit. b), pot desemna din rândul
personalului propriu un salariat care sa îndeplineasca si atributii specifice în
domeniul apararii împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoana
fizica sau juridica atestata, în conditiile legii.
ART. 7
(1) La nivelul unitatii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atributii în
domeniul apararii împotriva incendiilor prevazut la art. 6 alin. (1) lit. b) se
desemneaza de consiliul local.
(2) Activitatile de prevenire a incendiilor se desfasoara de catre personalul din
compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situatii de
urgenta, pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General pentru Situatii de
Urgenta si aprobat prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
ART. 8
Atributiile pentru structurile prevazute la art. 6 se stabilesc si se detaliaza astfel
încât sa permita îndeplinirea obligatiilor legale care revin administratorului
operatorului economic/conducatorului institutiei, respectiv autoritatilor administratiei
publice.
ART. 9
Pentru celelalte categorii de salariati atributiile din domeniul apararii împotriva
incendiilor se stabilesc în fisele posturilor.
SECTIUNEA a 3-a
Actele de autoritate, documente specifice si evidente privind apararea împotriva
incendiilor
ART. 10
Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform legii, de
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sunt norme, reglementari tehnice si
dispozitii generale privind apararea împotriva incendiilor.
ART. 11
Actele de autoritate si documentele specifice privind apararea împotriva
incendiilor emise de ministere/celelalte organe ale administratiei publice centrale
sunt:
a) strategia sectoriala privind apararea împotriva incendiilor în domeniul de
competenta;
b) norme si reglementari tehnice specifice de aparare împotriva incendiilor;
c) metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de
incendiu specifice domeniului de competenta;
d) programe de informare si educatie specifice;
e) programe de optimizare a capacitatii de aparare împotriva incendiilor;
f) raportul anual de evaluare a nivelului de aparare împotriva incendiilor;
g) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atributii
în domeniul apararii împotriva incendiilor.
ART. 12
Actele de autoritate si documentele specifice privind apararea împotriva
incendiilor emise de consiliul judetean/Consiliul General al Municipiului Bucuresti
sunt:
a) hotarârea de aprobare a planului de analiza si acoperire a riscurilor aferent
judetului sau municipiului Bucuresti;
b) reguli si dispozitii specifice de aparare împotriva incendiilor pentru domeniul
public si privat al unitatii administrativ-teritoriale;
c) raportul anual de evaluare a capacitatii de aparare împotriva incendiilor;
d) programe de optimizare a capacitatii de aparare împotriva incendiilor;
e) hotarâre de înfiintare a unor centre de formare si evaluare a personalului din
serviciile publice voluntare pentru situatii de urgenta;
f) decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atributii
în domeniul apararii împotriva incendiilor.
ART. 13
Actele de autoritate si documentele specifice privind apararea împotriva
incendiilor emise de prefect sunt masurile obligatorii privind apararea împotriva
incendiilor, valabile la nivelul judetului.
ART. 14
Actele de autoritate privind apararea împotriva incendiilor emise de consiliul local
sunt:
a) decizia de aprobare a planului de analiza si acoperire a riscurilor aferent unitatii
administrativ-teritoriale pe care o reprezinta;
b) hotarâri privind modul de organizare a apararii împotriva incendiilor în unitatea
administrativ-teritoriala;
c) reguli si masuri specifice de aparare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul si
natura riscurilor locale;
d) dispozitie privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
e) raportul semestrial de evaluare a capacitatii de aparare împotriva incendiilor;
f) masuri de optimizare a capacitatii de aparare împotriva incendiilor;
g) documente privind serviciul public voluntar pentru situatii de urgenta: hotarâre
de înfiintare, regulament de organizare si functionare, dispozitie de numire a sefului
serviciului;
h) dispozitia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu
atributii în domeniul apararii împotriva incendiilor, conform legii.
ART. 15
Documentele specifice privind apararea împotriva incendiilor emise de primar
sunt:
a) planul de analiza si acoperire a riscurilor;
b) fisa localitatii/sectorului, la solicitarea inspectoratului judetean/al municipiului
Bucuresti pentru situatii de urgenta, conform modelului prezentat în anexa nr. 6 la
Regulamentul de planificare, organizare, pregatire si desfasurare a activitatii de
prevenire a situatiilor de urgenta, aprobat prin Ordinul ministrului administratiei si
internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885
din 31 octombrie 2006; un exemplar din fisa localitatii se trimite la inspectoratul
judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta;
c) raport de analiza a dotarii cu mijloace de aparare împotriva incendiilor, întocmit
anual, la o data anterioara definitivarii bugetului local.
ART. 16
Documentele si evidentele specifice apararii împotriva incendiilor la unitatile
administrativ-teritoriale trebuie sa cuprinda cel putin:
a) planul de analiza si acoperire a riscurilor;
b) fisa localitatii, la solicitarea inspectoratului judetean/al municipiului Bucuresti
pentru situatii de urgenta;
c) avizele si autorizatiile de securitate la incendiu, obtinute pentru constructiile,
instalatiile tehnologice si pentru alte amenajari din patrimoniul propriu, însotite de
documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
d) date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situatii de urgenta,
conform criteriilor de performanta;
e) lista operatorilor economici/institutiilor cu care s-au încheiat contracte de
închiriere/conventii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora si a numarului
si termenului de valabilitate ale contractului/conventiei; registrele pentru evidenta
permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miristilor;
f) rapoarte de interventie ale serviciului public voluntar pentru situatii de urgenta;
g) fisele de instruire, conform reglementarilor specifice;
h) evidenta exercitiilor de interventie efectuate cu serviciul public voluntar pentru
situatii de urgenta, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;
i) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autoritatii de
stat competente;
j) programe/planuri cuprinzând masuri si actiuni proprii sau rezultate în urma
constatarilor autoritatilor de control pentru respectarea reglementarilor în domeniu.
ART. 17
Actele de autoritate privind apararea împotriva incendiilor emise de
administratorul operatorului economic/conducatorul institutiei sunt:
a) dispozitie privind stabilirea modului de organizare si a responsabilitatilor
privind apararea împotriva incendiilor;
b) instructiuni de aparare împotriva incendiilor si atributii ale salariatilor la
locurile de munca;
c) dispozitie privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
d) dispozitie privind organizarea instruirii personalului;
e) dispozitie de constituire a serviciului privat pentru situatii de urgenta ori
contract/conventie cu un alt serviciu privat pentru situatii de urgenta;
f) dispozitie de sistare a lucrarilor de constructii/oprire a functionarii ori utilizarii
constructiilor/amenajarilor, în cazul anularii avizului/autorizatiei de securitate la
incendiu;
g) reguli si masuri de aparare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea,
transportul si depozitarea substantelor periculoase specifice produselor sale;
h) conventii/contracte cuprinzând raspunderile ce revin partilor pe linia apararii
împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinta asupra
bunurilor imobile/antrepriza;
i) dispozitia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu
atributii în domeniul apararii împotriva incendiilor, conform legii;
j) masuri speciale de aparare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare
sau secetoase.
ART. 18
Documentele si evidentele specifice apararii împotriva incendiilor ale operatorilor
economici/institutiilor mentionate la art. 5 lit. c) trebuie sa cuprinda cel putin:
a) planul de analiza si acoperire a riscurilor al unitatii administrativ-teritoriale, în
partea ce revine operatorului economic/institutiei;
b) fisa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul
de planificare, organizare, pregatire si desfasurare a activitatii de prevenire a
situatiilor de urgenta, aprobat prin Ordinul ministrului administratiei si internelor nr.
1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31
octombrie 2006; un exemplar din fisa obiectivului se trimite la inspectoratul
judetean/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta;
c) raportul anual de evaluare a nivelului de aparare împotriva incendiilor;
d) documentatia tehnica specifica, conform legii: scenarii de securitate la incendiu,
identificarea si analiza riscurilor de incendiu etc.;
e) avizele/autorizatiile de securitate la incendiu, însotite de documentele vizate
spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
f) certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele
tehnice de aparare împotriva incendiilor si echipamentele specifice de protectie
utilizate;
g) registrele instalatiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii dupa
atestatele firmelor care au efectuat/efectueaza proiectarea, montarea, verificarea,
întretinerea, repararea acestora sau care efectueaza servicii în domeniu;
h) registrul pentru evidenta permiselor de lucru cu focul;
i) date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situatii de urgenta,
conform criteriilor de performanta;
j) lista operatorilor economici/institutiilor cu care a încheiat contracte de
închiriere/conventii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora si a
numarului si termenului de valabilitate ale contractului;
k) planurile de protectie împotriva incendiilor;
l) evidenta exercitiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor
constructiei;
m) evidenta exercitiilor de interventie efectuate, având anexate concluziile
rezultate din efectuarea acestora;
n) rapoartele de interventie ale serviciului privat pentru situatii de urgenta;
o) fisele de instruire, conform reglementarilor specifice;
p) lista cu substantele periculoase, clasificate potrivit legii;
q) grafice de întretinere si verificare, conform instructiunilor
producatorului/furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalatii si sisteme
care pot genera incendii sau care se utilizeaza în caz de incendiu;
r) rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autoritatii de
stat competente;
s) programe/planuri cuprinzând masuri si actiuni proprii sau rezultate în urma
constatarilor autoritatilor de control pentru respectarea reglementarilor în domeniu.
ART. 19
Documentele si evidentele specifice privind apararea împotriva incendiilor se
actualizeaza de catre cei care le-au întocmit si aprobat, daca:
a) s-au produs modificari ale actelor normative si ale reglementarilor tehnice care
au stat la baza emiterii acestora;
b) s-au produs modificari ale personalului cu atributii stabilite conform acestora;
c) s-au produs modificari referitoare la constructii, instalatii sau la specificul
activitatii.
ART. 20
(1) Prevederile art. 17 si 18 se aplica la operatorii economici si la institutiile care
au un numar de salariati cel putin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru
întreprinderile mici.
(2) Pentru operatorii economici, institutiile si alte persoane juridice ce desfasoara
activitati în domeniu reglementat de o autoritate, care nu se încadreaza în prevederile
alin. (1), administratorul, conducatorul sau persoana cu functii de conducere, dupa
caz, asigura organizarea activitatii de aparare împotriva incendiilor prin emiterea
urmatoarelor documente:
a) instructiuni de aparare împotriva incendiilor si atributii ale salariatilor la locurile
de munca;
b) reglementarea lucrului cu foc deschis si a fumatului;
c) organizarea instruirii personalului;
d) dispozitie de sistare a lucrarilor de constructii/oprire a functionarii ori utilizarii
constructiilor/amenajarilor, în cazul anularii avizului/autorizatiei de securitate la
incendiu;
e) reguli si masuri de aparare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea,
transportul si depozitarea substantelor periculoase specifice produselor sale.
(3) Operatorii economici, institutiile si celelalte persoane juridice prevazute la alin.
(2) asigura urmatoarele documente si evidente specifice apararii împotriva
incendiilor:
a) documentatia tehnica specifica, conform legii: scenarii de securitate la incendiu,
identificarea si analiza riscurilor de incendiu etc.;
b) avize/autorizatii de securitate la incendiu, însotite de documentele vizate spre
neschimbare care au stat la baza emiterii lor;
c) certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele
tehnice de aparare împotriva incendiilor si echipamentele specifice de protectie
utilizate;
d) registrul pentru evidenta permiselor de lucru cu focul;
e) organizarea apararii împotriva incendiilor la locul de munca;
f) fisele de instruire, conform reglementarilor specifice;
g) lista cu substantele periculoase, clasificate potrivit legii;
h) rapoartele întocmite în urma controalelor autoritatii de stat si masurile si
actiunile proprii sau rezultate în urma constatarilor autoritatilor de control pentru
respectarea reglementarilor în domeniu.
SECTIUNEA a 4-a
Organizarea activitatii de aparare împotriva incendiilor la locul de munca
ART. 21
Organizarea activitatii de aparare împotriva incendiilor la locul de munca,
prevazuta la art. 5 lit. d) din prezentul ordin, are ca scop asigurarea conditiilor care sa
permita salariatilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii si cu mijloacele tehnice pe
care le au la dispozitie, sa actioneze eficient pentru prevenirea si stingerea
incendiilor, evacuarea si salvarea utilizatorilor constructiei, evacuarea bunurilor
materiale, precum si pentru înlaturarea efectelor distructive provocate în caz de
incendii, explozii sau accidente tehnice.
ART. 22
(1) Prin loc de munca, în întelesul prevederilor prezentelor norme generale, se
întelege:
a) sectie, sector, hala/atelier de productie, filiala, punct de lucru si altele asemenea;
b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;
c) atelier de întretinere, reparatii, confectionare, prestari de servicii, proiectare si
altele asemenea;
d) utilaj, echipament, instalatie tehnologica, sistem, statie, depozit de distributie
carburanti pentru autovehicule, depozit cu astfel de produse, punct de desfacere a
buteliilor cu GPL pentru consumatori;
e) laborator;
f) magazin, raion sau stand de vânzare;
g) sala de spectacole, polivalenta, de reuniuni, de conferinte, de sport, centru si
complex cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrari si altele asemenea;
h) unitate de alimentatie publica, discoteca, club, sala de jocuri electronice si altele
asemenea;
i) cladire sau spatiu amenajat în cladire, având destinatia de îngrijire a sanatatii:
spital, policlinica, cabinet medical, sectie medicala, farmacie si altele asemenea;
j) constructie pentru cazare;
k) compartiment, sector, departament administrativ functional, constructie pentru
birouri, cu destinatie financiar-bancara;
l) biblioteca, arhiva;
m) cladire sau spatii amenajate în cladiri, având ca destinatie învatamântul,
supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adapostirea copiilor prescolari, elevilor,
studentilor, batrânilor, persoanelor cu dizabilitati sau lipsite de adapost;
n) lacas de cult, spatiu destinat vietii monahale;
o) cladire si/sau spatiu având destinatia de gara, autogara, aerogara si statie de
metrou;
p) ferma zootehnica sau agricola;
q) punct de recoltare de cereale paioase sau de exploatare forestiera;
r) amenajare temporara, în spatiu închis sau în aer liber.
(2) Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiasi cladiri îsi desfasoara
activitatea mai multi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane
fizice autorizate, locul de munca se delimiteaza la limita spatiilor utilizate de acestia,
iar utilitatile comune se repartizeaza, dupa caz, proprietarului cladirii ori, prin
întelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.
ART. 23
Organizarea apararii împotriva incendiilor la locul de munca consta în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidenta a materialelor si dotarilor
tehnologice care prezinta pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot
aparea si a mijloacelor care le pot genera, precum si prin stabilirea si aplicarea
masurilor specifice de prevenire a incendiilor;
b) organizarea interventiei de stingere a incendiilor;
c) afisarea instructiunilor de aparare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvarii utilizatorilor si a evacuarii bunurilor, prin întocmirea si
afisarea planurilor de protectie specifice si prin mentinerea conditiilor de evacuare pe
traseele stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de munca, desfasurarea
propriu-zisa si verificarea efectuarii acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a
altor inscriptii ori mijloace de atentionare.
ART. 24
La stabilirea masurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestarii surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor si a deseurilor combustibile susceptibile a se aprinde,
cu respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor, prevazute în
documentatia tehnica de proiectare;
d) verificarea spatiilor la terminarea programului de lucru;
e) mentinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatarii
diferitelor instalatii, echipamente si utilaje tehnologice.
ART. 25
(1) Organizarea interventiei de stingere a incendiilor la locul de munca cuprinde:
a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare si de alertare în caz de incendiu a
personalului de la locul de munca, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru
situatii de urgenta, a conducatorului locului de munca,
proprietarului/patronului/administratorului, precum si a specialistilor si a altor forte
stabilite sa participe la stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalatiilor si a dispozitivelor de limitare a propagarii si de
stingere a incendiilor, a stingatoarelor si a altor aparate de stins incendii, a
mijloacelor de salvare si de protectie a personalului, precizându-se numarul de
mijloace tehnice care trebuie sa existe la fiecare loc de munca;
c) stabilirea componentei echipelor care trebuie sa asigure salvarea si evacuarea
persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru si în afara programului;
d) organizarea efectiva a interventiei, prin nominalizarea celor care trebuie sa
utilizeze sau sa puna în functiune mijloacele tehnice din dotare de stingere si de
limitare a propagarii arderii ori sa efectueze manevre sau alte operatiuni la instalatiile
utilitare si, dupa caz, la echipamente si utilaje tehnologice.
(2) Datele privind organizarea activitatii de stingere a incendiilor la locul de
munca prevazute la alin. (1) se înscriu într-un formular tiparit pe un material
rezistent, de regula carton, si se afiseaza într-un loc vizibil, estimat a fi mai putin
afectat în caz de incendiu.
(3) Datele se completeaza de conducatorul locului de munca si se aproba de cadrul
tehnic sau de persoana desemnata sa îndeplineasca atributii de aparare împotriva
incendiilor.
(4) Structura-cadru a formularului prevazut la alin. (2) este prezentata în anexa nr.
1 la prezentele norme generale, aceasta putând fi completata, dupa caz, si cu alte date
si informatii.
ART. 26
(1) Interventia la locul de munca presupune:
a) alarmarea imediata a personalului de la locul de munca sau a utilizatorilor prin
mijloace specifice, anuntarea incendiului la fortele de interventie, precum si la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapida si în siguranta a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentarii cu energie electrica, gaze si fluide combustibile a
consumatorilor si efectuarea altor interventii specifice la instalatii si utilaje de catre
persoanele anume desemnate;
d) actionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de aparare
împotriva incendiilor din dotare si verificarea intrarii în functiune a instalatiilor si a
sistemelor automate si, dupa caz, actionarea lor manuala;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu si protejarea echipamentelor care pot
fi deteriorate în timpul interventiei;
f) protectia personalului de interventie împotriva efectelor negative ale incendiului:
temperatura, fum, gaze toxice;
g) verificarea amanuntita a locurilor în care se poate propaga incendiul si unde pot
aparea focare noi, actionându-se pentru stingerea acestora.
(2) Pentru efectuarea operatiunilor prevazute la alin. (1) nominalizarea se face
pentru fiecare schimb de activitate, precum si în afara programului de lucru, în zilele
de repaus si sarbatori legale.
ART. 27
Pentru perioadele în care activitatea normala este întrerupta, de exemplu, noaptea,
în zilele nelucratoare, în sarbatorile legale sau în alte situatii, este obligatorie
asigurarea masurilor corespunzatoare de aparare împotriva incendiilor.
ART. 28
Planurile de protectie împotriva incendiilor prevazute la art. 18 lit. k) si art. 23 lit.
d) sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare si de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca
fiind periculoase;
c) planul de interventie.
ART. 29
(1) Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente
diferentiate în functie de tipul si destinatia constructiei si de numarul persoanelor
care se pot afla simultan în aceasta si se întocmesc astfel:
a) pe nivel, daca se afla simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încaperi, daca în ele se afla cel putin 50 de persoane;
c) pentru încaperile destinate cazarii, indiferent de numarul de locuri.
(2) Planurile de evacuare se afiseaza pe fiecare nivel, pe caile de acces si în
locurile vizibile, astfel încât sa poata fi cunoscute de catre toate persoanele, iar în
încaperi, pe partea interioara a usilor.
(3) Planul de evacuare se întocmeste pe baza schitei nivelului sau a încaperii, pe
care se marcheaza cu culoare verde traseele de evacuare prin usi, coridoare si case de
scari sau scari exterioare.
(4) Pe planurile de evacuare se indica locul mijloacelor tehnice de aparare
împotriva incendiilor: stingatoare, hidranti interiori, butoane si alte sisteme de
alarmare si alertare a incendiilor, posibilitatile de refugiu, încaperi speciale, terase,
precum si interdictia de folosire a lifturilor în asemenea situatii.
(5) Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat în anexa nr. 2 la prezentele
norme generale.
ART. 30
(1) Planurile de depozitare si de evacuare a materialelor clasificate conform legii
ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încapere unde se afla asemenea
materiale.
(2) La amplasarea materialelor periculoase în spatiile de depozitare trebuie sa se
tina seama de comportarea lor specifica în caz de incendiu, atât ca posibilitati de
reactie reciproca, cât si de compatibilitatea fata de produsele de stingere.
(3) Planurile de depozitare si de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc
pe baza schitelor încaperilor respective, pe care se marcheaza zonele cu materiale
periculoase si se mentioneaza clasele acestora conform legii, cantitatile si codurile de
identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a
materialelor si ordinea prioritatilor se marcheaza cu culoare verde.
(4) Planuri de depozitare si de evacuare se întocmesc si pentru materialele si
bunurile combustibile care au o valoare financiara sau culturala deosebita.
(5) Planurile de depozitare se amplaseaza în locuri care se estimeaza a fi cel mai
putin afectate de incendiu si în apropierea locurilor de acces în încaperi, precum si la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea sa poata fi utile
fortelor de interventie.
ART. 31
(1) Planurile de interventie se întocmesc pentru asigurarea desfasurarii în conditii
de operativitate si eficienta a operatiunilor de interventie în situatii de urgenta,
potrivit legii.
(2) Planul de interventie se avizeaza de inspectoratul pentru situatii de urgenta
judetean/al municipiului Bucuresti.
(3) Modelul planului-cadru de interventie este prezentat în anexa nr. 3 la
prezentele norme generale.
ART. 32
Planurile de protectie împotriva incendiilor se actualizeaza ori de câte ori este
cazul, în functie de conditiile reale.
ART. 33
(1) Instructiunile de aparare împotriva incendiilor, prevazute la art. 23 lit. c), se
elaboreaza pentru locurile de munca stabilite de administrator/conducator, obligatoriu
pentru toate locurile cu risc de incendiu.
(2) Instructiunile de aparare împotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de aparare împotriva incendiilor din reglementarile în
vigoare;
b) obligatiile salariatilor privind apararea împotriva incendiilor;
c) regulile si masurile specifice de aparare împotriva incendiilor pentru exploatarea
instalatiilor potrivit conditiilor tehnice, tehnologice si organizatorice locale, precum
si pentru reparatii, revizii, întretinere, oprire si punere în functiune;
d) evidentierea elementelor care determina riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot aparea în caz de incendiu, cum sunt intoxicarile,
arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum si a regulilor si
masurilor de prevenire a acestora.
(3) Instructiunile de aparare împotriva incendiilor se elaboreaza de seful sectorului
de activitate, instalatie, sectie, atelier, se verifica de cadrul tehnic sau de persoana
desemnata sa îndeplineasca atributii de aparare împotriva incendiilor si se aproba de
administrator/conducator.
(4) Instructiunile de aparare împotriva incendiilor se afiseaza, în întregime sau în
sinteza, în functie de volumul lor si de conditiile de la locul de munca respectiv.
(5) Un exemplar al tuturor instructiunilor de aparare împotriva incendiilor se
pastreaza la cadrul tehnic sau la persoana desemnata sa îndeplineasca atributii de
aparare împotriva incendiilor.
ART. 34
Salariatii de la locurile de munca pentru care s-au întocmit instructiunile prevazute
la art. 33 au obligatia sa le studieze, sa le însuseasca si sa le aplice.
ART. 35
(1) Instructiunile de aparare împotriva incendiilor se completeaza în toate cazurile
cu informatiile din planurile de interventie, acolo unde acestea sunt întocmite.
(2) Instructiunile de aparare împotriva incendiilor se actualizeaza la modificari,
modernizari, dezvoltari, reprofilari si la aparitia unor noi reglementari.
(3) Fiecare instructiune de aparare împotriva incendiilor trebuie sa aiba înscrisa
data întocmirii/reviziei si data aprobarii.
ART. 36
(1) Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare si/sau
informare, prevazute la art. 23 lit. f), se executa, se amplaseaza si se monteaza
conform reglementarilor si standardelor de referinta.
(2) În anumite situatii, indicatoarele pot fi însotite de înscrisuri explicative si în
limbi de circulatie internationala.
(3) Obligatia de a amplasa, de a monta si de a pastra integritatea indicatoarelor
revine conducatorului locului de munca.
CAP. 3
Norme generale de aparare împotriva incendiilor la proiectarea si executarea
constructiilor, instalatiilor si amenajarilor
SECTIUNEA 1
Îndeplinirea cerintei esentiale „securitate la incendiu”
ART. 37
Constructiile, instalatiile si amenajarile trebuie sa fie proiectate si executate astfel
încât, pe toata durata de viata a acestora, în cazul initierii unui incendiu, sa se
asigure:
a) estimarea stabilitatii elementelor portante pentru o perioada determinata de
timp;
b) limitarea aparitiei si propagarii focului si fumului în interiorul constructiei;
c) limitarea propagarii incendiului la vecinatati;
d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în conditii de siguranta sau de a fi
salvati prin alte mijloace;
e) securitatea fortelor de interventie.
ART. 38
Cerinta esentiala „securitate la incendiu” trebuie asigurata prin masuri si reguli
specifice privind amplasarea, proiectarea, executia si exploatarea constructiilor,
instalatiilor si amenajarilor, precum si privind performantele si nivelurile de
performanta în conditii de incendiu ale structurilor de constructii, produselor pentru
constructii, instalatiilor aferente constructiilor si ale instalatiilor de protectie la
incendiu.
ART. 39
„Securitatea la incendiu” are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:
a) asigurarea masurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare si
executare a constructiilor, instalatiilor si amenajarilor si mentinerea lor la parametrii
proiectati în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementarilor
specifice;
b) echiparea si dotarea constructiilor, instalatiilor si amenajarilor cu mijloace
tehnice de aparare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile
reglementarilor specifice;
c) organizarea activitatii de aparare împotriva incendiilor;
d) asigurarea interventiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la
constructii, instalatii si amenajari, precum si a altor forte de salvare a persoanelor si
bunurilor.
ART. 40
(1) Riscul de incendiu se defineste prin produsul dintre probabilitatea initierii unui
incendiu într-o situatie tehnica data si importanta estimata a pagubelor produse de
incendiu.
(2) Identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu se fac prin metode si
proceduri specifice, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta, aprobata prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
(3) Riscul de incendiu se stabileste si se precizeaza prin niveluri de risc, pe zone,
încaperi, compartimente, cladiri si instalatii.
(4) Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în functie de riscul de
incendiu existent, de destinatia, de alcatuirea si de rezistenta la foc a elementelor de
constructii.
(5) Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc prin reglementari tehnice specifice.
(6) Depasirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementarile tehnice
specifice, este interzisa.
ART. 41
Satisfacerea cerintei esentiale „securitate la incendiu” pe întreaga durata de viata a
constructiei, instalatiei si a amenajarii se asigura, conform prevederilor
reglementarilor tehnice specifice, prin masuri interdependente, privind:
a) conformarea la foc a constructiilor;
b) asigurarea unor compartimente de incendiu, în cadrul constructiilor, în limite
normate, si a masurilor de limitare a propagarii incendiului în cadrul
constructiilor/compartimentelor de incendiu;
c) asigurarea stabilitatii constructiilor/compartimentelor de incendiu pentru o
perioada de timp normata;
d) mentinerea performantelor de reactie la foc si de rezistenta la foc ale produselor
pentru constructii pe timpul utilizarii acestora;
e) detectarea incendiilor în faza initiala prin sisteme si instalatii automate de
detectare, semnalizare si alarmare;
f) stingerea incendiilor cu sisteme ori instalatii adecvate si eficiente.
ART. 42
(1) Principalele performante de comportare la foc ale produselor pentru constructii
se refera la reactia la foc si la rezistenta la foc.
(2) Încadrarea produselor pentru constructii în clase de performanta privind
comportarea la foc se realizeaza pe baza criteriilor de performanta aferente claselor, a
valorilor criteriilor corespunzatoare fiecarei clase, precum si a metodelor de
determinare a acestora, în conditiile de utilizare finala, potrivit Regulamentului
privind clasificarea si încadrarea produselor de constructii pe baza performantelor de
comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor,
constructiilor si turismului si al ministrului de stat, ministrul administratiei si
internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
90 din 27 ianuarie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Nivelurile performantelor de comportare la foc a produselor pentru diferite
categorii de constructii, instalatii si amenajari se stabilesc potrivit reglementarilor
tehnice specifice.
ART. 43
Evaluarea rezistentei la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor metode
bazate pe încercari care utilizeaza scenarii de referinta conform standardelor
europene sau pe baza de calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurile
referitoare la calculul comportarii la foc a diferitelor tipuri de structuri.
ART. 44
Acoperisurile/învelitorile de acoperis se încadreaza în clase de performanta la foc
exterior, pe baza metodelor de încercare specifice din reglementarile tehnice, potrivit
prevederilor Regulamentului privind clasificarea si încadrarea produselor pentru
constructii pe baza comportarii la foc, elaborat de Inspectoratul General pentru
Situatii de Urgenta si aprobat prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
ART. 45
Reglementarile tehnice specifice nu trebuie sa creeze bariere pentru utilizarea
produselor pentru constructii care sunt conforme cu specificatiile tehnice relevante.
ART. 46
(1) Pentru categoriile de constructii stabilite prin lege, conditiile ce trebuie
asigurate conform reglementarilor tehnice specifice, precum si actiunile ce trebuie
întreprinse în caz de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la
incendiu, conform metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de
Urgenta si aprobate prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
(2) Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu si pentru alte categorii de
constructii, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.
ART. 47
(1) Activitatea de expertizare tehnica de securitate la incendiu se efectueaza de
catre experti tehnici atestati în conditiile legii, atunci când o reglementare sau un
organism cu atributii de control al statului prevede acest lucru ori când se refera la
situatiile prevazute mai jos:
a) pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnica a unor proiecte sau a
executiei unor lucrari de constructii;
b) la constructiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate
fenomenelor naturale, actiunilor umane, activitatilor tehnologice sau în vederea
determinarii, în orice stadiu, a starii tehnice a constructiei pentru evaluarea capacitatii
acesteia de satisfacere a cerintei „securitate la incendiu”.
(2) Pentru proiecte si constructii în curs de executie, prin expertizele tehnice de
securitate la incendiu se asigura respectarea integrala a masurilor de securitate la
incendiu stabilite în reglementarile tehnice în vigoare.
(3) Pentru constructiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu,
efectuate în situatiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile
reglementarilor tehnice, stabilesc, în functie de riscurile de incendiu actualizate,
masuri alternative care sa asigure nivelurile de performanta pentru securitatea la
incendiu stabilite prin reglementari tehnice specifice.
SECTIUNEA a 2-a
Stabilitatea la foc a constructiei
ART. 48
(1) În cazul producerii unui incendiu, structura portanta principala a unei
constructii trebuie sa-si mentina stabilitatea la foc, pentru a asigura:
a) securitatea utilizatorilor pentru o perioada normata de timp, cât se presupune ca
acestia ramân în cladire, precum si securitatea fortelor de interventie;
b) evitarea prabusirii cladirii;
c) îndeplinirea functiilor specifice ale produselor pentru constructii cu rol în
satisfacerea cerintei esentiale „securitatea la incendiu”, pe perioada de timp normata.
(2) Perioada de stabilitate la foc a elementelor de constructii care intra în alcatuirea
structurii portante principale a cladirii se precizeaza în reglementarile tehnice
specifice.
ART. 49
(1) Elementele de constructii care intra în alcatuirea cladirii pot fi cu sau fara rol
de separare la incendiu, care contribuie în mod pasiv sau activ la asigurarea
rezistentei la foc a constructiei.
(2) Elementele de constructii prevazute la alin. (1) si standardele de referinta
aferente sunt precizate în regulamentul mentionat la art. 42 alin. (2) din prezentul
ordin.
SECTIUNEA a 3-a
Limitarea izbucnirii, propagarii si dezvoltarii incendiului si a efluentilor
incendiului în interiorul si în afara incintei focarului de incendiu
ART. 50
Limitarea izbucnirii, propagarii si dezvoltarii incendiului si a efluentilor
incendiului în interiorul si în afara incintei focarului poate fi obtinuta, în principal,
prin una din urmatoarele masuri:
a) asigurarea nivelurilor corespunzatoare ale performantelor de reactie la foc si de
rezistenta la foc prevazute de reglementarile tehnice specifice pentru produsele
pentru constructii;
b) prevederea elementelor de separare a incendiului (pereti, plansee etc.), adaptate
la utilizarea constructiei, adica la actiunea termica estimata în constructie;
c) protejarea corespunzatoare a golurilor din elementele de separare a focului;
d) proiectarea corespunzatoare a fatadelor pentru împiedicarea propagarii focului
catre partile adiacente ale aceleiasi cladiri;
e) instalarea de bariere contra fumului, cum sunt usile etanse la fum.
f) prevederea sistemelor si a instalatiilor de detectare, semnalizare, stingere a
incendiului;
g) evacuarea fumului si a gazelor fierbinti prin sisteme adecvate;
h) crearea de diferente de presiune între zonele de constructie;
i) prevederea masurilor de protectie la foc pentru instalatiile de ventilareclimatizare,
cum sunt canalele de ventilare rezistente la foc, clapetele antifoc si altele
asemenea;
j) prevederea masurilor de protectie la foc pentru canalele si ghenele instalatiilor
aferente constructiilor, cum sunt: sanitare, încalzire, electrice si altele asemenea.
ART. 51
(1) Instalatiile de încalzire, ventilare, climatizare, electrice, automatizare si altele
asemenea, aferente constructiilor si amenajarilor, precum si subansamblurile lor
trebuie proiectate si realizate astfel încât:
a) sa nu initieze incendiu;
b) sa nu contribuie activ la dezvoltarea incendiului;
c) sa asigure limitarea propagarii incendiului;
d) sa nu constituie risc de incendiu pentru elementele de constructie sau pentru
obiectele din încaperi ori adiacente acestora;
e) suprafetele componente mari si suprafetele expuse ale subansamblurilor sa nu se
poata încalzi într-o masura inacceptabila;
f) în cazul unui incendiu, sa se poata asigura masuri eficiente de stingere a acestuia
si sa fie posibila salvarea persoanelor.
(2) Pentru evitarea pericolului de propagare a focului si a fumului la trecerea unei
instalatii de la un compartiment de incendiu la altul, se prevad masuri de protectie
conform reglementarilor tehnice specifice.
(3) Instalatiile de gaze naturale/gaze petroliere lichefiate (GPL), precum si
subansamblurile lor trebuie proiectate si realizate conform reglementarilor tehnice
specifice.
ART. 52
(1) Instalatiile de protectie împotriva incendiilor fac parte din masurile de protectie
activa la foc cu rol important în asigurarea cerintei esentiale „securitatea la incendiu”
a constructiilor, instalatiilor tehnologice si a amenajarilor, precum si pentru
securitatea utilizatorilor.
(2) Instalatiile de protectie împotriva incendiilor pot fi:
a) instalatii de detectare a gazelor inflamabile;
b) instalatii de inhibare a exploziei;
c) instalatii de detectare, semnalizare si alarmare la incendiu;
d) instalatii de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti;
e) instalatii de hidranti interiori, coloane uscate, hidranti exteriori;
f) instalatii speciale de stingere cu apa;
g) instalatii de stingere a incendiilor cu gaze;
h) instalatii de stingere a incendiilor cu spuma;
i) instalatii de stingere a incendiilor cu pulberi;
j) instalatii de stingere a incendiilor cu aerosoli.
ART. 53
Instalatiile de detectare a gazelor inflamabile trebuie sa asigure îndeplinirea
urmatoarelor criterii:
a) sa dispuna, în întreaga zona protejata, de detectoare adecvate, pentru a permite
ca prezenta gazului inflamabil sa fie detectata într-o faza incipienta;
b) sa fie prevazute cu mijloace de comunicare sigure între detectoare si o centrala
de colectare a informatiilor/echipament de control si semnalizare;
c) sa fie capabile sa reziste conditiilor de mediu în care sunt montate, astfel încât
sa-si poata îndeplini functiile pe parcursul duratei de viata normate.
ART. 54
Instalatiile de inhibare a exploziei trebuie proiectate astfel încât sa reziste la
presiunea maxima de explozie, sa asigure detectarea imediata a cresterii presiunii,
precum si eliberarea în cel mai scurt timp posibil a unui mediu de stingere uniform
dispersat si mentinerea produsului de stingere la o concentratie de calcul într-un timp
specificat în incinta protejata.
ART. 55
(1) Instalatiile de detectare, semnalizare si alarmare la incendiu trebuie sa
detecteze incendiul la momentul initierii, prin detectarea parametrilor fizici si/sau
chimici asociati incendiului – fum, flacari si/sau caldura -, si sa transfere un semnal
sonor si/sau vizual la un/o echipament de control si semnalizare/centrala de
detectare-semnalizare, astfel încât sa dea un semnal de alarma si, dupa caz, sa
actioneze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea fortelor de interventie,
deversarea automata a substantei de stingere etc.
(2) Echipamentul de control si semnalizare trebuie sa asigure interpretarea
semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis
orice fel de semnal sau a avertizarilor gresite si pentru initierea actiunilor necesare;
(3) Instalatiile cu actionare manuala de alarmare la incendiu trebuie sa dea
posibilitatea ca un utilizator sa initieze si sa transfere un semnal de alarma la
incendiu la un echipament de control si semnalizare, astfel încât sa fie posibila
initierea diferitelor actiuni planificate.
ART. 56
(1) Instalatiile de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti si instalatiile de
presurizare pentru controlul fumului trebuie sa asigure în caz de incendiu:
a) mentinerea cailor de evacuare si de acces libere de fum pe înaltimea de
circulatie;
b) facilitarea operatiilor fortelor de interventie, prin crearea unor zone fara fum;
c) întârzierea sau împiedicarea generalizarii incendiului prin aparitia fenomenului
de flash-over, prevenind astfel dezvoltarea rapida a incendiului;
d) reducerea consecintelor si avariilor provocate de fum si gaze fierbinti;
e) reducerea eforturilor care apar în elementele structurale ale constructiilor si
instalatiilor în caz de incendiu.
(2) Instalatiile de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti trebuie sa îndeplineasca
criteriile referitoare la capacitatea de a activa si de a stabili presiunea proiectata într-o
incinta specificata sau o viteza convenabila a debitului de aer prin deschideri în
peretii incintei specificate, asigurându-se alimentarea electrica din doua surse,
principala si de rezerva.
(3) Pe timpul interventiilor, daca situatia impune evacuarea cantitatilor de fum
acumulate, se pot practica deschideri în unele elemente de constructie care
delimiteaza spatiile respective si care nu au rol de rezistenta.
ART. 57
(1) Instalatiile de hidranti interiori trebuie sa asigure posibilitatea utilizatorilor de a
realiza interventia, în faza initiala a incendiului, cu debitele, presiunile, durata
teoretica de functionare, lungimea jetului si a furtunului normate potrivit prevederilor
reglementarilor tehnice specifice.
(2) Instalatiile de hidranti exteriori trebuie sa asigure o legatura la conducta
principala de apa pentru echipamentele si utilajele de stingere a incendiilor, conform
prevederilor reglementarilor tehnice specifice, standardelor europene de referinta,
precum si standardelor nationale referitoare la cerintele de racordare si adâncimea de
îngropare.
ART. 58
Instalatiile speciale de stingere cu apa, cum sunt cele de sprinklere, instalatii cu
ceata de apa si altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:
a) sa asigure un raspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o
schema si o cantitate prestabilita, cu debitele, intensitatile de stropire si stingere
normate, pe durata proiectata de functionare, peste o suprafata data, în scopul
controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementarilor tehnice
specifice;
b) sa asigure, dupa caz, racirea elementelor de constructii si instalatii;
c) sa creeze o bariera care împiedica propagarea incendiului.
ART. 59
(1) Instalatiile de stingere cu gaze: dioxid de carbon, argon, azot, înlocuitori de
haloni si altele asemenea, precum si instalatiile de stingere cu aerosoli pot fi cu
inundare totala sau locala.
(2) Instalatiile de stingere cu gaze trebuie sa îndeplineasca criteriile de performanta
privind capacitatea de a fi activate manual sau automat, deversarea uniforma a
produsului de stingere în incinta sau peste suprafata specificata, într-o cantitate
determinata, pentru a stabili si mentine concentratia proiectata pe durata de timp
normata, potrivit prevederilor reglementarilor tehnice specifice.
(3) Pentru instalatiile de stingere cu gaze cu inundare totala este necesar sa se
asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care va fi utilizat gazul,
înainte ca aceasta actiune sa înceapa.
(4) Instalatiile automate pentru stingerea incendiilor cu gaze trebuie prevazute cu
dispozitive de avertizare a utilizatorilor din spatiul protejat, optice si acustice, pentru
semnalizarea intrarii acestora în functiune.
(5) În cazul în care gazul deversat automat în caz de incendiu poate pune în pericol
viata utilizatorilor din zonele protejate, instalatiile de stingere se prevad cu
dispozitive de temporizare care sa întârzie intrarea acestora în functiune cu o
perioada prestabilita.
(6) Perioada dintre declansarea semnalului de avertizare si intrarea în functiune a
instalatiei de stingere se calculeaza astfel încât sa se asigure evacuarea utilizatorilor
din orice punct al zonei protejate.
(7) Usile de acces în zone, spatii sau încaperi în care sunt posibile deversari de
gaze ce pot pune în pericol viata utilizatorilor, precum si caile de evacuare din aceste
locuri se marcheaza cu inscriptii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri
vizibile pentru personalul de la locurile de munca si fortele de interventie.
(8) Semnalele optice si acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie sa
îndeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa fie inactive în starea de asteptare;
b) sa indice toate caile de evacuare din zonele de stingere;
c) sa poata fi clar identificate si percepute cu tonalitati diferite, la începutul si la
sfârsitul perioadei de temporizare;
d) sa nu poata fi oprite înainte de expirarea timpului de functionare a instalatiei de
stingere;
e) sa fie în concordanta cu capacitatile psihomotorii si senzoriale ale utilizatorilor.
(9) Pentru sistemele cu stingere locala nu este necesara evacuarea tuturor
persoanelor din compartiment, dar sunt obligatorii masuri speciale privind instruirea
personalului.
ART. 60
Instalatiile de stingere a incendiilor cu spuma trebuie sa îndeplineasca criteriile de
performanta referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat si de a
genera si dispersa o cantitate calculata de spuma, cu coeficientul de înfoiere stabilit,
peste o suprafata data, cu debitele de stingere necesare, într-un timp specificat,
potrivit prevederilor reglementarilor tehnice specifice.
ART. 61
Instalatiile de stingere a incendiilor cu pulberi trebuie sa îndeplineasca criteriile de
performanta referitoare la posibilitatea de a fi activate manual sau automat si de a
refula o cantitate calculata de pulbere peste o suprafata data sau un obiect specificat,
cu intensitatile si debitele de stingere necesare, într-un timp normat si în reprizele
normate, potrivit prevederilor reglementarilor tehnice specifice.
ART. 62
Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea si mentenanta instalatiilor de
protectie împotriva incendiilor se efectueaza conform standardelor europene de
referinta si reglementarilor tehnice specifice.
SECTIUNEA a 4-a
Instalatiile aferente constructiilor si instalatiile tehnologice
ART. 63
(1) Instalatiile aferente constructiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apa, de
încalzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare si altele asemenea, precum si
instalatiile tehnologice se proiecteaza, se executa si se exploateaza potrivit
reglementarilor tehnice si masurilor specifice de aparare împotriva incendiilor, astfel
încât acestea sa nu constituie surse de initiere si/sau de propagare a incendiilor.
(2) Instalatiile prevazute la alin. (1) trebuie sa corespunda destinatiei, tipului si
categoriei de importanta a constructiei, precum si nivelului de risc de incendiu, sa
aiba nivelul de protectie corespunzator mediului în care sunt amplasate si sa respecte
prevederile din normele specifice de aparare împotriva incendiilor.
(3) Instalatiile tehnologice se pun în functiune si se exploateaza cu respectarea
stricta a instructiunilor si regulilor de utilizare, precum si a masurilor de aparare
împotriva incendiilor, stabilite de proiectanti si de producatori.
ART. 64
(1) Instalatiile de ventilare sau de climatizare, precum si cele de transport
pneumatic se proiecteaza, se realizeaza si se exploateaza astfel încât, în functionare
normala, partile componente, cum sunt echipamente, motoare, angrenaje, tubulatura,
sa nu genereze surse care pot aprinde substantele vehiculate prin acestea si sa nu
faciliteze propagarea incendiului.
(2) Traseele instalatiilor de ventilare, climatizare sau transport pneumatic din
constructiile cu risc de incendiu sau explozie, precum si cele din salile aglomerate ori
din încaperile cu bunuri de mare valoare sau de importanta deosebita trebuie sa fie
independente si complet separate de traseele pentru alte spatii.
(3) Se interzice evacuarea prin aceeasi instalatie de ventilare, de climatizare sau de
transport pneumatic a substantelor care, în amestec sau prin combinatie chimica, pot
produce incendii ori explozii.
ART. 65
Constructiile, instalatiile tehnologice, precum si zonele din vecinatatea acestora, în
care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevad, conform
reglementarilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor si de inhibare, inertizare
sau evacuare fortata a acestora, în vederea preîntâmpinarii acumularii de concentratii
periculoase, precum si pentru semnalizarea situatiei create.
ART. 66
(1) Instalatiile de iluminat de siguranta trebuie sa functioneze pentru o perioada de
timp normata, în zonele specificate, la întreruperea iluminatului normal.
(2) Tipurile de instalatii de iluminat de siguranta si cazurile în care se prevad în
constructii, modul de alimentare cu energie electrica a acestora, precum si nivelurile
de iluminare necesare trebuie sa îndeplineasca cerintele reglementarilor tehnice
specifice.
ART. 67
Sursele de rezerva de alimentare cu energie a instalatiilor de protectie împotriva
incendiilor trebuie sa îndeplineasca criteriile de performanta referitoare la furnizarea
automata pe durata de timp normata a alimentarii cu energie a acestora, la
întreruperea alimentarii normale, potrivit prevederilor reglementarilor tehnice
specifice.
ART. 68
Constructiile, instalatiile tehnologice si amenajarile se protejeaza împotriva
actiunii electricitatii atmosferice cu instalatii de protectie împotriva trasnetului,
conform cu reglementarile tehnice specifice.
SECTIUNEA a 5-a
Limitarea propagarii incendiului la constructiile învecinate
ART. 69
(1) Limitarea propagarii incendiului la constructiile învecinate poate fi realizata
prin:
a) limitarea efectului radiatiei flacarilor;
b) controlul initierii si propagarii focului pe suprafata exterioara a acoperisului,
inclusiv a luminatoarelor;
c) controlul patrunderii focului de la acoperis în interiorul cladirii;
d) controlul aprinderii acoperisului de la un incendiu de dedesubt.
(2) Limitarea efectelor radiatiei se asigura prin controlul urmatorilor parametri:
a) distante de siguranta normate între constructii;
b) marimea zonelor vitrate neprotejate;
c) performanta de reactie la foc si de rezistenta la foc din interior si exterior a
produselor pentru fatade;
d) comportarea la foc a partilor vitrate sau opace ale fatadelor;
e) masuri de protectie activa.
ART. 70
Conditiile tehnice, masurile, performantele si nivelurile de performanta privind
limitarea propagarii incendiului la constructiile învecinate se precizeaza în
reglementarile tehnice specifice.
SECTIUNEA a 6-a
Evacuarea utilizatorilor si securitatea fortelor de interventie
ART. 71
(1) Pentru evacuarea în conditii de siguranta a utilizatorilor în caz de incendiu,
caile de evacuare trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte:
a) conformare la foc si amplasare corespunzatoare;
b) separare de alte functiuni prin elemente de separare la foc si fum;
c) asigurarea controlului fumului;
d) limitarea producerii incendiului si fumului.
(2) În functie de categoria constructiei, instalatiei sau a amenajarii si de destinatia
acesteia, se au în vedere si alte masuri specifice, cum sunt:
a) dimensionarea, realizarea, dispunerea si marcarea cailor de evacuare si a
iesirilor de evacuare corespunzator numarului de utilizatori si starii sanatatii acestora,
conform prevederilor reglementarilor tehnice;
b) prevederea instalatiilor de detectare si semnalizare a incendiului, precum si de
comunicare-avertizare;
c) prevederea instalatiilor de iluminat de siguranta, alimentate din surse
corespunzatoare; prevederea instalatiilor de semnalizare a iesirilor de urgenta;
d) prevederea de dispozitive de siguranta la usi, cum sunt blocari în pozitie
deschisa, dispozitive antipanica si altele asemenea;
e) prevederea de sisteme de orientare în caz de incendiu, cum sunt indicatoare de
securitate, marcaje fotoluminiscente si altele asemenea;
f) prevederea de instalatii de presurizare si alte sisteme de control al fumului;
g) prevederea de locuri sigure de salvare în interiorul si/sau în afara constructiei;
h) prevederea unor mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor pentru a fi
folosite de utilizatori sau de pompieri, cum sunt instalatiile de hidranti, coloanele
uscate si altele asemenea.
ART. 72
Instalatiile de semnalizare a iesirilor de urgenta trebuie sa indice utilizatorilor
traseul de evacuare, usile de evacuare, marcarea scarilor de evacuare din cladire si
marcarea usilor si traseelor care nu servesc la evacuare.
ART. 73
Constructiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori
incintele amenajate trebuie prevazute cu cai de evacuare a persoanelor, în numar
suficient, corespunzator dimensionate si realizate, astfel încât persoanele sa ajunga în
timpul cel mai scurt si în deplina siguranta în exterior, la nivelul terenului ori al
cailor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate.
ART. 74
Pentru accesul si evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilitati, bolnavilor si ale
altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se
adopta solutii si masuri adecvate, cu respectarea reglementarilor tehnice specifice.
ART. 75
La proiectarea si la executarea cailor de evacuare se interzice prevederea usilor
care se pot bloca în pozitie închisa, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementari
tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu exceptia celor admise prin norme, de
oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultati la
evacuare, cum sunt împiedicarea, alunecarea, contactul sau coliziunea cu diverse
obiecte, busculada, panica si altele asemenea.
ART. 76
Pentru securitatea echipelor de salvare/fortelor de interventie sunt necesare:
a) masuri pentru ca echipele de interventie si salvare sa-si desfasoare activitatea la
un nivel adecvat de securitate si sa paraseasca cladirea fara riscuri de accidente;
b) amenajari pentru accesul fortelor de interventie în cladire si incinta, pentru
autospeciale si pentru ascensoarele de pompieri;
c) masuri care sa permita ca stingerea sa fie realizata eficient în interiorul si în
jurul constructiei.
ART. 77
Ascensoarele de pompieri se prevad si se realizeaza potrivit reglementarilor
tehnice specifice, asigurând accesul fortelor de interventie pe durata stabilita în
planurile specifice.
ART. 78
(1) Asigurarea accesului si a circulatiei autospecialelor de interventie în incintele
operatorilor economici si ale institutiilor, în zonele locuite, precum si între localitati
este obligatorie, conform reglementarilor tehnice specifice.
(2) În locurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure cel putin un acces
carosabil dinspre drumurile publice si dinspre drumurile de circulatie interioare,
amenajat, marcat, întretinut si utilizabil în orice anotimp.
(3) Caile de acces si de circulatie se dimensioneaza potrivit reglementarilor tehnice
pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de interventie.
ART. 79
Masurile, conditiile tehnice, performantele si nivelurile de performanta privind
proiectarea cailor de evacuare si acces aferente constructiilor, instalatiilor si
amenajarilor se realizeaza conform prevederilor reglementarilor tehnice specifice.
CAP. 4
Norme generale de aparare împotriva incendiilor la exploatarea constructiilor,
instalatiilor si amenajarilor
SECTIUNEA 1
Masuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea constructiilor,
instalatiilor si amenajarilor
ART. 80
Masurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea constructiilor,
instalatiilor si amenajarilor privesc:
a) controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a
activitatilor, pe timpul desfasurarii si dupa încheierea acestora;
b) stabilirea masurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de
incendiu ori a consecintelor incendiilor;
c) mentinerea conditiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranta si
pentru securitatea echipelor de interventie în cazul izbucnirii unui incendiu;
d) întretinerea în stare operativa a mijloacelor tehnice de aparare împotriva
incendiilor.
ART. 81
(1) Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor,
masinilor si utilajelor de orice categorie se face conform reglementarilor tehnice
specifice.
(2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) cu defectiuni,
improvizatii sau fara protectia corespunzatoare fata de materialele sau substantele
combustibile din spatiul în care sunt utilizate este interzisa.
(3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevazute la alin. (1) este obligatorie
respectarea instructiunilor de functionare, verificare si întretinere, precum si a
masurilor specifice de aparare împotriva incendiilor, emise si aprobate potrivit legii.
ART. 82
Pe timpul exploatarii instalatiilor aferente constructiilor si instalatiilor tehnologice
prevazute la art. 63 se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instructiunilor de functionare;
b) functionarea fara sistemele, aparatele si echipamentele necesare conform
instructiunilor de functionare pentru controlul si mentinerea parametrilor privind
siguranta în functionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întretinerea necorespunzatoare a elementelor prevazute pentru izolare termica
sau electrica ori pentru separare;
d) depasirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrarilor de întretinere si
reparatii sau executarea necorespunzatoare a acestora;
e) executarea lucrarilor de întretinere si reparatii sau a unor modificari de catre
personal neautorizat.
ART. 83
(1) Mentinerea în buna stare a instalatiilor si sistemelor de captare si scurgere la
pamânt a descarcarilor electrice atmosferice este obligatorie la constructii si instalatii,
utilaje si echipamente tehnologice, conform reglementarilor tehnice specifice.
(2) Utilizarea sistemelor de captare si scurgere la pamânt a electricitatii statice
conform instructiunilor specifice si reglementarilor tehnice este obligatorie.
ART. 84
(1) În spatiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul
salariatilor si al altor persoane fara echipament de protectie adecvat conditiilor de
lucru.
(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor si sculelor neprotejate
corespunzator sau care pot produce scântei prin functionare, lovire sau frecare în
spatii sau în locuri cu risc de explozie este interzisa.
ART. 85
(1) Produsele, materialele si substantele combustibile se amplaseaza la distanta de
siguranta fata de sursele de caldura ori se protejeaza astfel încât sa nu fie posibila
aprinderea lor.
(2) Se interzice folosirea sobelor si a altor mijloace de încalzire defecte, cu
improvizatii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum si
aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.
(3) Verificarea, repararea, izolarea termica si curatarea periodica a cosurilor de
evacuare a fumului sunt obligatorii.
ART. 86
(1) Pe timpul transportului, depozitarii si manipularii produselor sau substantelor
combustibile se tine seama de proprietatile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la
contactul dintre ele sa nu se produca ori sa nu se propage incendiul.
(2) Produsele si substantele combustibile se transporta, se manipuleaza si se
depoziteaza în ambalaje adecvate, realizate si inscriptionate corespunzator, în
vederea identificarii riscurilor de incendiu si stabilirii procedeelor si substantelor de
stingere ori de neutralizare adecvate.
(3) Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de
depozitare.
(4) La elaborarea planurilor de interventie se tine seama de compatibilitatea
produselor sau substantelor combustibile cu substantele de stingere.
ART. 87
(1) Deseurile si reziduurile, scurgerile si depunerile de praf sau de pulberi
combustibile se îndeparteaza ritmic prin metode si mijloace adecvate, obligatoriu la
terminarea fiecarui schimb de lucru, si se depun în locuri special destinate depozitarii
sau distrugerii lor.
(2) Deseurile si reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide,
cum sunt cârpe, câlti, bumbac, rumegus, care contin astfel de produse, se colecteaza
în cutii sau în vase metalice ori cu captuseala metalica interioara, prevazute cu capac,
amplasate în locuri fara risc de incendiu si marcate.
(3) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care se reutilizeaza, se
depoziteaza, cu asigurarea distantelor de siguranta fata de cladiri, instalatii, culturi
agricole, suprafete împadurite si alte materiale combustibile, în functie de natura si
de proprietatile fizico-chimice ale acestora.
(4) Deseurile, reziduurile si ambalajele combustibile, care nu se reutilizeaza, se
distrug conform reglementarilor specifice.
ART. 88
(1) Materialele si substantele care prezinta pericol de autoaprindere se pastreaza în
conditii adecvate naturii lor, bine ventilate si luându-se masuri de control si
preîntâmpinare a fenomenului de autoîncalzire.
(2) Prevenirea aparitiei fenomenului de autoaprindere se urmareste si la
depozitarea furajelor si plantelor tehnice, conform reglementarilor specifice.
(3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje si plante tehnice se face la
distante de siguranta, astfel încât eventualele incendii produse la acestea sa nu
pericliteze vecinatatile.
ART. 89
Toate instalatiile/conductele prin care circula substante lichide sau gaze se
marcheaza prin culori specifice de identificare a naturii substantei, respectiv
pericolului acesteia, prevazute de normele tehnice specifice.
ART. 90
(1) Tratarea sau protejarea materialelor si elementelor de constructii combustibile
si/sau a structurilor din alcatuirea constructiilor sau a instalatiilor cu substante de
termoprotectie ori ignifuge se efectueaza potrivit reglementarilor tehnice specifice.
(2) Lucrarile de termoprotectie se executa numai de catre personal atestat, conform
normelor tehnice specifice.
(3) Calitatea lucrarilor de ignifugare executate se certifica prin rapoarte de
încercare emise de laboratoare autorizate conform legii.
ART. 91
Elementele de limitare a propagarii focului, de izolare termica si de etansare la
fum si la gaze fierbinti din alcatuirea constructiilor si a instalatiilor se mentin
permanent în buna stare, pentru a-si îndeplini rolul stabilit.
ART. 92
(1) În constructiile civile/publice si de productie, cantitatile de materiale si de
substante combustibile utilizate nu trebuie sa conduca la depasirea densitatii sarcinii
termice stabilite prin reglementari tehnice sau prin documentatiile tehnice de
proiectare si executie.
(2) În salile aglomerate si de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în
incinte amenajate pentru activitati cu public este interzis accesul publicului cu
produse si substante inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau
explozii.
(3) Depozitarea si utilizarea în spatii publice a mijloacelor, produselor si
substantelor prevazute la alin. (2) este permisa numai în locurile amenajate în acest
scop si cu respectarea masurilor de aparare împotriva incendiilor.
ART. 93
(1) La cladiri administrative/birouri, activitatea se organizeaza astfel încât sa nu se
creeze aglomerari ale publicului, care sa îngreuneze sau chiar sa blocheze evacuarea
în caz de incendiu.
(2) Pe timpul exploatarii încaperilor, compartimentelor si spatiilor aferente
cladirilor administrative trebuie luate masuri de reducere la minim posibil a riscului
de incendiu prin limitarea la strictul necesar a cantitatilor de materiale combustibile
si a eventualelor surse cu potential de aprindere a acestora.
ART. 94
(1) În salile aglomerate ori amenajarile temporare în care se desfasoara activitati
cu public nu se admite accesul unui numar de persoane mai mare decât capacitatea
stabilita prin proiect.
(2) Amplasarea mobilierului în salile aglomerate se realizeaza astfel încât sa se
asigure culoare de trecere cu latimi care sa permita deplasarea publicului catre iesirile
din sala.
(3) În incintele prevazute la alin. (1), scaunele sau bancile se fixeaza de pardoseala
astfel încât sa nu fie rasturnate în caz de panica si sa asigure evacuarea rapida si fara
accidente a publicului.
(4) La finalizarea activitatii în sala aglomerata sau amenajarea temporara se
executa un control de verificare pentru depistarea si înlaturarea eventualelor nereguli
în domeniul prevenirii incendiilor pe timpul exploatarii.
(5) Se recomanda asigurarea unui sistem de alarmare în caz de incendiu, cu mesaj
preînregistrat.
ART. 95
(1) În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile judetene sau locale din zonele
cu risc crescut de incendiu si, dupa caz, administratorii operatorilor
economici/conducatorii institutiilor din zonele mentionate trebuie sa elaboreze
programe speciale de masuri pentru prevenirea incendiilor specifice.
(2) Masurile speciale pe timpul secetos cuprind:
a) identificarea si nominalizarea sectoarelor de activitate în care creste riscul de
incendiu în conditiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate si lipsei de
precipitatii;
b) interzicerea utilizarii focului deschis în zonele afectate de uscaciune avansata;
c) restrictionarea efectuarii, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrari
care creeaza conditii favorizante pentru producerea de incendii prin degajari de
substante volatile sau supraîncalziri excesive;
d) asigurarea protejarii fata de efectul direct al razelor solare a recipientelor,
rezervoarelor si a altor tipuri de ambalaje care contin vapori inflamabili sau gaze
lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbra;
e) intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole si în locuri cu vegetatie
forestiera, mai ales cele frecventate pentru agrement;
f) asigurarea si verificarea zilnica a rezervelor de apa pentru incendiu.
(3) Masurile speciale stabilite sunt aduse la cunostinta tuturor salariatilor si, dupa
caz, populatiei.
ART. 96
Înainte de începerea sezonului rece se iau urmatoarele masuri de prevenire:
a) controlul instalatiilor si al sistemelor de încalzire existente la operatorii
economici, institutiile publice, locuintele si gospodariile populatiei, cum sunt surse
de caldura, conducte, corpuri si elemente de încalzire, sobe, cosuri si canale de fum,
si înlaturarea defectiunilor constatate, asigurându-se functionarea la parametrii
normati;
b) protejarea contra înghetului a componentelor instalatiilor de stingere cu apa;
c) asigurarea uneltelor si accesoriilor pentru deszapezirea cailor de acces, de
evacuare si de interventie.
SECTIUNEA a 2-a
Masuri generale de prevenire a incendiilor la executarea lucrarilor cu foc deschis
ART. 97
(1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu si pe timp de vânt
este interzisa; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplica aceasta interdictie, se
stabilesc si se marcheaza de persoanele în drept.
(2) Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unitatilor, în
zonele de agrement si în gospodariile populatiei se face numai în locuri special
amenajate, în conditii si la distante care sa nu permita propagarea focului la
constructii, depozite, culturi agricole, paduri, plantatii sau la alte vecinatati.
(3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deseurilor si a altor materiale
combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregatite, cu luarea
masurilor ce se impun pentru împiedicarea propagarii focului la vecinatati,
asigurându-se supravegherea permanenta a arderii, precum si stingerea jarului dupa
terminarea activitatii.
(4) Arderea miristilor se face numai dupa luarea masurilor ce se impun pentru
împiedicarea propagarii focului la vecinatati, asigurându-se supravegherea
permanenta a arderii.
(5) Utilizarea focului deschis nu se admite la distante mai mici de 40 m fata de
locurile cu pericol de explozie: gaze si lichide combustibile, vapori inflamabili,
explozivi etc., respectiv 10 m fata de materiale sau substante combustibile: lemn,
hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fara a fi supravegheat si asigurat prin
masuri corespunzatoare.
(6) Luarea masurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în conditii si în
locuri în care se pot produce incendii constituie o obligatie a persoanelor care
raspund, potrivit legii, de cresterea, educarea si îngrijirea copiilor.
ART. 98
(1) Reglementarea de catre administratorul operatorului economic/conducatorul
institutiei sau, dupa caz, de consiliul local a modului de executare a lucrarilor cu foc
deschis presupune:
a) stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrari cu foc
deschis, cum sunt topirea bitumului, arderea deseurilor combustibile, curatarile prin
ardere, precum si a persoanelor care le supravegheaza;
b) stabilirea si marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisa
utilizarea focului deschis;
c) nominalizarea persoanelor care au dreptul sa emita permis de lucru cu foc;
d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunostinta si pastrare a
permisului de lucru cu foc;
e) aprobarea unor instructiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de
lucrari.
(2) Distrugerea prin ardere a unor deseuri sau reziduuri combustibile se efectueaza
cu respectarea legislatiei specifice privind protectia mediului.
ART. 99
(1) Efectuarea lucrarilor de sudare, taiere, lipire sau a altor asemenea operatiuni
care prezinta pericol de incendiu, în constructii civile (publice), pe timpul
programului cu publicul, în instalatii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în
depozite ori în alte spatii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau
substantelor combustibile este interzisa.
(2) Lucrarile prevazute la alin. (1) se pot executa în spatiile respective numai dupa
ce s-au luat masuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepartarea sau protejarea
materialelor combustibile, golirea, spalarea, blindarea traseelor de conducte ori a
utilajelor, aerisirea sau ventilarea spatiilor, dotarea locurilor de munca cu mijloace de
limitare si stingere a incendiilor.
(3) Lucrarile mentionate la alin. (1) si la art. 97 alin. (4) se executa numai pe baza
permisului de lucru cu foc, al carui model este prezentat în anexa nr. 4 la prezentele
norme generale.
(4) În toate cazurile prevazute la alin. (1) – (3) sunt obligatorii instruirea
personalului de executie, control si supraveghere asupra masurilor de aparare
împotriva incendiilor, precum si informarea serviciului privat/voluntar pentru situatii
de urgenta.
ART. 100
(1) Permisul de lucru cu foc, prevazut la art. 99 alin. (3), se întocmeste în doua
exemplare, dintre care unul se înmâneaza sefului formatiei de lucru sau persoanei
care executa operatiunile cu foc deschis, iar celalalt ramâne la emitent.
(2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singura zi.
(3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se preda de catre executant
emitentului.
ART. 101
Seful sectorului de activitate, atelier, sectie, depozit, instalatie etc. în care se
executa operatiuni cu foc deschis are obligatia sa asigure masuri pentru:
a) pregatirea locului;
b) instruirea personalului;
c) controlul dupa terminarea lucrarii.
ART. 102
(1) Executantul lucrarii are obligatia de a utiliza pentru executarea lucrarilor cu foc
deschis numai echipamente si aparate în buna stare de functionare.
(2) Toate echipamentele si aparatele pentru executarea lucrarilor cu foc deschis se
întretin si se verifica în conformitate cu instructiunile furnizorului.
ART. 103
În timpul executarii lucrarii trebuie sa se asigure:
a) supravegherea permanenta a flacarii, a raspândirii si a traiectoriilor scânteilor
sau particulelor de materiale incandescente si a intensitatii fluxului de caldura;
b) strângerea si depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu
apa;
c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen si a generatorului de acetilena, daca
durata întreruperii executarii lucrarii depaseste 10 minute;
d) interzicerea agatarii arzatoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de
generatoarele de acetilena;
e) neefectuarea de deplasari cu arzatoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de
urcari pe scari, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioada
mai îndelungata.
ART. 104
Dupa terminarea lucrarii, seful sectorului de activitate, prevazut la art. 101, trebuie
sa asigure urmatoarele masuri:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum si a spatiilor adiacente
si a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata daca nu s-au
creat focare de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajari de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se daca starea lor este
intacta, si luarea de masuri în consecinta;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore si în timpul noptii,
a situatiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea si în imediata apropiere a
acestuia;
d) depozitarea în conditii de siguranta a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe pozitiile initiale a elementelor si materialelor combustibile la
cel putin 6 ore de la terminarea lucrarii;
f) colectarea slamului de carbid în containere destinate acestui scop si depozitarea
acestora într-un loc special amenajat.
ART. 105
(1) Folosirea flacarii: lumânari, faclii, torte si altele asemenea pe timpul
spectacolelor de teatru, opera, opereta, a festivitatilor desfasurate în restaurante sau
pentru ambianta ori divertisment în restaurante, baruri, cluburi, discoteci etc. este
interzisa.
(2) Pentru durate scurte, stabilite precis, se admite folosirea flacarii în situatiile
mentionate la alin. (1), cu conditia asigurarii conditiilor de împiedicare a initierii si
propagarii incendiului, dupa cum urmeaza:
a) evitarea amplasarii în apropierea sau contactul cu materiale combustibile:
decoruri, costume, haine, perdele etc.;
b) folosirea unor suporturi incombustibile;
c) prevenirea producerii unor incendii prin rasturnare, manevrare gresita etc.;
d) stingerea obligatorie a flacarilor la terminarea evenimentului;
e) nominalizarea personalului propriu ce asigura supravegherea si interventia în
caz de incendiu;
f) asigurarea mijloacelor tehnice adecvate de aparare împotriva incendiilor;
g) anuntarea, dupa caz, a serviciului profesionist, voluntar sau privat, pentru
situatii de urgenta, a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atributii în
domeniul apararii împotriva incendiilor.
(3) Pentru spectacolele de tipul mentionat la alin. (1), care au loc pe timpul unei
stagiuni, se transmite la inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean/al
municipiului Bucuresti, la începutul stagiunii, programul spectacolelor respective.
ART. 106
(1) Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este
obligatorie în cadrul fiecarui operator economic sau al fiecarei institutii publice si se
face prin dispozitie scrisa, data de persoana cu atributii de conducere.
(2) Pentru situatiile în care o constructie sau o amenajare este folosita de mai multi
utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispozitie emisa de proprietarul
constructiei sau al amenajarii respective, însusita de utilizatorii în cauza.
(3) În dispozitia pentru reglementarea fumatului se mentioneaza:
a) locurile cu pericol de incendiu sau de explozie, pe lânga spatiile publice închise,
conform legii, în care este interzis fumatul sau, dupa caz, accesul cu tigari, chibrituri
sau brichete; se prevad obligatoriu locurile cu schele, cofraje si esafodaje, realizate
din materiale combustibile, precum si lanurile de cereale în faza de coacere si zonele
împadurite;
b) locurile amenajate pentru fumat;
c) persoanele desemnate sa raspunda de supravegherea respectarii reglementarii,
pe locuri si sectoare de activitate;
d) alte date si informatii necesare sa fie precizate pentru a diminua pericolul de
incendiu.
(4) Locurile în care este interzis fumatul se marcheaza conform legii.
(5) Locurile în care este permis fumatul se marcheaza cu indicatorul „LOC
PENTRU FUMAT”.
(6) Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul cladirilor sunt amplasate la o
distanta mai mare de 40 m fata de locurile în care exista pericol de explozie: gaze si
lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc., 10 m fata de locurile în care
exista materiale solide combustibile: lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum, si 50
m fata de culturile de cereale paioase în perioada coacerii si recoltarii sau de zonele
împadurite.
(7) Locurile stabilite pentru fumat se prevad cu:
a) scrumiere sau vase cu apa, nisip sau pamânt;
b) instructiuni afisate, cuprinzând masuri de prevenire a incendiilor si reguli de
comportare în caz de incendiu;
c) mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor.
(8) Scrumierele din interiorul cladirilor se amplaseaza astfel încât sa nu fie posibila
aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele,
jaluzele.
(9) Depunerea în scrumiere a altor deseuri de materiale combustibile, cum sunt
hârtia, cartonul, textilele, este interzisa.
(10) Golirea scrumierelor în cosurile de hârtie sau în alte locuri în care exista
materiale combustibile este interzisa.
(11) Aruncarea la întâmplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este
interzisa.
SECTIUNEA a 3-a
Masuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea cailor de evacuare
ART. 107
Pentru asigurarea conditiilor de evacuare si salvare a utilizatorilor în siguranta în
caz de incendiu se adopta urmatoarele masuri:
a) întretinerea în buna stare de functionare a sistemelor de decomprimare sau de
etansare la fum si gaze fierbinti, precum si a elementelor de limitare a propagarii
focului ori de izolare termica din compunerea constructiilor si instalatiilor;
b) pastrarea cailor de evacuare libere si în stare de utilizare la parametrii la care au
fost proiectate si realizate;
c) functionarea iluminatului de siguranta si a celei de-a doua surse de energie
electrica, conform reglementarilor tehnice;
d) functionarea sistemelor de alarmare si semnalizare a incendiilor la parametrii de
performanta pentru care au fost proiectate;
e) organizarea si desfasurarea, periodic, de exercitii si aplicatii cu salariatii, în
conditiile legii.
ART. 108
(1) Caile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri
special amenajate pentru evacuare, se marcheaza cu indicatoare standardizate,
conform reglementarilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora sa fie
recunoscute cu usurinta, atât ziua cât si noaptea, de persoanele care le utilizeaza în
caz de incendiu.
(2) Se monteaza indicatoare corespunzatoare la rampele scarilor care duc la
demisol sau subsol ori la usile de acces catre alte spatii si încaperi din care evacuarea
nu poate fi continuata.
ART. 109
(1) Dispozitivele care asigura închiderea automata în caz de incendiu a elementelor
de protectie a golurilor, cele de actionare a trapelor si clapetelor, precum si cele care
mentin în pozitie închisa usile încaperilor tampon se mentin în permanenta în stare de
functionare.
(2) Se interzice blocarea în pozitie deschisa a usilor caselor scarilor, a celor de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automata sau a altor usi care, în caz de
incendiu, au rolul de a opri patrunderea fumului, gazelor fierbinti si propagarea
incendiilor pe verticala sau orizontala.
(3) Dispozitivele de la alin. (2), care asigura închiderea automata a usilor, se
verifica periodic si se mentin în stare de functionare.
(4) Sistemul de închidere a usilor de pe traseele de evacuare trebuie sa permita
deschiderea usoara a acestora în caz de incendiu.
ART. 110
(1) Este interzisa blocarea cailor de acces, de evacuare si de interventie cu
materiale care reduc latimea sau înaltimea libera de circulatie stabilita ori care
prezinta pericol de incendiu sau explozie, precum si efectuarea unor modificari la
acestea, prin care se înrautateste situatia initiala.
(2) În casele scarilor, pe coridoare sau pe alte cai de evacuare ale cladirilor se
interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier
sau obiecte, amplasarea de masini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc.,
care ar putea împiedica evacuarea persoanelor si bunurilor, precum si accesul
personalului de interventie.
ART. 111
(1) Accesul mijloacelor si personalului pentru interventiile operative în caz de
incendiu, în vederea salvarii si acordarii ajutorului persoanelor aflate în pericol,
stingerii incendiilor si limitarii efectelor acestora, trebuie sa fie asigurat în
permanenta la toate:
a) constructiile si încaperile acestora;
b) instalatiile tehnologice si anexe;
c) depozitele închise si deschise de materii prime, semifabricate, produse finite si
auxiliare;
d) mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor, precum si la punctele de
comanda ale acestora, cum sunt: centrale si butoane de semnalizare a incendiilor,
statii de pompare a apei, hidranti de incendiu, stingatoare, panouri de incendiu,
bazine, rezervoare si castele de apa, rampe ale surselor de apa naturale;
e) dispozitivele de actionare a unor mijloace cu rol de protectie în caz de incendiu:
cortine de siguranta, sisteme de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti, clapete de
pe tubulatura de ventilare si altele asemenea;
f) tablourile de distributie si întrerupatoarele generale ale instalatiilor electrice de
iluminat, de forta si de siguranta, precum si la sursele de alimentare de rezerva care
sunt destinate alimentarii receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalatiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de
incendiu si punctele de comanda ale acestora: gaze si lichide combustibile, benzi
transportoare si altele asemenea;
h) alte mijloace utilizate pentru interventie în caz de incendiu: vehicule pentru
tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apa si altele asemenea.
(2) Persoanele fizice sau juridice care detin sau administreaza constructiile,
instalatiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate sa
marcheze prin indicatoare, potrivit reglementarilor tehnice specifice, prezenta
mijloacelor de la alin. (1) si sa afiseze regulile specifice care trebuie respectate.
ART. 112
(1) Intrarile în incintele unitatilor si circulatiile carosabile din interiorul acestora,
prin care se asigura accesul la cladiri si instalatii, la racordurile de alimentare cu apa,
cum sunt retele, bazine, râuri, lacuri, traversarile de cale ferata si altele asemenea, se
mentin, indiferent de sezon, practicabile, curate si libere de orice obstacole, cum ar fi:
materiale, utilaje, ambalaje, zapada si altele asemenea, care ar putea împiedica
interventia operativa pentru stingerea incendiilor.
(2) În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigura si se marcheaza, potrivit
reglementarilor tehnice specifice, cai de acces si circulatii ocolitoare.
ART. 113
Caile de acces si de evacuare din cladiri, limitele zonelor periculoase de incendiu,
explozie, electrocutare, radiatii, locurile în care sunt amplasate utilajele si instalatiile
pentru stingerea incendiilor si orice alte instalatii care, în caz de incendiu, presupun
manevre obligatorii se marcheaza vizibil, potrivit reglementarilor tehnice specifice.
ART. 114
Platformele de acces si de amplasare a autospecialelor de interventie si salvare de
la înaltimi, prevazute în imediata vecinatate a constructiilor, se marcheaza
corespunzator si se mentin libere.
ART. 115
Ascensoarele de pompieri se mentin permanent în buna stare de functionare,
pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, si se marcheaza
corespunzator.
SECTIUNEA a 4-a
Masuri generale de prevenire a incendiilor în locuintele
unifamiliale/multifamiliale/gospodariile populatiei
ART. 116
În locuintele unifamiliale/multifamiliale/gospodariile populatiei se interzic:
a) utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupatoarelor,
dispozitivelor de protectie cu defectiuni sau cu improvizatii;
b) suprasolicitarea retelei electrice prin folosirea simultana a mai multor receptori;
c) nesupravegherea aparatelor electrice sub tensiune, cum sunt: fier de calcat,
resou, radiator si altele asemenea;
d) folosirea sigurantelor fuzibile supradimensionate prin înlocuirea cu lita a
fuzibilului calibrat;
e) folosirea chibriturilor, lumânarilor, lampilor de iluminat cu petrol, în spatii cu
pericol de incendiu, cum sunt: depozite de furaje, grajduri, magazii, poduri si altele
asemenea;
f) folosirea chibriturilor, lumânarilor, lampilor de iluminat cu petrol atât în spatii
cu pericol de explozie, respectiv în încaperi în care sunt depozitate produse
petroliere, cât si în lanuri de cereale, pajisti, în paduri si în apropierea acestora;
g) asezarea sau pastrarea buteliilor de gaze în apropierea oricaror surse de caldura
ori sub actiunea directa a razelor solare;
h) folosirea buteliilor de gaze lichefiate fara regulatori de presiune, cu garnituri
deteriorate ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau largite la capete;
i) folosirea flacarii pentru verificarea etanseitatii buteliei, garniturilor, regulatorilor
de presiune sau a furtunului/conductei de gaz; verificarea se face numai cu emulsie
de apa cu sapun;
j) încalzirea cu flacara a buteliilor ori folosirea acestora în pozitie culcata,
rasturnata sau înclinata;
k) transvazarea gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii
improvizate;
l) pastrarea surselor de foc, cum sunt chibrituri, brichete, lumânari, lampi cu gaz si
altele asemenea, în locuri în care au acces copiii;
m) nesupravegherea copiilor, precum si blocarea lor în casa cu lumânari aprinse,
sobe, plite si/sau aparate electrice aflate în functiune.
n) depozitarea de materiale combustibile sau inflamabile, cum sunt butelii, bidoane
cu produse petroliere si altele asemenea, în podurile cladirilor;
o) folosirea afumatoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, poduri,
remize, sub soproane sau lânga materiale combustibile; afumatorile se
confectioneaza din zidarii de caramida si materiale incombustibile si se amplaseaza
independent de celelalte constructii din gospodarie.
ART. 117
În locuinte de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit, carburantii
sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se pastreaza numai în ambalaje metalice
special destinate, închise ermetic, în locuri protejate si fara a se depasi 25 l.
ART. 118
Masurile de prevenire a incendiilor privind instalatiile electrice, de încalzire, de
gaze/GPL, fumatul, depozitarea, utilizarea focului deschis, colectarea deseurilor,
precum si cele împotriva descarcarilor electrice atmosferice/electricitatii statice se
aplica si în locuintele unifamiliale/multifamiliale/gospodariile populatiei.
ART. 119
Pentru asigurarea interventiei în caz de incendiu se recomanda amplasarea în
bucatarii a unui stingator sau a unei paturi de incendiu.
SECTIUNEA a 5-a
Masuri generale de prevenire a incendiilor în spatii destinate persoanelor cu
dizabilitati/solicitantilor de azil
ART. 120
(1) În spatiile destinate persoanelor cu dizabilitati se interzice:
a) fumatul;
b) utilizarea lumânarilor, chibriturilor, lampilor cu gaz sau a altor surse cu flacara;
c) utilizarea pentru încalzire a resourilor si radiatoarelor electrice.
(2) Nu este permis accesul persoanelor cu dizabilitati în zonele de lucru cu foc.
ART. 121
Pentru evacuarea în conditii eficiente si sigure se asigura:
a) un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat utilizatorilor;
b) un telefon cu legatura directa la serviciul public voluntar sau privat pentru
situatii de urgenta/serviciul profesionist pentru situatii de urgenta cel mai apropiat;
c) marcarea usilor camerelor cu culori, dupa cum urmeaza:
1. rosu – persoane care nu se pot evacua singure;
2. galben – persoane care necesita sprijin la evacuare;
3. verde – persoane care se evacueaza singure;
d) marcarea directiei de evacuare pentru spatiile în care se afla persoane cu
deficiente de vedere prin pictograma corespunzatoare în relief, amplasata pe perete la
o distanta de circa 120 cm fata de sol;
e) organizarea de exercitii speciale de evacuare pentru persoanele cu deficiente
psihice.
ART. 122
În centrele de cazare si primire a solicitantilor de azil, aflate în subordinea
Oficiului National pentru Refugiati, se asigura afisarea de instructiuni de prevenire a
incendiilor si de comportament în caz de incendiu într-o limba de circulatie
internationala si se verifica întelegerea lor corecta de catre acestia.
CAP. 5
Echiparea si dotarea cu mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor
ART. 123
(1) Echiparea si dotarea constructiilor, instalatiilor si a amenajarilor cu instalatii de
protectie împotriva incendiilor si cu alte mijloace tehnice de aparare împotriva
incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor si parametrilor specifici, precum si
dimensionarea si amplasarea acestora se asigura conform reglementarilor tehnice si
normelor specifice de aparare împotriva incendiilor.
(2) Mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor trebuie sa îndeplineasca si
sa asigure criteriile si nivelurile de performanta prevazute de reglementarile tehnice
aplicabile si de specificatiile tehnice de referinta.
ART. 124
Categoriile principale de mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor sunt
prezentate în anexa nr. 5, potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protectiei
constructiilor, instalatiilor tehnologice, amenajarilor si a utilizatorilor la actiunea
incendiului.
ART. 125
Dotarea operatorilor economici si a institutiilor cu mijloace tehnice de aparare
împotriva incendiilor se face pe baza normelor specifice de aparare împotriva
incendiilor si reglementarilor tehnice.
ART. 126
Pentru tipurile de constructii, instalatii tehnologice si amenajari care nu se
încadreaza în prevederile reglementarilor tehnice si ale normelor specifice se
recomanda verificarea necesitatii si oportunitatii echiparii si dotarii acestora cu
anumite tipuri de mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor, prin utilizarea
unor metode de analiza sau prin elaborarea unui scenariu de securitate la incendiu.
ART. 127
Proiectantii si beneficiarii au obligatia de a include în documentatie, respectiv de a
utiliza numai mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor cu marcaj CE,
certificate sau agrementate, conform legii.
ART. 128
(1) Producatorii, furnizorii, proiectantii si executantii de mijloace tehnice de
aparare împotriva incendiilor trebuie sa puna la dispozitia beneficiarului urmatoarele:
a) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piata, dupa caz, a
certificatului EC si a declaratiei de conformitate, a certificatului de conformitate al
produsului, a agrementului tehnic;
b) documentatia tehnica aferenta, conform standardului de referinta;
c) schema sinoptica a sistemului/instalatiei, schemele bloc si de racordare si softul
necesar;
d) instructiuni de utilizare si pentru controlul starii de functionare;
e) masuri care se adopta în caz de nefunctionare.
(2) Documentele de la alin. (1) lit. a) si b) se pun la dispozitie de producatori,
furnizori si utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pietei.
ART. 129
Montarea, exploatarea si mentenanta mijloacelor tehnice de aparare împotriva
incendiilor se fac în conformitate cu reglementarile tehnice specifice, cu
instructiunile de montaj, utilizare, verificare si întretinere ale producatorilor si cu
standardele europene de referinta, astfel încât sa li se asigure permanent
performantele normate.
ART. 130
La stabilirea tipurilor de instalatii de protectie împotriva incendiilor si a altor
mijloace tehnice de aparare împotriva incendiilor cu care se echipeaza constructiile,
instalatiile si amenajarile se au în vedere urmatoarele criterii:
a) conditiile si cerintele tehnice precizate în reglementarile tehnice specifice;
b) posibilitatile de actionare în spatii închise, în subsoluri, la înaltime sau în medii
cu nocivitate marita;
c) caracteristicile si performantele mijloacelor tehnice de aparare împotriva
incendiilor;
d) compatibilitatea substantelor de stingere cu clasele de incendiu si cu alte
substante de stingere utilizate simultan sau succesiv;
e) influenta substantelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de
constructie ale cladirii si mediului.
ART. 131
(1) Tipul si numarul de stingatoare cu care se doteaza constructiile se stabilesc
potrivit reglementarilor tehnice ori normelor specifice de aparare împotriva
incendiilor.
(2) Numarul orientativ de stingatoare pentru dotarea categoriilor de constructii
pentru care nu exista prevederi în reglementarile tehnice specifice este prezentat în
anexa nr. 6.
ART. 132
Mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor, cu care sunt echipate si dotate
constructiile, instalatiile si amenajarile, se amplaseaza si/sau se depoziteaza, conform
documentatiilor tehnice de executie si reglementarilor specifice, în locuri ferite de
intemperii, agenti corozivi, efecte negative ale temperaturii etc. ori se protejeaza
corespunzator mediilor în care se utilizeaza.
ART. 133
La amplasarea mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor, care sunt
utilizate de personalul de pe locurile de munca si/sau de fortele de interventie, în caz
de incendiu, se au în vedere si urmatoarele cerinte:
a) locurile de amplasare sa fie vizibile, usor accesibile si la distante optime fata de
focarele cele mai probabile;
b) înaltimea de montare sa fie accesibila;
c) sa fie bine fixate si sa nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
ART. 134
(1) Mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor se marcheaza în
conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice si ale standardelor specifice.
(2) Pe timpul exploatarii se asigura vizibilitatea si lizibilitatea marcajelor.
ART. 135
Mijloacele tehnice de aparare împotriva incendiilor, cu care se echipeaza si se
doteaza constructiile, instalatiile tehnologice si amenajarile, se întretin permanent în
stare de functionare, cu asigurarea fiabilitatii si eficientei necesare, conform
reglementarilor tehnice specifice.
ART. 136
Instalatiile de detectare si semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului si a
gazelor fierbinti si de presurizare pentru controlul fumului trebuie sa îndeplineasca
criteriile de performanta privind mentinerea functionarii pe o durata minima normata,
în cazul întreruperii sursei principale de alimentare cu energie.
ART. 137
Retelele interioare si exterioare de alimentare cu apa a instalatiilor de stingere a
incendiilor si rezervele de apa de incendiu trebuie sa asigure alimentarea
corespunzatoare a acestora, cu debitele si presiunile necesare si pe durata de timp
normata, potrivit prevederilor reglementarilor tehnice specifice.
ART. 138
Dotarea operatorilor economici, a institutiilor si localitatilor cu autospeciale si cu
alte mijloace mobile de interventie la incendii se face pe baza reglementarilor si a
normelor specifice de aparare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime
de performanta privind organizarea si functionarea serviciilor publice, voluntare si
private pentru situatii de urgenta.
ART. 139
(1) Proprietarii/utilizatorii constructiilor, instalatiilor tehnologice si amenajarilor
trebuie sa execute periodic controlul starii de functionare a mijloacelor tehnice de
aparare împotriva incendiilor, cu care acestea sunt echipate si dotate, prin personal
anume desemnat si instruit în acest scop.
(2) Scoaterea din functiune a mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor
fara luarea unor masuri alternative de aparare împotriva incendiilor ori neasigurarea
parametrilor necesari functionarii acestora în conditii de eficienta este strict interzisa.
(3) Controlul starii de functionare a mijloacelor tehnice de aparare împotriva
incendiilor se executa conform prevederilor cuprinse în reglementarile tehnice,
normele specifice de aparare împotriva incendiilor, precum si în instructiunile tehnice
elaborate de proiectanti si/sau de producatori/furnizori.
ART. 140
(1) Persoanele fizice si juridice care efectueaza proiectarea, montarea, verificarea,
întretinerea si repararea mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor trebuie
sa fie atestate în acest sens, în conditiile legii.
(2) Periodicitatea lucrarilor prevazute la alin. (1) se stabileste conform normelor
specifice de aparare împotriva incendiilor, reglementarilor tehnice de exploatare si
precizarilor producatorilor/furnizorilor acestor mijloace tehnice.
(3) Pe perioadele de oprire a functionarii sistemelor, instalatiilor, aparatelor si
dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare si stingere a
incendiilor, pentru executarea lucrarilor de întretinere si reparare ori în caz de opriri
accidentale, proprietarii/utilizatorii trebuie sa asigure masuri tehnice si organizatorice
alternative pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum si de actiune în
caz de necesitate.
(4) Substantele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificarilor
periodice privind mentinerea calitatilor în timp, conform reglementarilor specifice si
precizarilor producatorului/furnizorului.
ART. 141
(1) Exploatarea, întretinerea, reviziile si reparatiile la autospeciale, utilaje si
celelalte mijloace mobile de interventie la incendii se executa conform normelor
tehnice emise de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.
(2) Reparatiile la mijloacele tehnice precizate la alin. (1) se planifica si se
realizeaza la termene cât mai scurte, asigurându-se, în perioada scoaterii din
interventie a acestora, masuri alternative de aparare împotriva incendiilor.
ART. 142
(1) Proprietarul/utilizatorul constructiilor, instalatiilor tehnologice si amenajarilor
trebuie sa asigure existenta unui registru de control al instalatiilor de semnalizare,
alarmare, alertare, limitare si stingere a incendiilor, în care se consemneaza toate
datele relevante privind:
a) executarea controalelor starii de functionare, a operatiunilor de verificare,
întretinere si reparatii;
b) executarea de modificari, extinderi, reabilitari, modernizari etc.;
c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false, întreruperi,
declansari intempestive etc., cu mentionarea cauzelor care le-au determinat.
(2) Datele consemnate trebuie sa indice cu claritate ziua, luna, anul, ora si locul
producerii evenimentului.
(3) Modelul registrului de control este prezentat în anexa nr. 7 la prezentul ordin.
ART. 143
Pe toata durata de folosire a mijloacelor tehnice de aparare împotriva incendiilor,
administratorii operatorilor economici/conducatorii institutiilor publice au obligatia
sa demonstreze organelor de control respectarea prevederilor prezentelor norme
generale, conform legii.
CAP. 6
Planificarea si executarea exercitiilor privind modul de actiune în caz de incendiu
ART. 144
(1) Exercitiile privind modul de interventie în caz de incendiu constituie formele
de baza prin care se verifica stadiul si capacitatea de actiune a personalului de la
locul de munca.
(2) Exercitiile si aplicatiile vizeaza modul în care se executa:
a) alarmarea;
b) evacuarea;
c) stingerea incendiului.
ART. 145
Exercitiile de interventie se efectueaza:
a) planificat, pe baza de grafic, astfel încât la acestea sa participe esalonat toti
salariatii cu atributii de interventie de la locurile de munca;
b) inopinat, de catre administrator/conducator, autoritatile de control sau de alti
factori de decizie;
c) planificat, pe baza de grafic, cu personalul serviciului privat pentru situatii de
urgenta.
ART. 146
(1) Evidenta aplicatiilor si exercitiilor efectuate se tine într-un registru special.
(2) Registrul are continutul conform modelului prezentat în anexa nr. 8 la
prezentul ordin.
ART. 147
Fiecare exercitiu de interventie se finalizeaza printr-un raport, în care se fac referiri
cel putin la:
a) obiectivele si scopul exercitiului;
b) mentiuni privind cunoasterea si capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce
revin personalului de la locul de munca în caz de incendiu;
c) îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite si a timpilor operativi de
interventie;
d) mentiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;
e) aprecieri privind functionarea mijloacelor tehnice de aparare împotriva
incendiilor;
f) desfasurarea activitatii de salvare si evacuare a persoanelor si a materialelor
periculoase;
g) propunerea de masuri privind îmbunatatirea activitatii respective.
CAP. 7
Controlul respectarii normelor de aparare împotriva incendiilor
ART. 148
Personalul autoritatilor publice, care, potrivit competentelor si prevederilor legale,
executa controale în domeniul apararii împotriva incendiilor, este:
a) personalul desemnat din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si din
inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti;
b) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atributii în domeniul apararii
împotriva incendiilor din structura ministerelor si a celorlalte organe de specialitate
ale administratiei publice centrale;
c) cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atributii în domeniul apararii
împotriva incendiilor din structura autoritatilor administratiei publice locale.
ART. 149
(1) Controlul propriu al respectarii normelor, dispozitiilor si masurilor de aparare
împotriva incendiilor se efectueaza de:
a) structurile cu atributii de aparare împotriva incendiilor, constituite în cadrul
operatorului economic/institutiei/localitatii pe baza unui grafic anual, trimestrial,
lunar, zilnic;
b) personalul din componenta preventiva a serviciilor publice, voluntare si private;
c) sefii locurilor de munca respective, zilnic sau pe schimb, dupa caz.
(2) Controlul efectuat de structurile stabilite la alin. (1) lit. a) se finalizeaza prin
documente scrise, în care se consemneaza:
a) constructiile si instalatiile care au fost cuprinse în control;
b) constatarile rezultate din teren;
c) propuneri de masuri si actiuni de înlaturare a deficientelor si de îmbunatatire a
activitatii.
(3) Trimestrial, structurile enumerate la alin. (1) lit. a) efectueaza un control de
verificare privind respectarea obligatiilor contractuale din domeniul apararii
împotriva incendiilor si a normelor specifice de aparare împotriva incendiilor la
persoanele fizice/juridice care desfasoara activitati în perimetrul operatorului
economic/institutiei/localitatii.
(4) Constatarile, masurile si deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la
cunostinta, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.
ART. 150
În baza concluziilor rezultate din controalele autoritatii de stat sau din controalele
proprii, administratorul operatorului economic, conducatorul institutiei sau, dupa caz,
primarul este obligat sa ia masuri imediate de remediere a tuturor neregulilor
constatate în domeniul apararii împotriva incendiilor.
ART. 151
(1) Activitatea de aparare împotriva incendiilor desfasurata de operatorul
economic, institutie sau organul administratiei publice centrale sau locale se
analizeaza, conform legii, semestrial sau anual, precum si cu prilejul finalizarii
controalelor si dupa producerea unor incendii.
(2) Analiza prevazuta la alin. (1) se desfasoara pe baza de raport sau informare
întocmit/întocmita de structura care are atributii în domeniul apararii împotriva
incendiilor.
ART. 152
(1) Raportul de analiza contine urmatoarele:
a) implementarea noilor prevederi legale;
b) stadiul îndeplinirii masurilor stabilite;
c) deficientele care se manifesta în domeniul apararii împotriva incendiilor;
d) concluzii din activitatea de instruire si pregatire a personalului;
e) relatiile cu tertii privind apararea împotriva incendiilor;
f) asigurarea dotarii, calitatea si functionarea mijloacelor tehnice de aparare
împotriva incendiilor;
g) eficienta activitatilor desfasurate de structurile cu atributii în domeniul apararii
împotriva incendiilor;
h) propuneri de masuri pentru îmbunatatirea activitatii.
(2) Aspectele discutate pe timpul analizei se consemneaza într-un proces-verbal,
iar deciziile care se iau se aproba printr-o hotarâre care se aduce la cunostinta
persoanelor interesate.
ART. 153
La analiza participa în mod obligatoriu, dupa caz, presedintele consiliului
judetean, primarul, administratorul operatorului economic, conducatorul institutiei
publice, precum si sefii structurilor cu atributii în domeniul apararii împotriva
incendiilor, sefii sectoarelor de activitate la care sunt facute mentiuni în raport si
proprietarii constructiilor, în situatia utilizarii unei cladiri sau incinte de catre mai
multi operatori economici.
CAP. 8
Dispozitii finale
ART. 154
Prezentele norme generale se completeaza cu dispozitii generale pentru categorii
de constructii si de activitati, emise de Inspectoratul General pentru Situatii de
Urgenta si aprobate prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
ART. 155
(1) Pe baza prezentelor norme generale, ministerele si celelalte organe ale
administratiei publice centrale emit norme si reglementari tehnice de aparare
împotriva incendiilor, specifice domeniilor de competenta ale acestora, iar organele
administratiei publice locale instituie reguli si masuri specifice în domeniul apararii
împotriva incendiilor, potrivit competentelor si obligatiilor legale.
(2) Reglementarile prevazute la alin. (1) sunt obligatorii pentru domeniul de
activitate specific, respectiv pentru unitatea administrativ-teritoriala.
ART. 156
Încalcarea dispozitiilor prezentelor norme generale atrage raspunderea
disciplinara, contraventionala, materiala, civila sau penala, dupa caz.
ART. 157
Anexele nr. 1 – 8 fac parte integranta din prezentele norme generale.
ANEXA 1
la normele generale
Operatorul economic/institutia
ORGANIZAREA APARARII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
Locul de munca ………………………
______________________________________________________________________________
| I. – Prevenirea incendiilor |
| 1. Materiale combustibile si inflamabile (de exemplu, produse finite din |
| lemn, lacuri, solventi etc.) |
| 2. Surse de aprindere posibile (de natura electrica, termica, autoaprindere|
| etc.) |
| 3. Echipamente si mijloace de lucru (de exemplu, motoare electrice, |
| instalatii de ventilatie, scule si dispozitive etc.) |
| 4. Masuri generale (de exemplu, interzicerea focului deschis, interzicerea |
| fumatului, colectarea deseurilor etc.) |
| 5. Masuri specifice (de exemplu, asigurarea functionarii sistemului de |
| mentinere constanta a temperaturii, de evacuare a gazelor, utilizarea doar a |
| sculelor care nu produc scântei etc.) |
|______________________________________________________________________________|
| II. – Organizarea primei interventii de stingere a incendiilor |
| 1. Mijloace de alarmare/alertare (telefon/numar serviciu profesionist |
| pentru situatii de urgenta ……………………….. dispecerat/sef tura |
| …………………. buton de alarmare amplasat la …………….. etc.) |
| 2. Instalatii si dispozitive de limitare si stingere a incendiilor (de |
| exemplu, sprinklere, usi rezistente la foc, trape) |
| 3. Mijloace de protectie a salariatilor (de exemplu, aparate de respiratie)|
| 4. Personalul care asigura prima interventie: |
| – stingatoare ………………………………………………….. |
| – hidranti interiori ……………………………………………. |
| – tablou electric ………………………………………………. |
| – declansare/oprire instalatiile …………………………………. |
| 5. Personalul care asigura evacuarea persoanelor/bunurilor ………….. |
|______________________________________________________________________________|
Întocmit
…………………
(numele si prenumele)
…………………
Semnatura
ANEXA 2
la normele generale
PLANUL DE EVACUARE
a persoanelor/bunurilor
______________________________________________________________________________
| 1. Date de identificare: |
|______________________________________________________________________________|
| Denumirea operatorului economic/institutiei |
|______________________________________________________________________________|
| Sediul, numar de telefon, fax, e-mail |
|______________________________________________________________________________|
| Profilul de activitate |
|______________________________________________________________________________|
| 2. – Planul general al operatorului economic/institutiei (la scara), pe |
| care se marcheaza: |
|______________________________________________________________________________|
| Amplasarea cladirilor si a depozitelor în incinta, precizându-se: |
| – numarul de niveluri (subterane si supraterane); |
| – numarul maxim de persoane care poate fi la un moment dat în cladire; |
| – tipul de bunuri si cantitatea ce pot fi la un moment dat în |
| cladire/depozit; |
| – lista cu substante periculoase/caracteristici conform fisei de pericol |
| pentru fiecare categorie de substanta |
|______________________________________________________________________________|
| Caile de acces, evacuare si de interventie din incinta si cele adiacente |
| acesteia |
|______________________________________________________________________________|
| Locul/locurile de adunare a persoanelor în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| 3. – Conceptia de organizare a evacuarii persoanelor/bunurilor |
|______________________________________________________________________________|
| Mijloacele prin care se realizeaza anuntarea (alertarea) persoanelor ce |
| raspund de executarea si dirijarea evacuarii în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| Nominalizarea persoanelor care au atributii în ceea ce priveste evacuarea |
| persoanelor/bunurilor pentru fiecare nivel în parte |
|______________________________________________________________________________|
| Nominalizarea persoanelor care se ocupa de întocmirea listelor celor |
| prezenti la locul de adunare amenajat si marcat corespunzator |
|______________________________________________________________________________|
| Ordinea în care urmeaza sa se faca evacuarea persoanelor si a bunurilor, în|
| functie de valoarea lor si de vulnerabilitatea la incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| În cazul substantelor periculoase se vor face precizari cu privire la |
| masuri ce trebuie adoptate la evacuarea acestora |
|______________________________________________________________________________|
| 4. – Organizarea evacuarii persoanelor/bunurilor pe niveluri |
|______________________________________________________________________________|
| Se întocmeste, pentru fiecare nivel la care se afla persoane sau bunuri |
| necesar a fi evacuate, schita nivelului, pe care se specifica numarul |
| nivelului si numarul maxim al persoanelor ce pot fi la un moment dat pe nivel|
| si se marcheaza prin simbolurile corespunzatoare caile de evacuare, |
| încaperile/locurile în care se afla persoane/substante periculoase sau bunuri|
| de evacuat |
|______________________________________________________________________________|
| Se nominalizeaza persoana/persoanele care are/au atributii pentru evacuarea|
| persoanelor/bunurilor |
|______________________________________________________________________________|
| Se stabilesc traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât |
| posibil, urmarindu-se ca evacuarea persoanelor sa se faca pe alte cai decât |
| cele destinate evacuarii materialelor si astfel stabilite încât sa nu |
| îngreuneze interventia pompierilor la stingere; |
|______________________________________________________________________________|
| Masurile de siguranta care trebuie luate la efectuarea evacuarii |
| persoanelor si a materialelor care prezinta pericol deosebit (explozivi, |
| recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune) ori a materialelor cu |
| deosebita valoare sau care se deterioreaza usor sub efectele temperaturii |
| (aparate de precizie etc.); |
|______________________________________________________________________________|
| Numarul si locul în care se afla mijloacele de iluminat mobile, de |
| transport, precum si alte materiale auxiliare necesare pentru efectuarea |
| evacuarii. |
|______________________________________________________________________________|
| Instructiuni de urmat în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
| Locul/locurile de adunare a persoanelor de pe nivelul respectiv |
|______________________________________________________________________________|
| Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu |
|______________________________________________________________________________|
ANEXA 3
la normele generale
PLANUL DE INTERVENTIE
– structura-cadru –
______________________________________________________________________________
| 1. Datele de identificare: |
| – denumirea operatorului economic sau a institutiei; |
| – adresa, numar de telefon, fax, e-mail; |
| – profilul de activitate. |
|______________________________________________________________________________|
| 2. Planul general al unitatii (la scara), pe care se marcheaza: |
| – amplasarea cladirilor, instalatiilor tehnologice si a depozitelor în |
| incinta; |
| – caile de acces si de interventie din incinta si cele adiacente |
| acesteia; |
| – retelele si sursele proprii de alimentare cu apa; |
| – rezervele de agenti de stingere si de mijloace de protectie a |
| personalului de interventie; |
| – retelele si racordurile de alimentare cu energie electrica, agent |
| termic, gaze si alte fluide combustibile; |
| – retelele de canalizare; |
| – vecinatatile. |
|______________________________________________________________________________|
| 3. Conceptia de organizare si de desfasurare a interventiei în caz de |
| incendiu: |
| – concluzii privind interventia, rezultate din scenariul de securitate |
| la incendiu sau din evaluarea capacitatii de aparare împotriva incendiilor; |
| – particularitati tactice de interventie pentru: |
| – evacuarea utilizatorilor (persoane si, dupa caz, animale sau |
| bunuri), acordarea primului ajutor si protejarea bunurilor periclitate; |
| – localizarea si lichidarea incendiilor; |
| – protectia personalului de interventie; |
| – protectia vecinatatilor; |
| – înlaturarea efectelor negative majore produse de incendiu. |
|______________________________________________________________________________|
| 4. Forte de interventie în caz de incendiu: |
| – serviciul privat pentru situatii de urgenta (dotare, încadrare); |
| – servicii publice voluntare pentru situatii de urgenta cu care se |
| coopereaza (categoria, localitatea, distanta, itinerarul de deplasare, |
| telefonul sau alte mijloace de alarmare si alertare); |
| – subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanta, |
| itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare si |
| alertare); |
| – alte forte cu care se coopereaza si modul de anuntare (de exemplu, |
| ambulanta); |
|______________________________________________________________________________|
| 5. Surse de alimentare cu apa în caz de incendiu, exterioare unitatii: |
| – retele de alimentare cu apa: |
| – debite; |
| – presiuni; |
| – amplasarea hidrantilor exteriori si stabilirea distantelor fata de |
| incinta unitatii; |
| – alte surse artificiale sau naturale de apa: |
| – felul si capacitatea acestora; |
| – platforme (puncte) de alimentare si distantele fata de unitate. |
|______________________________________________________________________________|
| 6. Planul fiecarei constructii, instalatii tehnologice sau platforme de |
| depozitare (la scara), pe care se marcheaza ori se înscriu date privind: |
| – destinatia spatiilor (încaperilor); |
| – suprafata construita si aria desfasurata; |
| – regimul de înaltime (numarul de niveluri); |
| – numarul de persoane care utilizeaza constructia, pe niveluri si pe |
| total; |
| – caile interioare de acces, evacuare si de interventie; |
| – natura materialelor si a elementelor de constructii; |
| – nivelurile criteriilor de performanta privind securitatea la incendiu |
| asigurate; |
| – instalatiile utilitare aferente; |
| – instalatiile, sistemele, dispozitivele si aparatele de prevenire si |
| stingere a incendiilor cu care este echipata; |
| – dispozitivul de interventie în caz de incendiu. |
|______________________________________________________________________________|
NOTA:
În cazul operatorilor economici si al institutiilor având numai constructii, instalatii
tehnologice sau platforme de depozitare cu risc mic de incendiu si care nu se
încadreaza în categoriile de cladiri înalte si foarte înalte, fara sali aglomerate ori cu
aglomerari de persoane si fara depozite de mari valori, nu este obligatorie întocmirea
planurilor detaliate prevazute la pct. 6 din structura-cadru. În aceste situatii, în
conturul constructiilor, instalatiilor tehnologice si al platformelor de depozitare,
marcate în planul general al incintei unitatii (pct. 2) ori într-un tabel separat, se
înscriu suplimentar: destinatia, suprafata, numarul de niveluri, rezistenta la foc si,
dupa caz, categoriile pericolului de incendiu.
Un exemplar al planului de interventie avizat se pune la dispozitie inspectoratului
pentru situatii de urgenta judetean/al municipiului Bucuresti pentru efectuarea
recunoasterilor si a studiilor tactice si pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul
exercitiilor, aplicatiilor tactice de interventie, precum si în situatiile de urgenta.
ANEXA 4
la normele generale
Unitatea emitenta
PERMIS DE LUCRU CU FOC
Nr. …. din ………..
______________________________________________________________________________
| Se elibereaza prezentul permis de lucru cu foc doamnei/domnului ……….,|
| ajutat de doamna/domnul …………., care urmeaza sa execute ………….,|
| folosind ……………….. la (în) …………………………….. . |
| Lucrarile încep la data de ……….. ora …., si se încheie la data de |
| ………… ora …. . |
|______________________________________________________________________________|
| Premergator, pe timpul si la terminarea lucrarilor cu foc se vor lua |
| urmatoarele masuri: |
| 1. Îndepartarea sau protejarea materialelor combustibile din zona de |
| executare a lucrarilor si din apropierea acesteia, pe o raza de ….. metri, |
| astfel: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 2. Golirea, izolarea, spalarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau |
| instalatiilor, prin: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 3. Ventilarea spatiilor în care se executa lucrarile se realizeaza astfel: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 4. Verificarea zonei de lucru si a vecinatatilor acesteia, înlaturarea |
| surselor de aprindere si a conditiilor care favorizeaza producerea |
| incendiilor si a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zona. |
|______________________________________________________________________________|
| 5. Începerea lucrarilor cu foc s-a facut în baza buletinului de analiza |
| nr. …… din ………, eliberat de ………………………………. |
| (acolo unde este cazul) |
|______________________________________________________________________________|
| 6. Respectarea normelor de aparare împotriva incendiilor, specifice |
| tehnologiei de lucru: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 7. În zona de lucru se asigura urmatoarele mijloace de stingere a |
| incendiilor: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 8. Lucrarile cu foc deschis nu se executa daca sunt conditii de vânt |
|______________________________________________________________________________|
| 9. Pe timpul lucrarilor se asigura supravegherea acestora de catre |
| doamna/domnul ………………………. |
|______________________________________________________________________________|
| 10. Seful serviciului public voluntar/privat pentru situatii de urgenta este|
| anuntat despre începerea, întreruperea si încheierea lucrarii. |
|______________________________________________________________________________|
| 11. Controlul masurilor de aparare împotriva incendiilor se asigura de catre|
| doamna/domnul ………………………. |
|______________________________________________________________________________|
| 12. Supravegherea lucrarilor cu foc se asigura de catre doamna/domnul |
| ……………………………….. |
|______________________________________________________________________________|
| 13. Incendiul sau orice alt eveniment se anunta la ………………….., |
| prin …………………………… |
|______________________________________________________________________________|
| 14. Alte masuri specifice de aparare împotriva incendiului |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 15. Personalul de executie, control si supraveghere a fost instruit asupra |
| masurilor de aparare împotriva incendiului. |
|______________________________________________________________________________|
| Responsabili | Numele si prenumele | Semnatura |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Emitentul | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Seful sectorului în care se | | |
| executa lucrarile | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Executantii lucrarilor cu foc | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Serviciul public voluntar/privat | | |
| pentru situatii de urgenta | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
ANEXA 5
la normele generale
MIJLOACE TEHNICE
de aparare împotriva incendiilor
– Categorii principale –
1. Pentru echiparea constructiilor, a instalatiilor tehnologice si a platformelor
amenajate:
a) instalatii de protectie împotriva incendiilor;
b) stingatoare si alte aparate de stins incendii;
c) utilaje, unelte si alte mijloace de interventie.
2. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situatii de
urgenta:
a) autospeciale pentru stingerea incendiilor;
b) autospeciale auxiliare de interventie;
c) nave pentru stingerea incendiilor;
d) trenuri pentru stingerea incendiilor;
e) aeronave de interventie la incendii;
f) motopompe si alte utilaje;
g) ambulante si autosanitare.
3. Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor si substantelor
combustibile sau pentru protectia celor din apropierea focarului:
a) produse de stingere;
b) agenti neutralizatori, speciali.
4. Pentru protectia personalului de interventie:
a) echipament de protectie la temperatura, socuri mecanice si la umiditate;
b) mijloace de protectie a cailor respiratorii;
c) accesorii de siguranta;
d) accesorii de protectie la electrocutare;
e) mijloace de iluminat;
f) aparatura de comunicatii;
g) echipament, aparatura, vaccinuri si instrumentar de protectie speciala împotriva
efectelor agentilor chimici, radioactivi sau biologici;
h) aparatura de detectare a concentratiilor explozive sau a prezentei unor substante
nocive.
ANEXA 6
la normele generale
NUMAR ORIENTATIV
de stingatoare portative pentru unele categorii de constructii
______________________________________________________________________________
| Categorii de constructii | Numar minim de |
| | stingatoare*)/ |
| | suprafata |
| | desfasurata |
|___________________________________________________________|__________________|
| 1. Cladiri administrative: | 1 buc./300 mp |
| – sedii ale administratiei publice centrale si locale; | |
| – sedii de fundatii, organizatii neguvernamentale, | |
| asociatii, agentii si altele asemenea; | |
| – sedii de birouri. | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 2. Cladiri comerciale: | 1 buc./200 mp |
| – comert alimentar si nealimentar; | |
| – magazine generale; | |
| – alimentatie publica (restaurante, braserii si altele | |
| asemenea); | |
| – spatii si încaperi destinate serviciilor. | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 3. Cladiri de locuit (cu caracter de recomandare): | 1 buc./nivel/ |
| – blocuri; | apartament |
| – locuinte unifamiliale. | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 4. Cladiri civile cu functiuni mixte (comert, birouri, | 1 buc./300 mp |
| reuniuni) | |
|___________________________________________________________|__________________|
| 5. Alte amenajari: | 1 buc./150 mp |
| – circuri mobile; | |
| – scene si tribune amenajate provizoriu în aer liber | |
| (pentru spectacole, mitinguri, competitii sportive etc.); | |
| – studiouri de radio, televiziune, îndeosebi cu public.| |
|___________________________________________________________|__________________|
*) Performanta de stingere echivalenta cu focarele 21 A si 113 B, conform
standardului european de referinta.
NOTA:
Tipul si numarul de stingatoare se stabilesc de proiectant si, pentru constructiile
existente, prin scenariile de incendiu sau de persoana cu atributii specifice, în functie
de nivelul de risc de incendiu, tipul si cantitatea de material sau substanta
combustibila/volumul de lichid combustibil din spatiul ce trebuie protejat.
ANEXA 7
la normele generale
REGISTRU DE CONTROL
pentru instalatiile de detectare, semnalizare, alarmare, alertare, limitare si
stingere a incendiilor
________________________________
| Nr. crt. (fisa) ………….. |
|________________________________|
______________________________________________________________________________
| Denumirea instalatiei |
|______________________________________________________________________________|
| Producator/importator/furnizor |
|______________________________________________________________________________|
| Caracteristici principale (loc amplasare, zone protejate, componente etc.) |
|______________________________________________________________________________|
| Certificat CE/Certificat de conformitate al produsului/Agrement |
|______________________________________________________________________________|
| Documentatie tehnica aferenta certificatului |
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizica/juridica ce a executat proiectarea |
| Certificat atestare |
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizica/juridica ce a executat montarea |
| Certificat atestare |
|______________________________________________________________________________|
| Persoana fizica/juridica ce executa verificarea, întretinerea, repararea |
| Certificat atestare |
| Contract nr. ……………… |
| Perioada contractului |
|______________________________________________________________________________|
| Solicitare service deranjamente |
| Telefon, e-mail, fax |
|______________________________________________________________________________|
| Personal responsabil |
| Data |
|______________________________________________________________________________|
Date evenimente
______________________________________________________________________________
|Nr. | Data | Locul | Evenimentul | Cauza | Actiune | Numele în clar|
|crt.| | | | | corectiva| – Semnatura – |
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|
|____|________|___________|_______________|_________|__________|_______________|
NOTA:
1. În registrul de control pentru instalatiile de detectare, semnalizare, alertare,
alarmare, limitare si stingere a incendiilor se consemneaza toate datele relevante
privind:
a) executarea controalelor starii de functionare, a operatiunilor de verificare,
întretinere si reparatii;
b) executarea de modificari;
c) actionarile în situatii de incendiu;
d) evenimente produse: alarme de incendiu, alarme false de incendiu, defecte,
întreruperi, declansari intempestive, teste, dezactivari temporare – cu mentionarea
cauzelor care le-au determinat si a actiunilor corective efectuate.
2. Datele consemnate trebuie sa indice clar si precis data (anul, luna, ziua, ora,
dupa caz, minutele si secundele) si locul de producere a evenimentului.
3. Toate evenimentele trebuie înregistrate corespunzator.
4. Registrul se completeaza pentru fiecare instalatie din dotare.
5. Se numeste un responsabil pentru completarea registrului; numele
responsabilului este trecut în registru.
6. Se noteaza componentele înlocuite si cauzele înlocuirii.
ANEXA 8
la normele generale
EVIDENTA
exercitiilor de interventie efectuate la ………………….
______________________________________________________________________________
|Nr. | Data si ora | Tipul | Locul/Sectorul| Cine a organizat| Observatii|
|crt.| executarii | exercitiului| de activitate | exercitiul | |
| | exercitiului| | | Numele, | |
| | | | | semnatura si | |
| | | | | functia | |
|____|_____________|_____________|_______________|_________________|___________|
|____|_____________|_____________|_______________|_________________|___________|
|____|_____________|_____________|_______________|_________________|___________|
–––––

OMAI nr. 262/2010 privind dispozitii generale de aparare impotriva incendiilor la spatii pentru birouri

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

Order no. 712/2005 for the approval of the General Provisions regarding the training of employees in the field of emergency situations

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005
pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de
urgenta
Emitent : MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR
Publicat in : MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 12 iulie 2005
Avand in vedere prevederile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 481/2004 privind protectia civila,
in temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2003 privind
organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 604/2003, cu modificarile si completarile ulterioare,
ministrul administratiei si internelor emite urmatorul ordin:
ART. 1
Se aproba Dispozitiile generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de
urgenta, cuprinse in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
ART. 2
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin inspectoratele judetene/al
municipiului Bucuresti pentru situatii de urgenta, va urmari punerea in aplicare a prevederilor
prezentului ordin.
ART. 3
Nerespectarea prevederilor Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul
situatiilor de urgenta atrage raspunderea conform legii.
ART. 4
(1) Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si intra in vigoare
la 30 de zile de la data publicarii.
(2) La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului de interne
nr. 1.080/2000 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea in domeniul
prevenirii si stingerii incendiilor – D.G.P.S.I.-002, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 157 din 14 aprilie 2000, precum si orice alte dispozitii contrare.
p. Ministrul administratiei si internelor,
Anghel Andreescu,
secretar de stat
Bucuresti, 23 iunie 2005.
Nr. 712.
ANEXA
DISPOZITII GENERALE
privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta
CAP. I
Scopul si domeniile de aplicare
ART. 1
Prezentele dispozitii generale stabilesc principiile, modalitatile, cerintele si conditiile
necesare in vederea organizarii si desfasurarii activitatii de instruire in domeniul situatiilor de
urgenta a persoanelor angajate in munca.
ART. 2
Instruirea persoanelor angajate in munca in domeniul situatiilor de urgenta constituie parte
componenta a activitatii de pregatire desfasurate de persoanele fizice si juridice in domeniul
managementului situatiilor de urgenta, potrivit prevederilor legale in vigoare.
ART. 3
Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii operatorilor economici sunt obligati,
potrivit art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, sa organizeze si
sa execute instruirea in domeniul situatiilor de urgenta pe baza prezentelor dispozitii generale
si a reglementarilor specifice.
ART. 4
Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este componenta a pregatirii
profesionale si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare in
vederea prevenirii si reducerii efectelor negative ale situatiilor de urgenta sau ale dezastrelor
la locul de munca si in incinta institutiilor si operatorilor economici.
ART. 5
Termenii specifici utilizati in cuprinsul prezentelor dispozitii generale au intelesul celor
utilizati in legislatia specifica privind managementul situatiilor de urgenta si protectia civila.
CAP. II
Cerinte specifice si categorii de instructaje
ART. 6
(1) Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se realizeaza prin instructaje si
prin participarea la cursuri, aplicatii, exercitii practice si antrenamente, in functie de tipurile
de risc specifice.
(2) Periodicitatea aplicatiilor, exercitiilor si a antrenamentelor este stabilita de Instructiunile
privind organizarea si desfasurarea pregatirii in domeniul situatiilor de urgenta, aprobate prin
ordin al ministrului administratiei si internelor.
ART. 7
Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta este obligatorie si trebuie sa aiba un
caracter permanent si sustinut in timpul desfasurarii procesului de productie si la locul de
munca.
ART. 8
(1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii agentilor economici au obligatia
sa asigure instruirea intregului personal angajat in munca, in raport cu nivelul de pregatire al
salariatilor si in functie de specificul activitatii desfasurate de fiecare unitate.
(2) Operatorii economici care desfasoara activitati ce prezinta pericole de accidente majore
in care sunt implicate substante periculoase se supun si prevederilor legislatiei specifice.
ART. 9
Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se face la angajare si periodic si se
realizeaza prin urmatoarele categorii de instructaje:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de munca;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pe schimb, acolo unde situatia o impune;
e) instructajul special pentru lucrari periculoase;
f) instructajul la recalificarea profesionala;
g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei.
SECTIUNEA 1
Instructajul introductiv general
ART. 10
Instructajul introductiv general vizeaza dobandirea de cunostinte cu privire la:
a) sistemul de acte normative care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta si
actele normative specifice profilului operatorului economic sau institutiei;
b) managementul situatiilor de urgenta la nivelul operatorului economic sau al institutiei;
c) mijloacele tehnice existente si planificarea resurselor pentru realizarea masurilor de
protectie civila si de aparare impotriva incendiilor;
e) modul de actiune in cazul producerii unei situatii de urgenta ca urmare a manifestarii
unui tip de risc existent;
f) actiunile ce trebuie intreprinse pentru limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de
urgenta.
ART. 11
La instructajul introductiv general participa urmatoarele categorii de persoane:
a) nou-angajatii in munca, indiferent de durata sau de forma contractului de munca;
b) salariatii transferati de la o unitate la alta sau detasati in unitatea respectiva;
c) lucratorii sezonieri, temporari sau zilieri;
d) studentii si elevii din scoli si licee aflati in practica de specialitate.
ART. 12
Instructajul introductiv general se desfasoara cu grupe compuse din cel mult 20 de
persoane.
ART. 13
Durata instructajului introductiv general se stabileste prin reglementari interne, in functie
de specificul activitatii desfasurate, complexitatea procesului tehnologic, nivelul de risc
rezultat din clasificarea unitatilor din punct de vedere al protectiei civile, precum si de nivelul
de pregatire al participantilor, dar nu poate fi mai mica de 8 ore.
ART. 14
Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileste un nivel minim de cunostinte
necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi
verificate pe baza de teste asupra cunostintelor acumulate.
ART. 15
Persoanele care nu si-au insusit nivelul minim de cunostinte stabilit pentru instructajul
introductiv general nu vor fi admise la locurile de munca.
SECTIUNEA a 2-a
Instructajul specific locului de munca
ART. 16
Instructajul specific locului de munca se executa individual, dupa instructajul introductiv
general, de catre seful locului de munca respectiv.
ART. 17
La efectuarea instructajului specific locului de munca se urmareste sa se asigure
participantilor cunostinte referitoare la:
a) caracteristicile fizico-chimice ale substantelor, materialelor si produselor utilizate la
locul de munca;
b) conditiile care determina ori favorizeaza producerea accidentelor si avariilor tehnologice
si cauzele potentiale de incendiu si/sau explozie specifice locului de munca;
c) descrierea, functionarea, monitorizarea si modul de interventie la instalatiile si sistemele
de siguranta ale masinilor si utilajelor de la locurile de munca, inclusiv cele de prevenire a
avariilor tehnologice;
d) descrierea, functionarea, amplasarea si modul de actionare a instalatiilor, utilajelor,
aparatelor, dispozitivelor si mijloacelor de protectie impotriva incendiilor;
e) conceptia de interventie in cazul producerii unei situatii de urgenta si continutul
documentelor operative de raspuns;
f) sarcini specifice pentru prevenirea situatiilor de urgenta si realizarea masurilor de
protectie civila.
ART. 18
Durata instructajului specific locului de munca este stabilita in functie de complexitatea
activitatii desfasurate (constructii, instalatii si utilaje tehnologice) si nu poate fi mai mica de 8
ore.
ART. 19
Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de
munca sunt urmate in mod obligatoriu de demonstratii practice.
ART. 20
Admiterea definitiva la lucru a persoanelor instruite se face numai dupa verificarea acestora
pe baza de teste cu privire la nivelul de insusire a cunostintelor necesare.
SECTIUNEA a 3-a
Instructajul periodic
ART. 21
Instructajul periodic se executa cu toate categoriile de salariati pe o durata de cel putin doua
ore si are ca scop improspatarea, completarea si detalierea cunostintelor dobandite prin
instructajul introductiv general si prin instructajul specific locului de munca.
ART. 22
Instructajul periodic se executa pe baza tematicii anuale si a graficului de instruire,
aprobate de conducatorii institutiilor, manageri sau patroni.
ART. 23
Tematica orientativa anuala de instruire, adaptata fiecarei categorii de salariati, se
structureaza de regula astfel:
a) actele normative care reglementeaza managementul situatiilor de urgenta;
b) obligatiile generale si specifice care revin fiecarei categorii de salariati pentru realizarea
managementului situatiilor de urgenta in cadrul unitatii;
c) conditiile care determina ori favorizeaza producerea accidentelor si avariilor tehnologice
si cauzele potentiale (riscurile) de incendiu si/sau explozie specifice; normele, regulile si
masurile de prevenire a acestora;
d) descrierea, functionarea, intretinerea si modul de utilizare a instalatiilor si sistemelor de
protectie destinate prevenirii avariilor tehnologice si incendiilor;
e) modul de actiune a salariatilor in cadrul serviciilor de urgenta si in sprijinul acestora
pentru realizarea interventiei operative si pentru limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de
urgenta.
ART. 24
Tematica orientativa se adapteaza si se completeaza pe parcurs de catre cei care executa
instruirea cu concluziile si invatamintele rezultate din:
a) controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale si indeplinirea sarcinilor
stabilite;
b) natura, frecventa si amploarea situatiilor de urgenta produse pe raza unitatii sau in
sectoare de activitate similare.
ART. 25
In graficul anual de instruire se mentioneaza periodicitatea instructajelor si se precizeaza
zilele in care acestea se executa esalonat, pe locuri de munca si categorii de salariati.
ART. 26
Intervalul de timp intre doua instructaje periodice se stabileste de conducerea agentului
economic sau a institutiei publice in functie de specificul conditiilor de munca din unitatea
respectiva, cu respectarea urmatoarelor termene:
– cel mult o luna (30 de zile), pentru personalul cu functii de executie sau operative, care
sprijina serviciile de urgenta (structurile de raspuns) in cazul producerii situatiilor de urgenta;
– 1-3 luni, pentru personalul care lucreaza nemijlocit cu aparate, masini, utilaje si instalatii
tehnologice (tehnicieni, maistri, subingineri, ingineri), precum si pentru analisti, cercetatori si
personalul din laboratoare;
– 3-6 luni, pentru personalul auxiliar din sectiile si sectoarele de productie, control tehnic,
cercetare, proiectare, de intretinere si reparatii, investitii, transporturi, precum si pentru cel
care lucreaza in institutii publice;
– 1-6 luni, pentru personalul auxiliar care are atributii de organizare, conducere si control
(sefi de sectii, ateliere, instalatii, depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic
sau a institutiei, precum si pentru cel din structura autoritatilor publice locale, a administratiei
publice centrale si a institutiilor statului.
ART. 27
Instructajul periodic se face obligatoriu in urmatoarele cazuri:
a) cand un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de munca;
b) cand s-au adus modificari procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;
c) la reluarea activitatii dupa producerea unei situatii de urgenta;
d) cand au aparut modificari ale legislatiei specifice in domeniul situatiilor de urgenta sau
modificari ale normelor si instructiunilor de protectie a muncii.
ART. 28
Pe timpul desfasurarii instructajului periodic se pune accent pe demonstratiile practice,
salariatii fiind angrenati in executarea unor operatiuni specifice.
ART. 29
Verificarea persoanelor instruite privind cunostintele insusite si deprinderile formate in
timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistandu-se de fiecare data pentru
clarificarea problemelor si eliminarea deficientelor constatate.
ART. 30
Anual se efectueaza o verificare de fond pe baza de teste tip chestionar asupra nivelului de
insusire si cunoastere a problematicii care a facut obiectul instructajului periodic, rezultatele
consemnandu-se in fisa individuala de instructaj.
ART. 31
(1) Instructajul periodic se face de catre persoanele desemnate de conducatorii institutiilor,
managerii operatorilor economici sau patroni, astfel:
a) pentru personalul de executie, de catre conducatorul locului de munca respectiv;
b) pentru personalul incadrat pe functii tehnice si administrative din sectoarele de productie
si din compartimentele de cercetare, proiectare, intretinere, reparatii, controlul calitatii,
aprovizionare tehnico-materiala si desfacere, de catre sefii compartimentelor respective;
c) pentru sefii de sectii, sectoare, compartimente functionale si sefii de departamente, de
catre conducatorul tehnic.
(2) Pentru agentii economici sau institutiile care au cel mult 9 salariati efectuarea
instructajului periodic este sarcina exclusiva a patronului sau a conducatorului institutiei.
SECTIUNEA a 4-a
Instructajul pe schimb
ART. 32
(1) Instructajul pe schimb se executa la intrarea in schimbul de lucru, cu salariatii care
desfasoara activitati in locuri de munca cu risc major din punctul de vedere al existentei
factorilor de risc potential generatori de situatii de urgenta.
(2) Durata acestui instructaj nu va depasi 10-15 minute.
ART. 33
Instructajul pe schimb se efectueaza de regula pentru atentionarea salariatilor din tura de
serviciu asupra principalelor reguli si masuri de prevenire a situatiilor de urgenta, pe baza
identificarii tipurilor de risc existente si tinand cont de constatarile anterioare, precum si de
operatiunile sau lucrarile care se executa pe timpul schimbului respectiv.
ART. 34
Instructajul pe schimb se efectueaza de conducatorul locului de munca, executia
consemnandu-se sub semnatura in registrul de predare-primire a schimbului de lucru.
SECTIUNEA a 5-a
Instructajul special pentru lucrari periculoase
ART. 35
Instructajul special pentru lucrari periculoase se executa inainte de inceperea unor lucrari
care implica existenta unor factori de risc care pot determina sau favoriza producerea unor
tipuri de risc.
ART. 36
Lucrarile care fac obiectul unui astfel de instructaj se refera in principal la:
a) executarea unor operatiuni de comanda a unor instalatii sau utilaje tehnologice de
importanta ori interventia asupra acestora, a caror operare gresita poate determina sau favoriza
producerea unor incendii de amploare, explozii, calamitati naturale, esecul unor servicii de
utilitate publica sau a altor tipuri de risc;
b) lucrari de reparatii sau de intretinere, distrugerea unor deseuri sau reziduuri periculoase
pentru viata oamenilor sau pentru mediu;
c) prelevarea de probe din recipiente sau instalatii care contin substante periculoase.
ART. 37
(1) Instructajul special pentru lucrari periculoase se efectueaza astfel:
a) privind tehnologia de executie, de catre conducatorul formatiei de lucru;
b) privind conditiile tehnologice, de catre conducatorul locului de munca.
(2) Persoanelor care urmeaza sa execute lucrarile prevazute la art. 36 li se elibereaza
autorizatie de lucru, al carei continut este prevazut in normele specifice emise de autoritatile
administratiei publice centrale de specialitate.
(3) Efectuarea instructajului special pentru lucrari periculoase se consemneaza, dupa caz, in
autorizatia de executie a lucrarii, registrul de tura sau in fisele individuale.
SECTIUNEA a 6-a
Instructajul la recalificarea profesionala
ART. 38
Instructajul la recalificarea profesionala se desfasoara cu toate categoriile de salariati care
au parcurs un astfel de curs de formare profesionala, definit conform legislatiei specifice.
ART. 39
La stabilirea problematicii pentru instructajul de recalificare profesionala, a persoanelor
care il efectueaza, a duratei necesare si a modului de verificare a insusirii cunostintelor se vor
avea in vedere urmatoarele:
a) in cazul persoanelor care isi vor desfasura activitatea in acelasi loc de munca in care au
lucrat si inainte de conversia profesionala, seful locului de munca va prelucra cu acestea
numai unele aspecte din cadrul problematicii pentru instructajul specific locului de munca pe
care le apreciaza ca sunt necesare ca urmare a noilor sarcini de munca pe care le au de
indeplinit;
b) in cazul persoanelor care isi vor desfasura activitatea in alt loc de munca din cadrul
aceluiasi agent economic sau al aceleiasi institutii in care au fost angajate si inainte de
recalificarea profesionala, inclusiv pentru cele recrutate din randul somerilor dupa formarea
profesionala, se vor respecta prevederile art. 16 si urmatoarele din prezentele dispozitii
generale;
c) in cazul persoanelor care isi vor desfasura activitatea in cadrul altui operator economic
sau al altei institutii, acestea se considera nou-angajate si vor parcurge categoriile de
instructaje prevazute de prezentele dispozitii generale.
SECTIUNEA a 7-a
Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a institutiei
ART. 40
Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a institutiei se desfasoara cu
persoanele care executa temporar activitati in locurile din incinta agentului economic sau a
institutiei respective unde sunt prezenti factori de risc potential generatori de situatii de
urgenta, dupa cum urmeaza:
a) personalul societatilor comerciale de constructii-montaj si instalatii;
b) personalul societatilor comerciale de reparatii, revizii, intretinere si de service;
c) personalul care efectueaza transport de materiale periculoase;
d) personalul de paza apartinand altor societati comerciale sau firme specializate;
e) vizitatori in grup de minimum 5 persoane.
ART. 41
Locurile din incinta agentului economic sau a institutiei pentru care se executa instructajul
pentru personalul prevazut la art. 40 se stabilesc prin act de autoritate al conducatorului
institutiei publice, al managerului sau al patronului.
ART. 42
Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a institutiei se
efectueaza, dupa caz, de personalul de specialitate in domeniul protectiei civile, de cadrul
tehnic cu atributii in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, de seful serviciului de
urgenta sau de seful locului de munca in care este prevazut un asemenea instructaj.
ART. 43
Problematica instructajului consta in:
a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general pentru categoriile de
persoane prevazute la art. 40 lit. a) si b);
b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de munca pentru
categoriile de persoane prevazute la art. 40 lit. c) si d);
c) prezentarea unei proceduri special intocmite pentru persoanele prevazute la art. 40 lit. e),
prin care acestea sunt instruite sumar (in maximum 15 minute) asupra principalelor reguli de
prevenire pe care trebuie sa le respecte si sunt atentionate asupra pericolelor existente in
anumite locuri de pe traseul parcurs in incinta operatorului economic sau a institutiei.
ART. 44
Consemnarea efectuarii instructajului pentru personalul din afara operatorului economic
sau a institutiei se face intr-un proces-verbal intocmit in acest scop, care contine problematica
prezentata si tabelele cu numele, prenumele si semnatura persoanelor instruite.
CAP. III
Inregistrarea si confirmarea instructajului
ART. 45
Instruirea in domeniul situatiilor de urgenta se certifica prin inscrisuri realizate, dupa caz, in
fisa individuala de instructaj in domeniul situatiilor de urgenta, in registrul de predare-primire
a schimbului sau in procesele-verbale de instruire.
ART. 46
Fisele individuale de instructaj se intocmesc pentru toate persoanele angajate, conform
modelului prevazut in anexa care face parte integranta din prezentele dispozitii generale.
ART. 47
Dupa efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fiselor individuale de instructaj,
inscrisul efectuandu-se cu pasta sau cu cerneala.
ART. 48
Dupa completare, fisa individuala de instructaj in domeniul situatiilor de urgenta se
semneaza de persoana instruita si de catre persoanele care au efectuat si au verificat
instructajul.
ART. 49
Prin semnatura persoana instruita demonstreaza participarea la instructaj, iar persoana care
a verificat instructajul confirma, pe baza examinarii persoanei instruite, ca aceasta si-a insusit
cunostintele.
ART. 50
Conducatorii locurilor de munca raspund de pastrarea fiselor individuale de instructaj in
domeniul situatiilor de urgenta pentru personalul din subordine.
CAP. IV
Organizarea activitatii de instruire
ART. 51
Organizarea activitatii de instruire a personalului angajat in munca se va face avandu-se in
vedere urmatoarele:
a) responsabilitatea conducatorului institutiei, managerului sau patronului privind
informarea si instruirea salariatilor cu privire la actele normative, normele, regulile si masurile
specifice institutiei sau operatorului economic respectiv, care reglementeaza managementul
situatiilor de urgenta, precum si asupra sarcinilor ce le sunt stabilite potrivit art. 5 alin. (1) din
Legea nr. 481/2004;
b) respectarea principiului responsabilitatii conducatorului institutiei, managerului sau
patronului privind verificarea insusirii de catre salariati a obligatiilor ce le revin in cazul
producerii situatiilor de urgenta;
c) asigurarea masurilor tehnice si organizatorice necesare pentru instruirea eficienta a
salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta.
ART. 52
Sistemul de masuri tehnice si organizatorice vizeaza in principal:
a) desemnarea personalului care executa instructajele si verifica insusirea cunostintelor;
b) stabilirea categoriilor de instructaje si de salariati, a duratei instructajelor in functie de
specificul activitatii operatorului economic sau a institutiei si de periodicitatea instructajelor;
c) intocmirea sau procurarea documentelor si materialelor pentru planificarea, organizarea,
desfasurarea si verificarea instructajelor;
d) asigurarea resurselor materiale si documentare necesare pentru realizarea activitatii.
ART. 53
Instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta se realizeaza de catre persoane care
indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) sunt bine pregatite profesional;
b) cunosc problematica specifica domeniului manage-mentului situatiilor de urgenta;
c) poseda calitati psihopedagogice si atestatele prevazute de lege.
ART. 54
(1) Pot fi desemnate sa execute instructaje in domeniul situatiilor de urgenta urmatoarele
categorii de personal:
a) persoanele cu atributii de conducere in cadrul unitatii, al departamentului,
compartimentului sau al sectorului de activitate ori sefii locurilor de munca in care este
prevazut un asemenea instructaj;
b) personalul de specialitate in domeniul protectiei civile (inspectorii de protectie civila);
c) sefii serviciilor de urgenta;
d) cadrele tehnice cu atributii in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor sau persoanele
atestate ca specialisti, verificatori si experti in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) efectueaza si verificarile privind insusirea cunostintelor
de catre persoanele instruite.
ART. 55
(1) In activitatea de instruire in domeniul situatiilor de urgenta se pot utiliza urmatoarele
mijloace:
a) vizuale: afise, brosuri, pliante, fotomontaje, panouri, inscriptii si indicatoare de
securitate, grafice, machete, fotografii etc.;
b) audiovizuale: filme de scurt metraj, inregistrari video, proiectii comentate de diafilme
sau la epidiascop si altele;
c) auditive: instructaje, conferinte, expuneri, consultatii, dezbateri, concursuri, casete audio
etc.;
d) practic-aplicative: exercitii, aplicatii, demonstratii si antrenamente executate la locul de
munca sau in poligoane amenajate.
(2) La alegerea mijloacelor se va avea in vedere asigurarea caracterului intensiv al
activitatii de instruire.
ART. 56
Instructajele in domeniul situatiilor de urgenta se fac pe baza unor materiale scrise
(proceduri) intocmite de persoanele desemnate si aprobate de conducatorul institutiei, de
manager sau de patron.
ART. 57
Baza materiala si documentara necesara in vederea desfasurarii si verificarii instructajelor
cuprinde:
a) legislatia specifica in vigoare;
b) manuale si cursuri de specialitate;
c) standarde;
d) carti, brosuri, cataloage, pliante, reviste;
e) filme, diapozitive;
f) afise, panouri grafice, fotomontaje;
g) machete, mostre de diapozitive si instalatii;
h) teste de verificare.
CAP. V
Cerinte privind materialele necesare pentru instruirea in domeniul situatiilor de urgenta
ART. 58
La realizarea materialelor de instruire in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor se va
tine seama in principal de urmatoarele cerinte:
I. Cerinte generale:
a) continutul materialelor va fi in concordanta cu bazele teoretice ale activitatii de
management al situatiilor de urgenta, precum si cu legislatia specifica in vigoare;
b) realizarea materialelor se va baza pe principiile pedagogiei moderne;
c) continutul si realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de pregatire a subiectilor
carora li se adreseaza.
II. Cerinte specifice pentru cursuri si manuale:
a) sa fie elaborate in baza unei documentatii bibliografice actualizate;
b) sa foloseasca terminologia specifica domeniului situatiilor de urgenta;
c) redactarea sa fie clara, concisa, fara formulari sablon;
d) cunostintele sa fie expuse in mod sistematic, intr-o ordine logica;
e) gradul de abstractizare sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire a persoanelor carora
li se adreseaza;
f) structura materialelor sa asigure o alternativa si un raport optim intre cunostintele
teoretice si practice corespunzatoare nivelului de pregatire a personalului caruia ii sunt
adresate;
g) sa cuprinda ilustratii si desene, ideograme si tabele.
III. Cerinte specifice pentru afise:
a) grafica sa fie simpla, accentuandu-se elementele principale ale temei si suprimandu-se
detaliile nesemnificative;
b) textul sa fie concis si vizibil de la 4-5 m distanta.
IV. Cerinte specifice pentru filme:
a) scenariul sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;
b) imaginea si sonorul sa fie clare si sugestive;
c) formele de prezentare sa reprezinte filmari reale si animatie;
d) durata proiectiei sa fie de 10-20 de minute.
V. Cerinte specifice pentru teste de verificare:
a) sa cuprinda un numar suficient de intrebari-problema din materialul de instruire utilizat;
b) intrebarile sa fie formulate intr-o forma clara si concisa, astfel incat sa permita un
raspuns scurt care sa necesite cat mai putin timp pentru scris;
c) sa fie insotite de sistemul de cotare, grile de verificare si instructiuni de completare.
CAP. VI
Dispozitii finale
ART. 59
Prevederile prezentelor dispozitii generale nu se aplica salariatilor care au calitatea de
membru al serviciilor de urgenta.
ART. 60
Implementarea sistemului de instruire a persoanelor angajate in munca, prevazut de
prezentele dispozitii generale, se va realiza in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a
acestora.
ART. 61
(1) In situatia imobilelor (cladirilor) sau amenajarilor folosite simultan de mai multi
utilizatori, proprietarul cladirii va pune la dispozitie acestora procedurile specifice
instructajului introductiv general, efectuarea celorlalte categorii de instructaje ramanand in
raspunderea utilizatorului.
(2) Intervalele de timp la care se executa instructajul periodic sunt stabilite de catre
proprietarul imobilelor (cladirii) sau al amenajarii prin contractul, conventia, intelegerea de
inchiriere sau prin locatia de gestiune etc.
(3) Utilizatorul trebuie sa faca dovada insusirii de catre toti salariatii proprii a cunostintelor
si problematicii care au facut obiectul instruirilor.
ART. 62
In cladirile publice in care se organizeaza activitati la care participa simultan mai mult de
50 de persoane, prin grija proprietarului sau a administratorului cladirii respective, inainte de
inceperea activitatii se va prezenta o procedura sintetica privind regulile generale de prevenire
a situatiilor de urgenta si modul de comportare si actiune in cazul producerii acestora.
ART. 63
Conducatorii institutiilor, managerii, patronii, utilizatorii, proprietarii, administratorii sau
alte persoane cu functii similare vor asigura pastrarea tuturor documentelor care sa certifice
organizarea si desfasurarea instruirii in domeniul situatiilor de urgenta in conformitate cu
prevederile prezentelor dispozitii generale.
ART. 64
Pentru instruirea personalului in domeniul situatiilor de urgenta managerii, patronii sau alte
persoane cu functii similare pot incheia contracte ori conventii cu persoane fizice sau juridice
care indeplinesc conditiile prevazute la art. 53.
ART. 65
Persoanele fizice sau juridice care realizeaza in scopul comercializarii materiale pentru
instruire in domeniul situatiilor de urgenta trebuie sa obtina avizul Inspectoratului General
pentru Situatii de Urgenta.
ANEXA
______
la dispozitiile generale
________________________
Coperta fata
Unitatea …………………………………
FISA INDIVIDUALA
de instructaj in domeniul situatiilor de urgenta
(model)
Numele si prenumele ………………………………..
Marca …………………………………………….
Domiciliul ………………………………………..
Coperta verso
ATENTIE!
Nici o persoana nu va fi admisa la lucru fara efectuarea instructajului introductiv general si
a instructajului la locul de munca.
Pagina 1
Date personale
Data si locul nasterii …………………………………..
Studii …………………………………………………
Calificarea (specialitatea, meseria) ………………………
Locul de munca ………………………………………….
Functia ………………………………………………..
Instructaj la angajare
1. Instructajul introductiv general
Instructajul a fost efectuat la data de ………., timp de ………. ore de catre ……….., avand
functia de …………………… .
Continutul instructajului ………………………………. .
Semnatura salariatului (persoanei care a verificat insusirea cunostintelor)
………………………………………………
Semnatura persoanei instruite ……………………………..
2. Instructajul la locul de munca
Instructajul a fost efectuat la data de ………. pentru locul de munca ….., specialitatea
(meseria) …….., timp de …….. ore de catre ……, avand functia de ……………………………….. .
Continutul instructajului ………………………………… .
Semnatura salariatului (persoanei care a verificat insusirea cunostintelor)
………………………………………………..
Semnatura persoanei instruite ……………………………….
3. Admis la lucru
Data …………………………………………….
Numele si prenumele ……………………………….
Functia (sef sectie, atelier, santier etc.) ………….
Pagina 2 si urmatoarele
Instructaj periodic
*T*
__________________________________________________________________________
Nr. Specialitatea Materialul Durata Semnatura persoanei Semnatura
crt. predat (ore) instruite celui care
a instruit
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
*ST*
______________

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

Technical Regulations Regarding the Use, Inspection, Refilling, Repair, and Decommissioning of Fire Extinguishers, as of August 30, 2023.

Ministerul Afacerilor Interne - MAI

Normele tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, din 30.08.2023

Parte integrantă din Ordin 135/2023

Va intra în vigoare la 04 octombrie 2023

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 796 din 04 septembrie 2023. Formă aplicabilă din 04 octombrie 2023.

 

CAPITOLUL I
Scop şi definiţii

Art. 1. - (1) Prezentele norme tehnice stabilesc reguli şi condiţii obligatorii privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu.

(2) Stingătoarele de incendiu care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, aşa cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006, nu fac obiectul prezentelor norme.

Art. 2. - (1) Utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu se fac conform următoarelor standarde:

- SR EN 3-7 Stingătoare de incendiu portative. Partea 7: Caracteristici, performanţe şi metode de încercare;

- SR EN 3-8 Stingătoare de incendiu portative. Partea 8: Cerinţe privind construcţia, rezistenţa la presiune şi încercările mecanice pentru stingătoare a căror presiune maximă admisibilă este mai mică sau egală cu 30 bari şi care sunt conforme cu cerinţele din EN 3-7;

- SR EN 3-9 Stingătoare de incendiu portative. Partea 9: Cerinţe suplimentare faţă de EN 3-7 pentru rezistenţa la presiune a stingătoarelor cu dioxid de carbon;

- SR EN 1866-1 Stingătoare mobile de incendiu. Partea 1: Caracteristici, performanţe şi metode de încercare;

- SR EN 1866-2 Stingătoare mobile de incendiu. Partea 2: Cerinţe pentru construcţia, rezistenţa la presiune şi încercări mecanice pentru stingătoare, cu o presiune maximă admisibilă mai mică sau egală cu 30 bari, conforme cu cerinţele EN 1866-1;

- SR EN 1866-3 Stingătoare mobile de incendiu. Partea 3: Cerinţe de asamblare, de construcţie şi de rezistenţă la presiune a stingătoarelor cu dioxid de carbon conforme cu cerinţele din EN 1866-1.

(2) Pentru standardele de referinţă menţionate la alin. (1) se aplică ediţia în vigoare, inclusiv amendamentele.

Art. 3. - (1) În prezentele norme tehnice se utilizează termenii şi expresiile din standardele menţionate anterior, precum şi următoarele:

a) termen de garanţie - interval de timp cuprins între data dobândirii produsului sau serviciului şi data până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile utilizatorului;

b) termen de valabilitate - limită de timp stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice iniţiale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare, păstrare, mentenanţă şi utilizare.

(2) În scopul aplicării prevederilor prezentelor norme tehnice, termenii şi expresiile "producător", "reprezentant autorizat", "importator", "distribuitor" au semnificaţiile prevăzute în art. 3 din Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008.

 

CAPITOLUL II
Utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

 

SECŢIUNEA 1
Utilizarea stingătoarelor de incendiu

Art. 4. - Stingătoarele de incendiu se utilizează în funcţie de performanţa de stingere, potrivit standardelor prevăzute la art. 2 alin. (1).

Art. 5. - Alegerea tipurilor de stingătoare de incendiu în vederea utilizării acestora este determinată, în principal, de: riscul de incendiu identificat, natura materialelor combustibile, importanţa şi valoarea zonelor protejate, posibilităţile de propagare a incendiului, compatibilitatea agentului de stingere cu clasele de incendii, proprietăţile dielectrice ale agentului de stingere şi condiţiile de temperatură ambiantă.

Art. 6. - (1) Clasele de incendii sunt stabilite în standardul SR EN 2 Clase de incendii.

(2) Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu pe anumite focare de incendiu, respectiv la instalaţiile electrice sub tensiune este prevăzută în anexa nr. 1.

(3) Eticheta aplicată de producător pe stingătoarele de incendiu trebuie să respecte cerinţele standardelor prevăzute la art. 2 alin. (1).

Art. 7. - (1) În exploatare, stingătoarele de incendiu se menţin permanent încărcate la capacitatea nominală.

(2) Stingătoarele de incendiu se amplasează conform prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor şi ale dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor aprobate pentru anumite categorii de construcţii, amenajări, obiective şi instalaţiile aferente.

Art. 8. - (1) Pentru menţinerea stingătoarelor de incendiu în stare corespunzătoare în vederea utilizării acestora, cadrul tehnic sau personalul desemnat cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, precum şi persoanele fizice autorizate şi asociaţiile familiale care desfăşoară activităţi economice autorizate pe teritoriul României, precum şi celelalte entităţi legal constituite, stabilite conform art. 12 alin. (1) - (5) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, efectuează controale la intervale de cel mult o lună.

(2) Controlul presupune constatarea următoarelor elemente:

a) stingătorul de incendiu este amplasat în locaţia stabilită prin planurile de evacuare;

b) stingătorul de incendiu este amplasat astfel încât marcajul cu tipul stingătorului de incendiu şi instrucţiunile de utilizare sunt vizibile;

c) accesul la stingătorul de incendiu nu este blocat;

d) locul de amplasare al stingătorului de incendiu este marcat;

e) presiunea afişată de indicatorul de presiune este în intervalul nominal marcat de producător, pentru stingătoarele de incendiu presurizate permanent;

f) existenţa şi integritatea sigiliilor;

g) încadrarea în termenele de verificare/reîncărcare menţionate pe etichetă, după caz.

(3) Personalul menţionat la alin. (1) verifică prin cântărire, la intervale de cel mult 6 luni, stingătoarele de incendiu cu CO2 sau agent curat pentru a constata dacă acestea conţin masa corectă de agent de stingere precizată în standardele specifice.

(4) Rezultatele controlului se înscriu într-un registru de evidenţă, întocmit în format letric sau electronic, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2.

(5) În cazul constatării unor deficienţe personalul prevăzut la alin. (1) întreprinde următoarele măsuri:

a) adoptă măsuri corective imediate, dacă în urma controlului constată deficienţe în legătură cu aspectele prevăzute la alin. (2) lit. a) -d);

b) informează utilizatorul stingătoarelor de incendiu în vederea contactării unei persoane atestate pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu pentru remedierea deficienţelor constatate în legătură cu elementele de la alin. (2) lit. e) -g) şi alin. (3).

 

SECŢIUNEA a 2-a
Verificarea stingătoarelor de incendiu

Art. 9. - Stingătoarele de incendiu sunt supuse verificărilor privind starea de funcţionare în următoarele situaţii:

a) atunci când sunt constatate deficienţe cu prilejul controalelor lunare în condiţiile prevederilor art. 8;

b) periodic, la intervale de 12 luni, după expirarea termenului de garanţie;

c) la momentul testării hidraulice.

Art. 10. - (1) Verificarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate potrivit actelor normative în vigoare şi instrucţiunilor producătorului, de către persoane atestate, cu scopul de a conferi certitudinea că produsul corespunde integral din punctul de vedere al caracteristicilor funcţionale corespunzătoare modelului certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

(2) În cazul în care în urma efectuării operaţiunilor de verificare se constată existenţa unor defecţiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora, conform art. 17 şi 18 sau art. 19 şi 20.

Art. 11. - (1) Operaţiunile efectuate pentru verificarea unui stingător de incendiu sunt:

a) identificarea stingătorului de incendiu, ca produs certificat, prin verificarea corespondenţei dintre datele menţionate pe eticheta stingătorului, precum şi cele de pe recipientul stingătorului şi piesele componente ale acestuia, cu cele din lista cu produsele certificate publicată pe site-ul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi fişa tehnică a produsului;

b) verificarea marcajului recipientului stingătorului de incendiu şi a integrităţii exterioare a recipientului, astfel:

(i) se verifică existenţa şi corectitudinea aplicării marcajelor permanente pe recipientul stingătorului de incendiu potrivit prevederilor standardelor prevăzute la art. 2 alin. (1), respectiv: iniţialele producătorului, marcajul CE, numărul organismului şi data fabricaţiei;

(ii) la integritatea exterioară se verifică existenţa urmelor de coroziune, lovituri, rizuri, zgârieturi, şanţuri;

c) verificarea existenţei indicatorului de presiune şi a indicaţiilor acestuia, în cazul stingătoarelor de incendiu presurizate permanent, astfel:

(i) după demontare, indicatorul trebuie să arate poziţia descărcat;

(ii) atât la stingătoarele de incendiu presurizate permanent prevăzute cu indicator de presiune, cât şi la cele fără indicator de presiune se verifică presiunea internă cu ajutorul unui manometru de control etalonat;

d) în cazul în care stingătorul de incendiu prezintă o pierdere de presiune mai mare decât pierderea maxim admisă înregistrată în fişa tehnică a produsului, se realizează acţiuni corective;

e) verificarea furtunului/duzei de refulare/pâlniei, astfel:

(i) se verifică existenţa unor deteriorări ale furtunului/duzei de refulare/pâlniei şi funcţionarea acestora;

(ii) se verifică rezistenţa la presiune a furtunului şi manevrabilitatea mecanismului de acţionare, în cazul stingătoarelor de incendiu mobile, prin aplicarea unei presiuni externe;

(iii) se efectuează curăţarea, dacă este necesar;

f) verificarea stării de încărcare, astfel:

(i) prin cântărire, pentru a controla dacă stingătorul de incendiu conţine masa corectă de agent de stingere;

(ii) prin verificarea masei agentului de stingere în raport cu masa stingătorului de incendiu înregistrată în fişa tehnică a produsului;

g) aplicarea etichetei potrivit prevederilor art. 23 şi sigilarea stingătorului de incendiu.

(2) În cazul neconformităţilor constatate la recipiente, se aplică măsurile de remediere prevăzute în Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 306/2003 pentru aprobarea Prescripţiei tehnice PT C 5-2003, ediţia 1, "Cerinţe tehnice privind utilizarea recipientelor butelii pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune", cu modificările ulterioare.

 

SECŢIUNEA a 3-a
Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu

Art. 12. - Stingătoarele de incendiu se supun reîncărcării în următoarele situaţii:

a) după fiecare utilizare;

b) la expirarea perioadei de valabilitate acordate de producătorul stingătorului de incendiu;

c) la cel mult 3 ani de la ultima reîncărcare;

d) ori de câte ori se constată scăderea masei încărcăturii sub toleranţa de umplere precizată în standardele aplicabile pentru stingătoarele de incendiu cu CO2 sau agent curat.

Art. 13. - (1) Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate potrivit actelor normative în vigoare şi instrucţiunilor producătorului, de către persoane atestate, cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotare, prin care un stingător de incendiu este repus în stare de funcţionare prin umplerea cu agent de stingere, în urma descărcării la utilizare, accidentală sau la termen.

(2) Reîncărcarea stingătorului de incendiu se face numai cu acelaşi agent de stingere cu care a fost încărcat de producător şi cu care a fost certificat.

(3) Agenţii de stingere utilizaţi la reîncărcarea stingătoarelor de incendiu trebuie să fie în termenul de valabilitate, cel puţin până la următoarea reîncărcare.

(4) Reîncărcarea este însoţită în mod obligatoriu şi de o verificare cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punctul de vedere al caracteristicilor funcţionale corespunzătoare modelului certificat şi prezintă siguranţă în exploatare.

Art. 14. - În cazul în care în urma operaţiunilor de reîncărcare se constată existenţa unor defecţiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora conform art. 17 şi 18 sau art. 19 şi 20.

Art. 15. - (1) Agentul de stingere rămas într-un stingător de incendiu descărcat nu trebuie reutilizat.

(2) Este interzisă amestecarea sau contaminarea încrucişată a diferitelor tipuri de agenţi de stingere.

(3) Agentul de stingere provenit în urma descărcării se colectează şi se distruge de către operatori economici autorizaţi, în condiţiile legii, pentru colectarea şi distrugerea deşeurilor.

Art. 16. - Operaţiunile efectuate pentru reîncărcarea unui stingător de incendiu presupun parcurgerea operaţiunilor pentru verificare prevăzute la art. 11, la care se adaugă următoarele:

a) depresurizarea stingătorului de incendiu, cu excepţia celor presurizate în momentul utilizării;

b) demontarea stingătorului de incendiu;

c) curăţarea şi verificarea recipientului stingătorului de incendiu şi a accesoriilor corpului, astfel:

(i) se curăţă prin spălare, sablare, după caz, şi se verifică în detaliu pentru urme de coroziune, lovituri, rizuri, zgârieturi, şanţuri;

(ii) la filet se verifică forma, dimensiunile şi acoperirea;

(iii) se verifică funcţionarea dispozitivului de acţionare a refulării;

d) încărcarea buteliei cu agent propulsor, numai pentru cele presurizate în momentul utilizării, astfel:

(i) echiparea cu o nouă membrană calibrată;

(ii) încărcarea cu agent propulsor;

(iii) închiderea buteliei;

(iv) cântărirea buteliei;

(v) inscripţionarea masei buteliei încărcate după ce aceasta a ajuns la nivelul cerut;

(vi) corelarea cantităţii de agent propulsor cu cantitatea de agent de stingere;

e) reîncărcarea cu agent de stingere prin introducerea în recipientul stingătorului de incendiu a agentului de stingere corespunzător fiecărui stingător, conform modelului certificat;

f) reasamblarea stingătorului de incendiu şi presurizarea acestuia;

g) aplicarea etichetei potrivit prevederilor art. 23 şi sigilarea stingătorului de incendiu.

 

SECŢIUNEA a 4-a
Repararea stingătoarelor de incendiu

Art. 17. - (1) Repararea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate potrivit actelor normative în vigoare şi instrucţiunilor producătorului, care se realizează de către persoane atestate cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotare, şi intervine în situaţiile în care se constată defecţiuni ale stingătoarelor de incendiu, în scopul repunerii acestora în stare de funcţionare.

(2) Repararea se realizează prin înlocuirea accesoriilor corpului stingătorului cu piese de schimb noi, originale, identice cu cele care au stat la baza certificării stingătorului de incendiu.

(3) Recipientul stingătorului nu face obiectul reparării.

(4) În urma reparaţiei stingătorul prezintă siguranţă în exploatare şi corespunde integral, din punctul de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate, cu modelul certificat.

Art. 18. - Operaţiunile realizate pentru repararea unui stingător de incendiu presupun parcurgerea operaţiunilor pentru verificare prevăzute la art. 11, la care se adaugă următoarele:

a) identificarea defecţiunilor ce trebuie înlăturate;

b) asigurarea de piese conforme modelului certificat;

c) înlocuirea pieselor defecte;

d) reîncărcarea cu agent de stingere, dacă este cazul;

e) reasamblarea stingătorului de incendiu şi presurizarea acestuia;

f) aplicarea etichetei potrivit prevederilor art. 23 şi sigilarea stingătorului de incendiu.

 

SECŢIUNEA a 5-a
Scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

Art. 19. - Durata de viaţă a stingătoarelor de incendiu este de 20 de ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului, dacă producătorul nu dispune o perioadă mai scurtă, cu respectarea dispoziţiilor pct. 3.1 din Prescripţia tehnică PT C 5- 2003, ediţia 1, "Cerinţe tehnice privind utilizarea recipientelor butelii pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune", aprobată prin Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 306/2003, cu modificările ulterioare.

Art. 20. - Următoarele stingătoare de incendiu nu se admit la utilizare şi se casează:

a) de tip "soda acid";

b) cu spumă chimică;

c) cu clorobromometan sau tetraclorură de carbon;

d) care funcţionează prin răsturnare;

e) cu recipient din cupru sau alamă îmbinate prin sudură moale/lipire sau nituire;

f) cu recipient din oţel îmbinate prin nituire;

g) pentru care nu se mai găsesc piese de schimb sau agenţi de stingere cu care au fost certificate;

h) portabile şi mobile considerate atipice faţă de standardele aplicabile;

i) la care nu se poate identifica agentul de stingere cu care au fost încărcate de către producător şi certificate;

j) al căror recipient nu respectă prevederile Prescripţiei tehnice PT C 5-2003, aprobată prin Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 306/2003, cu modificările ulterioare;

k) care nu au fost puse la dispoziţie în mod legal pe piaţă.

 

CAPITOLUL III
Dispoziţii finale

Art. 21. - (1) Verificarea, reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu se realizează numai de către persoane atestate în condiţiile legii.

(2) Reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu se realizează în ateliere autorizate de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat şi declarate la Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă.

(3) Lucrările se realizează în conformitate cu instrucţiunile producătorului stingătorului de incendiu şi se utilizează numai agentul de stingere şi piesele de schimb conform modelului certificat, înscris pe eticheta stingătorului.

(4) Producătorii au obligaţia de a pune la dispoziţia persoanelor atestate materiale şi piese de schimb conform modelului certificat, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru o perioadă cel puţin egală cu termenul de valabilitate, calculată de la data vânzării ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi.

(5) Piesele de schimb şi agenţii de stingere utilizaţi sunt înscrişi de către persoanele atestate în Registrul de evidenţă a lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu, prevăzut în Metodologia de atestare a persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor, cu menţionarea codului acestora.

Art. 22. - Stingătoarele de incendiu retrase de la utilizare pentru verificare, reîncărcare şi reparare se înlocuiesc imediat cu stingătoare de acelaşi tip şi cu performanţe de stingere cel puţin egale.

Art. 23. - (1) Persoana atestată pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu aplică pe fiecare stingător o etichetă care să cuprindă următoarele informaţii:

a) datele de identificare ale persoanei atestate, respectiv denumirea, seria, numărul şi data emiterii atestatului;

b) luna şi anul în care a fost realizată verificarea, reîncărcarea sau repararea, precum şi luna şi anul când se efectuează următoarea verificare sau, după caz, reîncărcare;

c) termenul de garanţie acordat pentru lucrările efectuate;

d) data fabricaţiei stingătorului de incendiu.

(2) Informaţiile menţionate la alin. (1) lit. b) se marchează prin capsarea etichetei.

(3) Dimensiunile etichetei aplicate de persoana atestată nu trebuie să depăşească 1/2 din eticheta aplicată de către producător.

(4) Eticheta privind verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu nu va înlocui eticheta producătorului stingătorului şi trebuie amplasată astfel încât să nu afecteze/schimbe informaţiile precizate în eticheta producătorului.

Art. 24. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.

ANEXA Nr. 1 la normele tehnice

 


Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu

 


 

               
 

Tipul stingătorului de incendiu

Clasa de incendiu

Instalaţii electrice sub tensiune (până la 1.000 V)
 

A

B

C

D

F
 

Pe bază de apă

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu
 

Spumă

Da

Da

Nu

Nu

Nu

Nu
 

Pulbere BC

Nu

Da

Da

Nu

Nu

Da
 

Pulbere ABC

Da

Da

Da

Nu

Nu

Da
 

Pulbere specială tip D

Nu

Nu

Nu

Da

Nu

Nu
 

CO2

Nu

Da

Nu

Nu

Nu

Da
 

Soluţie chimică apoasă

Da

Nu

Nu

Nu

Da

Nu
 

Agent curat

Da

Da

Da

Nu

Nu

Da

ANEXA Nr. 2 la normele tehnice

 


REGISTRU DE EVIDENŢĂ
a situaţiei constatate la stingătoarele de incendiu în urma controlului din ziua . . . . . . . . . . luna . . . . . . . . . . anul . . . . . . . . . .

 


 

                     
 

1. Producătorul stingătorului
2. Tipul şi modelul de stingător
3. Loc amplasare

a)

b)

c)

d)

e)

f)

g)

h)

Data remedierii
   

□ DA
□ NU

□ DA
□ NU

□ DA
□ NU

□ DA
□ NU

□ DA
□ NU

□ DA
□ NU

□ DA
□ NU

    
                     
                     
                     

a) stingătorul de incendiu este amplasat în locaţia stabilită prin planurile de evacuare;

b) stingătorul de incendiu este amplasat astfel încât marcajul cu tipul stingătorului de incendiu şi instrucţiunile de utilizare sunt vizibile;

c) accesul la stingătorul de incendiu nu este blocat;

d) locul de amplasare a stingătorului de incendiu este marcat;

e) presiunea afişată de indicatorul de presiune este în intervalul nominal marcat de producător;

f) existenţa şi integritatea sigiliilor;

g) încadrarea în termenele de verificare/reîncărcare menţionate pe etichetă, după caz;

h) masa stingătoarelor de incendiu cu CO2 sau agent curat.

Law no. 481/2004 on civil protection.

Parlamentul României

Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă

În vigoare de la 23 ianuarie 2005

Republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 192 din 07 martie 2023. Formă aplicabilă la 07 martie 2023.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.

(2) Activitatea de protecţie civilă este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazează pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat române, precum şi persoanelor fizice.

Art. 2. - Concepţia, organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţilor de protecţie civilă se stabilesc şi se realizează la nivel local şi naţional pe principiile autonomiei, subsidiarităţii, legalităţii, responsabilităţii, corelării obiectivelor şi resurselor, cooperării şi solidarităţii.

Art. 3. - (1) Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:

  1. a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe teritoriul României;
  2. b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilă;
  3. c) informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
  4. d) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
  5. e) înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
  6. f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
  7. g) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
  8. h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;
  9. i) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;
  10. j) participarea la misiuni internaţionale specifice;
  11. k) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice.

(2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) se completează cu cele cuprinse în alte acte normative incidente sau conexe, precum şi cu prevederile actelor internaţionale în domeniu, la care România este parte.

(3) Îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilă se realizează, potrivit legii, de către serviciile de urgenţă publice sau private, profesioniste şi voluntare.

(4) Serviciile de urgenţă private se înfiinţează de către operatori economici şi instituţii sau se constituie ca societăţi comerciale, în condiţiile legii.

Art. 4. - (1) Unităţile administrativ-teritoriale, localităţile componente, instituţiile publice, operatorii economici şi obiectivele se clasifică, din punctul de vedere al protecţiei civile, în funcţie de tipurile de riscuri specifice.

(2) Criteriile de clasificare din punctul de vedere al protecţiei civile se elaborează de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului*).

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 642/2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile, în funcţie de tipurile de riscuri specifice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 13 iulie 2005.

(3) La nivelul centrelor operaţionale pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti se înfiinţează catalogul local cuprinzând clasificarea localităţilor, a instituţiilor, a operatorilor economici şi a obiectivelor din punctul de vedere al protecţiei civile.

(4) Datele din catalogul local prevăzut la alin. (3) se actualizează permanent şi se transmit la Centrul Operaţional Naţional pentru Situaţii de Urgenţă din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, care le centralizează în cuprinsul catalogului naţional.

Art. 5. - (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi operatorii economici, indiferent de forma de proprietate, răspund de aplicarea măsurilor de protecţie civilă stabilite prin prezenta lege şi prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenţă.

(2) Persoanelor fizice şi persoanelor juridice române sau celor străine care au filiale sau sucursale în ţară ori desfăşoară activităţi pe teritoriul României li se aplică prevederile prezentei legi.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să respecte normele specifice de protecţie civilă, să participe la activităţile de pregătire specifice şi să contribuie la ducerea la îndeplinire a măsurilor şi a acţiunilor prevăzute în planurile şi programele de protecţie civilă sau a celor dispuse de autorităţile abilitate pe timpul acţiunilor de intervenţie şi de restabilire a stării de normalitate.

Art. 6. - (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să asigure capacităţi de intervenţie specializate, corespunzător tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul şi populaţia, în timpi de răspuns optimi, indiferent de locul şi momentul în care se produce situaţia de urgenţă.

(2) Măsurile organizatorice şi de pregătire pe linia protecţiei civile au caracter permanent şi se intensifică la instituirea stărilor excepţionale şi la declararea mobilizării sau pe timp de război.

(3) Măsurile de protecţie civilă se aplică gradual, în funcţie de amploarea şi intensitatea situaţiei de urgenţă.

Art. 7. - (1) Coordonarea în domeniul protecţiei civile se asigură de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă.

(2) Controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul protecţiei civile se asigură, la nivel central, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local, de către inspectoratele judeţene şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov.

Art. 8. - (1) Activităţile şi măsurile de protecţie civilă se planifică, se organizează şi se aplică în concordanţă cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale strategiei de securitate naţională, cu planurile şi programele adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, precum şi cu programele şi procedurile elaborate de organismele specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi Uniunii Europene.

(2) La elaborarea strategiei naţionale a protecţiei civile se au în vedere principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu.

Art. 9. - (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:

  1. a) dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii;
  2. b) situaţie de protecţie civilă - situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu;
  3. c) înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie;
  4. d) avertizare - aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
  5. e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre probabilitatea producerii unui atac aerian;
  6. f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
  7. g) adăpostire - măsură specifică de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare şi al situaţiilor de urgenţă, împotriva efectelor acestora. Adăposturile de protecţie civilă sunt spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate, executate, dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul afacerilor interne*);

*) A se vedea Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 180/2022 pentru aprobarea Normelor metodologice privind avizarea şi autorizarea de securitate la incendiu şi protecţie civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1253 din 27 decembrie 2022.

  1. h) asanare - ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea muniţiei neexplodate şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

(2) Termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţă, factori şi tipuri de riscuri, stare de alertă, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesurile prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL II
Organizarea protecţiei civile

Art. 10. - Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, al instituţiilor publice, al operatorilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se realizează în raport cu clasificarea acestora din punctul de vedere al protecţiei civile şi constă în:

  1. a) constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţă, inclusiv al protecţiei civile;
  2. b) constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenţă;
  3. c) încadrarea inspectorilor şi/sau a personalului de specialitate în domeniul protecţiei civile;
  4. d) întocmirea planurilor de analiză şi de acoperire a tipurilor de riscuri în teritoriul de competenţă sau în domeniul de activitate;
  5. e) planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a salariaţilor privind protecţia civilă;
  6. f) organizarea evacuării în caz de urgenţă civilă;
  7. g) organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă;
  8. h) planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute la lit. a)-c), precum şi pentru realizarea măsurilor stabilite în planurile prevăzute la lit. d).

Art. 11. - Managementul protecţiei civile se asigură de către componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 12. - (1) Activitatea de protecţie civilă din România este coordonată de prim-ministru, care conduce această activitate prin ministrul afacerilor interne, în calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.

(2) La nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, activitatea de protecţie civilă este condusă de către preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenţă, constituite potrivit legii, iar la nivelul operatorilor economici, de către conducătorii acestora.

Art. 13. - (1) La toate nivelurile de competenţă, în structurile cu activitate permanentă sau temporară din Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă se constituie structuri specializate în domeniul protecţiei civile.

(2) La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici cuprinşi în clasificarea din punctul de vedere al protecţiei civile se încadrează personal de specialitate cu atribuţii în domeniul protecţiei civile.

(3) Personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul protecţiei civile se încadrează la:

  1. a) ministerele şi instituţiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă;
  2. b) serviciile publice deconcentrate la nivel judeţean, la nivelul municipiului Bucureşti şi sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă;
  3. c) regiile autonome, companiile naţionale şi societăţile comerciale care, prin specificul activităţii lor, pot crea stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă civilă sau sunt expuse unor riscuri majore;
  4. d) consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale întocmite conform legii de către inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, există pericolul potenţial de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundaţii şi incendii de pădure.

(4) Personalul de specialitate prevăzut la alin. (2) asigură permanent coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi măsurilor de protecţie civilă, participă la pregătirea serviciilor de urgenţă, a salariaţilor şi/sau a populaţiei şi asigură coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situaţii de urgenţă, respectiv a celulelor de urgenţă.

(5) Persoanele prevăzute la alin. (3), cu excepţia celor încadrate la societăţi comerciale şi regii autonome, sunt funcţionari publici şi, pe timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, sunt învestite, în calitate de inspectori de protecţie civilă, cu exerciţiul autorităţii publice. Calitatea de inspector de protecţie civilă se atribuie prin ordin sau prin dispoziţie scrisă a angajatorului.

(6) Personalul de specialitate poate fi încadrat în muncă sau în serviciu, după caz, numai după obţinerea unui certificat de competenţe profesionale în condiţiile stabilite prin metodologia emisă de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

(7) În funcţie de complexitatea şi volumul atribuţiilor de serviciu, personalul de specialitate prevăzut la alin. (2) poate îndeplini, prin cumul, şi atribuţiile cadrului tehnic în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Art. 14. - La instituirea măsurilor excepţionale, precum şi în situaţii de conflict armat, structurile existente pe timp de pace, ca şi cele care se completează sau se înfiinţează la mobilizare, îndeplinesc funcţiile şi atribuţiile pe linia protecţiei civile prevăzute de lege.

Art. 15. - (1) Activitatea de prevenire în domeniul protecţiei civile şi/sau al intervenţiei operative se asigură de către serviciile de urgenţă, prin structuri specializate, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile stabilite potrivit legii.

(2) Serviciile de urgenţă profesioniste sau voluntare şi celelalte structuri specializate pentru intervenţie şi acţiune în situaţii de urgenţă, constituite de către autorităţile abilitate în condiţiile legii, cuprind personal şi formaţiuni instruite în specialităţi necesare protecţiei civile.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi serviciilor de urgenţă private, constituite potrivit dispoziţiilor legale.

(4) Criteriile de performanţă pentru formaţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) se elaborează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne*).

*) A se vedea Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 75/2019 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor voluntare şi a serviciilor private pentru situaţii de urgenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iunie 2019, şi Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 360/2004 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 16. - Coordonarea de specialitate a activităţilor de protecţie civilă prevăzute la art. 15 alin. (1) se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin structurile sale specializate, şi la nivel local, prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti ori, pe timpul stărilor excepţionale de mobilizare sau la război, prin punctele de comandă care se asigură din timp de pace la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, la cele judeţene, municipale, de sectoare, orăşeneşti, al altor localităţi importante, precum şi la unele instituţii publice şi operatori economici.

CAPITOLUL III
Drepturile şi obligaţiile cetăţenilor

SECŢIUNEA 1
Drepturi

Art. 17. - Cetăţenii au dreptul să încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în serviciile de urgenţă voluntare cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale. Statutul personalului voluntar din serviciile de urgenţă voluntare se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne**).

**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.579/2005 pentru aprobarea Statutului personalului voluntar din serviciile de urgenţă voluntare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 10 ianuarie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 18. - (1) Cetăţenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat ori ca urmare a executării intervenţiei de către serviciile de urgenţă au dreptul la ajutoare de urgenţă şi la despăgubiri, după caz.

(2) Despăgubirile se acordă în urma solicitării scrise a celui prejudiciat, adresată primarului, pe baza actului de constatare întocmit de organele competente şi a hotărârii consiliului local, din fondurile prevăzute în bugetul local cu această destinaţie sau din cele aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 19. - Personalul serviciilor de urgenţă voluntare şi cetăţenii care participă la acţiuni preventive şi de intervenţie pentru limitare, recuperare şi reabilitare pe timpul situaţiilor de urgenţă beneficiază de compensaţii băneşti, drepturi sociale şi alte facilităţi stabilite în Statutul personalului voluntar prevăzut la art. 17.

SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţii

Art. 20. - (1) Cetăţenii sunt obligaţi:

  1. a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai operatorilor economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
  2. b) să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile competente sau de personalul învestit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de urgenţă;
  3. c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricărei situaţii de urgenţă despre care iau cunoştinţă;
  4. d) să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
  5. e) să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
  6. f) să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de necesitate, la amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
  7. g) să îşi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva de alimente şi apă, precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
  8. h) să permită, în situaţii de protecţie civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte sau pe terenuri proprietate privată;
  9. i) să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând asociaţiilor de locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în vederea întreţinerii acestora;
  10. j) să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
  11. k) să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.

(2) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) revine, corespunzător situaţiei în care se găsesc, şi cetăţenilor străini care desfăşoară activităţi, au reşedinţa sau se află în tranzit, după caz, pe teritoriul României.

(3) Cetăţenii declaraţi inapţi de muncă din motive medicale sunt scutiţi, pe timpul intervenţiei în sprijinul forţelor de protecţie civilă, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de lucrări, evacuarea de bunuri şi altele asemenea, care presupun efort fizic.

CAPITOLUL IV
Atribuţii şi obligaţii privind protecţia civilă

SECŢIUNEA 1
Atribuţii ale autorităţilor administraţiei publice

Art. 21. - (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură stabilirea şi integrarea măsurilor de protecţie civilă în planurile şi programele de dezvoltare economico-socială ce se elaborează la nivel naţional, judeţean şi local şi urmăresc realizarea acestora.

(2) Măsurile şi acţiunile de prevenire din planurile de protecţie civilă se planifică şi se execută prioritar de către toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, potrivit competenţelor acestora.

(3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale poartă întreaga răspundere pentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate de urmările calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă.

(4) Asigurarea condiţiilor prevăzute la alin. (3) se realizează prin serviciile de urgenţă, serviciile publice de gospodărie comunală, instituţii şi operatori economici, inclusiv prin utilizarea, în condiţiile legii, a bunurilor din rezervele de stat şi a serviciilor şi bunurilor puse la dispoziţie de organizaţii neguvernamentale române sau de comunităţile locale şi populaţia din zonele neafectate, de state şi organizaţii străine ori cu caracter internaţional.

Art. 22. - Guvernul exercită următoarele atribuţii principale:

  1. a) aprobă strategia naţională a protecţiei civile şi actele normative specifice, potrivit competenţei;
  2. b) analizează periodic şi ori de câte ori situaţia o impune activitatea de protecţie civilă;
  3. c) aprobă planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;
  4. d) propune, potrivit legii, Preşedintelui României instituirea şi încetarea stării de urgenţă în zonele afectate;
  5. e) încheie acorduri internaţionale în domeniul protecţiei civile;
  6. f) adoptă hotărâri prin care se acordă ajutoare de urgenţă şi despăgubiri persoanelor fizice şi juridice afectate;
  7. g) aprobă planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de protecţie civilă cu caracter internaţional;
  8. h) solicită, la nevoie, sprijin internaţional;
  9. i) aprobă acordarea de ajutor, în urma solicitărilor, statelor afectate de dezastre.

Art. 23. - (1) Ministerele, autorităţile publice autonome şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale exercită următoarele atribuţii principale:

  1. a) stabilesc atribuţiile ce revin structurilor proprii;
  2. b) elaborează planuri şi programe privind protecţia civilă în domeniul propriu de competenţă;
  3. c) asigură resursele necesare intervenţiei;
  4. d) constituie capacităţi operaţionale de intervenţie, pe care, în caz de necesitate, le pun la dispoziţie autorităţilor administraţiei publice locale;
  5. e) iniţiază programe sau teme de cercetare în domeniu;
  6. f) constituie baza de date specifică domeniului propriu de activitate, necesară protecţiei civile;
  7. g) asigură participarea reprezentanţilor, a experţilor şi a specialiştilor la activităţile Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
  8. h) pun la dispoziţie Ministerului Afacerilor Interne personal calificat în vederea constituirii echipelor de experţi pentru evaluare sau personalul necesar intervenţiei, după caz;
  9. i) pun la dispoziţie Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă datele şi informaţiile solicitate în scopul elaborării strategiei naţionale de protecţie civilă, a planurilor şi programelor de protecţie civilă, precum şi Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă pentru constituirea bazei de date proprii;
  10. j) asigură gestionarea tipurilor de riscuri specifice şi îndeplinirea funcţiilor de sprijin prin structuri specifice domeniilor de competenţă, potrivit legii. Organizarea şi funcţionarea acestor structuri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(2) Ministerul Apărării Naţionale planifică şi execută măsurile de protecţie civilă, potrivit organizării şi planurilor specifice proprii şi planurilor comune cu alte ministere.

Art. 24. - (1) Ministerul Afacerilor Interne exercită, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, următoarele atribuţii principale:

  1. a) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie naţională a protecţiei civile;
  2. b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative specifice;
  3. c) coordonează activităţile de evacuare, potrivit planurilor întocmite;
  4. d) organizează şi conduce activitatea de asanare a teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;
  5. e) analizează periodic, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale, stadiul realizării măsurilor necesare a fi luate în situaţii de protecţie civilă;
  6. f) elaborează norme metodologice pentru întocmirea planurilor de urgenţă internă şi externă a operatorilor economici*);

*) A se vedea Ordinul ministrului afacerilor interne şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 61/113/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului nuclear sau radiologic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 26 iunie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 156/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea şi testarea planurilor de urgenţă în caz de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 16 ianuarie 2018.

  1. g) organizează şi conduce exerciţii şi aplicaţii de specialitate;
  2. h) coordonează acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;
  3. i) colaborează cu organisme internaţionale de specialitate.

(2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă este autoritate de reglementare în domeniul protecţiei civile.

(3) Controlul de stat în domeniul protecţiei civile se realizează prin activităţi de reglementare, avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, verificare şi control şi se exercită prin Inspecţia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, respectiv prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judeţene şi al municipiului Bucureşti, în scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întreg teritoriul României.

(4) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă îndeplineşte rolul de punct naţional de contact în relaţiile cu organisme internaţionale de profil.

Art. 25. - Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:

  1. a) aprobă organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, analizează anual şi ori de câte ori este nevoie activitatea desfăşurată şi adoptă măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia;
  2. b) aprobă planurile anuale şi de perspectivă pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă;
  3. c) participă, potrivit legii, la asigurarea finanţării măsurilor şi a acţiunilor de protecţie civilă, precum şi a serviciilor de urgenţă şi a structurilor care au atribuţii legale în acest domeniu;
  4. d) stabilesc, în condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile;
  5. e) înfiinţează, în condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţă;
  6. f) gestionează, depozitează, întreţin şi asigură conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilă, prin serviciile specializate din subordine;
  7. g) asigură spaţiile necesare funcţionării inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă corespunzătoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie.

Art. 26. - Prefectul are următoarele atribuţii principale:

  1. a) aprobă planurile operative şi de pregătire pe linia protecţiei civile şi planificarea exerciţiilor şi a altor activităţi desfăşurate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;
  2. b) urmăreşte îndeplinirea măsurilor de protecţie civilă la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;
  3. c) dispune, potrivit legii, instituirea stării de alertă, activarea sau folosirea, după caz, a formaţiunilor de intervenţie;
  4. d) aprobă schema cu riscurile teritoriale întocmită de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă;
  5. e) asigură condiţii pentru buna desfăşurare şi integrarea activităţii forţelor de intervenţie din alte judeţe sau a echipelor internaţionale, după caz, sosite în unitatea administrativ-teritorială în scopul limitării şi înlăturării efectelor dezastrelor;
  6. f) prezintă consiliului judeţean sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, propuneri de completare a sistemului de înştiinţare şi alarmare a populaţiei, a fondului de adăpostire, a bazei materiale şi alte măsuri de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a mediului;
  7. g) exercită controlul aplicării măsurilor în situaţiile de protecţie civilă.

Art. 27. - Primarul are următoarele atribuţii principale:

  1. a) propune consiliului local structura organizatorică de protecţie civilă;
  2. b) aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local în domeniul protecţiei civile;
  3. c) aprobă planurile operative, de pregătire şi planificare a exerciţiilor de specialitate;
  4. d) propune fondurile necesare realizării măsurilor de protecţie civilă;
  5. e) conduce exerciţiile, aplicaţiile şi activităţile de pregătire privind protecţia civilă;
  6. f) coordonează activitatea serviciilor de urgenţă voluntare;
  7. g) aprobă planurile de cooperare cu localităţile învecinate şi organismele neguvernamentale;
  8. h) dispune măsuri şi controlează modul de întreţinere a spaţiilor de adăpostire colective de către administratorul acestora;
  9. i) urmăreşte realizarea, întreţinerea şi funcţionarea legăturilor şi mijloacelor de înştiinţare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă;
  10. j) răspunde de alarmarea, protecţia şi pregătirea populaţiei pentru situaţiile de protecţie civilă;
  11. k) solicită asistenţă tehnică şi sprijin pentru gestionarea situaţiilor de protecţie civilă;
  12. l) exercită controlul aplicării măsurilor de protecţie civilă în plan local;
  13. m) asigură evaluarea şi centralizarea solicitărilor de ajutoare şi despăgubiri în situaţii de protecţie civilă, precum şi distribuirea celor primite;
  14. n) coordonează nemijlocit evacuarea populaţiei din zonele afectate de situaţiile de protecţie civilă;
  15. o) stabileşte măsurile necesare pentru asigurarea hrănirii, a cazării şi a alimentării cu energie şi apă a populaţiei evacuate;
  16. p) dispune măsuri pentru asigurarea ordinii publice în zona sinistrată;
  17. q) cooperează cu primarii localităţilor sau ai sectoarelor limitrofe, după caz, în probleme de interes comun;
  18. r) gestionează, depozitează, întreţine şi conservă tehnica, aparatura şi materialele de protecţie civilă, prin serviciile de specialitate subordonate.

SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile conducătorilor instituţiilor publice, operatorilor economici, proiectanţilor, constructorilor, beneficiarilor şi salariaţilor

Art. 28. - (1) Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, au următoarele obligaţii principale:

  1. a) asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de evenimente periculoase;
  2. b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregătire a intervenţiei, în funcţie de încadrarea în clasificarea de protecţie civilă;
  3. c) organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, servicii de urgenţă private şi stabilesc regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora ori încheie contracte cu alte servicii de urgenţă private, care dispun de forţe şi mijloace capabile să intervină operativ şi eficace în cazul situaţiilor de protecţie civilă;
  4. d) participă la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile de alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile proprii;
  5. e) asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţă echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;
  6. f) organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat în muncă privind protecţia civilă;
  7. g) asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a activităţilor proprii desfăşurate;
  8. h) prevăd, anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de protecţie civilă;
  9. i) înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le semnalează, de îndată, cu privire la iminenţa producerii sau producerea unei situaţii de protecţie civilă la nivelul instituţiei sau operatorului economic;
  10. j) stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi măsurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare;
  11. k) încheie convenţii sau protocoale de cooperare cu serviciile de urgenţă profesioniste sau voluntare;
  12. l) menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de adăpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifică periodic;
  13. m) îndeplinesc alte obligaţii şi măsuri stabilite, potrivit legii, de către organismele şi organele abilitate.

(2) Conducătorii instituţiilor publice şi ai operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi să permită instalarea, fără plată, a mijloacelor de alarmare pe clădirile proprii.

(3) Operatorii economici a căror activitate prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase se supun şi prevederilor legislaţiei specifice.

Art. 29. - Persoanele fizice sau juridice care deţin imobile în indiviziune sau le utilizează în comun sunt obligate să coopereze pentru îndeplinirea măsurilor de protecţie civilă pentru întregul imobil sau ansamblu de imobile.

Art. 30. - (1) Proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de investiţii au următoarele obligaţii:

  1. a) să prevadă în documentaţiile tehnice ale investiţiilor măsurile specifice, echipamentele şi dotările necesare, conform normativelor în vigoare, şi să asigure realizarea lor înainte de darea în exploatare a investiţiei;
  2. b) să obţină toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilă, conform legii, şi să urmărească realizarea măsurilor stabilite în cuprinsul acestora;
  3. c) să evalueze riscul seismic al zonei în care se execută lucrările şi să întocmească proiectul, respectiv să execute construcţia sau instalaţia conform gradului de risc seismic evaluat.

(2) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă, construcţiile şi amenajările, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice pentru autorizare în domeniul protecţiei civile se supun unei examinări sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice.

(3) Obligaţia executării activităţilor prevăzute la alin. (2) revine persoanelor care concură la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, a echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor prevăzute de lege.

(4) Metodologia privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor se elaborează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 31. - Salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:

  1. a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi antidoturi, dacă sunt încadraţi la operatori economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic;
  2. b) să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;
  3. c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;
  4. d) să participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire specifică.

CAPITOLUL V
Pregătirea pentru protecţia civilă

Art. 32. - Pregătirea pentru protecţia civilă cuprinde pregătirea populaţiei şi a salariaţilor, pregătirea serviciilor de urgenţă, pregătirea personalului cu funcţii de conducere pe linia protecţiei civile, precum şi a personalului de specialitate.

Art. 33. - (1) Pregătirea profesională a serviciilor de urgenţă şi a altor forţe cu care se cooperează se realizează pe baza programelor anuale de pregătire, aprobate de şefii acestora.

(2) Planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de cooperare privind protecţia civilă la care participă, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenţă, forţele de protecţie şi sprijin şi populaţia se aprobă de prefect, primar sau de ministrul afacerilor interne, după caz.

(3) Exerciţiile de cooperare interjudeţene/regionale şi cele cu caracter internaţional se aprobă de Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne.

(4) În documentele de planificare a pregătirii privind protecţia civilă se prevăd şi resursele materiale şi financiare necesare, precum şi cine le asigură.

Art. 34. - (1) Iniţierea, calificarea, perfecţionarea sau specializarea conducătorilor structurilor specializate de protecţie civilă, a şefilor serviciilor de urgenţă voluntare şi private, a personalului de specialitate menţionat la art. 13 alin. (2), precum şi a altor persoane cu atribuţii în acest domeniu se realizează prin cursuri, convocări sau instructaje şi se desfăşoară în Centrul Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă şi în centrele zonale ale acestuia, precum şi în Institutul Naţional de Administraţie sau în alte instituţii de învăţământ de profil.

(2) Pregătirea pentru protecţia civilă în instituţiile de învăţământ militar este obligatorie şi se desfăşoară pe baza tematicilor elaborate cu consultarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Art. 35. - Formarea, perfecţionarea şi specializarea personalului serviciilor de urgenţă profesioniste şi al structurilor componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă se realizează în instituţiile de învăţământ de profil din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi în alte unităţi abilitate din ţară şi din străinătate.

Art. 36. - (1) Informarea şi educarea preventivă a populaţiei privind protecţia civilă sunt obligatorii şi se asigură prin: instituţiile de învăţământ şi educaţie de toate gradele, mijloacele de informare în masă şi serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă.

(2) Ministerul Educaţiei, în colaborare cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, stabileşte, prin protocol, temele şi activităţile practic-aplicative de educaţie privind protecţia civilă, care se includ în programele de învăţământ, precum şi în planurile activităţilor extraşcolare.

(3) Societăţile publice şi private, naţionale şi locale, de radio şi televiziune, precum şi presa scrisă sunt obligate să asigure prezentarea în emisiunile, respectiv în ştirile şi reportajele acestora, a riscurilor potenţiale, măsurilor preventive şi a modului de acţiune şi comportare a populaţiei pe timpul situaţiilor de urgenţă civilă.

(4) La informarea şi educarea preventivă a populaţiei privind protecţia civilă participă şi organizaţiile neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor şi specificului activităţilor acestora.

Art. 37. - (1) Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigură sistematic, de regulă împreună cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, în condiţiile stabilite prin dispoziţiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul afacerilor interne*).

*) A se vedea Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 12 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcină de serviciu.

Art. 38. - Periodic, pe baza planurilor şi a programelor de pregătire şi cu aprobarea primarului localităţii, se efectuează exerciţii de alarmare publică.

CAPITOLUL VI
Protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale

Art. 39. - Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizează printr-un ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare şi alarmare, adăpostire, protecţie nucleară, biologică şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice.

SECŢIUNEA 1
Înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea

Art. 40. - (1) Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care monitorizează sursele de risc.

(2) Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.

Art. 41. - (1) Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major al Apărării, şi de structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.

(2) Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloacele specifice, pe baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.

Art. 42. - (1) Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instalează în locurile stabilite de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste.

(2) Normele tehnice privind instalarea sistemului integrat de avertizare şi alarmare a populaţiei şi instrucţiunile privind semnalele şi mesajele de avertizare şi alarmare se elaborează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne**) şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

**) A se vedea Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 886/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul naţional integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, şi Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.259/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 18 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) La solicitarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit, prin orice operator audiovizual public sau privat de pe teritoriul României.

Art. 43. - În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu s-a declarat starea de război, primele mesaje de prealarmă şi de alarmă se transmit cu aprobarea ministrului afacerilor interne, pe baza înştiinţărilor Statului Major al Apărării şi structurilor specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, conform planurilor de cooperare întocmite în acest sens.

Art. 44. - (1) Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.

(2) Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.

(3) Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare şi alertare cu încălcarea prevederilor legale şi a normelor tehnice prevăzute la art. 42 alin. (2) este interzisă.

SECŢIUNEA a 2-a
Adăpostirea

Art. 45. - (1) Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de efectele atacurilor din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de operatorii economici şi proprietarii de imobile.

(2) Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice, operatorii economici şi proprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de investiţii şi să realizeze adăposturi de protecţie civilă.

(3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi serviciile de urgenţă de la toate nivelurile de competenţă vor identifica şi vor stabili posibilităţile de utilizare pentru adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peşteri, grote etc. existente în apropierea zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de sinistraţi, evacuaţi sau refugiaţi.

(4) Categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea de adăposturi publice de protecţie civilă, precum şi adăposturile care se amenajează ca puncte de comandă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne***).

***) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 862/2016 pentru aprobarea categoriilor de construcţii la care este obligatorie realizarea adăposturilor de protecţie civilă, precum şi a celor la care se amenajează puncte de comandă de protecţie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 25 noiembrie 2016.

(5) Adăposturile publice de protecţie civilă prevăzute în documentaţiile tehnice ale investiţiilor se avizează tehnic, premergător eliberării autorizaţiilor de construire, de către serviciile de urgenţă profesioniste, potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobată de ministrul afacerilor interne şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I****).

****) A se vedea şi nota de subsol corespunzătoare asteriscului din finalul art. 9 alin. (1) lit. g).

(6) În timp de pace adăposturile publice de protecţie civilă, cu excepţia spaţiilor amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţă în maximum 24 de ore şi cu informarea prealabilă a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste.

(7) Adăposturile publice de protecţie civilă se inspectează periodic de către personalul de specialitate al serviciilor de urgenţă profesioniste; deţinătorii şi utilizatorii acestor adăposturi sunt obligaţi să îndeplinească normele şi măsurile stabilite pentru menţinerea adăposturilor şi a instalaţiilor utilitare ale acestora în stare de funcţionare.

(8) Construirea adăposturilor şi amenajarea altor spaţii de adăpostire cuprinse în planurile de mobilizare se execută la punerea în aplicare a planurilor respective.

SECŢIUNEA a 3-a
Asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată

Art. 46. - Asanarea terenului şi neutralizarea muniţiei rămase neexplodate din timpul conflictelor armate se execută de către subunităţi specializate şi specialişti pirotehnicieni din serviciile de urgenţă profesioniste din subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 47. - (1) Muniţiile se distrug în poligoane ale Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Apărării Naţionale sau pe terenuri puse la dispoziţie de autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază administrativ-teritorială se execută lucrările de asanare. Terenurile stabilite pentru distrugerea muniţiei se amenajează potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice specifice, elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, instituţiile publice şi operatorii economici asigură subunităţii de intervenţie care execută asanarea pirotehnică, accesul în teren şi, gratuit, mâna de lucru auxiliară, mijloace de transport cu şoferi şi carburantul aferent, materialele, asistenţa sanitară, precum şi cazarea şi hrănirea efectivelor necesare acestor lucrări.

(3) Paza muniţiilor şi a terenurilor în curs de asanare, precum şi însoţirea transporturilor de muniţii se execută de personal autorizat.

Art. 48. - (1) Persoanele fizice şi juridice care iau cunoştinţă de existenţa muniţiilor au obligaţia să anunţe de îndată centrul operaţional din cadrul serviciului de urgenţă profesionist, dispeceratul integrat de urgenţă, poliţia sau primarul, după caz.

(2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate să ridice, să manipuleze ori să utilizeze muniţia neexplodată.

Art. 49. - Materialele explozive şi mijloacele de aprindere necesare pentru distrugerea muniţiei rămase neexplodate se pun la dispoziţie specialiştilor pirotehnicieni, la cererea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, prin inspectoratele de jandarmi judeţene.

Art. 50. - Formaţiunile de intervenţie prevăzute la art. 46 execută gratuit acţiuni de distrugere a zăpoarelor care pun în pericol localităţile sau siguranţa cetăţeanului.

SECŢIUNEA a 4-a
Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică

Art. 51. - (1) Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică a populaţiei se realizează prin mijloace de protecţie individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu prioritate în zonele de risc.

(2) Instituţiile publice şi operatorii economici care produc, transportă, depozitează sau manipulează substanţe periculoase în cantităţi care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea cetăţenilor organizează şi execută controlul contaminării radioactive, chimice şi biologice a materiilor prime şi produselor finite şi realizează măsurile de decontaminare a personalului propriu, terenului, clădirilor şi utilajelor.

Art. 52. - Mijloacele de protecţie individuală a cetăţenilor se asigură potrivit criteriilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin hotărâre a Guvernului*).

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 501/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de protecţie individuală a cetăţenilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 8 iunie 2005.

Art. 53. - Decontaminarea se realizează prin operaţiuni şi tehnici speciale efectuate de către serviciile de urgenţă, unele unităţi militare şi operatori economici, potrivit normelor tehnice elaborate de ministerele de profil şi avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Art. 54. - (1) Depoluarea constă în luarea unor măsuri specifice pentru identificarea şi eliminarea surselor poluante, limitarea, îndepărtarea sau neutralizarea agenţilor poluatori ai apei, aerului şi terenului.

(2) Măsurile de depoluare sunt însoţite, după caz, de evacuarea persoanelor şi a animalelor din mediul poluat sau de interzicerea utilizării apei, a alimentelor şi a furajelor contaminate.

(3) Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate.

(4) Operatorii economici şi instituţiile publice au obligaţia să avertizeze imediat populaţia asupra riscurilor de poluare şi contaminare a zonelor limitrofe unităţilor respective şi să intervină cu forţele şi mijloacele de care dispun pentru protecţia populaţiei şi înlăturarea efectelor poluării.

SECŢIUNEA a 5-a
Evacuarea

Art. 55. - Evacuarea se execută pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform normelor şi instrucţiunilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Art. 56. - (1) Trecerea la executarea acţiunii de evacuare în situaţii de dezastre se hotărăşte de primar sau de prefect, după caz, la propunerea comitetului pentru situaţii de urgenţă competent.

(2) În situaţii de conflict armat, evacuarea se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului apărării naţionale.

Art. 57. - Principiile evacuării în situaţii de conflict armat se stabilesc prin hotărâre a Guvernului**).

**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.222/2005 privind stabilirea principiilor evacuării în situaţii de conflict armat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 19 octombrie 2005.

Art. 58. - Accesul persoanelor neautorizate în zonele afectate şi periculoase, delimitate şi marcate corespunzător, care intră sub incidenţa situaţiilor de protecţie civilă, este interzis.

CAPITOLUL VII
Limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de protecţie civilă

Art. 59. - (1) Limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de protecţie civilă cuprind ansamblul de activităţi şi acţiuni executate în scopul restabilirii situaţiei de normalitate în zonele afectate.

(2) La acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de protecţie civilă participă structuri de intervenţie din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, existente pe timp de pace sau care se pot mobiliza în timp scurt, unităţi şi formaţiuni militare ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naţionale, servicii de urgenţă voluntare, formaţiuni de Cruce Roşie şi alte structuri cu atribuţii în domeniu.

(3) Intervenţia operativă a structurilor prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza planurilor de intervenţie şi cooperare întocmite de autorităţile competente, în limitele funcţiilor de sprijin repartizate pentru a fi asigurate de către ministere, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Art. 60. - (1) La limitarea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor sunt obligate să participe şi serviciile pentru situaţii de urgenţă private.

(2) Autorizarea serviciilor de urgenţă private se execută pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 61. - Principiile de organizare, de conducere şi modul de utilizare a serviciilor de urgenţă profesioniste şi voluntare, unităţilor de intervenţie, formaţiunilor de intervenţie specializate şi private în acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de protecţie civilă, precum şi planurile operative întocmite în acest scop se stabilesc prin regulamente, ordine şi instrucţiuni elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul afacerilor interne.

Art. 62. - (1) Conducerea activităţilor de intervenţie se realizează prin reţeaua centrelor operaţionale şi operative sau a punctelor de comandă existente la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi la instituţiile publice şi operatorii economici.

(2) Conducerea nemijlocită a operaţiunilor de intervenţie se asigură de comandantul acţiunii, împuternicit potrivit legii, care poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către grupa operativă şi punctul operativ avansat.

(3) Grupa operativă se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de decizie şi specialişti ai serviciilor de urgenţă ale autorităţilor publice, ai operatorilor economici şi instituţiilor implicate în gestionarea situaţiei de urgenţă.

(4) Punctul operativ avansat este mobil şi se asigură de către serviciul de urgenţă profesionist sau de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, printr-o autospecială echipată şi încadrată corespunzător. În funcţie de amplasamentul faţă de zona afectată, rolul punctului operativ poate fi preluat de centrul operaţional.

(5) Până la sosirea la faţa locului a comandantului acţiunii, conducerea operaţiunilor se asigură de comandantul sau de şeful formaţiunii de intervenţie din serviciul de urgenţă, cu sprijinul reprezentanţilor autorităţii administraţiei publice locale sau al patronului, după caz.

(6) Coordonarea elaborării şi derulării programelor de recuperare, reabilitare sau de restaurare pe timpul situaţiilor de urgenţă se asigură de către reprezentanţii autorităţilor, instituţiilor sau ai operatorilor economici stabiliţi de comitetele pentru situaţii de urgenţă competente.

CAPITOLUL VIII
Asigurarea materială şi financiară

SECŢIUNEA 1
Asigurarea materială

Art. 63. - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi operatorii economici au obligaţia să planifice şi să realizeze asigurarea materială şi financiară a protecţiei civile, potrivit legii.

Art. 64. - (1) Înzestrarea şi dotarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi a structurilor subordonate cu tehnică, aparatură şi materiale specific militare se asigură de Ministerul Afacerilor Interne, pe baza normelor de înzestrare şi dotare aprobate de ministrul afacerilor interne.

(2) Dotarea structurilor de protecţie civilă, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se efectuează pe baza normelor elaborate de persoanele juridice care au constituit aceste structuri, avizate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi aprobate de prefect.

Art. 65. - Contractarea şi aprovizionarea cu tehnică şi materiale se asigură de fiecare beneficiar contra cost. Tehnica şi alte categorii de materiale necesare protecţiei civile se asigură şi din donaţii, sponsorizări, împrumuturi temporare sau din alte surse legal constituite.

Art. 66. - (1) Întreţinerea, repararea, depozitarea şi evidenţa mijloacelor tehnice de protecţie civilă, precum şi durata normată de folosinţă a acestora se realizează potrivit normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul afacerilor interne*).

*) A se vedea Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.180/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice privind întreţinerea, repararea, depozitarea şi evidenţa mijloacelor tehnice de protecţie civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 22 februarie 2006.

(2) Montarea, întreţinerea, repararea şi exploatarea sistemelor de alarmare, de comunicaţii şi informatice de protecţie civilă se asigură cu sprijinul operatorilor economici de profil, pe baza contractelor sau a convenţiilor legale încheiate cu aceştia.

Art. 67. - (1) Materialele didactice necesare pentru protecţia civilă: filme, diafilme, planşe, manuale, broşuri, pliante, reviste şi altele se realizează de Ministerul Afacerilor Interne şi se asigură gratuit autorităţilor administraţiei publice, instituţiilor publice şi operatorilor economici.

(2) Autorităţile publice, instituţiile publice şi operatorii economici au obligaţia de a realiza materiale de popularizare a activităţilor de protecţie civilă, emisiuni de radio şi de televiziune, precum şi alte activităţi cu resurse proprii sau altele legal constituite, cu acordul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi al serviciilor de urgenţă profesioniste.

SECŢIUNEA a 2-a
Asigurarea financiară

Art. 68. - (1) Finanţarea cheltuielilor cu protecţia civilă se asigură, potrivit legii, din bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetele instituţiilor publice autonome, ale instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii şi din bugetele proprii ale operatorilor economici, după caz.

(2) Finanţarea serviciilor de urgenţă se asigură de către persoanele juridice care le-au constituit.

(3) Obiectivele de investiţii de interes naţional pentru protecţia civilă se finanţează de la bugetul de stat.

Art. 69. - (1) Cheltuielile pentru realizarea adăposturilor de protecţie civilă aferente construcţiilor cu destinaţie de locuinţă, birouri, centre comerciale sau destinate oricăror manifestări publice şi care, potrivit normelor specifice, trebuie să fie prevăzute, din construcţie, cu asemenea adăposturi se suportă de către proprietar.

(2) Pentru suportarea parţială sau integrală a costurilor realizării adăposturilor de protecţie civilă aferente construcţiei cu destinaţie de locuinţă se pot aloca fonduri cu destinaţia de subvenţii, ce se acordă cetăţenilor o singură dată, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 70. - Finanţarea ajutoarelor de urgenţă, a despăgubirilor, precum şi a unor lucrări sau cheltuieli neprevăzute se asigură din fondul de intervenţie constituit la dispoziţia Guvernului pentru înlăturarea efectelor unor dezastre.

Art. 71. - Pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital privind protecţia civilă pot fi utilizate, potrivit legii, donaţii, sponsorizări, venituri din prestări de servicii, contribuţii ale societăţilor şi ale caselor de asigurare sau de reasigurare, precum şi alte surse legale.

Art. 72. - Fundamentarea şi întocmirea documentaţiei tehnice privind investiţiile aferente protecţiei civile se realizează pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 73. - (1) Cheltuielile pentru dotarea cu aparatură, mijloace tehnice şi materialele necesare centrelor zonale de pregătire în domeniul protecţiei civile se suportă de Ministerul Afacerilor Interne, în limita sumelor aprobate cu această destinaţie. Derularea fondurilor se face prin bugetul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

(2) Consiliile judeţene ale judeţelor în care funcţionează centrele de pregătire zonală pentru pregătirea specifică protecţiei civile vor pune la dispoziţia acestora terenul, clădirile, precum şi cheltuielile de întreţinere aferente acestora.

CAPITOLUL IX
Contravenţii şi sancţiuni

Art. 74. - Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea juridică civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Art. 75. - Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte:

  1. a) neincluderea măsurilor de protecţie civilă în programele de dezvoltare economico-socială sau în proiectele de buget;
  2. b) neorganizarea serviciilor de urgenţă voluntare sau neasigurarea înzestrării şi a pregătirii profesionale a acestora;
  3. c) neasigurarea înştiinţării, avertizării, alarmării sau evacuării populaţiei în situaţii de protecţie civilă, precum şi transmiterea neautorizată de mesaje de protecţie civilă;
  4. d) neasigurarea identificării, a monitorizării şi a evaluării factorilor de risc generatori de evenimente periculoase sau nestabilirea măsurilor de protecţie împotriva efectelor negative ale acestora;
  5. e) neasigurarea înzestrării, a dotării şi a echipării cu mijloace tehnice de protecţie civilă, precum şi nemenţinerea în stare de operativitate a acestora;
  6. f) nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizaţiilor privind protecţia civilă ori neîndeplinirea măsurilor şi a condiţiilor prevăzute în acestea;
  7. g) neelaborarea regulamentelor, a normelor, a metodologiilor şi a dispoziţiilor privind protecţia civilă;
  8. h) neprevederea în documentele tehnico-economice ale investiţiilor a adăposturilor, a dotărilor şi a măsurilor de utilitate publică privind protecţia civilă sau nerealizarea la termen a acestora;
  9. i) nemenţinerea adăposturilor publice de protecţie civilă în bună stare de utilizare pe timpul situaţiilor excepţionale, corespunzătoare destinaţiilor acestora;
  10. j) neparticiparea la instruirile, exerciţiile şi aplicaţiile de pregătire privind protecţia civilă;
  11. k) neîndeplinirea măsurilor de protecţie nucleară, biologică şi chimică a populaţiei;
  12. l) neanunţarea sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau privind măsurile de protecţie civilă luate ori necesar a fi luate;
  13. m) folosirea în alte scopuri a mijloacelor tehnice de protecţie civilă cu destinaţie publică;
  14. n) interzicerea accesului personalului şi al mijloacelor tehnice ale serviciilor de urgenţă în scopul îndeplinirii atribuţiilor legale specifice;
  15. o) neconstituirea rezervelor de resurse tehnico-materiale necesare protecţiei civile, prevăzute în planurile specifice;
  16. p) neîndeplinirea funcţiilor de sprijin stabilite pe timpul situaţiilor de urgenţă;
  17. q) accesul persoanelor neautorizate pe timpul situaţiilor de urgenţă în zonele afectate, interzise accesului şi care sunt delimitate şi marcate corespunzător.

Art. 76. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 75 se sancţionează cu amendă după cum urmează:

  1. a) de la 50 de lei la 100 de lei, faptele prevăzute la j) şi l);
  2. b) de la 100 de lei la 500 de lei, faptele prevăzute la f);
  3. c) de la 500 de lei la 1.000 de lei, faptele prevăzute la lit. g), m), n) şi p);
  4. d) de la 1.000 de lei la 2.000 de lei, faptele prevăzute la lit. a), b), c), h), i) şi o);
  5. e) de la 2.000 de lei la 5.000 de lei, faptele prevăzute la lit. d), e), k) şi q).

(2) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.

(3) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore*) de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege, pentru fiecare categorie de contravenţii.

*) A se vedea art. 25 din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 25 iulie 2018, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 77. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul serviciilor de urgenţă profesioniste cu atribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a încălcărilor legii în domeniul protecţiei civile, desemnat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi nominalizat de inspectorii-şefi, precum şi de către persoanele anume desemnate de către conducătorii autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniu.

Art. 78. - Contravenţiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL X
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 79. - (1) Actele normative ce derivă din prezenta lege, prevăzute a se elabora şi aproba prin hotărâri ale Guvernului, se emit în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi**).

**) Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004.

(2) Reglementările tehnice prevăzute a fi aprobate prin ordine ale miniştrilor se emit în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi**) şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

**) Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004.

Art. 80. - Semnul distinctiv naţional pentru identificarea personalului şi marcarea mijloacelor tehnice, a adăposturilor şi a altor bunuri de protecţie civilă, uniforma şi cartea de identitate specifice personalului specializat cu atribuţii în domeniul protecţiei civile se stabilesc prin hotărâre a Guvernului***), ţinându-se seama de prevederile reglementărilor internaţionale.

***) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 630/2005 pentru stabilirea semnului distinctiv naţional prin care se identifică personalul şi se marchează mijloacele tehnice, adăposturile, alte bunuri de protecţie civilă, uniforma şi cartea de identitate specifice personalului specializat cu atribuţii în domeniul protecţiei civile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005.

Art. 81. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I**).

**) Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004.

Art. 82. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea protecţiei civile nr. 106/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 3 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 privind apărarea împotriva dezastrelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994, aprobată prin Legea nr. 124/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Other legal regulations

Labor Code

LEGE nr. 53 din 24 ianuarie 2003
CODUL MUNCII
EMITENT
PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 5 februarie 2003

Parlamentul României adopta prezenta lege.
Titlul I Dispoziţii generale
Capitolul 1 Domeniul de aplicare
Articolul 1
(1) Prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.
(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.
Articolul 2
Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică:
a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează munca în România;
b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se executa contractul individual de muncă este mai favorabilă;
c) cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează munca pentru un angajator român pe teritoriul României;
d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;
e) ucenicilor care prestează munca în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;
f) angajatorilor, persoane fizice şi juridice;
g) organizaţiilor sindicale şi patronale.
Capitolul 2 Principii fundamentale
Articolul 3
(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la munca nu poate fi îngrădit.
(2) Orice persoană este libera în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.
Articolul 4
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Termenul munca forţată desemnează orice munca sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber.
(3) Nu constituie munca forţată munca sau activitatea impusa de autorităţile publice:
a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;
b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;
c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii;
d) în caz de forta majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violenţe, invazii de animale sau insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenta ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia.
Articolul 5
(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directa sau indirecta faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenenţa naţionala, rasa, culoare, etnie, religie, opţiune politica, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţa ori activitate sindicala, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directa actele şi faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirecta actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Articolul 6
(1) Orice salariat care prestează o munca beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în munca, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.
(2) Tuturor salariaţilor care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.
Articolul 7
Salariaţii şi angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor şi promovarea intereselor lor profesionale, economice şi sociale.
Articolul 8
(1) Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualitatii şi al bunei-credinţe.
(2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.
Articolul 9
Cetăţenii români sunt liberi să se încadreze în munca în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internaţional al muncii şi a tratatelor bilaterale la care România este parte.
Titlul II Contractul individual de muncă
Capitolul 1 Încheierea contractului individual de muncă
Articolul 10
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Articolul 11
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Articolul 12
(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durata nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durata determinata, în condiţiile expres prevăzute de lege.
Articolul 13
(1) Persoana fizica dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2) Persoana fizica poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
(3) Încadrarea în munca a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4) Încadrarea în munca a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.
(5) Încadrarea în munca în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 14
(1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizica sau juridică ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de muncă pe bază de contract individual de muncă.
(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.
(3) Persoana fizica poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu.
Articolul 15
Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.
Articolul 16
(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în forma scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă revine angajatorului.
(2) În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în forma scrisă, se prezuma ca a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba.
(3) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în munca.
Articolul 17
(1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana care solicită angajarea ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) va cuprinde, după caz, cel puţin următoarele elemente:
a) identitatea părţilor;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca în diverse locuri;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) atribuţiile postului;
e) riscurile specifice postului;
f) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
g) în cazul unui contract de muncă pe durata determinata sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
h) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
i) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
j) salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
k) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămâna;
l) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;
m) durata perioadei de proba.
(3) Elementele din informarea prevăzută la alin. (2) trebuie să se regaseasca şi în conţinutul contractului individual de muncă.
(4) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data incunostintarii în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibila din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil.
(5) Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.
Articolul 18
(1) În cazul în care salariatul urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunică în timp util informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (2), inclusiv informaţii referitoare la:
a) durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;
b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată;
c) prestaţiile în bani şi/sau în natura aferente desfăşurării activităţii în străinătate;
d) condiţiile de clima;
e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţara;
f) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personală.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se completează prin legi speciale care reglementează condiţiile specifice de muncă în străinătate.
Articolul 19
În situaţia în care angajatorul nu îşi executa obligaţia de informare în termen de 15 zile de la momentul lansării ofertei de încheiere sau modificare a contractului individual de muncă ori, după caz, a prestării activităţii în străinătate, salariatul este în drept sa sesizeze, în termen de 30 de zile, instanţa judecătorească competenţa şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.
Articolul 20
(1) În afară clauzelor generale prevăzute la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.
(2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativa:
a) clauza cu privire la formarea profesională;
b) clauza de neconcurenta;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidenţialitate.
Articolul 21
(1) Clauza de neconcurenta îl obliga pe salariat sa nu presteze, în interesul propriu sau al unui terţ, o activitate care se afla în concurenta cu cea prestată la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate în favoarea unui terţ care se afla în relaţii de concurenta cu angajatorul sau şi îl obliga pe angajator sa îi plătească salariatului o indemnizaţie lunară.
(2) Clauza de neconcurenta îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului.
(3) Indemnizaţia datorată salariatului se negociaza şi este de cel puţin 25% din salariu. Indemnizaţia trebuie plătită întocmai şi la timp.
(4) Clauza de neconcurenta nu poate fi stabilită pe durata perioadei de proba.
Articolul 22
(1) Clauza de neconcurenta nu îşi mai produce efectele la data încetării contractului individual de muncă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), clauza de neconcurenta îşi poate produce efectele şi după încetarea contractului individual de muncă, pentru o perioadă de maximum 6 luni, în cazul funcţiilor de execuţie, şi de maximum 2 ani pentru cei care au ocupat funcţii de conducere, dacă o astfel de perioada a fost convenită expres prin contractul individual de muncă.
(3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile salariatului.
Articolul 23
(1) Clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca instanţa competenţa poate diminua efectele clauzei de neconcurenta.
Articolul 24
În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenta salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.
Articolul 25
Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc ca, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.
Articolul 26
(1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, sa nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţa în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpa la plata de daune-interese.
Articolul 27
(1) O persoana poate fi angajata în munca numai în baza unui certificat medical, care constata faptul ca cel în cauza este apt pentru prestarea acelei munci.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncă.
(3) În situaţia în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă, iar din cuprinsul certificatului rezultă ca cel în cauza este apt de muncă, contractul astfel încheiat rămâne valabil.
(4) Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum şi sancţiunile aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării locului ori felului muncii fără certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.
(5) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă.
(6) La angajarea în domeniile sănătate, alimentaţie publică, educaţie şi în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale specifice.
Articolul 28
Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii:
a) la reinceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii;
b) în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în alta activitate;
c) la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă temporară;
d) în cazul ucenicilor, practicantilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmează să fie instruiti pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei pe parcursul instruirii;
e) periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei;
f) periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apa potabilă, în colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei;
g) periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin examene medicale diferenţiate în funcţie de vârsta, sex şi stare de sănătate, potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă.
Articolul 29
(1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.
(2) Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal – profesional sau disciplinar – şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.
(3) Informaţiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale.
(4) Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foştii săi angajatori, dar numai cu privire la funcţiile îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştinţarea prealabilă a celui în cauza.
Articolul 30
(1) Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.
(2) Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs, în raport cu necesităţile fiecărei unităţi prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post vacant nu s-au prezentat mai mulţi candidaţi, încadrarea în munca se face prin examen.
(4) Condiţiile de organizare şi modul de desfăşurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 31
(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de proba de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de proba de maximum 30 de zile calendaristice.
(3) În cazul muncitorilor necalificati, perioada de proba are caracter excepţional şi nu poate depăşi 5 zile lucrătoare.
(4) Absolvenţii instituţiilor de învăţământ se încadrează, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioade de proba cuprinse între 3 şi 6 luni.
(5) Pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.
Articolul 32
(1) Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singura perioada de proba.
(2) Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o noua perioada de proba în situaţia în care acesta debuteaza la acelaşi angajator într-o noua funcţie sau profesie ori urmează sa presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.
(3) Neinformarea salariatului anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă cu privire la perioada de proba, în termenul prevăzut la art. 17 alin. (4), duce la decăderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.
(4) Perioada de proba constituie vechime în munca.
Articolul 33
Angajarea succesiva a mai mult de trei persoane pe perioade de proba pentru acelaşi post este interzisă.
Articolul 34
(1) Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenta a salariaţilor.
(2) Registrul general de evidenta a salariaţilor se va inregistra în prealabil la autoritatea publică competenţa, potrivit legii, în a carei raza teritorială se afla domiciliul, respectiv sediul angajatorului, data de la care devine document oficial.
(3) Registrul general de evidenta a salariaţilor se completează în ordinea angajării şi cuprinde elementele de identificare a tuturor salariaţilor, elementele ce caracterizează contractele de muncă ale acestora, precum şi toate situaţiile care intervin pe parcursul desfăşurării relaţiilor de muncă în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
(4) Registrul general de evidenta a salariaţilor este păstrat la domiciliul, respectiv sediul angajatorului, urmând să fie pus la dispoziţie inspectorului de muncă sau oricărei alte autorităţi care îl solicita, în condiţiile legii.
(5) La solicitarea salariatului angajatorul este obligat sa elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în munca, în meserie şi în specialitate.
(6) În cazul încetării activităţii angajatorului, registrul general de evidenta a salariaţilor se depune la autoritatea publică competenţa, potrivit legii, în a carei raza teritorială se afla sediul sau domiciliul angajatorului, după caz.
(7) Metodologia de întocmire a registrului general de evidenta a salariaţilor, înregistrările care se efectuează, precum şi orice alte elemente în legătură cu întocmirea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 35
(1) Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.
(3) Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi sa declare fiecărui angajator locul unde exercita funcţia pe care o considera de baza.
Articolul 36
Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza permisului de muncă eliberat potrivit legii.
Capitolul 2 Executarea contractului individual de muncă
Articolul 37
Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.
Articolul 38
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Articolul 39
(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de sanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în munca;
f) dreptul la securitate şi sănătate în munca;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fisei postului;
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
Articolul 40
(1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) sa stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) sa stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii;
c) sa dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
d) sa exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.
(2) Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) sa informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
c) sa acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
d) sa comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;
f) sa plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi sa retina şi sa vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;
g) sa înfiinţeze registrul general de evidenta a salariaţilor şi sa opereze înregistrările prevăzute de lege;
h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.
Capitolul 3 Modificarea contractului individual de muncă
Articolul 41
(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.
(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterala a contractului individual de muncă este posibila numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condiţiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.
Articolul 42
(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detasarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
(2) Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.
Articolul 43
Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afară locului sau de muncă.
Articolul 44
(1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Articolul 45
Detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului.
Articolul 46
(1) Detasarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.
(2) În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni.
(3) Salariatul poate refuza detasarea dispusă de angajatorul sau numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice.
(4) Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Articolul 47
(1) Drepturile cuvenite salariatului detaşat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detasarea.
(2) Pe durata detaşării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detaşat.
(3) Angajatorul care detaseaza are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea să îşi îndeplinească integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat.
(4) Dacă angajatorul la care s-a dispus detasarea nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat, acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus detasarea.
(5) În cazul în care exista divergenta între cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu îşi îndeplineşte obligaţiile potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), salariatul detaşat are dreptul de a reveni la locul sau de muncă de la angajatorul care l-a detaşat, de a se indrepta împotriva oricăruia dintre cei doi angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neindeplinite.
Articolul 48
Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forta majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsura de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
Capitolul 4 Suspendarea contractului individual de muncă
Articolul 49
(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.
(2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natura salariala de către angajator.
(3) Pe durata suspendării pot continua sa existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2), dacă prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau regulamente interne nu se prevede altfel.
(4) În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat.
Articolul 50
Contractul individual de muncă se suspenda de drept în următoarele situaţii:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
c) carantina;
d) efectuarea serviciului militar obligatoriu;
e) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului;
f) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
g) forta majoră;
h) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedura penală;
i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Articolul 51
Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) concediu paternal;
d) concediu pentru formare profesională;
e) exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului;
f) participarea la greva;
g) absente nemotivate.
Articolul 52
(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:
a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii;
b) ca sancţiune disciplinară;
c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecata pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;
d) în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
e) pe durata detaşării.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă se constata nevinovatia celui în cauza, salariatul îşi reia activitatea avută anterior şi i se va plati o despăgubire egala cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Articolul 53
(1) Pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului salariaţii beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzător locului de muncă ocupat.
(2) Pe durata întreruperii temporare prevăzute la alin. (1) salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea sa dispună reinceperea activităţii.
Articolul 54
Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plata pentru studii sau pentru interese personale.
Capitolul 5 Încetarea contractului individual de muncă
Articolul 55
Contractul individual de muncă poate inceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Secţiunea 1 Încetarea de drept a contractului individual de muncă
Articolul 56
Contractul individual de muncă încetează de drept:
a) la data decesului salariatului sau angajatorului persoana fizica;
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului ori a angajatorului persoana fizica, dacă aceasta antreneaza lichidarea afacerii;
c) ca urmare a dizolvării angajatorului persoana juridică, de la data la care persoana juridică îşi încetează existenta;
d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârsta standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârsta ori invaliditate a salariatului, potrivit legii;
e) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă;
f) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
g) ca urmare a condamnării penale cu executarea pedepsei la locul de muncă, de la data emiterii mandatului de executare;
h) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei;
i) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsura de siguranţă ori pedeapsa complementara, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
j) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durata determinata;
k) retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani.
Articolul 57
(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
(4) În situaţia în care o clauza este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor.
(7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţa de către instanţa judecătorească.
Secţiunea a 2-a Concedierea
Articolul 58
(1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.
(2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Articolul 59
Este interzisă concedierea salariaţilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenenţa naţionala, rasa, culoare, etnie, religie, opţiune politica, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţa ori activitate sindicala;
b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la greva şi a drepturilor sindicale.
Articolul 60
(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:
a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;
b) pe durata concediului pentru carantina;
c) pe durata în care femeia salariata este gravida, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţa de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
g) pe durata îndeplinirii serviciului militar;
h) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară grava sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;
i) pe durata efectuării concediului de odihnă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.
Secţiunea a 3-a Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului
Articolul 61
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:
a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, în condiţiile Codului de procedura penală;
c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicală, se constata inaptitudinea fizica şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Articolul 62
(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
(2) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi sa cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contesta.
Articolul 63
(1) Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.
(2) Procedura cercetării prealabile este, de asemenea, obligatorie în cazul concedierii pentru situaţia în care salariatul nu corespunde profesional. Termenele şi condiţiile cercetării prealabile sunt cele prevăzute pentru cercetarea disciplinară.
Articolul 64
(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina a muncii.
(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicina a muncii, urmând sa îi comunice salariatului soluţiile propuse de agenţie.
(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) şi (2) pentru a-şi manifesta expres consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifesta expres consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi în cazul în care agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă nu poate îndeplini obligaţia prevăzută la alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.
Secţiunea a 4-a Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului
Articolul 65
(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinata de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauza reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin. (1).
Articolul 66
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.
Articolul 67
Salariaţii concediati pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a somajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Secţiunea a 5-a Concedierea colectivă
Articolul 68
Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, dispusă din unul sau mai multe motive dintre cele prevăzute la art. 65 alin. (1), a unui număr de:
a) cel puţin 5 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizeaza are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizeaza are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;
c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizeaza are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
Articolul 69
În cazul concedierilor colective angajatorului îi revin următoarele obligaţii:
a) sa întocmească un plan de măsuri sociale sau de alt tip prevăzut de lege ori de contractele colective de muncă aplicabile, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor;
b) sa propună salariaţilor programe de formare profesională;
c) sa pună la dispoziţie sindicatului care are membri în unitate sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor toate informaţiile relevante în legătură cu concedierea colectivă, în vederea formulării propunerilor din partea acestora;
d) sa initieze în timp util, în scopul punerii de acord, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, referitoare la metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi afectaţi şi de atenuare a consecinţelor.
Articolul 70
(1) Angajatorul are obligaţia sa notifice în scris sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor intenţia de concediere colectivă, cu cel puţin 45 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
(2) Notificarea intentiei de concediere colectivă se face sub forma unui proiect de concediere colectivă, care trebuie să cuprindă:
a) numărul total şi categoriile de salariaţi;
b) motivele care determina concedierea;
c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor supuşi concedierii, conform dispoziţiilor legale şi contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediati.
(3) Angajatorul are obligaţia sa notifice proiectul de concediere inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care l-a notificat sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.
Articolul 71
(1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediati, într-un termen de 20 de zile calendaristice de la data primirii proiectului de concediere.
(2) Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 10 zile de la primirea acestora.
(3) În cazul în care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate în interiorul termenului de 45 de zile prevăzut la art. 70 alin. (1), la solicitarea oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă poate dispune prelungirea acestuia cu maximum 15 zile calendaristice.
Articolul 72
(1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi angajari pe locurile de muncă ale salariaţilor concediati pe o perioadă de 12 luni de la data concedierii acestora.
(2) În cazul în care în această perioadă angajatorul reia activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, salariaţii care au fost concediati au dreptul de a fi reangajati pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioada de proba.
(3) În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajati potrivit alin. (2) nu solicita acest lucru, angajatorul poate face noi angajari pe locurile de muncă rămase vacante.
Secţiunea a 6-a Dreptul la preaviz
Articolul 73
(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se afla în perioada de proba.
Articolul 74
(1) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin (2) lit. d);
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
(2) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
Articolul 75
Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
Secţiunea a 7-a Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale
Articolul 76
Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Articolul 77
În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Articolul 78
(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
Secţiunea a 8-a Demisia
Articolul 79
(1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţa a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
(2) Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4) Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariaţii care ocupa funcţii de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continua să îşi producă toate efectele.
(6) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
(7) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv.
(8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.
Capitolul 6 Contractul individual de muncă pe durata determinata
Articolul 80
(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durata determinata.
(2) Contractul individual de muncă pe durata determinata se poate încheia numai în forma scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durata determinata poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 82 şi de cel mult două ori consecutiv.
Articolul 81
Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinata numai în următoarele cazuri:
a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului sau de muncă, cu excepţia situaţiei în care acel salariat participa la greva;
b) creşterea temporară a activităţii angajatorului;
c) desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;
d) în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
e) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale.
Articolul 82
(1) Contractul individual de muncă pe durata determinata nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 18 luni.
(2) În cazul în care contractul individual de muncă pe durata determinata este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular.
Articolul 83
Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durata determinata poate fi supus unei perioade de proba, care nu va depăşi:
a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mica de 3 luni;
b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.
Articolul 84
(1) La expirarea contractului individual de muncă pe durata determinata, pe locul de muncă respectiv va fi angajat un salariat cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile:
a) în cazul în care contractul individual de muncă pe durata determinata este încheiat pentru a înlocui temporar un salariat absent, dacă intervine o noua cauza de suspendare a contractului acestuia;
b) în cazul în care un nou contract individual de muncă pe durata determinata este încheiat în vederea executării unor lucrări urgente, cu caracter excepţional;
c) în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durata determinata se impune pentru temeiurile prevăzute la art. 81 lit. e);
d) în cazul în care contractul individual de muncă pe durata determinata a încetat din iniţiativa salariatului sau din iniţiativa angajatorului, pentru o abatere grava sau abateri repetate ale salariatului.
Articolul 85
Angajatorii sunt obligaţi sa informeze salariaţii angajaţi cu contract individual de muncă pe durata determinata despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiţii egale cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată. Aceasta informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
Articolul 86
Cu excepţia dispoziţiilor contrare prevăzute în prezentul cod, dispoziţiile legale, precum şi cele cuprinse în contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată se aplică în egala măsura şi salariaţilor cu contract individual de muncă pe durata determinata.
Capitolul 7 Munca prin agent de muncă temporară
Articolul 87
(1) Munca prin agent de muncă temporară, denumita în continuare munca temporară, este munca prestată de un salariat temporar care, din dispoziţia agentului de muncă temporară, prestează munca în favoarea unui utilizator.
(2) Salariatul temporar este persoana încadrată la un angajator agent de muncă temporară, pus la dispoziţie unui utilizator pe durata necesară în vederea îndeplinirii unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar.
(3) Agentul de muncă temporară este societatea comercială autorizata de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, care pune provizoriu la dispoziţie utilizatorului personal calificat şi/sau necalificat pe care îl angajează şi îl salarizeaza în acest scop. Condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4) Utilizatorul este angajatorul căruia agentul de muncă temporară îi pune la dispoziţie un salariat temporar pentru îndeplinirea unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar.
Articolul 88
Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară doar pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar, denumita misiune de muncă temporară, şi numai în următoarele cazuri:
a) pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pe durata suspendării;
b) pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier;
c) pentru prestarea unor activităţi specializate ori ocazionale.
Articolul 89
(1) Misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un termen care nu poate fi mai mare de 12 luni.
(2) Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită o singură dată pentru o perioadă care, adăugată la durata iniţială a misiunii, nu poate conduce la depăşirea unei perioade de 18 luni.
(3) Condiţiile în care durata unei misiuni de muncă temporară poate fi prelungită sunt prevăzute în contractul de muncă temporară sau pot face obiectul unui act adiţional la acest contract.
Articolul 90
(1) Agentul de muncă temporară pune la dispoziţie utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în forma scrisă.
(2) Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă:
a) motivul pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar;
b) termenul misiunii şi, dacă este cazul, posibilitatea modificării termenului misiunii;
c) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru;
d) condiţiile concrete de muncă;
e) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;
f) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;
g) valoarea contractului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul.
(3) Orice clauza prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă.
Articolul 91
(1) Salariaţii temporari au acces la toate serviciile şi facilităţile acordate de utilizator, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi salariaţi ai acestuia.
(2) Utilizatorul este obligat să asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protecţie şi de muncă, cu excepţia situaţiei în care prin contractul de punere la dispoziţie dotarea este în sarcina agentului de muncă temporară.
Articolul 92
Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, dacă urmăreşte sa înlocuiască astfel un salariat al său al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a participării la greva.
Articolul 93
(1) Contractul de muncă temporară este un contract de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, de regula, pe durata unei misiuni.
(2) În contractul de muncă temporară se precizează, în afară elementelor prevăzute la art. 17 şi la art. 18 alin. (1), condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi modalităţile de remunerare a salariatului temporar.
Articolul 94
(1) Contractul de muncă temporară se poate încheia şi pentru mai multe misiuni, cu respectarea termenului prevăzut la art. 89 alin. (2).
(2) Între doua misiuni salariatul temporar se afla la dispoziţia agentului de muncă temporară şi beneficiază de un salariu plătit de agent, care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţara.
(3) Pentru fiecare noua misiune, între părţi se încheie un act adiţional la contractul de muncă temporară, în care vor fi precizate toate elementele prevăzute la art. 93 alin. (2).
(4) Contractul de muncă temporară încetează la terminarea ultimei misiuni pentru care a fost încheiat.
Articolul 95
(1) Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară.
(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi munca sau una similară cu cea a salariatului temporar.
(3) În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeaşi munca sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului.
(4) Agentul de muncă temporară este cel care retine şi virează toate contribuţiile şi impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului şi plăteşte pentru acesta toate contribuţiile datorate în condiţiile legii.
(5) În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu le executa, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.
(6) Utilizatorul care a plătit sumele datorate potrivit alin. (5) se subroga, pentru sumele plătite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de muncă temporară.
Articolul 96
Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioadă de proba pentru realizarea misiunii, a carei durata este fixată în funcţie de solicitarea utilizatorului, dar care nu poate fi mai mare de:
a) doua zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mica sau egala cu o luna;
b) 3 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă cuprinsă între o luna şi doua luni;
c) 5 zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mare de doua luni.
Articolul 97
(1) Pe parcursul misiunii utilizatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de muncă pentru salariatul temporar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă sau imbolnavire profesională de care a luat cunoştinţa şi a carei victima a fost un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.
Articolul 98
(1) La încetarea misiunii salariatul temporar poate încheia cu utilizatorul un contract individual de muncă.
(2) În cazul în care utilizatorul angajează, după o misiune, un salariat temporar, durata misiunii efectuate se ia în calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi prevăzute de legislaţia muncii.
(3) Dacă utilizatorul continua sa beneficieze de muncă salariatului temporar fără a încheia cu acesta un contract individual de muncă sau fără a prelungi contractul de punere la dispoziţie, se considera ca între acel salariat temporar şi utilizator a intervenit un contract individual de muncă pe durata nedeterminată.
Articolul 99
Agentul de muncă temporară care concediază salariatul temporar înainte de termenul prevăzut în contractul de muncă temporară, pentru alte motive decât cele disciplinare, are obligaţia de a respecta reglementările legale privind încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Articolul 100
Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale şi prevederile contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată la utilizator se aplică în egala măsura şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta.
Capitolul 8 Contractul individual de muncă cu timp parţial
Articolul 101
(1) Angajatorul poate încadra salariaţi cu program de lucru corespunzător unei fracţiuni de norma de cel puţin două ore pe zi, prin contracte individuale de muncă pe durata nedeterminată sau pe durata determinata, denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial.
(2) Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai în forma scrisă.
(3) Durata saptamanala de lucru a unui salariat angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial este inferioară celei a unui salariat cu norma întreaga comparabil, fără a putea fi mai mica de 10 ore.
(4) Salariatul comparabil este salariatul cu norma întreaga al aceluiaşi angajator, care prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial. Atunci când nu exista un salariat comparabil se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil acelui angajator sau dispoziţiile legislaţiei în vigoare.
Articolul 102
(1) Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în afară elementelor prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele:
a) durata muncii şi repartizarea programului de lucru;
b) condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;
c) interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forta majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecinţelor acestora.
(2) În situaţia în care într-un contract individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate elementele prevăzute la alin. (1), contractul se considera a fi încheiat pentru norma întreaga.
Articolul 103
(1) Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucura de drepturile salariaţilor cu norma întreaga, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.
(2) Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.
(3) În cazul salariatului care desfăşoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare la sistemul public de asigurări sociale se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat conform legii.
Articolul 104
(1) Angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, sa ia în considerare cererile salariaţilor de a se transfera fie de la un loc de muncă cu norma întreaga la unul cu fracţiune de norma, fie de la un loc de muncă cu fracţiune de norma la un loc de muncă cu norma întreaga sau de a-şi mari programul de lucru, în cazul în care apare aceasta oportunitate.
(2) Angajatorul este obligat sa informeze la timp cu privire la apariţia unor locuri de muncă cu fracţiune de norma sau cu norma întreaga, pentru a facilita transferurile de la norma întreaga la fracţiune de norma şi invers. Aceasta informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
(3) Angajatorul asigura, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracţiune de norma la toate nivelurile.
Capitolul 9 Munca la domiciliu
Articolul 105
(1) Sunt consideraţi salariaţi cu munca la domiciliu acei salariaţi care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuţiile specifice funcţiei pe care o deţin.
(2) În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariaţii cu munca la domiciliu îşi stabilesc singuri programul de lucru.
(3) Angajatorul este în drept sa verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă.
Articolul 106
Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în forma scrisă şi conţine, în afară elementelor prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele:
a) precizarea expresă ca salariatul lucrează la domiciliu;
b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept sa controleze activitatea salariatului sau şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
c) obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează.
Articolul 107
(1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucura de toate drepturile recunoscute prin lege şi prin contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.
(2) Prin contractele colective de muncă se pot stabili şi alte condiţii specifice privind munca la domiciliu.
Titlul III Timpul de muncă şi timpul de odihnă
Capitolul 1 Timpul de muncă
Secţiunea 1 Durata timpului de muncă
Articolul 108
Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Articolul 109
(1) Pentru salariaţii angajaţi cu norma întreaga durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămâna.
(2) În cazul tinerilor în vârsta de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămâna.
Articolul 110
(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegala a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămâna.
Articolul 111
(1) Durata maxima legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămâna, inclusiv orele suplimentare.
(2) Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămâna, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maxima de 3 săptămâni, sa nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămâna.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
Articolul 112
(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnica a timpului de muncă mai mica sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnica a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Articolul 113
(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenta acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
Articolul 114
Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţa salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.
Articolul 115
(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauza, dacă aceasta posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenta acestora, în regulamentele interne.
(2) Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.
(3) Durata zilnica a timpului de muncă este împărţită în doua perioade: o perioadă fixa în care personalul se afla simultan la locul de muncă şi o perioadă variabila, mobila, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.
(4) Programul individualizat de muncă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 109 şi 111.
Articolul 116
Angajatorul are obligaţia de a tine evidenta orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii aceasta evidenta ori de câte ori este solicitat.
Secţiunea a 2-a Munca suplimentară
Articolul 117
(1) Munca prestată în afară duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată munca suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forta majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecinţelor unui accident.
Articolul 118
(1) La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua munca suplimentară cu respectarea prevederilor art. 111.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor alin. (1) este interzisă.
Articolul 119
(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Articolul 120
(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibila în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
Articolul 121
Ţinerii în vârsta de până la 18 ani nu pot presta munca suplimentară.
Secţiunea a 3-a Munca de noapte
Articolul 122
(1) Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată munca de noapte.
(2) Durata normală a muncii de noapte nu va depăşi 8 ore într-o perioadă de 24 de ore.
(3) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
Articolul 123
Salariaţii care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o ora faţă de durata normală a zilei de muncă, fără ca aceasta sa ducă la scăderea salariului de baza, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de muncă de noapte prestată.
Articolul 124
(1) Salariaţii care urmează sa desfăşoare cel puţin 3 ore de muncă de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea, periodic.
(2) Condiţiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii şi familiei.
(3) Salariaţii care desfăşoară munca de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o munca de zi pentru care sunt apţi.
Articolul 125
(1) Ţinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte.
(2) Femeile gravide, lauzele şi cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte.
Secţiunea a 4-a Norma de muncă
Articolul 126
Norma de muncă exprima cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă.
Articolul 127
Norma de muncă se exprima, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de alte activităţi ce se normeaza, sub forma de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfera de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi.
Articolul 128
Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi.
Articolul 129
(1) Normele de muncă se elaborează de către angajator cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(2) În situaţia în care normele de muncă nu mai corespund condiţiilor tehnice în care au fost adoptate sau nu asigura un grad complet de ocupare a timpului normal de muncă, acestea vor fi supuse unei reexaminari.
(3) Procedura de reexaminare, precum şi situaţiile concrete în care poate interveni se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Capitolul 2 Repausuri periodice
Secţiunea 1 Pauza de masa şi repausul zilnic
Articolul 130
(1) În cazurile în care durata zilnica a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauza de masa şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Ţinerii în vârsta de până la 18 ani beneficiază de o pauza de masa de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnica a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.
(3) Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnica normală a timpului de muncă.
Articolul 131
(1) Salariaţii au dreptul între doua zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
(2) Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Secţiunea a 2-a Repausul săptămânal
Articolul 132
(1) Repausul săptămânal se acordă în doua zile consecutive, de regula sambata şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sambata şi duminica ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continua ce nu poate depăşi 15 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).
Articolul 133
(1) În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediata este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalaţiilor sau clădirilor unităţii, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări.
(2) Salariaţii al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condiţiile alin. (1) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).
Secţiunea a 3-a Sărbătorile legale
Articolul 134
(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
– 1 şi 2 ianuarie;
– prima şi a doua zi de Pasti;
– 1 mai;
– 1 decembrie;
– prima şi a doua zi de Craciun;
– 2 zile pentru fiecare dintre cele doua sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele crestine, pentru persoanele aparţinând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Articolul 135
Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionarii populaţiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Articolul 136
Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.
Articolul 137
(1) Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art. 135, precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Articolul 138
Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili şi alte zile libere.
Capitolul 3 Concediile
Secţiunea 1 Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Articolul 139
(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.
(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări.
Articolul 140
(1) Durata minima a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare.
(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
(3) Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.
(4) Durata concediului de odihnă anual pentru salariaţii cu contract individual de muncă cu timp parţial se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat.
Articolul 141
(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3) Angajatorul este obligat sa acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Articolul 142
Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevazatorii, alte persoane cu handicap şi ţinerii în vârsta de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.
Articolul 143
(1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor.
(2) Prin programarile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.
(3) Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni.
(4) În cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) şi (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puţin 60 de zile anterioare efectuării acestuia.
(5) În cazul în care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 15 zile lucrătoare de concediu neintrerupt.
Articolul 144
Salariatul este obligat să efectueze în natura concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
Articolul 145
(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mica decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectiva.
(2) Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnica a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu.
(3) Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Articolul 146
(1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forta majoră sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.
Articolul 147
(1) În cazul unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă.
(2) Evenimentele familiale deosebite şi numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Articolul 148
(1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plata.
(2) Durata concediului fără plata se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Secţiunea a 2-a Concediile pentru formare profesională
Articolul 149
(1) Salariaţii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională.
(2) Concediile pentru formare profesională se pot acorda cu sau fără plata.
Articolul 150
(1) Concediile fără plata pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa.
(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor şi numai dacă absenta salariatului ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii.
Articolul 151
(1) Cererea de concediu fără plata pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puţin o luna înainte de efectuarea acestuia şi trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul şi durata acestuia, precum şi denumirea instituţiei de formare profesională.
(2) Efectuarea concediului fără plata pentru formare profesională se poate realiza şi fractionat în cursul unui an calendaristic, pentru susţinerea examenelor de absolvire a unor forme de învăţământ sau pentru susţinerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea condiţiilor stabilite la alin. (1).
Articolul 152
(1) În cazul în care în cursul unui an calendaristic, pentru salariaţii în vârsta de până la 25 de ani, şi, respectiv, în cursul a 2 ani calendaristici consecutivi, pentru salariaţii în vârsta de peste 25 de ani, nu a fost asigurata participarea la o formare profesională pe cheltuiala angajatorului, salariatul în cauza are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) indemnizaţia de concediu va fi stabilită conform art. 145.
(3) Perioada în care salariatul beneficiază de concediul plătit prevăzut la alin. (1) se stabileşte de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu plătit pentru formare profesională va fi înaintată angajatorului în condiţiile prevăzute la art. 151 alin. (1).
Articolul 153
Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.
Titlul IV Salarizarea
Capitolul 1 Dispoziţii generale
Articolul 154
(1) Salariul reprezintă contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
(3) La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenenţa naţionala, rasa, culoare, etnie, religie, opţiune politica, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţa ori activitate sindicala.
Articolul 155
Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Articolul 156
Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor.
Articolul 157
(1) Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/şi colective între angajator şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora.
(2) Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
Articolul 158
(1) Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.
(2) În scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în stricta legătură cu interesele acestora şi în relaţia lor directa cu angajatorul.
Capitolul 2 Salariul minim garantat
Articolul 159
(1) Salariul de baza minim brut pe ţara garantat în plata, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de baza minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de baza minim brut pe ţara la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de baza prin contractul individual de muncă sub salariul de baza minim brut orar pe ţara.
(3) Angajatorul este obligat sa garanteze în plata un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de baza minim brut pe ţara. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.
(4) Salariul de baza minim brut pe ţara garantat în plata este adus la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului.
Articolul 160
Pentru salariaţii cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de muncă, le asigura hrana, cazare sau alte facilităţi, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mica decât salariul minim brut pe ţara prevăzut de lege.
Capitolul 3 Plata salariului
Articolul 161
(1) Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe luna, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care aceasta modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3) Plata în natura a unei părţi din salariu, în condiţiile stabilite la art. 160, este posibila numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.
(4) Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Articolul 162
(1) Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.
(2) În caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite, în ordine, soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia. Dacă nu exista nici una dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
Articolul 163
(1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
(2) Statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhiveaza de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
Articolul 164
(1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operata, în afară cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadenta, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectata următoarea ordine:
a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Retinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare luna jumătate din salariul net.
Articolul 165
Acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situaţii nu poate avea semnificatia unei renunţări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale.
Articolul 166
(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Capitolul 4 Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
Articolul 167
(1) Angajatorul are obligaţia de a contribui la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale care rezultă din contractele individuale de muncă, în condiţiile legii.
(2) Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale asigura plata creanţelor care privesc salarizarea.
Articolul 168
La constituirea şi la utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale se vor respecta următoarele principii:
a) patrimoniul instituţiilor de administrare a fondurilor trebuie să fie independent de capitalul de exploatare al unităţilor şi trebuie să fie constituit astfel încât asupra acestuia sa nu poată fi pus sechestru în cursul procedurii în caz de insolvabilitate;
b) angajatorii trebuie să contribuie la finanţare în măsura în care aceasta nu este acoperită integral de către autorităţile publice;
c) obligaţia de plată a instituţiilor de administrare a fondurilor va exista independent de îndeplinirea obligaţiei de contribuţie la finanţare.
Capitolul 5 Protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia
Articolul 169
(1) Salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar.
Articolul 170
Cedentul şi cesionarul au obligaţia de a informa şi de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor cu privire la implicatiile juridice, economice şi sociale asupra salariaţilor, decurgând din transferul dreptului de proprietate.
Titlul V Sănătatea şi securitatea în munca
Capitolul 1 Reguli generale
Articolul 171
(1) Angajatorul are obligaţia sa ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor.
(2) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă.
(3) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonereaza de răspundere în acest domeniu.
(4) Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului.
(5) Măsurile privind securitatea şi sănătatea în munca nu pot sa determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi.
Articolul 172
(1) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii.
(2) Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:
a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;
c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a securităţii şi sănătăţii în munca.
Articolul 173
(1) În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuarii, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.
Articolul 174
(1) Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în munca.
(2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în munca.
(3) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în munca angajatorul se consulta cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în munca.
Articolul 175
Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii.
Articolul 176
(1) Angajatorul are obligaţia sa organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca.
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator, împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în munca şi cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimba locul de muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
(4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.
Articolul 177
(1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât sa garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor.
(2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
(3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preintampinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent.
Articolul 178
(1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în munca instituţia abilitata prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
(2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa impună angajatorului să solicite organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaşte compozitia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.
Capitolul 2 Comitetul de securitate şi sănătate în munca
Articolul 179
(1) La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate şi sănătate în munca, cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul protecţiei muncii.
(2) Comitetul de securitate şi sănătate în munca se constituie în cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României.
Articolul 180
(1) Comitetul de securitate şi sănătate în munca se organizează la angajatorii persoane juridice la care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi.
(2) În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi mai puţin de 50 de salariaţi.
(3) În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în munca. Numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
(4) Comitetul de securitate şi sănătate în munca coordonează măsurile de securitate şi sănătate în munca şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare de 3 luni.
(5) În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în munca, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii numit de angajator.
Articolul 181
Componenta, atribuţiile specifice şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în munca sunt reglementate prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale.
Capitolul 3 Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Articolul 182
Angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicina a muncii.
Articolul 183
(1) Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronala.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculează în funcţie de numărul de salariaţi ai angajatorului, potrivit legii.
Articolul 184
(1) Medicul de medicina a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronala.
(2) Medicul de medicina a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.
Articolul 185
(1) Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau în:
a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectivă a condiţiilor de igiena şi sănătate în munca;
c) asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în munca, cat şi pe durata executării contractului individual de muncă.
(2) În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariaţi, determinata de starea de sănătate a acestora.
(3) Medicul de medicina a muncii este membru de drept în comitetul de securitate şi sănătate în munca.
Articolul 186
(1) Medicul de medicina a muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în munca pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator şi sunt supuse avizării comitetului de securitate şi sănătate în munca.
Articolul 187
Prin lege specială vor fi reglementate atribuţiile specifice, modul de organizare a activităţii, organismele de control, precum şi statutul profesional specific al medicilor de medicina a muncii.
Titlul VI Formarea profesională
Capitolul 1 Dispoziţii generale
Articolul 188
(1) Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
b) obţinerea unei calificări profesionale;
c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de baza;
d) reconversia profesională determinata de restructurari socioeconomice;
e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
f) prevenirea riscului somajului;
g) promovarea în munca şi dezvoltarea carierei profesionale.
(2) Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupationale.
Articolul 189
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţara sau din străinătate;
b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
c) stagii de practica şi specializare în ţara şi în străinătate;
d) ucenicie organizată la locul de muncă;
e) formare individualizata;
f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Articolul 190
Angajatorul are obligaţia de a asigura salariaţilor acces periodic la formarea profesională.
Articolul 191
(1) Angajatorul persoana juridică elaborează anual planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
(2) Planul de formare profesională face parte integrantă din contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3) Salariaţii au dreptul să fie informati cu privire la conţinutul planului de formare profesională.
Articolul 192
Formarea profesională individualizata se stabileşte de către angajator împreună cu salariatul în cauza, ţinând seama de criteriile avute în vedere în cadrul planului anual de formare profesională şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii la locul de muncă.
Articolul 193
Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă.
Articolul 194
(1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este initiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de către acesta.
(2) În cazul în care, în condiţiile prevăzute la alin. (1), participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune scoaterea parţială din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel:
a) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depăşeşte 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului şi funcţiei deţinute, cu toate indemnizaţiile, sporurile şi adaosurile la acesta;
b) dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de baza şi, după caz, de sporul de vechime.
(3) Dacă participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesională presupune scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizaţie plătită de angajator, prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.
(4) Pe perioada suspendării contractului individual de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (3), salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Articolul 195
(1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrata din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
(4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediati în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.
Articolul 196
(1) În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului, împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(2) Angajatorul va decide cu privire la cererea formulată de salariat potrivit alin. (1), în termen de 15 zile de la primirea solicitării. Totodată angajatorul va decide cu privire la condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta.
Articolul 197
Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afară salariului corespunzător locului de muncă şi alte avantaje în natura pentru formarea profesională.
Capitolul 2 Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Articolul 198
Sunt considerate contracte speciale de formare profesională contractul de calificare profesională şi contractul de adaptare profesională.
Articolul 199
(1) Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obliga să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale.
(2) Pot încheia contracte de calificare profesională salariaţii cu vârsta minima de 16 ani împliniţi, care nu au dobândit o calificare sau au dobândit o calificare ce nu le permite menţinerea locului de muncă la acel angajator.
(3) Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani.
Articolul 200
(1) Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2) Procedura de autorizare, precum şi modul de atestare a calificării profesionale se stabilesc prin lege specială.
Articolul 201
(1) Contractul de adaptare profesională se încheie în vederea adaptării salariaţilor debutanti la o funcţie noua, la un loc de muncă nou sau în cadrul unui colectiv nou.
(2) Contractul de adaptare profesională se încheie o dată cu încheierea contractului individual de muncă sau, după caz, la debutul salariatului în funcţia noua, la locul de muncă nou sau în colectivul nou, în condiţiile legii.
Articolul 202
(1) Contractul de adaptare profesională este un contract încheiat pe durata determinata, ce nu poate fi mai mare de un an.
(2) La expirarea termenului contractului de adaptare profesională salariatul poate fi supus unei evaluări în vederea stabilirii măsurii în care acesta poate face faţa funcţiei noi, locului de muncă nou sau colectivului nou în care urmează sa presteze munca.
Articolul 203
(1) Formarea profesională la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de către un formator.
(2) Formatorul este numit de angajator dintre salariaţii calificaţi, cu o experienta profesională de cel puţin 2 ani în domeniul în care urmează să se realizeze formarea profesională.
(3) Un formator poate asigura formarea, în acelaşi timp, pentru cel mult 3 salariaţi.
(4) Exercitarea activităţii de formare profesională se include în programul normal de lucru al formatorului.
Articolul 204
(1) Formatorul are obligaţia de a primi, de a ajuta, de a informa şi de a îndrumă salariatul pe durata contractului special de formare profesională şi de a supraveghea îndeplinirea atribuţiilor de serviciu corespunzătoare postului ocupat de salariatul în formare.
(2) Formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare şi participa la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesională.
Capitolul 3 Contractul de ucenicie la locul de muncă
Articolul 205
(1) Contractul de ucenicie la locul de muncă este contractul individual de muncă de tip particular, în temeiul căruia:
a) angajatorul persoana juridică sau persoana fizica se obliga ca, în afară plăţii unui salariu, să asigure ucenicului formarea profesională într-o anumită meserie;
b) ucenicul se obliga să urmeze cursurile de formare profesională şi sa munceasca în subordinea angajatorului respectiv.
(2) Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie pe o durată determinata care nu poate fi mai mare de 3 ani.
Articolul 206
Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie de către angajatorul autorizat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Articolul 207
(1) Poate fi încadrat ca ucenic orice tânăr care nu deţine o calificare profesională şi care, la debutul perioadei de ucenicie, nu a împlinit vârsta de 25 de ani.
(2) Ucenicul beneficiază de dispoziţiile aplicabile celorlalţi salariaţi, în măsura în care ele nu sunt contrare celor specifice statutului de ucenic.
Articolul 208
Timpul necesar ucenicului pentru participarea la activităţi teoretice ce ţin de pregătirea sa profesională este inclus în programul normal de muncă.
Articolul 209
În cazul ucenicilor se interzic:
a) munca prestată în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase;
b) munca suplimentară;
c) munca de noapte.
Articolul 210
Contractul de ucenicie la locul de muncă va cuprinde, în afară dispoziţiilor obligatorii prevăzute în contractul individual de muncă, următoarele:
a) precizarea persoanei care urmează să se ocupe de pregătirea ucenicului, denumita maistru de ucenicie, şi calificarea acesteia;
b) durata necesară pentru obţinerea calificării în meseria respectiva;
c) avantajele în natura acordate ucenicului în vederea calificării profesionale.
Articolul 211
(1) Maistrul de ucenicie este salariat al angajatorului, atestat pentru pregătirea ucenicilor.
(2) Maistrul de ucenicie este atestat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Articolul 212
(1) Aptitudinile ucenicului de a presta meseria pentru care este pregătit prin contractul de ucenicie la locul de muncă fac obiectul unei verificări finale organizate de angajator.
(2) Salariaţii a căror formare profesională a făcut obiectul unui contract de ucenicie la locul de muncă nu vor putea fi obligaţi la suportarea cheltuielilor de formare făcute de angajator.
Articolul 213
Controlul activităţii de ucenicie la locul de muncă, statutul ucenicului, modul de încheiere şi de executare a contractului de ucenicie la locul de muncă, autorizarea angajatorilor pentru încheierea contractelor de ucenicie la locul de muncă, atestarea maistrului de ucenicie, verificarea finala a aptitudinilor ucenicului, precum şi orice alte aspecte legate de contractul de ucenicie la locul de muncă urmează să fie reglementate prin lege specială.
Titlul VII Dialogul social
Capitolul 1 Dispoziţii generale
Articolul 214
Pentru asigurarea climatului de stabilitate şi pace socială, prin lege sunt reglementate modalităţile de consultări şi dialog permanent între partenerii sociali.
Articolul 215
Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartita, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţional.
Articolul 216
În cadrul ministerelor şi prefecturilor funcţionează, în condiţiile legii, comisii de dialog social, cu caracter consultativ, între administraţia publică, sindicate şi patronat.
Capitolul 2 Sindicatele
Articolul 217
(1) Sindicatele sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor colective şi individuale, precum şi a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor.
(2) Condiţiile şi procedura de dobândire a personalităţii juridice de către organizaţiile sindicale se reglementează prin lege specială.
(3) Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi reglementa prin statutele proprii modul de organizare, asociere şi gestiune, cu condiţia ca statutele să fie adoptate printr-o procedură democratica, în condiţiile legii.
Articolul 218
Sindicatele participa prin reprezentanţii proprii, în condiţiile legii, la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduri cu autorităţile publice şi cu patronatele, precum şi în structurile specifice dialogului social.
Articolul 219
Sindicatele se pot asocia în mod liber, în condiţiile legii, în federaţii, confederatii sau uniuni teritoriale.
Articolul 220
Exerciţiul dreptului sindical al salariaţilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor garantate prin Constituţie şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod şi ale legilor speciale.
Articolul 221
(1) Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natura a limita drepturile sindicale sau a le împiedica exercitarea lor legală.
(2) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinta al patronilor sau al organizaţiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentanţii sau membrii lor, în constituirea organizaţiilor sindicale sau în exercitarea drepturilor lor.
Articolul 222
La cererea membrilor lor, sindicatele pot sa îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi.
Articolul 223
(1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigura protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor.
(2) Pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.
(3) Alte măsuri de protecţie a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor sunt prevăzute în legi speciale şi în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Capitolul 3 Reprezentanţii salariaţilor
Articolul 224
(1) La angajatorii la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi dacă nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate şi aparate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop.
(2) Reprezentanţii salariaţilor sunt aleşi în cadrul adunării generale a salariaţilor, cu votul a cel puţin jumătate din numărul total al salariaţilor.
(3) Reprezentanţii salariaţilor nu pot sa desfăşoare activităţi ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor.
Articolul 225
(1) Pot fi aleşi ca reprezentanţi ai salariaţilor salariaţii care au împlinit vârsta de 21 de ani şi care au lucrat la angajator cel puţin un an fără întrerupere.
(2) Condiţia vechimii prevăzute la alin. (1) nu este necesară în cazul alegerii reprezentanţilor salariaţilor la angajatorii nou-infiintati.
(3) Numărul de reprezentanţi aleşi ai salariaţilor se stabileşte de comun acord cu angajatorul, în raport cu numărul de salariaţi ai acestuia.
(4) Durata mandatului reprezentanţilor salariaţilor nu poate fi mai mare de 2 ani.
Articolul 226
Reprezentanţii salariaţilor au următoarele atribuţii principale:
a) sa urmărească respectarea drepturilor salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă şi cu regulamentul intern;
b) sa participe la elaborarea regulamentului intern;
c) sa promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă, timp de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în munca, precum şi orice alte interese profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă;
d) sa sesizeze inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil.
Articolul 227
Atribuţiile reprezentanţilor salariaţilor, modul de îndeplinire a acestora, precum şi durata şi limitele mandatului lor se stabilesc în cadrul adunării generale a salariaţilor, în condiţiile legii.
Articolul 228
Timpul alocat reprezentanţilor salariaţilor în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit este de 20 de ore pe luna şi se considera timp efectiv lucrat, fiind salarizat corespunzător.
Articolul 229
Pe toată durata exercitării mandatului reprezentanţii salariaţilor nu pot fi concediati pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţi.
Capitolul 4 Patronatul
Articolul 230
Patronul, denumit în prezentul cod angajator, este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizica autorizata potrivit legii, care administrează şi utilizează capitalul, indiferent de natura acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenta, şi care angajează munca salariata.
Articolul 231
(1) Patronatele sunt organizaţii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial.
(2) Patronatele se pot constitui în uniuni, federaţii, confederatii patronale sau în alte structuri asociative.
Articolul 232
(1) Patronatele reprezintă, susţin şi apara interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile legii.
(2) La cererea membrilor lor, patronatele îi pot reprezenta pe aceştia în cazul conflictelor de drepturi.
Articolul 233
Membrilor organelor de conducere alese ale patronatelor li se asigura protecţia legii contra oricăror forme de discriminare, condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor.
Articolul 234
Patronatele sunt parteneri sociali în relaţiile colective de muncă, participând, prin reprezentanţi proprii, la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la tratative şi acorduri cu autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile specifice dialogului social.
Articolul 235
(1) Constituirea şi funcţionarea asociaţiilor patronale, precum şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor acestora sunt reglementate prin lege.
(2) Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natura a limita exercitarea drepturilor patronale sau a le împiedica exercitarea legală.
(3) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinta al salariaţilor sau al sindicatului, fie direct, fie prin reprezentanţii lor sau prin membrii sindicatului, după caz, în constituirea asociaţiilor patronale sau în exercitarea drepturilor lor.
Titlul VIII Contractele colective de muncă
Articolul 236
(1) Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în forma scrisă între angajator sau organizaţia patronala, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
(2) Negocierea colectivă este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi.
(3) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt egale şi libere.
(4) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor.
Articolul 237
Părţile, reprezentarea acestora şi procedura de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă sunt stabilite potrivit legii.
Articolul 238
(1) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
(2) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
(3) La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal.
Articolul 239
Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicala.
Articolul 240
(1) Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de activitate şi la nivel naţional.
(2) Contractele colective de muncă se pot încheia şi la nivelul unor grupuri de angajatori, denumite în continuare grupuri de angajatori.
Articolul 241
(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
a) pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
d) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţara, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional.
(2) La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 240 se încheie un singur contract colectiv de muncă.
Articolul 242
Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinata, care nu poate fi mai mica de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate.
Articolul 243
(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
(2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.
Articolul 244
Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru.
Articolul 245
Contractul colectiv de muncă încetează:
a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia;
b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului;
c) prin acordul părţilor.
Articolul 246
Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voinţa al părţilor ori în caz de forta majoră.
Articolul 247
În cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Titlul IX Conflictele de muncă
Capitolul 1 Dispoziţii generale
Articolul 248
(1) Conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă.
(2) Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese.
(3) Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi.
Articolul 249
Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin lege specială.
Capitolul 2 Greva
Articolul 250
Salariaţii au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
Articolul 251
(1) Greva reprezintă încetarea voluntara şi colectivă a lucrului de către salariaţi.
(2) Participarea salariaţilor la greva este libera. Nici un salariat nu poate fi constrâns sa participe sau sa nu participe la o greva.
(3) Limitarea sau interzicerea dreptului la greva poate interveni numai în cazurile şi pentru categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege.
Articolul 252
Participarea la greva, precum şi organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţa sancţionarea disciplinară a salariaţilor grevisti sau a organizatorilor grevei.
Articolul 253
Modul de exercitare a dreptului de greva, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea grevei, procedurile prealabile declanşării grevei, suspendarea şi încetarea grevei, precum şi orice alte aspecte legate de greva se reglementează prin lege specială.
Titlul X Inspecţia Muncii
Articolul 254
Aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în munca este supusă controlului Inspecţiei Muncii, ca organism specializat al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Articolul 255
Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, organizate în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
Articolul 256
Înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii sunt reglementate prin lege specială.
Titlul XI Răspunderea juridică
Capitolul 1 Regulamentul intern
Articolul 257
Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
Articolul 258
Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:
a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în munca în cadrul unităţii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii şi al inlaturarii oricărei forme de încălcare a demnităţii;
c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi al salariaţilor;
d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale salariaţilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinară;
h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice.
Articolul 259
(1) Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul incunostintarii acestora.
(2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator.
(3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.
(4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.
Articolul 260
Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art. 259.
Articolul 261
(1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
(2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit alin. (1).
Articolul 262
(1) Întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2) În cazul angajatorilor infiintati după intrarea în vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data dobândirii personalităţii juridice.
Capitolul 2 Răspunderea disciplinară
Articolul 263
(1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constata ca aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care consta într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Articolul 264
(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;
c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
d) reducerea salariului de baza pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
e) reducerea salariului de baza şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
Articolul 265
(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singura sancţiune.
Articolul 266
Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Articolul 267
(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsura, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana imputernicita de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul intrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze şi sa susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele şi motivatiile pe care le considera necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Articolul 268
(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţa despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competenţa la care sancţiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Capitolul 3 Răspunderea patrimonială
Articolul 269
(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, sa îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
(2) În cazul în care angajatorul refuza sa îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.
(3) Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 270 şi următoarele.
Articolul 270
(1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forta majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi inlaturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Articolul 271
(1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul sau net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
Articolul 272
(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorata este obligat sa o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natura sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat sa suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauza se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Articolul 273
(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se retine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauza din partea angajatorului la care este încadrată în munca.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauza, jumătate din salariul respectiv.
Articolul 274
(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul sa îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauza se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, retinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul pagubit.
(2) Dacă persoana în cauza nu s-a încadrat în munca la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedura civilă.
Articolul 275
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rata de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedura civilă.
Capitolul 4 Răspunderea contravenţională
Articolul 276
(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plata a salariului minim brut pe ţara, cu amendă de la 3.000.000 lei la 20.000.000 lei;
b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei;
c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi sa participe la greva ori sa munceasca în timpul grevei, cu amendă de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei;
d) primirea la munca a unei persoane pentru care nu a fost întocmit contract individual de muncă ori stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale, cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei;
e) încadrarea în munca a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârsta sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;
f) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi 137, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;
g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 135, cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.
(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare.
Capitolul 5 Răspunderea penală
Articolul 277
Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
Articolul 278
Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în munca a unui salariat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă.
Articolul 279
(1) În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 277 şi 278 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate.
(2) Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală.
Articolul 280
Nedepunerea de către angajator, în termen de 15 zile, în conturile stabilite, a sumelor încasate de la salariaţi cu titlu de contribuţie datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru şomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
Titlul XII Jurisdicţia muncii
Capitolul 1 Dispoziţii generale
Articolul 281
Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Articolul 282
Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulara a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o munca desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civilă.
Articolul 283
(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicita constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.
Capitolul 2 Competenţa materială şi teritorială
Articolul 284
(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedura civilă.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a carei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Capitolul 3 Reguli speciale de procedura
Articolul 285
Cauzele prevăzute la art. 281 sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar.
Articolul 286
(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judeca în regim de urgenta.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se considera legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.
Articolul 287
Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
Articolul 288
Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenta, instanţa fiind în drept sa decada din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.
Articolul 289
Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.
Articolul 290
Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială.
Articolul 291
Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedura civilă.
Titlul XIII Dispoziţii tranzitorii şi finale
Articolul 292
Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizata permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii.
Articolul 293
România va realiza transpunerea, până la data aderării la Uniunea Europeană, în legislaţia naţionala a dispoziţiilor comunitare privind comitetul european de întreprindere în unităţile de dimensiune comunitara, pe măsura apariţiei şi dezvoltării în economie a unor astfel de întreprinderi, precum şi pe cele privind detasarea salariaţilor în cadrul furnizarii de servicii.
Articolul 294
În sensul prezentului cod, prin salariaţi cu funcţie de conducere se înţelege administratorii-salariaţi, inclusiv preşedintele consiliului de administraţie dacă este şi salariat, directorii generali şi directorii, directorii generali adjuncţi şi directorii adjuncţi, şefii compartimentelor de muncă – divizii, departamente, secţii, ateliere, servicii, birouri -, precum şi asimilaţii lor stabiliţi potrivit legii sau prin contractele colective de muncă ori, după caz, prin regulamentul intern.
Articolul 295
(1) Dispoziţiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
(2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neintemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Articolul 296
(1) Vechimea în munca stabilită până la data de 31 decembrie 2003 se probează cu carnetul de muncă. În cazul în care o persoană nu poseda carnet de muncă, vechimea în munca se reconstituie la cerere de către instanţa judecătorească competenţa să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenta raporturilor de muncă.
(2) Până la data prevăzută la alin. (1) angajatorii sau, după caz, inspectoratele teritoriale de muncă care deţin carnetele de muncă ale salariaţilor vor elibera, în mod eşalonat, carnetele respective titularilor, pe bază de proces-verbal individual de predare-primire.
Articolul 297
Pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul tribunalelor se judeca în continuare potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanţelor.
Articolul 298
(1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abroga:
– Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea nr. 1/1970 – Legea organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificările şi completările ulterioare;
– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obştesc, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;
– Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
– Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;
– Legea salarizarii nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;
– Legea nr. 68/1993 privind garantarea în plata a salariului minim, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;
– Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificările şi completările ulterioare;
– art. 34 şi 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998;
– orice alte dispoziţii contrare.
(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2004 se abroga dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976.
Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 113 din Constituţia României, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comuna din data de 9 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucureşti, 24 ianuarie 2003.
Nr. 53.
–––

OMAI nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu

OMAI nr.163 / 2007 pentru aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor

OMAI nr. 262/2010 privind dispozitii generale de aparare impotriva incendiilor la spatii pentru birouri

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

H.G. nr 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta

H.G nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor

H.G nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

H.G nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

H.G nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

H.G. nr. 1058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

H.G. nr. 1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca

H.G. nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 din 2006

REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH)

Law No. 349/2002 on the Prevention and Combating of the Effects of Tobacco Product Consumption.

Parlamentul României

Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun

În vigoare de la 21 decembrie 2002

Consolidarea din data de 27 septembrie 2023 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 435 din 21 iunie 2002

Include modificările aduse prin următoarele acte: OG 13/2003 aprobat(ă) prin L 275/2003; L 90/2004; OUG 58/2006 aprobat(ă) prin L 433/2006; OG 5/2008 aprobat(ă) prin L 203/2008; L 203/2008; L 15/2016; L 201/2016; L 64/2022.
Ultimul amendament în 26 martie 2022.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Prezenta lege stabileşte unele măsuri privind prevenirea şi combaterea consumului produselor din tutun, prin interzicerea completă a fumatului în toate spaţiile publice închise, în spaţiile închise de la locul de muncă şi în locurile de joacă pentru copii, prin desfăşurarea de campanii de informare şi educare a populaţiei, având ca scop protejarea sănătăţii persoanelor fumătoare şi nefumătoare de efectele dăunătoare ale fumatului, prevenirea răspândirii fumatului în rândul minorilor şi asigurarea unui nivel adecvat al calităţii vieţii populaţiei din România.

Art. 2. - În sensul prezentei legi, prin:

a) produse din tutun se înţelege produsele destinate fumatului, prizatului, suptului sau mestecatului, fabricate total ori parţial din tutun, modificat genetic sau nu;

02/02/2003 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 13/2003

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

b) tutun de uz oral se înţelege toate produsele destinate uzului oral, cu excepţia celor care se fumează sau se mestecă, fabricate în totalitate sau parţial din tutun, sub formă de pudră, de particule fine sau orice altă combinaţie a acestora, în special cele prezentate în pliculeţe porţionate sau poroase, precum şi cele având orice formă care aminteşte de un produs alimentar;

31/12/2004 - litera a fost modificată prin Lege 90/2004

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

c) tutun de mestecat se înţelege tutunul prelucrat, tăiat sau mărunţit, destinat consumului prin mestecare;

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

d) tutun de prizat se înţelege produsul de tutun prelucrat, măcinat până la stadiul de pulbere fină, destinat consumului prin prizare;

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

e) fumat se înţelege inhalarea voluntară a fumului rezultat în urma arderii tutunului conţinut în ţigarete, ţigări de foi, cigarillos şi pipe;

02/02/2003 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 13/2003

f) ţigarete se înţelege produsele din tutun ce conţin tutun prelucrat, tutun tăiat, învelit într-un sul longitudinal de hârtie, cu secţiune rotundă sau ovală, care conţine tutun prelucrat, dispus într-un mod adecvat pentru a fi fumate în mod direct;

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

g) trabucuri - termen generic pentru ţigările de foi;

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

h) ţigări de foi se înţelege produsele din tutun obţinute prin învelirea tutunului de umplutură (tăiat sau mărunţit) în una sau mai multe foi de tutun prelucrat;

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

i) cigarillos se înţelege ţigările de foi de dimensiuni mici;

02/02/2003 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 13/2003

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

i1) ţigaretă electronică se înţelege un produs care poate fi folosit pentru consumul de vapori care conţin nicotină prin intermediul unui muştiuc sau orice componentă a acestui produs, inclusiv un cartuş, un rezervor şi dispozitivul fără cartuş sau rezervor;

17/03/2016 - litera a fost introdusă prin Lege 15/2016.

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

j) gudron se înţelege condensatul anhidru brut de fum fără nicotină;

31/12/2004 - litera a fost modificată prin Lege 90/2004

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

k) nicotină se înţelege alcaloizi nicotinici;

01/01/2007 - litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006 aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

k1) substanţe de plecare se înţelege arome, solvenţi, umectanţi, adezivi şi agenţi de îngroşare, aditivi, sosuri, coloranţi şi agenţi de colorare, conservanţi;

31/12/2004 - litera a fost introdusă prin Lege 90/2004.

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

l) ingredient se înţelege orice substanţă sau orice constituent, cu excepţia frunzelor de tutun şi a altor părţi naturale sau neprelucrate din tutun, folosit la prepararea sau producerea produselor din tutun şi care se regăseşte în produsul finit, chiar dacă apare în alte forme incluzând hârtie, filtru, cerneală şi adezivi;

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

m) spaţiu public închis se înţelege orice spaţiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent;

17/03/2016 - litera a fost modificată prin Lege 15/2016

n) spaţiu închis de la locul de muncă se înţelege orice spaţiu care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent, aflat într-un loc de muncă, astfel cum este definit în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

02/02/2003 - litera a fost introdusă prin Ordonanţă 13/2003.

01/01/2009 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 5/2008 aprobat(ă) prin Lege 203/2008 la data 31/10/2008

17/03/2016 - litera a fost modificată prin Lege 15/2016

n1) mijloc de transport în comun se înţelege orice vehicul utilizat pentru transportul contra cost al persoanelor;

17/03/2016 - litera a fost introdusă prin Lege 15/2016.

n2) loc de joacă pentru copii se înţelege orice spaţiu închis sau în aer liber, destinat utilizării de către copii;

17/03/2016 - litera a fost introdusă prin Lege 15/2016.

o) pachet se înţelege cea mai mică unitate de vânzare a unui produs din tutun;

01/01/2007 - litera a fost introdusă prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006. aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

p) ambalaj exterior se înţelege materialul sau obiectul folosit pentru ambalarea mai multor pachete cu produse din tutun în scopul vânzării cu amănuntul a produsului din tutun;

01/01/2007 - litera a fost introdusă prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006. aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

q) folie exterioară transparentă adiţională se înţelege materialul sau obiectul transparent folosit suplimentar pentru ambalarea unuia ori mai multor pachete cu produse din tutun.

01/01/2007 - litera a fost introdusă prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006. aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

Art. 3. - (1) Se interzice fumatul în toate spaţiile publice închise, spaţiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii. De la prezentele prevederi fac excepţie celulele pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă.

17/03/2016 - alineatul a fost modificat prin Lege 15/2016

(11) Se interzice complet fumatul în unităţile sanitare, de învăţământ, precum şi în cele destinate protecţiei şi asistenţei copilului, de stat şi private.

02/02/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003.

17/03/2016 - alineatul a fost modificat prin Lege 15/2016

(12) În spaţiile prevăzute la art. 2 lit. n1) este interzisă inclusiv utilizarea ţigaretei electronice.

17/03/2016 - alineatul a fost introdus prin Lege 15/2016.

(2) Fumatul este permis numai în camere special amenajate, exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale, cu respectarea următoarelor condiţii:

01/01/2009 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008 aprobat(ă) prin Lege 203/2008 la data 31/10/2008

17/03/2016 - alineatul a fost modificat prin Lege 15/2016

a) să servească exclusiv fumatului;

02/02/2003 - litera a fost modificată anterior prin Ordonanţă 13/2003

b) să nu fie spaţiu de trecere sau de acces în spaţii publice închise;

02/02/2003 - litera a fost modificată anterior prin Ordonanţă 13/2003

c) să fie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale care să asigure eliminarea fumului din tutun, cu presiune negativă;

02/02/2003 - litera a fost introdusă prin Ordonanţă 13/2003.

d) să fie dotate cu scrumiere şi extinctoare şi amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor;

e) să fie marcate la loc vizibil cu indicatoare: "Cameră pentru fumat", "Loc pentru fumat".

(21) Persoanele responsabile din instituţiile menţionate conform art. 2 lit. m) şi n) vor elabora şi vor pune în aplicare regulamente interne prin care să delimiteze spaţiile în incinta cărora este permis fumatul de cele în care este interzis fumatul, prin marcarea ultimelor cu indicatoare prin care să se indice: «Fumatul interzis» sau folosirea semnului internaţional, respectiv ţigareta barată de o linie transversală.

02/02/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003.

17/03/2016 - alineatul a fost abrogat prin Lege 15/2016.

(3) Fumatul este permis în baruri, discoteci, restaurante şi alte spaţii publice cu destinaţie similară, numai în spaţii special amenajate pentru fumat, cu respectarea următoarelor condiţii obligatorii:

02/02/2003 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 13/2003

01/01/2009 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008 aprobat(ă) prin Lege 203/2008 la data 31/10/2008

17/03/2016 - alineatul a fost abrogat prin Lege 15/2016.

a) să reprezinte cel mult 50% din suprafaţa spaţiului public închis destinat clienţilor;

b) să fie delimitate de restul spaţiului public închis, astfel încât să se asigure izolarea completă de acesta;

c) să nu fie spaţiu de tranzit sau de acces în spaţiul public închis;

d) să fie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale care să asigure eliminarea fumului de tutun;

e) să fie dotate cu scrumiere şi cu extinctoare şi să fie amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor;

f) să fie marcate la loc vizibil cu unul dintre următoarele indicatoare: «Loc pentru fumat», «Spaţiu pentru fumat», «Încăpere în care este permis fumatul».

(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică spaţiilor publice închise al căror proprietar, manager sau conducător al instituţiei stabileşte şi afişează avertismentul: «În această clădire fumatul este complet interzis», «În această instituţie fumatul este complet interzis», «În această unitate fumatul este complet interzis.»

01/01/2009 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008 aprobat(ă) prin Lege 203/2008 la data 31/10/2008

17/03/2016 - alineatul a fost abrogat prin Lege 15/2016.

(41) Prevederile alin. (3) nu se aplică barurilor, discotecilor, restaurantelor şi altor spaţii publice cu destinaţie similară, a căror suprafaţă a întregului spaţiu public închis destinat clienţilor este mai mică de 100 m2, dacă proprietarul sau managerul acestora stabileşte şi afişează avertismentul: «În această unitate fumatul este permis».

01/01/2009 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 5/2008. aprobat(ă) prin Lege 203/2008 la data 31/10/2008

17/03/2016 - alineatul a fost abrogat prin Lege 15/2016.

(5) Se interzice vânzarea la bucată a ţigaretelor, ţigărilor de foi şi cigarillos.

02/02/2003 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 13/2003

03/02/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

17/03/2016 - alineatul a fost modificat prin Lege 15/2016

(51) Pachetele de ţigarete care conţin mai puţin de 20 de bucăţi mai pot fi puse pe piaţă până la data de 31 decembrie 2004.

02/02/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003.

*) Potrivit art. III din Legea nr. 90/2004, prevederile art. 3 alin. (51) din Legea nr. 349/2002 intră în vigoare la data de 31 decembrie 2006.

(52) Se interzice comercializarea pachetelor de ţigarete care conţin mai puţin de 20 de bucăţi.

03/02/2008 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 5/2008.

(6) Se interzice comercializarea produselor din tutun prin automate.

31/12/2004 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

(61) Se interzice vânzarea produselor din tutun tinerilor cu vârsta sub 18 ani.

03/02/2008 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 5/2008.

(7) În autorizaţia sanitară de funcţionare a unităţilor care comercializează produse din tutun se introduce o clauză specială de interzicere a vânzării produselor din tutun tinerilor sub 18 ani.

(71) Se interzice comercializarea produselor din tutun în unităţile sanitare şi cele de învăţământ, de stat şi private.

01/01/2009 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 5/2008. aprobat(ă) prin Lege 203/2008 la data 31/10/2008

17/03/2016 - alineatul a fost modificat prin Lege 15/2016

(8) Sunt interzise producţia şi importul destinate pieţei interne, precum şi punerea pe piaţă a oricărui pachet de ţigarete care nu poartă inscripţionat conţinutul de gudron, de nicotină şi monoxid de carbon din gazele măsurate.

02/02/2003 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 13/2003

10/12/2016 - alineatul a fost abrogat prin Lege 201/2016.

*) Potrivit art. III din Legea nr. 90/2004, prevederile art. 3 alin. (8) din Legea nr. 349/2002 intră în vigoare la data de 31 decembrie 2006.

(81) Conţinutul de gudron, nicotină şi monoxid de carbon se determină de oricare dintre laboratoarele acreditate internaţional, conform standardelor ISO 4387, 10315, 8454, 10362-1 şi 8243. Toleranţele admise pentru monoxidul de carbon şi gudron vor fi de ± 25% sau ± 1 mg, iar pentru nicotină, de ± 0,1 mg sau ± 25%.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

31/12/2004 - alineatul a fost abrogat prin Lege 90/2004.

(9) Sunt interzise producţia şi importul destinate pieţei interne, precum şi punerea pe piaţă a oricărui produs din tutun care nu este inscripţionat cu avertismentele prevăzute de legislaţia în domeniu.

31/12/2006 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

03/02/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

10/12/2016 - alineatul a fost abrogat prin Lege 201/2016.

(10) Este interzisă punerea pe piaţă a oricăror produse din tutun de uz oral.

10/12/2016 - alineatul a fost abrogat prin Lege 201/2016.

*) Potrivit art. III din Legea nr. 90/2004, prevederile art. 3 alin. (10) din Legea nr. 349/2002 intră în vigoare la data de 31 decembrie 2006.

Art. 31. - Tutunul, produsele din tutun, precum şi ingredientele utilizate la fabricarea produselor din tutun trebuie să îndeplinească cel puţin nivelul minim al condiţiilor prevăzute în reglementările legale în vigoare.

Art. 32. - (1) Ţigaretele puse în circulaţie comercializate sau fabricate nu vor avea un conţinut mai mare de:

a) 10 mg/ţigaretă, pentru gudron;

b) 1 mg/ţigaretă, pentru nicotină;

c) 10 mg/ţigaretă, pentru monoxid de carbon.

(2) Este permis importul de ţigarete fabricate în statele membre ale Uniunii Europene care respectă reglementările comunitare privind conţinutul maxim de gudron, nicotină şi monoxid de carbon.

(3) Măsurarea conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon al ţigaretelor se realizează în laboratoare agreate şi monitorizate de Ministerul Sănătăţii Publice sau în laboratoare acreditate şi monitorizate de autorităţile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene.

03/02/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

(4) Ministerul Sănătăţii Publice va face publică lista laboratoarelor agreate şi monitorizate de Ministerul Sănătăţii Publice, specificând criteriile utilizate la agreare şi metodele de monitorizare aplicate, precum şi lista laboratoarelor acreditate şi monitorizate de autorităţile competente ale altor state membre ale Uniunii Europene.

03/02/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

(5) Determinarea conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon al ţigaretelor se face pe baza standardelor următoare: ISO 4387 - pentru gudron, ISO 10315 - pentru nicotină, ISO 8454 - pentru monoxid de carbon. Acurateţea indicaţiilor privind gudronul şi nicotina de pe pachete se verifică în conformitate cu ISO 8243.

(6) Ministerul Sănătăţii poate să solicite producătorilor sau importatorilor efectuarea oricăror teste suplimentare în vederea determinării concentraţiei altor substanţe conţinute de produsele din tutun, pentru fiecare marcă sau tip, în scopul evaluării efectului acestor substanţe asupra sănătăţii, în mod special a potenţialului acestora de a provoca dependenţă.

(61) Testele suplimentare solicitate conform alin. (6) vor fi efectuate în laboratoarele agreate sau acreditate conform alin. (3).

03/02/2008 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 5/2008.

(7) Rezultatele testelor efectuate conform prevederilor alin. (6) vor fi transmise anual Ministerului Sănătăţii.

(8) Ministerul Sănătăţii poate solicita rezultatele testelor efectuate conform prevederilor alin. (6) la un interval mai mare decât cel prevăzut la alin. (7) atunci când caracteristicile produselor din tutun nu se modifică.

(9) Ministerul Sănătăţii este notificat de fiecare dată când caracteristicile produselor din tutun se modifică.

(10) Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi Asociaţia de Standardizare din România - ASRO - vor asigura adoptarea standardelor ISO ca standarde române până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 33. - La fabricarea produselor din tutun se utilizează numai substanţe de plecare din lista aprobată prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, emis până la 31 decembrie 2004.

Art. 34. - (1) Producătorii sau importatorii de produse din tutun întocmesc un dosar al produsului care conţine următoarele:

a) lista cu toate ingredientele utilizate în procesul de fabricaţie a produselor din tutun, precum şi cantităţile acestora, după tipul şi marca produsului. Lista va fi redactată în ordinea descrescătoare a cantităţii fiecărui ingredient din produs;

b) declaraţie cu privire la motivul utilizării ingredientelor listate în produsele din tutun, cu indicaţii referitoare la categoria şi funcţia lor;

c) date toxicologice disponibile producătorului sau importatorului referitoare la ingredientele utilizate, indiferent de forma lor de prezentare, cu referiri speciale la efectul lor asupra sănătăţii, menţionând orice efect de inducere a dependenţei.

d) conţinutul de gudron, nicotină şi monoxid de carbon, în cazul ţigaretelor.

03/02/2008 - litera a fost introdusă prin Ordonanţă 5/2008.

(2) Dosarul întocmit în conformitate cu prevederile alin. (1) se depune anual, până la data de 1 septembrie, de către producător sau importator, pentru notificare, la autoritatea competentă desemnată de Ministerul Sănătăţii Publice.

03/02/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

(3) Informaţiile cu privire la conţinutul de gudron, nicotină şi monoxid de carbon, rezultatul testelor suplimentare efectuate la solicitarea Ministerului Sănătăţii, precum şi declaraţia, datele toxicologice din dosarul produsului, lista cu ingredientele utilizate în procesul de fabricaţie, cu excepţia celor care conţin formule specifice de produs, indicate de producător drept secret de fabricaţie, sunt informaţii publice.

(4) Ministerul Sănătăţii asigură informarea consumatorilor cu privire la datele prevăzute la alin. (3), prin orice mijloc adecvat. Lista de ingrediente a fiecărui produs, precum şi conţinutul de gudron, nicotină şi monoxid de carbon vor fi făcute publice de către Ministerul Sănătăţii.

(5) Normele pentru aplicarea prevederilor alin. (1) - (4) se stabilesc conform reglementărilor comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

03/02/2008 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 5/2008.

Art. 4. - (1) Publicitatea pentru produsele din tutun este permisă în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2) Folosirea unei embleme sau a denumirii unei mărci de tutun pentru promovarea ori comercializarea altor produse este interzisă.

02/02/2003 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 13/2003

Art. 5. - Persoanele responsabile din instituţiile şi unităţile care administrează spaţiile menţionate la art. 2 lit. m), n), n1) şi n2) vor elabora şi vor pune în aplicare regulamente interne pentru aplicarea art. 3 alin. (1) şi (11), inclusiv prin prevederea încălcării ca abatere disciplinară gravă şi marcarea spaţiilor menţionate cu indicatoare prin care să se indice «Fumatul interzis» şi folosirea simbolului internaţional, respectiv ţigareta barată de o linie transversală.

Art. 6. - (1) Fiecare pachet care conţine ţigarete, în momentul punerii pe piaţă a produsului, trebuie să prezinte tipărit pe o parte a pachetului, în limba română, conţinutul de gudron, de nicotină şi monoxid de carbon din gazele măsurate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, astfel încât să se acopere cel puţin 10% din suprafaţa corespunzătoare a pachetului.

02/02/2003 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 13/2003

(11) Denumirea monoxid de carbon se va tipări în formă neprescurtată, respectiv «monoxid de carbon», şi nu CO.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

(12) Pachetul de ţigarete este un paralelipiped dreptunghic, compus din 6 suprafeţe/feţe: două suprafeţe mari sau principale, două suprafeţe mijlocii sau laterale şi două suprafeţe mici.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

(2) Fiecare pachet care conţine produse din tutun, cu excepţia tutunului de uz oral sau a altor produse din tutun care nu se fumează, se inscripţionează, în limba română, cu un avertisment general, precum şi cu unul adiţional, după cum urmează:

31/12/2004 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

a) avertismentul general se tipăreşte alternativ, astfel încât să se asigure apariţia regulată, folosindu-se unul dintre cele două texte, precum: «Fumatul ucide», cu varianta: «Fumatul poate să ucidă» şi «Fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jur»;

02/02/2003 - litera a fost modificată anterior prin Ordonanţă 13/2003

b) avertismentul general se tipăreşte pe cea mai vizibilă suprafaţă a pachetului şi a oricărui ambalaj exterior, cu excepţia foliei exterioare transparente adiţionale, folosită în vânzarea cu amănuntul a produsului;

01/01/2007 - litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006 aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

01/07/2008 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 5/2008

c) prin cea mai vizibilă suprafaţă a pachetului se înţelege una dintre cele două suprafeţe vizibile mari, aleasă ca referinţă;

25/06/2003 - litera a fost introdusă prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

d) avertismentul general acoperă cel puţin 30% din aria externă a suprafeţei vizibile a pachetului pe care este tipărit;

e) avertismentul adiţional se tipăreşte alternativ, astfel încât să se asigure apariţia regulată a unuia dintre cele 14 texte prevăzute în lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege;

02/02/2003 - litera a fost modificată anterior prin Ordonanţă 13/2003

f) avertismentul adiţional se tipăreşte pe cealaltă suprafaţă vizibilă mare a pachetului şi a oricărui ambalaj exterior, cu excepţia foliei exterioare transparente adiţionale, folosită în vânzarea cu amănuntul a produsului;".

01/01/2007 - litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006 aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

g) avertismentul adiţional acoperă cel puţin 40% din aria externă a suprafeţei pachetului pe care este tipărit;

h) avertismentul combinat constă în textul unui avertisment adiţional şi o fotografie color sau altă ilustraţie care ilustrează consecinţele fumatului asupra sănătăţii şi se tipăreşte începând cu data de 1 iulie 2008 pe pachetele de ţigarete şi pe ambalajele lor exterioare şi, respectiv, cu data de 1 ianuarie 2009 pe pachetele şi pe ambalajele exterioare ale celorlalte produse din tutun destinate fumatului, cu excepţia trabucurilor ambalate la bucată. Normele tehnice de tipărire, precum şi selecţia elementelor grafice sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice, conform reglementărilor comunitare în vigoare;

02/02/2003 - litera a fost modificată anterior prin Ordonanţă 13/2003

01/07/2008 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 5/2008

i) pentru pachetele cu produse din tutun, altele decât ţigaretele, la care cea mai vizibilă suprafaţă depăşeşte 75 cm2, avertismentele prevăzute de prezenta lege acoperă o arie de cel puţin 22,5 cm2 pe fiecare suprafaţă.

02/02/2003 - litera a fost modificată anterior prin Ordonanţă 13/2003

01/07/2008 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 5/2008

(21) Produsele din tutun care nu se fumează se inscripţionează în limba română cu următorul avertisment: «Acest produs din tutun poate să dăuneze sănătăţii tale şi provoacă dependenţă.»

31/12/2004 - alineatul a fost introdus prin Lege 90/2004.

01/07/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

(22) Textul avertismentului prevăzut la alin. (21) se tipăreşte pe cea mai vizibilă suprafaţă a pachetului şi a oricărui ambalaj exterior, cu excepţia foliei exterioare transparente adiţionale, folosită în vânzarea cu amănuntul a produsului din tutun, şi acoperă cel puţin 30% din aria externă a suprafeţei pe care este tipărit.

31/12/2004 - alineatul a fost introdus prin Lege 90/2004.

01/01/2007 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006 aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

01/07/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

(3) Textul avertismentelor, precum şi conţinutul de gudron, de nicotină şi monoxid de carbon este:

31/12/2004 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

a) tipărit cu font negru îngroşat, tipul Helvetica, pe fond alb; dimensiunea fontului va ocupa cea mai mare proporţie posibilă din aria tipărită;

b) tipărit cu minuscule, cu excepţia primei litere a mesajului;

c) tipărit centrat, paralel cu marginea superioară a pachetului;

02/02/2003 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 13/2003

25/06/2003 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 13/2003 aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

01/01/2007 - litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006 aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

d) încadrat de un chenar negru cu grosimea de minimum 3 mm şi maximum 4 mm, care nu interferează în niciun mod cu elementele de text sau grafice ale avertismentului ori cu informaţia oferită, cu excepţia produselor din tutun care nu se fumează.

31/12/2004 - litera a fost modificată prin Lege 90/2004

01/07/2008 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 5/2008

(31) Chenarul prevăzut la alin. (3) lit. d) este poziţionat centrat, paralel cu marginea pachetului sau ambalajului exterior, iar în exteriorul lui, deasupra avertismentelor de sănătate, se va tipări centrat inscripţia: «Directiva Consiliului CE 2001/37/CEE» (forma abreviată), dimensiunea textului, culoarea şi tipul fonturilor folosite rămânând la latitudinea producătorului. Acest chenar nu va fi inclus în suprafaţa alocată textului pe care îl încadrează, suprafaţă care va fi de 10%, 30%, respectiv 40% din aria externă a suprafeţei vizibile a pachetului, în funcţie de tipul avertismentului.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

01/07/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

(32) În cazul ţigaretelor destinate comercializării în magazinele "Duty Free", avertismentele de sănătate generale şi adiţionale se vor tipări pe pachet şi pe cartuş, în limba engleză, conform listei din Directiva Consiliului CE 2001/37/CEE. Avertismentul general se va tipări pe una dintre feţele cele mai mari ale cartuşului, va ocupa 30% din această suprafaţă şi se va tipări astfel încât să se asigure apariţia alternativă a celor două texte. Avertismentul adiţional se va tipări pe cealaltă faţă mare a cartuşului, va ocupa 40% din această suprafaţă şi se va tipări astfel încât să se asigure apariţia alternativă a tuturor celor 14 texte.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

31/12/2004 - alineatul a fost abrogat prin Lege 90/2004.

(4) Se interzice tipărirea textului avertismentelor, precum şi a conţinutului de gudron, nicotină sau monoxid de carbon pe timbru.

31/12/2004 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

(5) Textul se tipăreşte astfel încât să nu poată fi mutat sau şters şi să nu devină neclar sau să fie ascuns ori întrerupt de alte texte sau desene ori în momentul deschiderii pachetului.

31/12/2004 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

(51) În cazul produselor din tutun, altele decât ţigaretele, textele avertismentelor pot fi fixate cu ajutorul adezivilor, astfel încât textul avertismentelor să nu poată fi înlăturat.

31/12/2004 - alineatul a fost introdus prin Lege 90/2004.

(6) Pentru a se asigura identificarea şi trasabilitatea produsului, produsele din tutun vor fi marcate în mod corespunzător, prin indicarea numărului lotului sau a unui echivalent pe pachetele cu produse din tutun, făcând posibilă determinarea locului şi a datei producerii acestora.

31/12/2004 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

01/01/2007 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006 aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

(61) Producătorul va marca data fabricaţiei folosind un cod intern de identificare a lotului, urmând ca organele de control să solicite producătorului sistemul propriu de codificare.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

(7) Sunt interzise producţia şi importul destinate pieţei interne, precum şi punerea pe piaţă a oricărui produs din tutun care poartă inscripţionat orice text, denumire, însemne ale mărcii, desene, fotografii sau orice alt semn care sugerează că un produs din tutun este mai puţin nociv decât altele.

31/12/2004 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

(71) Următoarele inscripţii sunt considerate interzise: light, lights, ultra light, ultra lights, super light, super lights, extra light, extra lights, fresh & light, fresh & lights, smooth, medium, ultra, ultime, leggera, low, în orice combinaţie între ele sau cu alte cuvinte şi, de asemenea, traducerile acestor cuvinte în orice limbă.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

31/12/2004 - alineatul a fost abrogat prin Lege 90/2004.

*) Potrivit art. III din Legea nr. 90/2004, prevederile art. 6 din Legea nr. 349/2002 intră în vigoare la data de 31 decembrie 2006.

Art. 7. - (1) Operatorii economici care produc şi importă pentru piaţa internă, precum şi cei care comercializează produse din tutun iau măsurile necesare aplicării prevederilor art. 3 alin. (5), (52), (6), (61), (71), (8), (9), (10) şi ale art. 6.

03/02/2008 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 5/2008

(11) Ministerul Sănătăţii şi Familiei va aviza inscripţionările şi designul final al pachetelor de ţigarete conform anexei, din punctul de vedere al conformităţii cu prevederile acestei legi. Avizarea se va face la solicitarea producătorilor şi importatorilor, într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

31/12/2004 - alineatul a fost abrogat prin Lege 90/2004.

(12) La data intrării în vigoare a prezentei legi*), producţia, importul şi comercializarea produselor din tutun care nu îndeplinesc condiţiile prezentei legi sunt interzise.

25/06/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003. aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

31/12/2004 - alineatul a fost modificat prin Lege 90/2004

(13) Stocul de produse din tutun aflat deja în circuitul comercial la data intrării în vigoare a legii*), care nu îndeplineşte condiţiile prezentei legi, va fi lichidat în termen de 12 luni.

31/12/2004 - alineatul a fost introdus prin Lege 90/2004.

(2) Acţiunile de inspecţie sanitară de stat vor cuprinde în mod obligatoriu şi controlul respectării prevederilor prezentei legi.

*) Data intrării în vigoare a textelor este data intrării în vigoare a Legii nr. 90/2004.

31/12/2004 - nota a fost introdusă prin Lege 90/2004.

Art. 71. - Orice produs din tutun importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene este admis pe teritoriul României dacă produsul a fost în mod legal fabricat sau comercializat în statul membru de origine şi oferă un grad echivalent de protecţie.

Art. 8. - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Tineretului şi Sportului elaborează şi pun în aplicare programe naţionale de educaţie, inclusiv prin mass-media, privind prevenirea şi combaterea consumului produselor din tutun.

Art. 81. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice va înfiinţa Centrul Naţional pentru Controlul Tutunului, structură fără personalitate juridică, în vederea implementării prevederilor Convenţiei-cadru WHO pentru controlul tutunului, ratificată prin Legea nr. 332/2005.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile Centrului Naţional pentru Controlul Tutunului vor fi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

Art. 9. - În vederea difuzării de materiale promoţionale de prevenire şi combatere a consumului produselor din tutun, posturile de radio şi de televiziune pun la dispoziţie un spaţiu de emisie de minimum 30 de minute săptămânal, pentru Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Tineretului şi Sportului şi organizaţiile nonguvernamentale independente de industria tutunului şi care au ca obiectiv al activităţilor reducerea consumului de tutun, în condiţiile prevăzute la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 91. - Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea contravenţională civilă sau penală, după caz, potrivit legii.

Art. 10. - Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea de către persoanele fizice a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (11) se sancţionează cu amendă contravenţională de la 100 lei la 500 lei;

02/02/2003 - litera a fost modificată anterior prin Ordonanţă 13/2003

31/10/2008 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 5/2008 aprobat(ă) prin Lege 203/2008 la data 31/10/2008

17/03/2016 - litera a fost modificată prin Lege 15/2016

b) nerespectarea de către persoanele juridice a prevederilor art. 3 alin. (1), (11), (5), (52), (6), (71) şi ale art. 4 alin. (2) se sancţionează cu amendă contravenţională de 5.000 de lei la prima abatere, cu amendă contravenţională de 10.000 de lei şi cu sancţiunea complementară de suspendare a activităţii până la remedierea situaţiei care a dus la suspendarea activităţii la a doua abatere; săvârşirea unei noi contravenţii la această lege se sancţionează cu amendă contravenţională de 15.000 de lei şi cu sancţiunea complementară de închidere a unităţii.

31/10/2008 - litera a fost modificată prin Ordonanţă 5/2008 aprobat(ă) prin Lege 203/2008 la data 31/10/2008

17/03/2016 - litera a fost modificată prin Lege 15/2016

26/03/2022 - litera a fost modificată prin Lege 64/2022

b1) nerespectarea de către persoanele juridice a prevederilor art. 3 alin. (61), se sancţionează cu amenda contravenţională de 10.000 de lei şi cu sancţiunea complementară de suspendare a activităţii pe o perioadă de 30 de zile la prima abatere; săvârşirea unei noi contravenţii la această lege se sancţionează cu amenda contravenţională de 20.000 de lei şi cu sancţiunea complementară de închidere a unităţii.

26/03/2022 - litera a fost introdusă prin Lege 64/2022.

c) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (8), (9), (10), ale art. 32 alin. (1), (3), (61), (7), (9), ale art. 33, ale art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 6 se sancţionează cu amendă contravenţională de la 10.000 la 50.000 lei;

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

d) nerespectarea de către producători sau importatori a solicitărilor Ministerului Sănătăţii Publice prevăzute la art. 32 alin. (6) şi (7) se sancţionează cu amendă contravenţională de la 10.000 la 50.000 lei.

10/12/2016 - litera a fost abrogată prin Lege 201/2016.

Art. 101. - Tutunul şi produsele din tutun care rezultă din săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 10 se confiscă, în vederea distrugerii, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 11. - Sancţiunile prevăzute la art. 10 lit. c) şi d) se aplică persoanelor juridice.

Art. 12. - (1) Nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (52) şi (6) şi ale art. 4 alin. (2) se sancţionează cu retragerea de pe piaţă a produsului în cauză, în vederea distrugerii, conform legii, de către organele competente.

02/02/2003 - alineatul a fost modificat anterior prin Ordonanţă 13/2003

10/12/2016 - alineatul a fost modificat prin Lege 201/2016

(2) Nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (2), (21) şi (3) se sancţionează cu suspendarea temporară a activităţii, până la remedierea situaţiei care a dus la suspendarea activităţii.

25/06/2003 - alineatul a fost modificat anterior prin Ordonanţă 13/2003 aprobat(ă) prin Lege 275/2003 la data 25/06/2003

17/03/2016 - alineatul a fost abrogat prin Lege 15/2016.

Art. 13. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 10 se fac de către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi de către direcţiile de sănătate publică regionale în transporturi, prin Inspecţia Sanitară de Stat, şi de către reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

02/02/2003 - alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 13/2003

(11) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 10, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

02/02/2003 - alineatul a fost introdus prin Ordonanţă 13/2003.

(2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia.

(3) Contestaţia, însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia, spre soluţionare, în termen de 15 zile de la data primirii.

Art. 14. - Prevederile referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor din prezenta lege se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 141. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane împuternicite în acest sens de către Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, cu excepţia prevederilor art. 10 lit. a), b) şi b1), pentru care constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţi ai poliţiei locale sau ai Ministerului Afacerilor Interne.

Art. 142. - Ministerul Sănătăţii Publice transmite Comisiei Europene, anual şi ori de câte ori apar modificări:

a) datele şi informaţiile care rezultă din aplicarea art. 32 şi 34;

b) lista laboratoarelor agreate pentru măsurarea conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon din produsele din tutun, precum şi criteriile utilizate pentru agreare şi metodele de monitorizare aplicate.

Art. 15. - Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. (8) şi (9) şi ale art. 6, care intră în vigoare la data de 31 decembrie 2004.

Prezenta lege transpune Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene nr. 2001/37/CE privind armonizarea dispoziţiilor legislative, de reglementare sau administrative ale statelor membre cu privire la producerea, prezentarea şi vânzarea produselor din tutun, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 194 din 18 iulie 2001, pag. 26-35.

01/01/2007 - paragraful a fost introdus prin Ordonanţă de urgenţă 58/2006. aprobat(ă) prin Lege 433/2006 la data 09/12/2006

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 


 

   
 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
 

ALEXANDRU ATHANASIU


 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 


 

   
 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
 

VALER DORNEANU


 

Bucureşti, 6 iunie 2002.

Nr. 349.

ANEXĂ 10/12/2016 - ANEXĂ a fost abrogată prin Lege 201/2016.

 


LISTA
cuprinzând avertismente de sănătate adiţionale, conform art. 6 alin. (2) lit. d)

1. Fumătorii mor mai tineri.

2. Fumatul blochează circulaţia sângelui în artere, provoacă infarct miocardic şi accident vascular cerebral.

3. Fumatul provoacă cancer pulmonar, care este letal.

4. Fumatul în timpul sarcinii dăunează copilului dumneavoastră.

5. Protejaţi copiii: nu-i lăsaţi să respire fumul dumneavoastră!

6. Doctorul sau farmacistul dumneavoastră vă poate ajuta să vă lăsaţi de fumat.

7. Fumatul dă dependenţă, nu începeţi să fumaţi!

8. Oprirea fumatului scade riscul de îmbolnăviri cardiace sau pulmonare fatale.

9. Fumatul poate provoca o moarte lentă şi dureroasă.

10. Pentru a renunţa la fumat, consultaţi doctorul/farmacistul dumneavoastră.

02/02/2003 - punctul a fost modificat prin Ordonanţă 13/2003

11. Fumatul încetineşte circulaţia sângelui şi provoacă impotenţă.

12. Fumatul provoacă îmbătrânirea tenului (pielii).

13. Fumatul poate dăuna calităţii spermei şi scade fertilitatea.

14. Fumul de ţigară conţine benzen, nitrozamine, formaldehidă şi cianuri.

02/02/2003 - punctul a fost modificat prin Ordonanţă 13/2003

Order No. 427/2002 approving the composition of the first aid kit and the list of materials provided for first aid stations without medical personnel.

Ministerul Sănătăţii şi Familiei

Ordinul nr. 427/2002 pentru aprobarea componenţei trusei sanitare şi a baremului de materiale, ce intră în dotarea posturilor de prim ajutor fără cadre medicale

În vigoare de la 22 iulie 2002

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din 22 iulie 2002. Formă aplicabilă la zi, 27 septembrie 2023.

Ministrul sănătăţii şi familiei,

văzând Referatul de aprobare nr. D.B. 7.038 din 14 iunie 2002 al Direcţiei generale de asistenţă medicală,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare,

emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă componenţa trusei sanitare folosite pentru acordarea primului ajutor medical, care se află în dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli, cabane turistice şi altele asemenea, denumită în continuare trusă sanitară, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Persoanele juridice care desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 2 sunt obligate să aibă în dotare trusă sanitară.

Art. 2. - (1) Fabricarea şi punerea pe piaţă a trusei sanitare se autorizează de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru fiecare furnizor.

(2) Trusele sanitare folosite pentru acordarea primului ajutor medical din dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli, cabane turistice şi altele asemenea, aflate în prezent în dotarea acestora, pot fi utilizate până la expirarea duratei de folosinţă a componentelor lor.

Art. 3. - Se aprobă baremul de materiale ce intră în dotarea trusei sanitare a posturilor de prim ajutor fără cadre medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli, cabane turistice şi altele asemenea, prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin anexa nr. 1 a părţii a II-a, intitulată "Norme tehnice în unele domenii ale asistenţei medicale", din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 56/1974 îşi încetează aplicabilitatea.

Art. 6. - Direcţiile implicate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, precum şi direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 


 

   
 

Ministrul sănătăţii şi familiei,
 

Daniela Bartoş


 

Bucureşti, 14 iunie 2002.

Nr. 427.

ANEXA Nr. 1

 


COMPONENŢA
trusei sanitare folosite pentru acordarea primului ajutor medical,
care se află în dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre
medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli,
cabane turistice şi altele asemenea

1.1. Trusa sanitară se compune dintr-o cutie din material plastic, cu colţuri şi muchii rotunjite, în care sunt depozitate instrumente şi materiale sanitare, medicamente şi materiale diverse.

Anexa nr. 3 la ordin prevede conţinutul minim obligatoriu al trusei sanitare din dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre medico-sanitare.

Opţional trusa sanitară poate conţine şi alte dispozitive medicale, cum ar fi: folie termoizolantă, dispozitiv care asigură soluţia de conservare a energiei corpului omenesc în situaţii grave.

1.2. Cutia trusei sanitare trebuie să fie rigidă, realizată din material plastic rezistent, cu marginile şi colţurile rotunjite. Ea trebuie:

a) să asigure etanşeitatea corespunzătoare pentru protejarea conţinutului faţă de praf şi umezeală printr-un sistem de închidere ferm;

b) să fie inscripţionată, vizibil de la o distanţă de minimum 5 m, cu denumirea produsului şi a furnizorului sau, după caz, a producătorului;

c) să permită vizualizarea conţinutului sau să aibă inscripţionată lista conţinutului;

d) să fie dimensionată şi compartimentată corespunzător, în vederea depozitării şi asigurării integrităţii componentelor prevăzute în anexa nr. 3.

Calitatea materialelor sanitare, a instrumentelor şi a medicamentelor va fi verificată şi certificată în conformitate cu prevederile în vigoare privind evaluarea conformităţii de către organele abilitate ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

ANEXA Nr. 2

Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical vor fi folosite astfel:

1. Activităţi industriale, agricole şi de prestări de servicii:

1a) în secţii de activitate cu mai mult de 5 persoane - una la cel mult 25 de persoane;

1b) activităţi cu locuri de muncă dispersate, indiferent de numărul de angajaţi;

1c) mijloace de transport în comun, altele decât auto.

2. Activitate de comerţ:

2a) spaţii comerciale care permit accesul direct al clienţilor la mărfurile expuse;

2b) spaţii comerciale organizate pe subunităţi pentru prezentare şi desfacere;

2c) pieţe agroalimentare;

2d) staţii de distribuire a carburanţilor.

3. Activităţi de învăţământ, proiectare-cercetare:

3a) grădiniţe, şcoli, alte instituţii de învăţământ care nu dispun de cabinet medical propriu - cel puţin una la 50 de elevi;

3b) ateliere şcolare, săli de sport;

3c) cămine şi internate;

3d) alte activităţi de proiectare-cercetare - cel puţin una la 25 de persoane.

4. Activităţi culturale şi recreative:

4a) săli de spectacole - una la cel puţin 100 de locuri;

4b) săli de sport sau de întreţinere fizică, altele decât cele din instituţiile de învăţământ;

4c) cluburi, alte spaţii pentru activităţi de divertisment cu cel puţin 10 locuri;

4d) baruri, restaurante, hoteluri, moteluri, pensiuni, unităţi agroturistice.

ANEXA Nr. 3

 


CONŢINUTUL MINIM OBLIGATORIU AL TRUSEI SANITARE

     
 

Denumirea materialului

Numărul de bucăţi
 

Cutie din material plastic, etanşă, cu colţuri rotunjite

1
 

Foarfece cu vârfuri boante

1
 

Garou 50 cm

1
 

Deschizător de gură din material plastic

1
 

Dispozitiv de respiraţie gură la gură

1
 

Pipă Guedel mărimea 4

1
 

Pipă Guedel mărimea 10

1
 

Mănuşi de examinare, pereche

4
 

Pahare de unică folosinţă

5
 

Batiste de hârtie cu soluţie dezinfectantă

10
 

Atele din material plastic

2
 

Feşi din tifon mici 5 cm/4 m

5
 

Feşi din tifon mari 10 cm/5 m

3
 

Bandaj triunghiular I = 80 mm

2
 

Vată hidrofilă sterilă, pachet A 50 g

2
 

Ace de siguranţă

12
 

Leucoplast 5 cm/3 m

1
 

Leucoplast 2,5 cm/2,5 m

1
 

Alcool sanitar 200 ml

1
 

Comprese sterile 10 cm/8 cm x 10 buc.

10
 

Pansament individual 2 cm/6 cm

10
 

Pansament cu rivanol 6 cm /10 cm

5
 

Plasture 6 cm/50 cm

1
 

Creion

1
 

Caiet a 50 de pagini

1
 

Broşură cu instrucţiuni de prim ajutor

1
 

Rivanol soluţie 10/00, 200 ml

1
 

Apă oxigenată sau perogen

1
 

Alcool iodat 200 ml

1

 

The Constitution of Romania (republished in 2003).

Parlamentul României

Constituţia României (republicată în 2003)

În vigoare de la 31 octombrie 2003

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31 octombrie 2003. Formă aplicabilă la zi, 06 octombrie 2023.

*) Modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156).

Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României.

Constituţia României, în forma iniţială, a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.

TITLUL I
Principii generale

ARTICOLUL 1 Statul român (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2 Suveranitatea (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 3 Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil.

(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

ARTICOLUL 4 Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

ARTICOLUL 5 Cetăţenia (1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.

(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

ARTICOLUL 6 Dreptul la identitate (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

ARTICOLUL 7 Românii din străinătate Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.

ARTICOLUL 8 Pluralismul şi partidele politice (1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.

(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

ARTICOLUL 9 Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

ARTICOLUL 10 Relaţii internaţionale România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

ARTICOLUL 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.

ARTICOLUL 12 Simboluri naţionale (1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.

(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.

(3) Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române".

(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

ARTICOLUL 13 Limba oficială În România, limba oficială este limba română.

ARTICOLUL 14 Capitala Capitala României este municipiul Bucureşti.

TITLUL II
Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I
Dispoziţii comune

ARTICOLUL 15 Universalitatea (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

ARTICOLUL 17 Cetăţenii români în străinătate Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

ARTICOLUL 18 Cetăţenii străini şi apatrizii (1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 19 Extrădarea şi expulzarea (1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

ARTICOLUL 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

ARTICOLUL 21 Accesul liber la justiţie (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

CAPITOLUL II
Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 22 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

ARTICOLUL 23 Libertatea individuală (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.

(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.

(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ARTICOLUL 24 Dreptul la apărare (1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

ARTICOLUL 25 Libera circulaţie (1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

ARTICOLUL 26 Viaţa intimă, familială şi privată (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

ARTICOLUL 27 Inviolabilitatea domiciliului (1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:

  1. a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
  2. b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
  3. c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
  4. d) prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

ARTICOLUL 28 Secretul corespondenţei Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

ARTICOLUL 29 Libertatea conştiinţei (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31 Dreptul la informaţie (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

ARTICOLUL 32 Dreptul la învăţătură (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

ARTICOLUL 33 Accesul la cultură (1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.

ARTICOLUL 34 Dreptul la ocrotirea sănătăţii (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

ARTICOLUL 35 Dreptul la mediu sănătos (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

ARTICOLUL 36 Dreptul de vot (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

ARTICOLUL 37 Dreptul de a fi ales (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.

ARTICOLUL 39 Libertatea întrunirilor Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

ARTICOLUL 41 Munca şi protecţia socială a muncii (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii forţate (1) Munca forţată este interzisă.

(2) Nu constituie muncă forţată:

  1. a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
  2. b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
  3. c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

ARTICOLUL 43 Dreptul la grevă (1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.

ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privată (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

ARTICOLUL 45 Libertatea economică Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

ARTICOLUL 46 Dreptul la moştenire Dreptul la moştenire este garantat.

ARTICOLUL 47 Nivelul de trai (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

ARTICOLUL 48 Familia (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

ARTICOLUL 49 Protecţia copiilor şi a tinerilor (1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.

(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

ARTICOLUL 50 Protecţia persoanelor cu handicap Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

ARTICOLUL 51 Dreptul de petiţionare (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

ARTICOLUL 52 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

ARTICOLUL 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

CAPITOLUL III
Îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 54 Fidelitatea faţă de ţară (1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

ARTICOLUL 55 Apărarea ţării (1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.

ARTICOLUL 56 Contribuţii financiare (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

CAPITOLUL IV
Avocatul Poporului

ARTICOLUL 58 Numirea şi rolul (1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.

(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 59 Exercitarea atribuţiilor (1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.

(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.

ARTICOLUL 60 Raportul în faţa Parlamentului Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

TITLUL III
Autorităţile publice

CAPITOLUL I
Parlamentul

SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare

ARTICOLUL 61 Rolul şi structura (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

ARTICOLUL 62 Alegerea Camerelor (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie.

(3) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării.

ARTICOLUL 63 Durata mandatului (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.

(2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

(3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.

ARTICOLUL 64 Organizarea internă (1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.

(2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.

(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.

ARTICOLUL 65 Şedinţele Camerelor (1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.

(2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru:

  1. a) primirea mesajului Preşedintelui României;
  2. b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
  3. c) declararea mobilizării totale sau parţiale;
  4. d) declararea stării de război;
  5. e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;
  6. f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;
  7. g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
  8. h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;
  9. i) numirea Avocatului Poporului;
  10. j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
  11. k) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună.

ARTICOLUL 66 Sesiuni (1) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.

(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.

(3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.

ARTICOLUL 67 Actele juridice şi cvorumul legal Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.

ARTICOLUL 68 Caracterul public al şedinţelor (1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.

(2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.

SECŢIUNEA a 2-a
Statutul deputaţilor şi al senatorilor

ARTICOLUL 69 Mandatul reprezentativ (1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

ARTICOLUL 70 Mandatul deputaţilor şi al senatorilor (1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.

(2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

ARTICOLUL 71 Incompatibilităţi (1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 72 Imunitatea parlamentară (1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

SECŢIUNEA a 3-a
Legiferarea

ARTICOLUL 73 Categorii de legi (1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

  1. a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
  2. b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
  3. c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
  4. d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
  5. e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
  6. f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
  7. g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
  8. h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
  9. i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
  10. j) statutul funcţionarilor publici;
  11. k) contenciosul administrativ;
  12. l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
  13. m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
  14. n) organizarea generală a învăţământului;
  15. o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
  16. p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
  17. r) statutul minorităţilor naţionale din România;
  18. s) regimul general al cultelor;
  19. t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

ARTICOLUL 74 Iniţiativa legislativă (1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.

(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.

(4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.

(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.

ARTICOLUL 75 Sesizarea Camerelor (1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.

(2) Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

(3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

(4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă.

(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere.

ARTICOLUL 76 Adoptarea legilor şi a hotărârilor (1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

ARTICOLUL 77 Promulgarea legii (1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

ARTICOLUL 78 Intrarea în vigoare a legii Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

ARTICOLUL 79 Consiliul Legislativ (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României.

(2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

CAPITOLUL II
Preşedintele României

ARTICOLUL 80 Rolul Preşedintelui (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 81 Alegerea Preşedintelui (1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.

(3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.

(4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

ARTICOLUL 82 Validarea mandatului şi depunerea jurământului (1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ:

"

Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

ARTICOLUL 83 Durata mandatului (1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

(2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales.

(3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

ARTICOLUL 84 Incompatibilităţi şi imunităţi (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

(2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.

ARTICOLUL 85 Numirea Guvernului (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

ARTICOLUL 86 Consultarea Guvernului Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

ARTICOLUL 87 Participarea la şedinţele Guvernului (1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.

(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

ARTICOLUL 88 Mesaje Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

ARTICOLUL 89 Dizolvarea Parlamentului (1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.

ARTICOLUL 90 Referendumul Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

ARTICOLUL 91 Atribuţii în domeniul politicii externe (1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.

ARTICOLUL 92 Atribuţii în domeniul apărării (1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.

ARTICOLUL 93 Măsuri excepţionale (1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

ARTICOLUL 94 Alte atribuţii Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii:

  1. a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;
  2. b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;
  3. c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
  4. d) acordă graţierea individuală.

ARTICOLUL 95 Suspendarea din funcţie (1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

ARTICOLUL 96 Punerea sub acuzare (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.

(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

(4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

ARTICOLUL 97 Vacanţa funcţiei (1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

ARTICOLUL 98 Interimatul funcţiei (1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.

(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

ARTICOLUL 99 Răspunderea preşedintelui interimar Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 98.

ARTICOLUL 100 Actele Preşedintelui (1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.

(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.

ARTICOLUL 101 Indemnizaţia şi celelalte drepturi Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.

CAPITOLUL III
Guvernul

ARTICOLUL 102 Rolul şi structura (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.

(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

ARTICOLUL 103 Învestitura (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

ARTICOLUL 104 Jurământul de credinţă (1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82.

(2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.

ARTICOLUL 105 Incompatibilităţi (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial.

(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 106 Încetarea funcţiei de membru al Guvernului Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

ARTICOLUL 107 Primul-ministru (1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2) Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.

(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

ARTICOLUL 108 Actele Guvernului (1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

ARTICOLUL 109 Răspunderea membrilor Guvernului (1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

ARTICOLUL 110 Încetarea mandatului (1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.

(2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.

(3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103.

(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.

CAPITOLUL IV
Raporturile Parlamentului cu Guvernul

ARTICOLUL 111 Informarea Parlamentului (1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.

(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.

ARTICOLUL 112 Întrebări, interpelări şi moţiuni simple (1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori, în condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

(2) Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

ARTICOLUL 113 Moţiunea de cenzură (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.

(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.

(4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.

ARTICOLUL 114 Angajarea răspunderii Guvernului (1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.

(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113.

(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

(4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comună a celor două Camere.

ARTICOLUL 115 Delegarea legislativă (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.

(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

CAPITOLUL V
Administraţia publică

SECŢIUNEA 1
Administraţia publică centrală de specialitate

ARTICOLUL 116 Structura (1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.

(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.

ARTICOLUL 117 Înfiinţarea (1) Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.

(2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.

(3) Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.

ARTICOLUL 118 Forţele armate (1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.

(2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate stabilite potrivit legii.

(4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este interzisă.

(5) Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 119 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii.

SECŢIUNEA a 2-a
Administraţia publică locală

ARTICOLUL 120 Principii de bază (1) Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.

ARTICOLUL 121 Autorităţi comunale şi orăşeneşti (1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.

(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.

(3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

ARTICOLUL 122 Consiliul judeţean (1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.

ARTICOLUL 123 Prefectul (1) Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

(3) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.

(4) Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

(5) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

CAPITOLUL VI
Autoritatea judecătorească

SECŢIUNEA 1
Instanţele judecătoreşti

ARTICOLUL 124 Înfăptuirea justiţiei (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

ARTICOLUL 125 Statutul judecătorilor (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.

(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

ARTICOLUL 126 Instanţele judecătoreşti (1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

ARTICOLUL 127 Caracterul public al dezbaterilor Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 128 Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice.

(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.

(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

ARTICOLUL 129 Folosirea căilor de atac Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 130 Poliţia instanţelor Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.

SECŢIUNEA a 2-a
Ministerul Public

ARTICOLUL 131 Rolul Ministerului Public (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 132 Statutul procurorilor (1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

SECŢIUNEA a 3-a
Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133 Rolul şi structura (1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

  1. a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
  2. b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;
  3. c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a).

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.

(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

(6) Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.

(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

ARTICOLUL 134 Atribuţii (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.

(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.

TITLUL IV
Economia şi finanţele publice

ARTICOLUL 135 Economia (1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

(2) Statul trebuie să asigure:

  1. a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
  2. b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
  3. c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
  4. d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
  5. e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
  6. f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;
  7. g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.

ARTICOLUL 136 Proprietatea (1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

ARTICOLUL 137 Sistemul financiar (1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.

(2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.

ARTICOLUL 138 Bugetul public naţional (1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

ARTICOLUL 139 Impozite, taxe şi alte contribuţii (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.

(3) Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.

ARTICOLUL 140 Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.

(3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.

(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.

(5) Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

(6) Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 141 Consiliul Economic şi Social Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare.

TITLUL V
Curtea Constituţională

ARTICOLUL 142 Structura (1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

ARTICOLUL 143 Condiţii pentru numire Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.

ARTICOLUL 144 Incompatibilităţi Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior.

ARTICOLUL 145 Independenţa şi inamovibilitatea Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

ARTICOLUL 146 Atribuţii Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:

  1. a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
  2. b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
  3. c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
  4. d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
  5. e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
  6. f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
  7. g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
  8. h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
  9. i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
  10. j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
  11. k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
  12. l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

ARTICOLUL 147 Deciziile Curţii Constituţionale (1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

(2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

(3) În cazul în care constituţionalitatea tratatului sau acordului internaţional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Tratatul sau acordul internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.

(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

TITLUL VI
Integrarea euroatlantică

ARTICOLUL 148 Integrarea în Uniunea Europeană (1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.

ARTICOLUL 149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

TITLUL VII
Revizuirea Constituţiei

ARTICOLUL 150 Iniţiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

ARTICOLUL 152 Limitele revizuirii (1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.

TITLUL VIII
Dispoziţii finale şi tranzitorii

ARTICOLUL 153 Intrarea în vigoare Prezenta Constituţie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămâne în întregime abrogată.

ARTICOLUL 154 Conflictul temporal de legi (1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.

(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

ARTICOLUL 155 Dispoziţii tranzitorii (1) Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire.

(2) Instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în funcţiune până la constituirea celor noi.

(3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică începând cu următorul mandat prezidenţial.

(4) Dispoziţiile cu privire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii de revizuire.

(5) Judecătorii în funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi consilierii de conturi numiţi de Parlament îşi continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiţi. Pentru asigurarea înnoirii Curţii de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea fi numiţi pentru încă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.

(6) Până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti ordinare.

ARTICOLUL 156 Republicarea Constituţiei Legea de revizuire a Constituţiei se publică în Monitorul Oficial al României în termen de 5 zile de la data adoptării. Constituţia, modificată şi completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dându-se textelor o nouă numerotare.